Cum povestim?

Pentru a povesti o întâmplare, trebuie să precizăm mai întâi :

Indicii de spaţiu şi de timp (unde şi când s-a petrecut întâmplarea?)

Prezentarea participanţilor la acţiune (cine face acţiunea?)

Modul în care s-a desfăşurat acţiunea (cum?)

Cauza (cum?)

Eventualele consecinţe pe care le-a avut (ce a urmat?)

Pentru a relata o experienţă personală, în general, se respectă ordinea cronologică,

firească a derulării evenimentelor.

Întotdeauna trebuie să existe o legătură între timpul verbelor şi momentul acţiunii.

Imperfectul verbului se foloseşte pt. a evoca întâmplări care se petrec frecvent,

fapte intrate în obişnuinţă sau care se repetă, acţiuni de durată (stătea acolo…un

răzăş străin…)

Perfectul compus se utilizează pentru a indica momente precise ale acţiunii,

începutul sau sfârşitul unui eveniment (Într-o toamnă aurie, am auzit multe poveşti

la Hanu Ancuţei)

Pentru a marca trecerea de la un moment al acţiunii la altul, se folosesc substantive,

adverbe sau grupuri de cuvinte cu valoare temporală (dar asta s-s ăntâmplat într-o

îndepărtată vreme; la început; mai întâi; pe urmă; în timp ce; îndată după aceea; pe

neaşteptate; în cele din urmă; într-un sfârşit;) sau verbe la gerunziu având aceeaşi valoare

(ajungând acolo; i se înfăţişă o imagine de groază).

Obs. : - secvenţele narative se leagă între ele prin înlănţuire şi inserţie.

- relatarea poate fi făcută la persoana I , iar naratorul este şi personaj al

întâmplării

- se poate povesti şi la persoana a III-a, naratorul nefiind implicat în evenimente.

Şi acum, la muncă…