Cum (nu) se scrie o ştire (Ferenc Vasas & Alexandr – Brăduţ Ulmanu)

- „A scrie bine este o chestiune practică: ştirea trebuie să fie bine scrisă pentru a fi bine receptată”.

- ştirea - cel mai frecvent dintre toate genurile publicistice;- ştirea „este o veste care aduce o noutate de interes uman, considerată suficient de importantă,

incitantă de jurnalist pentru a o relata pentru cititorii săi”;- ştirea este un gen informativ, nu unul de opinie - comentariile jurnalistului nu au ce căuta în

textul ştirii/ în orice altă specie publicistică informativă;- ştirea oferă informaţii, nu opinii ale jurnalistului; cititorul vrea să vadă ce se întâmplă, nu ce

crede jurnalistul despre ce se întâmplă;- „faptele sunt sacre, comentariile sunt libere” (G. P. Scott, editor la „The Guardian”);- „o ştire nu este numai o sursă de informaţie, pentru că ea este şi o viziune, cultural

determinată, asupra unor informaţii” (M. Coman);- ştirea trebuie redactată într-un stil viguros, riguros, clar, precis şi lipsit de orice ambiguitate; - dimensiunea unei ştiri (mărimea ei) depinde doar de substanţa sa informaţională;- jurnalistul are obligaţia de a comunica cât mai multe informaţii cu minimum de mijloace; - ziarul – o întreprindere care are drept funcţie transformarea evenimentelor în ştiri;- caracteristicile ştirii: informaţie (veste); noutate; interes public.

Paradigma celor 5 W- Cine?, Ce?, Când?, Unde?, De ce? Cum? (Who?, What?, When?, Where?, Why?, How?);- ştirea trebuie să răspundă la toate întrebările pe care şi le poate pune, în mod legitim, cititorul

în legătură cu faptul relatat; - în funcţie de natura evenimentului/ de unghiul de abordare a subiectului ales, ordinea

întrebărilor diferă;- dacă jurnalistul nu reuşeşte să răspundă la o întrebare, trebuie făcută o menţiune în acest sens

în text;- informaţiile distribuite în ştire, pe axa dictată de unghiul de abordare, trebuie atribuite cât mai

precis cu putinţă, citând toate sursele avizate şi respectând regulile imparţialităţii.

Axa temporală (Când?)- datează evenimentul şi subliniază, implicit, caracterul lui de noutate;- ex: „,marţi”, „ieri” (presa scrisă); „acum”, „peste câteva clipe” (radio, TV) – la timpul

prezent, pentru crearea impresiei de transmitere în timp real;- o singură datare a evenimentului este suficientă;- dubla datare – greşeală („ieri, marţi…”; „miercuri, 15 iunie…”);- indicarea zilei săptămânii – mai precisă.

Piramida răsturnată/ inversată- este modalitatea cea mai eficientă de organizare a materialului informaţional;- primul paragraf (lead-ul) este cel mai important şi singurul element ireductibil al ştirii;- lead-ul trebuie să concentreze informaţia esenţială a ştirii, dar nu trebuie să o epuizeze;- „în corpul ştirii, cel mai important fapt este spus primul” (Julian Harris);- lead-ul - să nu depăşească 20-30 de cuvinte într-o singură frază/ două (a doua se va numi

„sub-lead”);- lead-ul şi sub-lead-ul se folosesc împreună în ştirile – fapte de opinie;- la radio şi TV, accentul trebuie să cadă nu pe începutul, ci pe finalul lead-ului;- „o introducere bună prezintă clar principalele elemente ale ştirii şi, dacă este posibil, include

un detaliu care distinge respectivul reportaj de altele…”;- lead-uri policefale: cu două/ mai multe idei principale, legate între ele – în primul paragraf.

1

Unghiul de abordare- „ce anume vreau să comunic în acest text?”; „care este cel mai important, semnificativ,

interesant aspect pentru cititori?”;- alegerea unghiului de abordare/ de atac depinde de mai mulţi factori: diferite aspecte ale

evenimentului; tipul de instituţie de presă pentru care se scrie; publicul cititor al acesteia.

Tipuri de lead- ştiri „hard” (hard news) – evenimente importante, cu impact masiv şi imediat, de interes

pentru o categorie largă de cititori;- lead-ul ştirilor „hard”: rezumă însăşi esenţa evenimentului, într-un stil clar şi neted;- ştirile „soft” (soft news) – fapt divers – tratează subiectele de interes uman, nelegate neapărat

de actualitate/ fără urmări imediat sesizabile asupra vieţii cititorilor;

a) lead-ul rezumat- cel mai frecvent utilizat; - paragrafele de dezvoltare nu fac decât să reia şi să dezvolte informaţiile enunţate în lead;

b) lead-ul şoc- evidenţiază într-o formulă frapantă una dintre consecinţele evenimentului;

c) lead-ul bombă (glonţ)- urmăreşte să capteze atenţia printr-o singură propoziţie sau expresie relevantă, care rezumă întregul subiect;

d) lead-ul narativ (dramatic, de culoare)- descrie, pe scurt, o scenă semnificativă a întâmplării;

e) lead-ul raport- fotografiază o situaţie, eventual consecinţele unei decizii;

f) lead-ul citat- rareori recomandat, alege o declaraţie care incită la lectură, atrăgând atenţia asupra unui aspect particular;

g) lead-ul analiză- formulează ipoteze/ evaluează consecinţe legate de eveniment;

h) lead-ul amânat- întârzie comunicarea faptului la zi de dragul captării interesului prin construirea unei antiteze;

i) lead-ul anecdotă- captaeză atenţia cititorului printr-o analogie cunoscută şi noutatea pe care vrea să o comunice;

j) lead-ul interogativ- încearcă să obţină implicarea cititorului;

k) lead-ul direct/ lead-ul de ştire hard - cititorul află nemijlocit din paragraful introductiv cele mai semnificative/ importante aspecte ale ştirii;

l) lead-ul indirect/ lead-ul de ştire soft- comunică cele mai semnificative/ importante aspecte ale ştirii, dar nu din primul paragraf.

2

Recomandări:- lead-ul să comprime toate informaţiile importante;- evitarea detaliilor neesenţiale şi a exprimărilor complicate;- începeţi cu propoziţiile principale, nu cu cele secundare;- evitaţi: gerunziile şi participiile (creează confuzii şi pot şi uşor interpretate); infinitivele

substantivizate (moleşesc formularea); - optaţi pentru diateza activă (face textul mai cursiv, clar, direct şi dinamic);- forma pasivă, impersonală/ reflexivă a vorbelor poate lăsa loc de confuzii sau poate favoriza

imprecizia;- alegeţi verbe active tari;- renunţaţi la deducţii, comentarii şi judecăţi de valoare;- feriţi-vă de analogii periculoase;- eliminaţi cuvintele şi expresiile-balast („cu toate că”, „având în vedere că”, „desigur”,

„fireşte”, „bineînţeles”, „este evident că”, „fără îndoială”);- nu scrieţi lead-uri etichetă (care expun subiectul la modul general, fără să specifice însă în

mod concret ce s-a întâmplat);- răriţi adjectivele şi adverbele;- evitaţi expresiile şi cuvintele imprecise;- atenţie la pleonasme;- nu folosiţi iniţiale pentru a denumi instituţii în lead;- redaţi în paranteză iniţialele la prima menţionare a instituţiei, pentru a le putea folosi apoi în

paragrafele de dezvoltare;- simplificaţi denumirile prea lungi în lead;- nu începeţi lead-ul printr-un citat; dacă o faceţi, acesta trebuie să fie frapant, original, scurt,

lesne de atribuit, incitant;- respectaţi dreptul cititorului la ignoranţă (orice ştire trebuie astfel redactată încât să poată fi

uşor de înţeles şi de un cititor care nu a auzit până atunci nimic despre subiect);- nominativul este de preferat genitivului şi dativului, mai ales în lead;- evitaţi negaţia în lead;- scurtaţi descrierile, atunci când le puteţi evita;- atenţie la proprietatea termenilor;- fugiţi de preţiozităţi, comparaţii, metafore sau detalii morbide.

Paragrafele de dezvoltare- oferă elemente de background (care alcătuiesc contextul unui fapt: evenimente precedente,

posibile consecinţe, alte întâmplări similare; noutatea/ semnificaţia pe care o aduce, modul în care se încadrează într-un şir de fapte);

- nu toate ştirile trebuie să conţină elemente de background;- identifică paragraful cu o idee;- un paragraf este format doar de o frază/ două;- regula lizibilităţii (text uşor de perceput de cititor);- unele texte pot conţine un singur paragraf de dezvoltare, dacă prin acesta se epuizează tema

(mai ales atunci când evenimentele sunt relatate printr-o singură ştire care reprezintă prima şi ultima avizare a cititorului despre eveniment).

Finalurile- prezintă informaţii de context, care îl ajută pe cititor să-şi formeze o imagine cuprinzătoare

despre eveniment;- atunci când informaţia este organizată într-o structură diferită de cea a piramidei inversate,

paragraful de final este la fel de important ca şi lead-ul (ex. ştirea „feature”);- background-ul se construieşte la sfârşitul ştirii, fiind inserat după consumarea elementelor de

actualitate sau - atunci când background-ul aduce elemente distinctiv al evenimentului, el poate să apară şi în

lead;

3

- sursa trebuie obligatoriu menţionată în lead;- lead-ul nu trebuie să fie supraîncărcat cu amănunte care pot fi lăsate pe seama paragrafelor

de dezvoltare.

Atribuirea informaţiilor- unele ştiri se bazează pe o singură sursă;- dacă textul dobândeşte o întindere mare, atribuirea trebuie să fie reînnoită din loc în loc,

folosind expresii de genul: „potrivit aceleiaşi surse”, „a adăugat sursa”;- cele mai bune surse sunt cele cu un grad mare de credibilitate (surse guvernamentale/ din

anturajul prezidenţial).

Însuşirile ştirii- calităţile ştirii: claritate, concizie, acurateţe, rapiditate, obiectivitate, verosimilitate;- ştirea nu trebuie să fie completă/ exhaustivă, ci trebuie să ofere o imagine suficient de clară a

evenimentului relatat;a) claritatea- „dacă un mesaj poate fi înţeles greşit, el va fi înţeles greşit”;- cheia clarităţii este să scrii simplu şi corect;b) acurateţea- o informaţie inexactă este, de cele mai multe ori, fără valoare/ dăunătoare;- „publicaţia în care cititorul nu mai are încredere dispare curând” (James A. Kilpatrick, în „Manual pentru ziarişti din Europa Centrală şi de Est, 1992, p.3”);- trebuie verificate numele, adresa şi calitatea sursei;- atenţie la cifre (excesul îngreunează textul);- cifrele pot fi rotunjite în funcţie de publicul căruia ne adresăm;- indicarea precisă a locului în care s-a petrecut evenimentul (adecvată la cititorii vizaţi);c) concizia- evitarea expresiilor/ cuvintelor parazitare („de fapt”, „în fapt”, „în esenţă”, „mai ales”, „puţin/ mult mai”);d) credibilitatea- „criteriul cel mai important de apreciere a stilului de redactare şi prezentare a ştirilor este credibilitatea” (Michael H. Haas et al., 2001, p. 205);- obiectivitatea deplină rămâne un nobil deziderat;- jurnalistul selectează faptele şi le relatează prin prisma viziunii sale culturale;- „Probabil cel mai greu lucru din lume pentru un om este simpla observare şi acceptare a lucrurilor aşa cum sunt ele. Noi deformăm întotdeauna imaginile, în funcţie de ceea ce sperăm, aşteptăm sau ne temem”. (Melvin Mencher, 1996, p. 86);- „Nu există scuze pentru inexactitatea informaţiilor sau lipsa lor de profunzime”. (Victoria Hay, 1990, p. 274) – imparţialitatea, adevărul.

4