cultura stejarilor in raza o.s. raducaneni

8/2/2019 Cultura Stejarilor in Raza O.S. Raducaneni

http://slidepdf.com/reader/full/cultura-stejarilor-in-raza-os-raducaneni 1/49

Grup Şcolar Agricol “ V. ADAMACHI” Grup Şcolar Agricol “ V. ADAMACHI” – Iaşi Iaşi

Calificare Nivel III :Calificare Nivel III :Tehnician In Silvicultura Si Exploatarea Lemnului Tehnician In Silvicultura Si Exploatarea Lemnului

PROIECT DE SPAECIALITATE PROIECT DE SPAECIALITATE

Îndrumător: Îndrumător: Prof.: Andriescu Emil Prof.: Andriescu Emil

Candidat:Elevi:i:Vlase Constantin – Codrin

Năsturaş AdrianNăsturaş AdrianClasa a XIII-a F Clasa a XIII-a F

An 2007 - 2008 An 2007 - 2008



TemaTema Proiectului (Calificarea – Tehnician in Silvicultură)(Calificarea – Tehnician in Silvicultură)

Cultura Stejar Cultura Stejari l lor În Cadrul Ocolului Silvic Răducăneni În Cadrul Ocolului Silvic Răducăneni



P L A N U L P R O I E C T U L U I

ArgumentCap.1. Cadrul administrativ şi teritorial. Condiţii staţionale şi de vegetaţie1.1. Aşezarea geografică şi administrativă

Cap.2. Recoltarea şi păstrarea ghindei2.1. Vârsta şi periodicitatea fructificaţiei la stejar (gorun)2.2. Surse de seminţe (în general şi la specificul O.S. Răducăneni)2.3. Recoltarea ghindei2.4. Depozitarea şi păstrarea ghindei

Cap.3. Cultura stejarului în pepiniera silvică Gorban3.1. Pregătirea solului şi a ghindei pentru semănat3.2. Metode şi scheme de semănat3.3. Adâncimea, epoca şi norma de semănat3.4. Îngrijirea culturilor şi inventarierea puieţilor 3.5. Scosul, depozitarea şi transportul puieţilor 3.6. Cheltuieli şi venituri la un ha de pepiniera

Cap. 4. Tehnologia lucrărilor de împăduriri cu stejar ca specie de bază, în razaO.S. Răducăneni4.1. Pregătirea terenului şi a solului4.2. Metode de împădurire folosite4.3. Semănaturi directe4.4. Procedee de plantare a stejarului (dispozitive, scheme, desene, epoca, adâncimea de

plantare)4.5. Costul unui ha de împădurire

Cap.5. Îngrijirea culturilor silvice5.1. Mobilizarea solului5.2. Revizuirea, completarea, rărirea, receparea culturilor

Cap.6. Norme de protecţia muncii şi P.S.I. la lucrările de recoltare a ghindei,culturi în pepinieră şi împăduririBibliografieAnexe



Argument

Gorunul(Quercus Petraea) este cea mai răspândită dintre speciile indigene de stejari(Quercus) reprezentând 56% iar pe ansamblu suprafeţei păduroase a ţarii noastre deţine o

pondere de cca. 10%.Suprafeţe însemnate deţinute de gorun la dealuri, mai ales în partea superioară a acestora,

se constituie într-un subetaj de vegetaţie caracteristic în care se găsesc atât arborete pure(goruneturi) cat şi amestecuri specifice cu alte foioase (şleauri de deal).

În acest subetaj de vegetaţie, gorunul se detaşează ca specie edificatoare de ecosistemeforestiere cu o structură fitocenotică foarte bine conturată.

Lemnul gorunului este asemănător cu al stejarului ca valoare şi posibilităţi de utilizare.Este tare, elastic, durabil în aer şi apă, proprietăţi care-l recomandă pentru multiple utilizări înindustria mobilei (furnir frumos colorat), în construcţii(grinzi de rezistenta, parchete, frize,lambriuri), în tâmplărie, dogărie etc.

Are inele anuale mai mărunte şi mai regulate fiind superior stejarului în producţia defurnire.

În scoarţă conţine tanin de bună calitate(8-20%) sau galele de pe frunze şi în „colanţii”fructelor tinere(17-40%).

Ghinda este consumată atât de mistreţi cât şi de animalele domestice.Trupurile de pădure care au rămas în zona de coline şi câmpie exercita funcţie de

protecţie asupra terenurilor înconjurătoare şi de folosinţa agricolă, mărindu-le randamentul prinatenuarea pierderilor de apă prin evaporare.

Importanţa deosebită a culturii acestei specii în raza O.S. Răducăneni este motivată de :- tipurile de pădure existente cu gorun (gorunete, goruneto-şleau, şleau de deal cu gorunde productivitate superioară şi mijlocie) ocupă 58% din suprafaţa păduroasă;

- gorunetele în amestec cu stejarii ocupă 165;- în total 71% din suprafaţa O.S.- şleaurile de deal cu stejar brumăriu şi pufos ocupă 12%;Areal natural .Gorunul ocupă suprafeţe importante în ţinuturile Europei Centrale. La

vest, arealul său ajunge în pădurile din zona limitrofă Oceanului Atlantic, incluzând treimeasuperioară a Peninsulei Iberice, de unde avansează înspre nord prin Europa Occidentală,inclusiv prin Marea Britanie, ajungând în Norvegia, pe litoralul Oceanului Atlantic, la peste 60°latitudine nordică. În sudul peninsulei Scandinave, aproximativ la 60° , se înregistreazădisjuncţia arealului gorunului de cel al stejarului. În timp ce stejarul avansează semnificativ sprerăsărit, limita estică a gorunului coboară oblic spre sud-est, prin vestul Ucrainei, pana la gurileDonului şi ale Nistrului. Se întâlneşte, de asemenea, în Crimeea şi Caucaz, de unde trece puţin

şi în Asia Mică. Limita sudica a arealului său urmăreşte îndeaproape nordul Mării Mediterane.În aceste ţinuturi sudice este depăşit de stejar, lipsind din arealul său insulele Baleare şiSardinia, iar Sicilia, Creta şi Cipru apare doar insular.

În ţara noastră ocupă circa 672 000 ha, în care se includ şi suprafeţele deţinute decelelalte două specii de gorun – ssp. Dalachmpii şi ssp. Polycarpa. În prezent gorunul este celmai răspândit dintre speciile indigene de Quercus (aproximativ 56%), iar pe ansamblulsuprafeţei păduroase a ţării noastre deţine o pondere de circa 10%.

Dintre speciile noastre de cvercinee, gorunul urcă la altitudini mai mari, formând unsubetaj aparte de vegetaţie. În esenţă, este localizat la dealuri, de ambele părţi ale Carpaţilor,urcând destul de frecvent până în zonele premontane, dar cu foarte rare apariţii în zonamontană, până la circa 950 – 1 000 m altitudine. Totuşi, trebuie marcată prezenţa sa insulară şi

în pădurile montane, ca pe versanţii transilvăneni, în Munţii Bârsei – până la circa 1000maltitudine(la Poiana Braşov) sau în Munţii Breţcului, dar mai ales pe versantul sudic al Muntelui



Cozia, unde urcă în front compact până la 1300m (exemplare izolate de gorun se întâlnesc înCozia chiar până la 1350 – 1400m, în etajul pădurilor de molid – ecotopul de stâncărie).

La câmpie, spre silvostepă, se întâlneşte foarte rar, ca în pădurile de la Brăneşti, delângă Bucureşti, sau în unele zone din judeţele Dolj, Mehedinţi, în Moldova s.a. De remarcat căse întâlneşte şi în pădurile Ciucurova şi Babadag, din nordul Dobrogei, iar exemplarele izolate

apar chiar şi în sudul provinciei respective, unde condiţiile staţionale marchează limita desuportanţă termică şi hidrică pentru această specie.În Carpaţii Orientali se întâlneşte frecvent până la 400 – 500m altitudine, dar avansează

uneori şi în pădurile situate la 600 – 800m , în Munţii Apuseni ocupă zona deluroasă de până la600 – 700m (urcă însa şi până la circa 900m), iar în Carpaţii Meridionali arboretele pure sau deamestec cu participarea gorunului pot fi remarcate până la 700 – 800 (900)m sau chiar mai sus.

În subetajul său de vegetaţie preferă versanţii însoriţi din regiunea de podgorie, undeformează atât arborete pure(gorunete), cât şi frecvente păduri de amestec (şleauri de deal). Selocalizează mai rar pe funduri de vai sau pe versanţii nordici, unde cedează locul carpenului,fagului sau bradului. La limita sa superioară se poate asocia cu fagul (goruneto – făgete) sau

poate să apară, mai rar, ca specie diseminată în amestecurile de răşinoase cu fag (ca la Poiana

Braşov) sau în păduri de răşinoase de la altitudini mici sau medii ( în Munţii Breţcului, în Coziaetc.).

Cerinţe ecologice. Existenţa unor zone importante de suprapunere şi de interferenţă înarealul lor general, sau chiar pe spatii mai restrânse, cum este, de exemplu, cel al ţării noastre,releva apropierea în plan adaptiv a gorunului de stejarul pedunculat. Cu toate acestea, cele douaspecii se comportă în unele privinţe diferit, fapt de asemenea uşor de sesizat în ceea ce priveştecerinţele faţă de climă, cât şi faţă de sol.

Astfel, gorunul preferă un climat de tranziţie, de la cel atlantic la cel continental, cuamplitudini mai restrânse în sezonul hibernal şi cel estival, dovadă elocventă fiind în acest sensabsenţa sa din însemnate teritorii nord – estice ocupate de stejar. Faptul că urcă cel mai mult înaltitudine decât oricare din celelalte cvercinee indigene se datorează pretenţiilor sale mai micifaţă de căldură din sezonul de vegetaţie şi, în special, din timpul verii. În esenţă, gorunul este ospecie mezotermă tipică.

În acelaşi timp, gorunul este o specie mezofilă (cerinţe medii faţă de precipitaţii – optimul ecologic se situează între 600 si 800 mm/an), manifestând din acest punct de vedere oamplitudine mai mică decât stejarul.

Temperamentul gorunului este de lumina, dar este totuşi mai puţin heliofil decât stejarul pedunculat, fapt relevat de coroanele mai dese şi coronamentul mai strâns în arboretele pure sauîn cele în care este specie majoritară.

În privinţa cerinţelor faţă de sol, gorunul prezintă exigente mai mari faţă de unele proprietăţi fizice ale acestora, fiind însa mai tolerant în privinţa însuşirilor lor chimice. Astfel,

optimul de dezvoltare îl înregistrează pe soluri cu textură mai grosieră decât cele din stejărete,afânate, bine drenate, cu umiditate constantă (specie mozofită, drenofilă). Pe solurile grele,argiloase, compacte, cu regim variabil de umiditate (pseudogleice, pseudogleizate, gleice s.a.),cum sunt cele din lunci sau de pe terase, apare mult mai rar, cedând locul stejarului saucvercineelor alternofite (cerul si gârniţa). Ca atare, versanţii foarte slab înclinaţi, terasele,

platourile cu platforme cu roci sedimentare bogate în argila, greu permeabile, cu soluri bruneluvice sau luvisoluri albice, puternic pseudogleizate sau pseudogleice, constituie situaţii mai

puţin favorabile pentru gorun, caz în care arboretele sunt slab productive.Arboretele de gorun de mare productivitate şi adaptabilitate sunt situate pe soluri

profunde. În alte cazuri gorunul se mulţumeşte şi cu soluri superficiale, cu mult schelet, de peversanţii accidentaţi, cu pante mari, dar poate să apară chiar pe stâncării, inclusiv pe roci

calcaroase, unde însa productivitatea şi stabilitatea arboretelor sunt mult diminuate.



Este mai tolerant decât stejarul faţă de gradul de saturaţie în baze de schimb şi suportămult mai bine solurile acide.

Realizează creşteri remarcabile pe soluri brune eumezobazice, slab până la puternic podzolite (brune luvice), de pe gresii, conglomerate, şisturi cristaline s.a.

Gorunul, ca şi stejarul sau celelalte cvercinee, datorită litierei bogate în substanţe

tanante, greu alterabile, contribuie puternic la levigarea solurilor.Variabilitatea rasială şi ecotipică. Răspândirea apreciabilă a gorunului în latitudine şilongitudine, ca şi izolarea geografică a unor zone din arealul său, au constituit premise pentruformarea unor rase geografice. Astfel, se consideră că evoluţia şi diferenţa rasială a gorunuluiar fi putut să se producă în Marea Britanie, Scandinavia, ţinuturile baltice, Caucaz şi nordulAsiei Mici, în Balcani, ţinuturile sudice mediteraneene etc.

Gorunul din ţara noastră prezintă o mare eterogenitate adaptivă, neuniformitate generalăsi întreţinută atât de particularităţi ale climatului din diversele sale zone de areal indigen, cât şide o serie de cauze specifice de natură edafică.

Însuşiri biologice şi corelaţii morfo – ecologice. Maturitatea arborilor în masiv esteatinsă la vârste înaintate, de 60 – 80 ani (la arbori izolaţi mult mai repede, la 30 – 50 de ani).

Periodicitatea fructificaţiei este evident mai mică decât la stejar, de 4 -6 ani. Maturaţia esteanuală, prin septembrie- octombrie, în funcţie de staţiune. Puterea germinativa a seminţelor este de 60 – 70 %.

Gorunul dispune de o capacitate mare de lăstărire până la vârste înaintate, ca şicelelalte cvercinee, iar cioatele au o durata destul de mare de viabilitate. Cu toate acestea,vitalitatea exemplarelor din sămânţa este mult mai mare decât a celor din lăstari, îndeosebi lavârste mari.

Creşterea puieţilor de gorun este relativ redusă în primul deceniu, pentru a se activaulterior, menţinându-se susţinută până la vârste înaintate. În arboretele din optimul ecologic alspeciei productivitatea este de până la 7,5 m.c./an/ha, la 120 de ani şi circa 6m.c/an/ha, la 100ani.

Puieţii suportă umbrirea masivului până la 4-6 ani, după care, daca nu sunt puşi înlumina se autorecepează.

Longevitatea este de 600-700 ani.Importanta gorunului. Suprafeţele însemnate deţinute de gorun de dealuri, mai ales în

partea superioară a acestora, se constituie într-un subetaj de vegetaţie caracteristic, în care segăsesc arborete pure (gorunete), cât şi amestecuri specifice cu alte foioase(şleauri de deal). Înacest subetaj de vegetaţie gorunul se detaşează ca specie edificatoare de ecosisteme forestierecu o structură fitocenotică foarte bine conturată.

Lemnul gorunului este foarte apropiat de al stejarului, ca valoare şi posibilităţi deutilizare, fiind foarte rezistent, durabil în aer, apă şi sol, apt pentru construcţii, lambriuri,

parchet, frize şi foarte apreciat în industria mobilei. Oferă un furnir de foarte bună calitate. Areinele mai mărunte şi mai regulate decât ale lemnului de stejar. De asemenea, se foloseşte, pentrudoage de butoaie.

Folosirea gorunului în scop peisagistic se recomandă îndeosebi în spatiile largi, aerisite,în care el poate impresiona prin coroana sa amplă şi vigoarea de ansamblu pe care o degaja.

Am considerat necesar să tratez această temă în lucrarea mea de specialitate având oimportanţă deosebită pentru silvicultura zonală.



Cap. 1. Cadrul teritorial şi administraţia

Teritoriul Ocolului Silvic Răducăneni, este situate în partea de sud-est a jud. laşi, pădurile din

administraţie fiind la obârşia pârâului Crasna, din bazinul pârâului Bohotin şi din lunca râului Prut.

Procentul de împădurire pentru zona de deal este de 70%, regiunea având caracter forestier.

Suprafaţa totala este de 8592 ha din care în grupa I funcţională 25%(de protecţie şi producţie)

şi grupa II funcţională 75%(păduri cu rol de producţie şi protecţie).

Din punct de vedere amenajistic suprafaţa pădurilor este împărţită în patru unităţi de

producţie: I Crasna, II Răducăneni, III Gorban şi IV Buneşti.

Organizarea administrative se prezintă astfel:

• Districtul I Crasna cu 6 cantoane silvice;

• Districtul II Răducăneni cu 5 cantoane silvice;

• Districtul III Cozmeşti cu 4 cantoane silvice;

• Districtul IV Buneşti cu 7 cantoane silvice;

Climatul teritoriului este caracteristic zonei de dealuri a Moldovei, districtul Nordic. Date

climatice:

> Temperatura medie anuala 9 grade C

> Data medie a primului îngheţ este 11 octombrie;> Data medie a ultimului îngheţ este 12 aprilie;

> Precipitaţii medii anuale 580-600 mm din care în sezonul de

vegetaţie cad 60%

> Vanturi frecvente din nord şi nord-est



Varietatea factorilor climatici precum şi caracteristicile tipurilor şi subtipurilor de sol prezente,

au determinat existenta şi dezvoltarea unui număr relative mare de specii forestiere astfel: stejarul

pedunculat,

gorunul, fagul, carpenul, paltinul de câmp, frasinul, cireşul, teiul, jugastrul, plopul

tremurător, salcia căpreasca, aninul negru. Prin plantaţii au fost introduce salcâmul, plopul

euramerican, duglasul verde si albastru.

Ca formaţii forestiere se menţionează:

• Făgete amestecate: 1%

• Gorunete pure 8%

• Şleauri de deal cu gorun 50%

• Şleauri de deal cu gorun si stejar 13%

• Şleau de deal şi câmpie cu stejar pedunculat 3%

• Şleau de stepa cu stejar brumăriu şi pufos 12%

• Plopişuri pure de plop alb 1%

• Sălcete pure3%

În concluzie se pot menţiona:

a) Capacitatea staţională:

• De productivitate superioara 21 %

• De productivitate mijlocie 73%

• De productivitate inferioara 6%

b) Productivitatea arboretelor:

• Clasa I-a de producţie 2%

• Clasa a II-a de producţie 18%

• Clasa a III-a de producţie 57%



În vederea folosirii în cultură a unui material săditor având însuşiri genetice superioare,recoltarea seminţelor se realizează din arborete speciale, selecţionate pentru a fi rezervaţii deseminţe. Aceste rezervaţii pentru a fi constituite trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:

arborii defectuoşi să fie eliminaţi, rămânând numai arbori de calitate foarte bună, intr-un gradde desime care să le permită să producă prin polenizare încrucişată la intervale de timp cât maiscurte seminţe multe şi cu indici calitativi ridicaţi.

În cadrul O.S. Răducăneni sunt constituite rezervaţii de seminţe pe o suprafaţă totalăde………ha din care rezervaţii de seminţe de cvercinee pe o suprafaţă de ……ha conformtabelului următor :

Nr. Crt. U.P. u.a. Specia Suprafaţa(ha) Codul1 V 13 B Stj Stj-J290-11 III 50 A Go Stj-J260-2

Total

Din aceste rezervaţii de seminţe au fost recoltate cantităţile de seminţe necesare pentruînfiinţarea culturilor de puieţi forestieri conform tabelului de mai jos.

Specia U.M. Anii Corespunzători2000 2001 2002 2003

Stejar Kg 350 300 - 450Gorun Kg 200 180 - 250

În anul 2002 nu au fost recoltate seminţe deoarece fructificaţia a lipsit complet. Deşicantităţile recoltate satisfac nevoile de cultură ale ocolului, ele sunt mici. Lipsa fructificaţieiabundente putându-se datora şi faptului că în perioada 2000-2002 au fost semnalate infestări

puternice cu Torforix viridaua, care a dus la slăbirea arboretelor, lipsa substanţelor de rezervăducând la lipsa fructificaţiei.

În anii în care fructificaţia lipseşte cu desăvârşire în mod excepţional ghinda se poaterecolta şi din alte arborete în afara celor destinate producerii de seminţe forestiere, arborete careîntrunesc condiţiile necesare rezervaţiilor de seminţe. Recoltarea ghindei din aceste arborete serealizează în urma aprobării de către R.N.P. şi după avizarea acestora de către I.T.R.S.C.

2.3. Recoltarea Ghindei

Coacerea ghindei se realizează la sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie.Recoltarea se face atunci când ghindele sănătoase au culoarea cafeniu închis şi tegumentullucios.

Practic recoltarea se face în doua faze:- pregătirea terenului din jurul arborilor seminceri prin îndepărtarea

resturilor vegetale, frunzelor etc. ;- strângerea ghindei cu ajutorul galeţilor, depozitarea temporara în saci de

rafie sau cânepă.

După recoltare se face separarea ghindelor sănătoase de cele care au diverse atacuri deinsecte.



Separarea ghindelor bune se face în vase cu apă, cele sănătoase rămân la fund, iar celestricate şi viermănoase plutesc la suprafaţă. După separare, ele se zvântă timp de 5-10 zile într-un loc aerisit la umbra şi se răvăşesc repetat în această perioadă.

2.4. Depozitarea şi păstrarea ghindei

Pentru păstrarea ghindei în condiţii bune se cere să li se păstreze o umiditate de 38-40%în interior şi o temperatura de 0°C.

În prima faza ghindele se pot păstra sub adăpostul pădurii. Exista mai multe metode de păstrare, aplicarea lor fiind definită în funcţie de zonă. De obicei ghinda se păstrează de toamna până iarna.

În iernile normale ghindele se pot păstra în nisip, în şanţuri de adâncimi mai mari, de peste 50cm. Cu rezultate bune ghinda se poate păstra pe platforme sub coronamentul pădurii,

acoperind-o cu nisip şi litieră.

Se mai recomandă păstrarea ghindei în şanţuri trapezoidale care se acoperă cu capace descândură. Înainte de venirea îngheţului capacele se închid şi eventual se acoperă cu paie saufrunze.

Pentru cantităţi mai mici de ghindă păstrarea se poate face în beciuri sau alte încăperi, încare temperatura să fie în jur de 0°C. În acest caz seminţele se stratifică în nisip şi se lopăteazăde mai multe ori. În toate situaţiile de mai sus se vor lua masuri de protecţie împotrivarozătoarelor.

Ghinda se poate păstra pe o durată de 12-15 luni în saci de polietilena puşi în frigidere latemperaturi de 0-5°C.

La O.S. Răducăneni culturile de puieţi de stejar se înfiinţează în general toamna, dar încazuri mai rare se fac şi semănaturi de primăvară.

În acest ultim caz, ghinda sortată este tratată apoi cu Tirametox, în cantitate de 1 kgsubstanţă la 1000 kg de ghindă. Tratarea cu acest insecto - fungicid duce la o păstrare mai bunăa ghindei, ferind-o de atacuri de boli şi dăunători. Ghinda este păstrată până la semănare în



şanţuri adânci peste care se pun deşeuri din coajă de răchită şi resturi vegetale pentru protejareaîmpotriva temperaturilor scăzute.

Cap. 3. Cultura Stejarului In Pepiniera Gorban

3.1. Pregătirea solului şi ghindei pentru semănat

În momentul semănării, solul trebuie să fie afânat, bine mărunţit şi nivelat. În caz

contrar nu este posibil o bună încorporare a seminţelor în sol şi nu se asigură condiţii degerminare şi răsărire.În acest scop se realizează mai întâi o arătura superficială la o adâncime de 15 cm. După

aceasta se realizează grăparea solului cu grapa cu discuri. Deoarece solul din pepiniera Gorbanare o textură mijlocie, mărunţirea solului se realizează destul de greu. Din această cauză, dupăce se realizează discuirea, solul este lucrat cu ajutorul motocultivatoarelor Bertollini şi Benassi,care, datorită organelor active asemănătoare unei freze, asigură o mărunţire foarte bună asolului.

În cazul în care semănatul se realizează primăvara , solul se ară în adâncime încă dintoamnă şi datorită diferenţelor de temperatură şi umiditate, bolovanii rezultaţi în urma arăturiise vor mărunţi natural, iar înainte de semănare se mai aplică doar o singură cultivaţie pe o

adâncime de 10 cm.În cazul în care semănarea ghindei se realizează toamna, seminţele sunt flotate în vase

cu apă pentru a îndepărta ghindele atacate, iar cele sănătoase sunt apoi semănate. În cazul încare semănarea se realizează primăvara, este necesară o noua sortare a ghindei deoarece pe

perioada depozitarii o parte din ele îsi pierd calităţile germinative.Seminţele de cvercinee nu necesită tratamente pregătitoare.



3.2. Metode si cheme de semănat

Schema ideală ar fi schema biologică, unde distanţele dintre fiecare ar fi agale, avândfiecare un spaţiu uniform. În practică însă, nevoia mecanizării lucrărilor ne obligă să adoptam

alte scheme economice. Deseori , se încearcă să se mărească indicii de producţie prin folosireaunor scheme de cultură prea dese. Această competiţie a dus la rezultate negative deoarece, prinreducerea spaţiului de nutriţie a puieţilor se reduce creşterea acestora şi scade producţia de

puieţi de calitate superioară.La stabilirea schemelor de semănat se ţine cont de următorii factori:• Caracteristicile biologice ale speciei cultivate;• Caracteristicile constructive ale plantelor;• Condiţiile climatice şi de sol;• Durata de producţie a puieţilor;Pentru a se putea executa mecanizat semănaturile, întreţinerea culturilor şi scosul

puieţilor, rigolele se fac în lungul straturilor. Pentru foioase, semănarea se face în doua rigolegrupate la 15 cm şi cu distanţa de 60 cm între axele rigolelor.



La O.S. Răducăneni, semănarea ghindei se realizează manual cu ajutorul sapelor, de-a lungulunei sârme întinsă în lungul tarlalei, pentru ghidaj. Rigolele se fac cu o lăţime la bază de 15 cm,astfel încât prin aşezarea ghindei pe marginile rigolei rezultă doua rânduri la distanţa de 15 cm.Ghinda se acoperă cu pământ care se tasează uşor.

Au fost făcute încercări, pentru a se realiza semănarea mecanizată cu ajutorulsemănătoarei M.S.F- 6 dar care nu au dat rezultate deoarece, ghinda nu este împărţită uniform,sistemul de repartizare a seminţelor în organele active funcţionând defectuos la seminţele de

dimensiuni mari.

3.3. Adâncimea, epoca şi norma de semănat

Adâncimea de semănare diferă în funcţie de următoarele elemente:• mărimea seminţelor, cele mari semănându-se mai adânc, iar cele mai mici la

suprafaţă;• primăvara seminţele se seamănă mai puţin adânc decât toamna;• în solurile uşoare, seminţele se seamănă mai adânc decât în solurile cu textură

mai grea;• pentru seminţele mari (ghindă şi altele similare) 4,0 – 6,0 cm în solurile uşoare

şi 3,0 – 4,0 cm în solurile mai grele.De adâncimea de semănare depinde în foarte mare măsura reuşita culturii şi această

latură a tehnicii de lucru nu trebuie neglijată. De aceea, folosirea unei marcatoare specialeasigură realizarea unei adâncimi perfecte de semănare pe toată lungimea rigolei şi obţinerea

unui procent de răsărire în cazul semănării manuale.



Seminţele speciilor forestiere de stejar se pot semăna primăvara (timpuriu sau târziu),toamna (timpuriu sau târziu) în funcţie de caracteristicile biologice ale fiecărei specii.Semănaturile făcute toamna prezintă multe avantaje de ordin tehnico-organizatoric: evitareaoperaţiunii de stratificare a seminţelor cu perioada lungă de germinare, eliminarea unor lucrărisuplimentare de pregătire a solului, conservarea mai bună a apei acumulate în sol în timpuliernii, care se pierde prin pregătirea şi germinaţia seminţelor în condiţii cât mai apropiate decele naturale, răsărirea culturilor, primăvara, desfăşurarea procesului de pregătire şi germinaţiea seminţelor în condiţii cât mai apropiate de cele naturale, răsărirea culturilor primăvaradevreme şi în final obţinerea unor indici superiori de reuşită a culturii şi de calitate a puieţilor.Dezavantajul semănăturilor de toamna consta în aceea că seminţele sunt atacate de şoareci, iar

plantele tinere răsărite primăvara devreme pot fi uşor distruse de îngheţurile târzii.Primăvara se seamănă seminţele tuturor speciilor forestiere răşinoase (cu excepţia

bradului), seminţele de foioase care nu necesită stratificare ( salcâm, glădiţă, plop alb),seminţele de cvercinee păstrate pe timpul iernii şi seminţele de foioase care nu au putut fisemănate toamna.

Cantitatea de seminţe (exprimată în număr sau grame), care se seamănă la metru derigolă, denumită şi normă de sămânţă, se stabileşte în funcţie de indicii de producţie pentrufiecare specie şi de calitatea fiecărui lot de seminţe. În anumite situaţii se va ţine cont decondiţiile staţionale în care se execută lucrări.

Pentru seminţele de calitate inferioară norma de sămânţă, exprimată în bucăţi pe metrude rigolă, se va calcula cu formula următoare:

100

)5( ++=

d nn N in care:

N – norma de seminţe în buc/m de rigolă pentru lotul de seminţe respectiv; N – norma de seminţe în buc/m de rigolă indicată pentru seminţele de calitatea a I-a ale

speciei ce se cultivă;d – diferenţa dintre potenţa germinativă corespunzătoare calităţii a I-a germinativă

(germinaţia tehnica) şi a lotului de seminţe destinat semănării. Norma de consum la ha este următoarea: gorun – 2800 kg şi stejar pedunculat – 4000 kg

3.4. Îngrijirea culturilor şi inventarierea puieţilor



Lucrările de îngrijire a culturilor în pepiniere. Toate lucrările care se execută de laînfiinţarea culturii până la scosul puieţilor, în vederea protejării faţă de factorii biotici dăunătoricum ar fi buruieni, crusta, temperaturi scăzute sunt: acoperirea, umbrirea puieţilor, protecţiaîmpotriva îngheţurilor târzii, rărirea culturilor, retezarea pivotului etc.

Protecţia puieţilor împotriva temperaturilor scăzute din timpul iernii se face în vederea prevenirii distrugerii culturilor sensibile la îngheţuri. Protecţia se realizează prin acoperireaculturilor cu paie, muşchi, litiera, rumeguş, frunze etc. peste care se aşează ramuri, coceni etc.care să împiedice spulberarea acoperişului.

O metoda de protecţie, de această dată de protecţie împotriva brumelor, o constituieudarea culturilor din pepiniere cu ploaie fină, realizată de aspersoare cu intensitatea de udare de2-3 m.c./h la o presiune de 3-7 atmosfere. Udarea se realizează în perioada cu îngheţuri scăzute

pană când temperatura aerului depăşeşte 0°C.Crusta care se formează de regulă prin bătătorirea suprafeţei solului sub acţiunea

mecanică a apelor provenite din ploi, zăpezi, împiedică răsărirea puieţilor, favorizeazăvaporizarea mai rapida a apei şi deci pătrunderea uscăciunii în sol, în toata perioada de vegetaţie

a culturilor. Pentru evitarea acestor neajunsuri crusta trebuie distrusă cat mai repede dupăformare, atunci când este subţire şi operaţiunea se executa uşor.

Crustele de pe culturile semănate la o adâncime mică, nerăsărite, se sparg cu tăvălugulstelat sau cu grebla, pe dinţii căreia se împletesc nuiele, lăsându-se liberă o porţiune de 2-3 cm.Crusta de pe culturile semănate adânc (ghindă, nuc, castană) şi negerminate, poate fi spartă cutăvălugul inelar sau stelat acţionat de tractor. Pe culturile în curs de răsărire nu se mai executaspargerea crustei datorită pericolului mare de rupere şi vătămare a puieţilor. În acest caz se

practică irigarea culturilor cu 100-200 m.c./ha, în general cu doze care dau picături fine.

Plivitul buruienilor se poate executa manual, prin smulgerea acestora, sau chimic, cuerbicide. Lucrarea se executa manual, momentul cel mai prielnic fiind imediat după apariţia

buruienilor, înainte ca acestea să împiedice dezvoltarea puieţilor. Pentru ca rădăcina buruienilor să iasă în întregime din pământ este indicat ca aceasta lucrare să se execute după ploaie saudupă o udare prealabila.



Prăsitul este lucrarea prin care se mobilizează solul pe o adâncime de 2-4 cm în scopulafânării solului şi împiedicării evaporării rezervelor de apă din sol, tăierii buruienilor în vedereaeliminării concurentei acestora în sol şi evitarea copleşirii puieţilor, ameliorării condiţiei fiziceale solului şi creşterii capacitaţii lui de a înmagazina apă.

Cele mai eficiente praşile sunt făcute în prima parte a sezonului de vegetaţie a culturilor,

când buruienele şi secetele influenţează foarte puternic dezvoltarea tinerelor plante.Pentru protejarea puieţilor lăţimea de lucru a uneltelor folosite va fi mai mică decâtdistanta dintre rândurile de puieţi de 3-4 cm în fiecare parte în cazul uneltelor manuale şi cu 5-8cm în cazul cultivatoarelor cu tracţiune animală sau mecanică. Prăsitul între rândurile de puieţise execută mecanic sau hipo folosind cultivatoarele la care piesele active sunt sub formă desăgeată, iar pe rând se execută manual cu sapa.

Retezarea pivotului la speciile forestiere cu înrădăcinare pivotantă (cvercinee), estenecesară pentru stimularea producerii de rădăcini laterale şi de îndesire a acestora.

Retezarea pivotului se practică la 20 cm adâncime asigurând consolidarea sistemuluiradicular pe această adâncime. Retezarea pivotului se recomandă să se execute după un sezonde vegetaţie în anul al - II –lea înainte de intrarea în vegetaţie. După tăierea pivotului se tasează

solul în jurul puieţilor, manual sau prin irigarea culturii.Întreţinerea chimică a culturilor din pepinieră cu erbicide are în vedere combaterea

buruienilor anuale, cu precădere a dicotiledonatelor. În pepiniere se folosesc erbicide rezidualeRandop, aplicarea lor efectuându-se devreme, primăvara înainte de răsărirea buruienilor.Buruienele răsărite toamna trebuie îndepărtate, deoarece erbicidele reziduale (preluate de plante

predominant prin rădăcina) nu mai acţionează asupra lor, rădăcinile acestora fiind mult subnivelul stratului de sol (1-3 cm) în care activează erbicidul.

În pepiniera Gorban din cadrul O.S. Răducăneni umiditatea din sol este deficitară întimpul perioadei de vegetaţie, pentru dezvoltarea normală a puieţilor în pepinieră, precum şi însolarii unde este necesar să se facă udarea culturilor. O irigare optima şi eficientă se face cuajutorul unei instalaţii de udat prin aspersiune fină. Pentru aceasta este necesară o sursă de apăcu debit corespunzător şi cu conţinut de săruri. Deoarece textura solului este lutoasă intensitateaudării este de 10mc/h.

Pentru dezvoltarea normală a culturilor în perioada de vegetaţie se efectuează în total 6-8 udări cu 2000 – 3000 mc/ha în zona de deal, udările se fac periodic la 12 -15 zile dacă nu a

plouat mai mult de 10 l/mp în perioada respectivă, administrându-se 300 – 400 mc/ha, dinaprilie până la 15 august, în cazul în care a plouat, udarea se amână cu 3-7 zile.

Inventarierea puieţilor stabileşte numărul celor apţi pentru împăduriri din culturile careau îndeplinit ciclul de producţie, cât şi a celor inapţi pentru evaluarea producţiei viitoare. Pot fivalorificate şi loturile situate la limita vârstei planificate în care puieţii apţi reprezintă 30 % dintotal, în caz de necesitate şi numai dacă numărul total al acestora corespunde producţiei

planificate de puieţi apţi. Inventarul se face toamna după încetarea vegetaţiei, în prima jumătatea lunii septembrie şi se numără 10 % din totalul puieţilor din fiecare lot. În cazul culturilor destrat uniforme se aleg 10 % din totalul straturilor, făcându-se rotunjirea necesara.

În cazul culturilor la tarlale uniforme se stabileşte 10% din totalul rândurilor din lot,numărându-se toţi puieţii, separat cei apţi. În cazul culturilor uniforme, se grupează rândurile înfuncţie de dezvoltare, se alege 10 % din total şi se inventariază după procedeul anterior.

Se exclud de la inventariere rândurile cele mai bune şi cele mai rele ca desime şidezvoltare. După numărătoare, se stabileşte numărul mediu de puieţi apţi pe rând şi seînmulţeşte cu numărul de rânduri din lot pentru determinarea numărului total de puieţi apţi.Puieţii de talie mijlocie se numără în totalitate.

Indicii de reuşita sunt pentru gorun de 350 mii/ha iar la stejar de 400 mii/ha.



3.5. Scosul, depozitarea si transportul puieţilor

Scosul puieţilor se execută de regulă mecanizat cu plugul de scos puieţi, iar în pepinierele mici scosul se face manual.

În cazul puieţilor ce se scot manual cu cazmaua , se sapă un şanţ în faţa primului rândde puieţi care trebuie să aibă neapărat o adâncime mai mare decât lungimea rădăcinilor, condiţiecare se realizează săpându-se la o adâncime de 2 cazmale. Apoi cazmaua se înfige complet însol, în spatele rândului la o distanta de 8-10 cm de puieţi şi se împinge spre şanţ astfel ca

pământul să fie răsturnat cu tot cu puieţi. Dacă rădăcinile puieţilor nu se desprind uşor de pe pământ se va reteza cu cazmaua rădăcinile netăiate şi apoi se va proceda la smulgerea puieţilor şi scuturarea rădăcinilor de pământ.

Lucrarea trebuie executată astfel încât puieţii să iasă cu uşurinţă, fără a fi necesar smulgerea cu forţa.

În cazul scoateri puieţilor mecanizat, cuţitul de lucru a plugului trebuie ascuţit pentru atăia rădăcinile puieţilor. Brăzdarul plugului trebuie să cuprindă bine rândurile de puieţi pentru ase tăia normal rădăcinile laterale şi să nu le zdrelească.

Scosul puieţilor de foioase de talie mare se execută mecanizat, iar în pepinierele miciunde nu este posibilă scoaterea mecanizată a puieţilor, se execută manual. În ambele cazuri

puieţii după ce sunt dislocaţi se procedează la smulgerea lor, scuturarea rădăcinilor de pământ,adunarea puieţilor în grămezi, toaletarea rădăcinilor şi depozitarea lor provizorie la şanţ.

La pepiniera Gorban scosul puieţilor se face în mare parte mecanizat. La scosul puieţilor de foioase se foloseşte plugul de scos puieţi P.S.P. 500, tractat de tractorul U 650 M. Puieţii destejar sunt scoşi totuşi destul de dificil, în cazul în care solul este uscat. La aceştia se foloseşte

plugul de scos puieţi UPM – 2 tractat de tractorul pe şenile S -6 M.Puieţii se depozitează provizoriu în pepinieră până la data când sunt expediaţi la

şantierele de plantare.



Depozitarea se face în şanţuri cu adâncimi de 30-40 cm , cu lungimea şi lăţimeadeterminate de necesităţi. Snopii de puieţi sa aşează în şanţ înclinaţi la 45 ° , iar rădăcinile

puieţilor se acoperă cu un strat de pământ bine mărunţit care trebuie să acopere şi 4-5 cm dintulpină, deasupra coletului. Pământul pus pe rădăcini se tasează bine, pentru a împiedica

pătrunderi ale aerului şi uscarea acestora.Pentru fiecare cantitate de puieţi din acelaşi lot se pune o tăbliţă pe care se scrie: specia,

numărul de puieţi, vârsta, iar pentru speciile principale şi pentru cele cu valoare tehnico -economică superioară se pune şi provenienţa.

Depozitarea puieţilor de foioase de talie mare se face în şanţuri de 50-60 cm adâncime pentru a se proteja de uscare, rădăcinile şi tulpinile se protejează cu un strat de pământ gros de15-20 cm. Dacă solul este uscat după stratificare se va proceda imediat la udarea puieţilor depozitaţi.

Legăturile de puieţi care se transportă cu mijloace rutiere se aşează pe un strat de 10 cmde paie umede, muşchi etc. materiale care se pun şi părţile laterale şi deasupra ultimului rând de

puieţi. În timpul transportului, puieţii se acoperă obligatoriu cu prelate care să nu permităexpunerea rădăcinilor la soare sau vânt. În cazul transporturilor la distanţe mari puieţii seambalează cu stuf, paie sau nuiele în baloturi de 40-50 kg.

1- strat de gheată; 2- strat de pământ; 3- puieţi; 4- traverse din lemn; 5- pământ;



Ambalarea cu paie se efectuează aşezând nuielele de răchită la 20 cm una de alta peste

care se aşterne un strat de paie sau muşchi de 8-19 cm. Puieţii se aşează pe acest aşternut pedoua rânduri, cu rădăcinile în interior , li se acoperă rădăcinile cu paie umede sau muşchi apoise strânge balotul, legându-se ca cel de stuf.

Pentru o bună protecţie a puieţilor împotriva uscării, transportul acestora la şantierelede împăduriri se poate face în pungi de material plastic de mărimi corespunzătoare, nelegate lagură. Pungile se acoperă cu prelate, rogojini etc. pentru a nu fi expuse soarelui. Transportul

puieţilor se face pe loturi în cazul când acelaşi autovehicul transportă mai multe loturi, acesteavor fi separate şi marcate distinct.

Pep in ie ra Gorban



Suprafaţa totală a pepinierei Gorban este de 9,3 ha din care:

• 3,9 ha – răchitarii• 4,01 ha – culturi forestiere• 0,9 ha – căi de acces• 0,35 ha – culturi de plante mamă - 0,24 Sa

- 0,11 Pl.ea.• 0.04 ha – culturi plante ornamentale• 0.10 ha – clădiri

Schiţa Pepinierei Silvice Gorban (Răducăneni)



Deviz de lucrări pentru o cultură de 60 ari de stejar

Denumire lucrării Valoare Lei



Arat mecanic 40.0Discuit 30.0

Pichetare pt. semănat 40.0Aşternere strat protector frunze 322.0

Tratarea ghindei înainte de semănat 13.0

Tratarea solului 544.0Semănarea manuala 1145.0Plivit / prăsit in anul I 4 praşile 4600.0Plivit / prăsit in anul II 3 praşile 31460.

Întreţinere mecanica intre rânduri 100.0Administrat ingrasaminte 50.0Combaterea Oidumului 30.0

Combatere rozătoare 300.0Întreţinere puieţi 400.0

Scos puieţi mecanizat 1500.0Strângerea puieţilor 1000.0Depozitare la sant 300.0

Împachetare pt. transport 500.0TOTAL I 14060.0

Cote manopera + aprovizionare 4500.0TOTAL II 18560.0

Cheltuieli indirecte 3160.0TOTAL GENERAL 21720.

Indice de producţie – 240.000Preţ de vânzare 0,095 lei/puieţi 2 ani 22.800

beneficii 22.800-21.720=1.080

Cap. 4. Tehnologia lucrărilor de împăduriri cu stejar ca speciede bază, în raza O.S. Răducăneni

4.1. Pregătirea terenului şi a solului

Lucrările de pregătire a terenului constau în strângerea resturilor de exploatare şidepozitarea acestora. La câmpie şi pe terenurile cu pantă de 12 ° lucrarea se poate executamecanizat, cu greble colectoare sau lame montate pe potcoava tractorului. Depozitareamaterialului se face la marginea şantierului de regenerat sau pe anumite spaţii în lungulacestuia.

Pe pantele mai mari unde strângerea nu se face mecanizat, se practică cea manuală,depozitarea făcându-se în şiruri strânse pe linia de cea mai mare pantă.

Aplicarea tehnologiei de pregătire a terenului se face diferenţiat în cazul când plantaţiilese execută în toamna anului când s-au început lucrările de pregătire a terenului. Se foloseştetoată gama de lucrări, de la scosul cioatelor până la mărunţirea solului. În perioada de timp pânăla plantare solul se întreţine cu discul o dată sau de mai multe ori pentru distrugerea florei

erbacee. Când plantaţia se face în primăvara anului viitor mărunţirea solului se execută toamna.Când suprafeţele ce se regenerează sunt supuse inundaţiilor din toamnă şi iarnă, lucrările de



scarificare şi de pregătire a solului se fac în anul când se execută plantaţia pentru a se asigura o bună afânare şi mobilizarea solului. Pe suprafeţele înţelenite se execută lucrări de pregătire asolului (desţelenirea, desfundarea, grăparea, discuirea) iar până la plantarea solul se întreţinesub forma de ogor negru.

Pregătirea terenului mai poate fi realizată în benzi sau tăblii de 4 m (1X4 sau 2X2)

pentru asigurarea instalării speciilor principale de bază, în special acolo unde speciile deamestec, ajutor şi arbuşti se pot regenera pe cale naturală.

4.2. Metode împădurire folosite

Împădurirea unui teren se poate face prin semănare directă, plantare sau butăşire directă.Prima metodă constă în semănarea seminţelor direct pe terenul de împădurit. La plantare sefolosesc pentru împăduriri puieţi crescuţi pe alt teren, de obicei în pepiniere. Dacă plantarea seexecută cu butaşi metoda se numeşte butăşire directă.

Aplicarea uneia sau alteia dintre metode se face ţinându-se cont de avantajele şidezavantajele pe care le prezintă situaţia dată. Astfel , semănarea directă este mai apropiată de

împădurirea naturală. Puieţii răsăriţi în urma semănării directe rămân pe loc şi îşi păstreazăintactă rădăcina, în timp ce la plantare puieţii trebuie transplantaţi şi ca urmare rădăcinile suntde cele mai multe ori tăiate, din aceasta cauză puieţii plantaţi pot fi infectaţi cu ciuperci caz încare se obţin arbori cu lemn de calitate inferioară. Înafara de aceasta, după transplantare puieţiitrec printr-o criză de prindere care uneori poate provoca uscarea. De asemenea prin folosireasemănării directe uneori, nu se mai fac cheltuieli cu producerea puieţilor în pepiniere , precumşi a manipulării lor.

Semănarea directă prezintă o serie de dezavantaje: seminţele pot fi distruse de animalesau păsări; puieţii abia răsăriţi sunt firavi şi rezistă greu la acţiunea factorilor vătămători( seceta, insolaţie, ger, ploi torenţiale) şi sunt uşor copleşiţi de buruieni. Din această cauzăîntreţinerea este grea, durează mai mult şi cere multa forţă de muncă. Un alt dezavantaj alseminarii directe este consumul mare de seminţe. Pentru semănarea unui ha se consumă de 5-6ori mai multă sămânţa decât pentru producerea în pepinieră a puieţilor necesari plantariiaceleiaşi suprafeţe. Pe coastele repezi, seminţele şi chiar puieţii mici pot fi spălaţi de ape.

Datorita acestor dezavantaje, în majoritatea cazului este mai indicată plantarea. Dacă selucrează cu grijă multe dintre dezavantajele plantarii pot fi înlăturate.

Semănarea directă rămâne o metodă indicată în cazul în care se lucrează la împăduririsub masiv, ori când se folosesc specii cu rădăcină pivotantă, la care transplantarea este greoaie.Astfel se execută împăduriri sub masiv.

Butăşirea se aplică în cazuri cu totul speciale, încât butaşii sunt materiale de împăduritfoarte pretenţioase în ceea ce priveşte pregătirea şi umiditatea solului. Astfel butăşirea se

foloseşte în rachitarii pe talvegul torentelor şi în luncile inundabile.

4.3. Semănaturi directe

Semănătura directă este o metodă de regenerare prin care sămânţa se introduce în sol înurma unei pregătiri a terenului pe toată suprafaţa, în benzi, fâşii, tăblii, vetre, cuiburi etc.Semănaturile de cvercinee se pot realiza pe terenurile goale şi sub masiv.

Ca procedeu de semănat se menţionează:- semănarea directă prin împrăştiere, folosită acolo unde nu se pot face

lucrări de pregătire a terenului şi în locurile lipsite de acces ;



- semănarea pe rânduri se face la câmpie şi la deal pe terenuri pregătiteindicate pentru semănaturile cu ghindă şi alte foioase. Semănarea se faceîn rigole late de 15-20 cm şi adâncime de 4-8 cm realizate cu plugul

scăriţă sau cu sapa.- semănaturile în cuiburi ( 0,30-0,40 m) se aplica la deal şi la munte.cuiburile pe pante mari vor avea o contrapanta

Adâncimea de semănat variază de la specie la specie în funcţie de dimensiunileseminţei, de textura solului şi de anotimp. În general adâncimea de semănat poate fi de 4-8 cm

pentru seminţele mai mari (ghinda).În raza O.S. Răducăneni s-a procedat la semănaturi directe dar s-a renunţat la ele

datorită pierderilor mari cauzate de rozătoare şi mistreţi.

4.4. Procedee de plantare a stejarilor

În cadrul O.S. Răducăneni plantaţiile înfiinţate, având în compoziţie specia stejar, au îngeneral mai mulţi factori comuni :

- dispozitivul de plantare în dreptunghi, în acest caz distant ape rând este mai mică decâtcea dintre rânduri, dar puieţii stau tot faţă în faţă ;

- schema de semănat 2 X 1 m, respectiv distanta de 2m între rânduri şi 1m între puieţi pe

rând, asigură un număr de 5000 puieţi la ha.



- plantarea puieţilor de stejar indiferent dacă solul este pregătit sau nu se realizează îngropi de 40 x 40 x 40 cm.

În cadrul proiectului « Reconstituirea ecologică a perdelei forestiere de protecţie dinzona dig – mal Lunca râului Prut » , plantarea stejarului s-a realizat în teren pregătit dupătehnologia DENSAD ( defrişat, evacuat, nivelat, scarificat, arat, discuit).

În ceea ce priveşte modul de asociere a speciilor stejarului a fost plantat în rânduriîntregi, corespunzător poziţiei de împăduriri. Corespunzător grupelor ecologice specificeluncilor interioare, stejarul a intrat în compoziţie în procent de 20 % în general folosindu-se

compoziţia de 2STj, 8 N.n., Fr , Pa, Ci, Te, Art.În cazul plantaţiilor efectuate în fonduri proprii, atât de fond forestier cat şi în terenul

degradat preluat de la Agenţia Domeniilor Statului nu a fost executată pregătirea terenului, puieţii de stejar au fost plantaţi în gropi de 40 x 40 x 40 cm în vetre de 60 x 80 cm. Compoziţiaa variat de la 2,5 Stj, 7,5 amestec la 5 Stj , 5 amestec, în funcţie de condiţiile pedologicespecifice fiecărui perimetru de ameliorare sau u.a. În ceea ce priveşte modul de asociere aspeciilor , stejarul a fost plantat în bio - grupe iar speciile de amestec pe rânduri întregi înamestec intim.

În ceea ce priveşte epoca de plantare aceasta poate fi toamna după ieşirea din vegetaţiesau primăvara devreme, cele mai bune rezultate fiind obţinute atunci când plantarea a fostexecutată în « mustul zăpezii » , în ambele cazuri trebuie avut în vedere ca temperatura să fie

peste 0 ° C.



În cadrul O.S. Răducăneni s-au efectuat împăduriri avându-se în vedere următoareleformule de : 2,5 stejar, 2,5 Mc, 1Ju, 1 Pa, 2 Ci, 1 Fr ; 5 stejar, 1Ju, 1 Te, 1 Fr, 1 Pa, 1Ci,stejarul plantându-se în bio-grupe.

Schiţa unei formule de împădurire

Aceasta cuprinde participarea procentuală a speciilor de introdus la lucrările deîmpădurire. Formulele de împădurire ca şi compoziţiile sunt elaborate pentru toate condiţiile decercetare I.C.A.S.

La elaborarea formulei de împădurire şi compoziţii de regenerare ca reguli de

aplicat în practica silvică sunt următoarele:1.Menţinerea şi extinderea speciilor autohtone valoroase în staţiunile cu bonitate

superioară şi mijlocie.2.Extinderea laricelui, zâmbru, fagului şi scoruşului în zona de limită superioară

a pădurilor pentru consolidarea rezistenţei molidişurilor la doborâtori de vânt.3.Utilizarea speciilor principale în arealul lor natural (actual şi potenţial).

Introducerea răşinoaselor în zonele de unde s-au extras.4.Crearea unor amestecuri stabile între specii, evitând amestecurile

necorespunzătoare. Introducerea în compoziţia cvercineelor a speciilor de ajutor, aarbuştilor şi crearea de culturi la scheme mai dese pentru împiedicarea înierbării.

5.Utilizarea unor specii producătoare de fructe cum ar fi cireşul, castanul, nucul,stejarul, scoruşul, mărul, parul, malinul s.a.



Costul unui ha de împădurire cu compoziţia 25 Stj 50 Fr, Ci, Pa 25 Pd, Sa,Co 5000 puieţi/ha

ANUL I Preturi (RON)

Transport puieţi 120.0Încărcat, descărcat puieţi 7.0Săpare santurilor si depozitarea puieţilor 4.0Plantarea puieţilor inclusiv retezarea tulpinii dupa

plantare1578.0

Mobilizarea solului manuala in jurul puieţilor(3 praşile)

538.0

CAS +fond sănătate, şomaj, solidaritate 478.0Beneficii + cheltuieli indirecte 610.0TOTAL ANUL I 3334.0ANUL II

Revizuirea plantaţiilor 823.0Transport puieţi 30.0Încărcat ,descărcat puieţi 2.0Săparea santurilor si depozitarea puieţilor 1.0Completări lipsuri 25% inclusiv costul puieţilor siretezarea după plantare

379.0

Mobilizarea manuala a solului in jurul puieţilor(3 praşile)

536.0

CAS +fond sănătate, şomaj, solidaritate 294.0Beneficii + cheltuieli indirecte 297.0TOTAL ANUL II 1621.0

ANUL IIITransport puieţi 12.0Încărcat, descărcat puieţi 0.7Săpare santurilor si depozitarea puieţilor 0.4Completări lipsuri 10% inclusiv costul puieţilor siretezarea după plantare

156.0


536.0

CAS +fond sănătate, şomaj, solidaritate 227.0Beneficii + cheltuieli indirecte 209.0

TOTAL ANUL III 1142.0ANUL IVTransport puieţi 6.0Încărcat, descărcat puieţi 0.4Săpare santurilor si depozitarea puieţilor 0.4Completări lipsuri 5% inclusiv costul puieţilor siretezarea după plantare

78.0


389.0

CAS +fond sănătate, şomaj, solidaritate 159.0Beneficii + cheltuieli indirecte 142.0

TOTAL ANUL IV 774.0ANUL V



Mobilizarea manuala a solului in jurul puieţilor(1 praşila)

242.0

CAS +fond sănătate, şomaj, solidaritate 90.0Beneficii + cheltuieli indirecte 74.0TOTAL ANUL V 406.0

TOTAL ANI I+II+III+IV+V 7277.0

Cap.5. Îngrijirea culturilor silvice

5.1. Mobilizarea soluluiPrin întreţinerea regenerării naturale sau artificiale se înţelege ansamblul de lucrări care

se execută din primul an de la instalarea vegetaţiei forestiere până la realizarea reuşiteidefinitive . Mobilizarea solului după realizarea regenerării constă din afânarea artificială asolului (8-15cm) în jurul puieţilor pentru întreruperea capilarităţii ce favorizează evaporareaapei , distrugerea florei erbacee şi asigurarea înmagazinării apei provenite din precipitaţii.

Pe versanţii unde plantaţiile s-au executat pe terase, în fâşii, benzi sau vetre, mobilizareasolului se face cu sapa pe toată suprafaţa acestora, iar la mute cu sapa de munte pe suprafaţavetrei. În jurul puietului mobilizarea se face superficial pentru a nu atinge cu sapa tulpina saurădăcina.

Mobilizarea solului începe la 2-3 săptămâni după intrarea în vegetaţie a puieţilor , putând fi efectuate 2-5 sau mai multe mobilizări pe an în regiunile secetoase, 2-3 mobilizări înregiunile cu precipitaţii medii şi 1-2 mobilizări în regiunile cu precipitaţii uniform distribuite în

perioada de vegetaţie, timp de 2-3 ani de la plantare. Pe măsura dezvoltării puieţilor, numărulmobilizărilor de sol se reduc, fiind înlocuite cu lucrări de descopleşiri. În unele situaţii se potefectua în mod combinat, în acelaşi an mobilizarea solului şi descopleşirea de ierburi sau altespecii copleşitoare.

În cadrul O.S. Răducăneni mobilizarea solului se face manual în vetre sau în cazul plantaţiilor efectuate de U.P.V. Lunca Prutului , unde vegetaţia are o creştere luxuriantă,mobilizarea solului în fâşii pe 40% din suprafaţă, combinată cu o descopleşire pe 60 % dinsuprafaţă.

În cadrul proiectului de reconstrucţie ecologica unde plantaţiile au fost înfiinţate în teren pregătit, în afara de mobilizarea manuală a puieţilor a fost prevăzută o praşilă mecanică întrerândurile de puieţi.

Descopleşirea puieţilor de ierburi şi specii necorespunzătoare este lucrarea prin care seîndepărtează flora erbacee precum şi speciile copleşitoare din jurul puieţilor pentru a se evitaumbrirea, sufocarea, concurenţa la apă şi hrana din sol.

În primul an de dezvoltare, descopleşirea puieţilor de iarbă sau alte specii copleşitoarese face până la începutul lunii iunie şi apoi începând cu a doua jumătate a lunii august, învederea protejării împotriva insolaţiei.

Odată cu dezvoltarea puieţilor, descopleşirea se poate face o singură dată pe anîncepând din a doua jumătate a lunii august. Iarba rezultată din descopleşire se aşează în jurul

puieţilor „mulcire” în vederea reducerii evaporării apei din sol, împiedicării regenerării altor ierburi, îmbogăţirii de substanţe nutritive a solului, reţinerii apei provenite din precipitaţii..



5.2. Revizuirea, completarea, rărirea, receparea culturilor

Revizuirea culturilor este o operaţie ce se execută la sfârşitul fiecărei ierni sau după

anumite intemperii (ploi torenţiale, alunecări etc.) în vederea remedierii vătămării produse puieţilor.Lucrările de revizuire constau în înlăturarea ierburilor, despotmoliri, îndreptarea

tulpinilor, refacerea cuiburilor.Completarea puieţilor din regenerări se execută după primul an de la plantare până la

realizarea reuşitei definitive. Înlocuirea puieţilor uscaţi se face numai acolo unde goluriledepăşesc 9m (3X3 m) cu specia indicată prin compoziţia de regenerare. La rachitarii seconsideră pierderi uscarea butaşilor pe rând pe o lungime mai mare de 1m.

Rărirea semănaturilor se execută când se constată ca numărul seminţelor răsărite înfiecare cuib este mai mare decât desimea normală sau dispersia lor în cuib nu este uniformă. Seimpune ca prin lucrarea de rărire să se acorde fiecărui exemplar un spaţiu de nutriţie

corespunzător.Receparea tulpinilor constă în retezarea tulpinilor de la 1-2 cm deasupra coletului şi se

aplică speciilor ce lăstăresc bine. Operaţiunea are scopul de a stabili echilibru între parteaaeriană şi cea subterană în cazul plantaţiilor precum şi pentru stimularea şi consolidareacreşterii rădăcinilor. Lucrarea se execută primăvara, fie odată cu plantarea, fie puţin mai târziu.

Cap.6. Norme de protecţia muncii şi P.S.I. la lucrările de

recoltare a ghindei, culturi în pepinieră şi împăduriri

Înainte ca muncitorii să înceapă lucrul, se efectuează un instructaj de protecţie a muncii, pentru a evita accidentele, în special la recoltarea seminţelor din arborii în picioare. În acestscop se iau următoarele măsuri: dotarea muncitorilor cu echipament de urcat în arbori, cuechipament pentru desprinderea fructelor şi seminţelor de pe ramuri, precum şi cu echipamentde protecţie (centura de siguranţă, cască de protecţie, mănuşi din piele etc.); verificareaechipamentului de protecţie, a uneltelor; interzicerea recoltării seminţelor pe timp de ploaie,furtună, ceaţă, ger; interzicerea trecerii directe a muncitorilor dintr-un arbore în altul; admiterea

la recoltarea din arborii în picioare numai a muncitorilor sănătoşi, în vârstă de 18-35 de ani.În timpul lucrului muncitorii trebuie să păstreze între ei o distanţă care să nu permităaccidentarea acestora cu uneltele pe care le mânuiesc.

La plivitul culturilor, muncitorii vor fi dotaţi cu genunchiere, cu mănuşi şi uneltecorespunzătoare în cazul plivitului ierburilor cu ghimpi sau a celor vezicate. Manipularea

puieţilor cu ghimpi în timpul scosului, sortatului, număratului şi legatului în snopi se execută cumănuşi de protecţie.

Fiecare pepiniera se dotează cu o trusa sanitară şi cu medicamentele prevăzute în baremul in vigoare.

Substanţele chimice – îngrăşămintele, erbicide si arboricide – se depozitează în încăperispecial amenajate, separate de clădirile de locuit şi încuiate. Încăperile respective trebuie ă fie

uscate şi ferite de umezeală. Nu este permisă depozitarea în aceste încăperi a alimentelor şi afurajelor.



În timpul manipulării seminţelor chimice, muncitorii trebuie sa fie dotaţi cuechipamentul de protecţie prevăzut în normativ. Împrăştierea acestor substanţe se execută pevreme fără vânt puternic.

În timpul lucrului cu substanţe chimice, muncitorilor respectivi nu le este permis sămănânce, să bea şi să fumeze. De asemenea, nu este permis să se şteargă la ochi cu mâinile

murdare. După manipularea şi administrarea substanţelor chimice, muncitorii respectivi trebuiesă se spele pe mâini şi pe faţă cu apă şi săpun. Erbicidele şi arboricidele nu se lasă fără pază peteren.

În cazul lucrărilor mecanizate se verifică reglajele; desfundarea organelor de lucru suntinterzise în timpul funcţionarii agregatului.

Pe terenurile înclinate se lucrează până la panta maximă prescrisă pentru agregatulrespectiv, iar întoarcerile se execută cu mare atenţie.

La maşinile antrenate de la priza de forţă a tractorului se verifică starea şi reglareacuplajelor şi de asemenea dacă apărătoarele de protecţie ale transmisiei sunt montate corect.

La lucrările de împădurire se va avea în vedere ca înainte de începerea lucrărilor propriu- zise, parchetele să fie curăţate de resturile de exploatare. Pentru evitarea accidentelor în timpul

deplasării muncitorilor, puieţilor şi a alimentelor, se vor construi căi de acces, poteci şi podeţe prevăzute cu balustrade (unde este necesar). În timpul lucrărilor de împădurire muncitorii vor fiaşezaţi la distanţe convenabile, astfel încât să nu se accidenteze între ei. Pe timp de furtună seinterzice adăpostirea muncitorilor sub arbori.

La lucrările de împădurire ce se execută mecanizat conducerea utilajelor va fiîncredinţată numai persoanelor calificate în meserie şi care cunosc normele de protecţie amuncii. Este interzis a sta pe cadrul agregatului ori a se apropia de groapa cioatei, până când nueste scoasă complet şi îndepărtata. Este interzis a se lucra cu agregate fără capota de protecţie.

În timpul transportului muncitorilor, aceştia sunt îndrumaţi să stea jos.



Anexe



Lucrări de întreţinere a regenerărilor - termenele de realizare a stării de masiv

Nr.

Crt.

Specia

principalade amestec

Principalele

caracteristiciale terenuluide împăduriresi ale culturii

înfiinţate

Lucrări de întreţinere Răriri,

depresaj,degajări-curăţiri,alte

lucrări

Anul

realizăriistării demasiv

Anul incare seexecuta

Nr. lucrărilor de executat (în ani)Revizuiri Mobilizări Descopleşiri

1 Cvercinee,inclusivspecii deamestec: paltin,

frasin, tei,cireş

Plantaţii incompletarearegenerărilor naturale si in

refaceri-substituiri, cu pregătirea

terenului si a

solului in vetre

I 1 3 - - VII –VIIIII 1 3 - -III - 3 - -IV - 2 1 -V - 1 1 -

Plantaţii incompletarearegenerărilor naturale si in

refaceri-substituiri cu pregătireaterenului in

tăblii- cu puieţide taliemijlocie

I - 2 - - V – VIII - 2 - -III - 1 - -

Plantaţii in

refacerisubstituiri cu pregătireaterenului invetre sau

terase

I 1 2 - - VII - IX

II 1 3 - -III - 3 - -IV - 2 1 -V - 1 1 -

Semănaturidirecte in teren

deschis cu pregătirea

parţială sau petoata suprafaţa

solului

I 1 3 - - VI – IXII 1 4 1 -III 1 3 - -IV - 2 - -V - 2 - -

Semănaturidirecte submasiv cu

pregătirea parţială a

solului

I 1 2 - - VI -IXII 1 2 - -III 1 2 - -IV - 2 - -V - 1 1 -



FISA PEPINIEREI

1. Ocolul Silvic – districtul (Brigada)…………………………………………………2. Denumirea pepinierei………………..Anul înfiinţării………………………………3. Comuna cea mai apropiată………………………………………distanţa până la

pepiniera…………………………………………………………………………………4. Drumuri de acces la pepinieră şi distanţa până la primul drum de maşina (tractor)…………………………………………………………………………………5. Zona de vegetaţie în care este amplasată……………………………………………..6. Altitudinea…………………………………………………………………………….7. Expoziţia……………………………………………………………………………8. Tipul genetic de sol………………………………………………………………….9. Profunzimea solului…………………………………………………………………..

10. Precipitaţii în perioada de vegetaţie (01.04 – 01.10)………………………………11. Nivelul apei freatice…………………………………………………………………12. Sursele naturale de apă cele mai apropiate, distanţa la care se află şi debitulacestora……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..13. Instalaţia de udat cu care este dotată pepiniera……………………………....debitulorar al instalaţiei (m.c./h)14. Unitatea de producţie forestieră (pădurea) cea mai apropiată şidistanţa…………………………………………………………………………………..15. Schiţa pepinierei la o scară convenabilă cu toate detaliile necesare: dimensiunilesolelor, perdele forestiere de protecţie, drumuri principale, construcţii.



Direcţia Silvica………………… Lot nr.…………………..Ocolul Silvic……………………. Suprafaţa…………ariPepiniera…………………………. Data……………………

FIŞA De evidenta a lucrărilor în pepinieră

Specia………………………….

1.POVENIENŢA SEMINTELOR

Anul recoltării………lot nr.………….Ocolulsilvic…………………………U.P……………………..u.a…………Regiuneaclim………..Zona altit…….Rezervaţii nr.………………………….Clasa de

producţie……………………Certificat de provenienţă……………………………………………………Buletin de analiză……………………

2.SITUAŢIA PUIETILOR SCOSI

Vârsta- ani -

Suprafaţa- ari -

Total puieţi scoşi- mii buc. -

Din care apţi- mii buc. -

1 2 3 4

3.CONTROLUL ŞI INVENTARIEREA CULTURILOR

Act justificativ Suprafaţaocupatăefectiv- ari -

Puieţiinventariaţi

Suprafaţa compromisa – ari -

Nr. Data Felul Apţi- mii

buc. -

Inapţi- mii

buc. -Total

Din caregreşeli

teh.calamitaţi dăunători alte

cazuri1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11



4.FOLOSIREA PUIEŢILOR

Nr. Crt. Act Justificativ Destinaţia(Ocolulsilvic,

şantierul)

Modul defolosire

CantitateaMii buc. Nr. Data Felul

1 2 3 4 5 6 7



Regia Naţională a Pădurilor Direcţia Silvică IaşiO.S……………………….

CERTIFICAT DE PROVENIENŢĂ A PUIEŢILOR Nr.……………..din……………………200……

1.Specia:- denumirea ştiinţifică……………………………………………….- denumirea populară………………………………………………..- varietatea…………………..ecotipul………………………………- vârsta puieţilor………………calitatea……………………conform STAS

1347/1973 si STAS 9503/1979- numărul puieţilor din lotul livrat………………………….mii bucăţi

2.Data scoaterii puieţilor…………………………………………….

3.Data livrării…………………………………………………………4.Mijloc de transport (auto, CFR, nave, hipo etc.)…………………..5.Puietii sunt liberi de bol de carantină……………………………….

Faţă

6.Provenienţa seminţelor din care sunt produşi puieţii sau butaşilor:Locul de recoltare O.S……………………..zona de recoltare…………………………………

- rezervaţia nr.……………………u.p…………….u.a……………………atitudinea………….- Plantajul…………………………………………………………………- Cultura de plantemamă…………………………………………………

7.Modul de păstrare a puieţilor de la scoatere până la livrare………………………………….8.Data ambalării……………………………..

9.Prezentul certificat însoţeşte avizul de expediţie a puieţilor nr.……………………………….

Şef ocol silvic(şef pepiniera centrală)

Verso



Direcţia Silvica……….. Anul…………………….Ocolul Silvic…………… Compoziţia de împădurire…U.P. nr.………………… …………………………….U.S. nr.…...suprafaţa totala…..ha Compoziţia de regenerare….Din care efectiva………….ha ……………………………..Pe care se executa lucrări: Nr. Puieţi /ha……………..- de împădurire……ha Grupa ecologică………….- de ajut. Reg. Nat…..ha

EVIDENŢALucrărilor de împăduriri şi ajutorarea regenerărilor naturale

Nr.crt.

Indicativuldin normade timp şi

de producţie

Denumirealucrărilor

Feluldocumentaţiei

tehnice şianul de

aplicare aacesteia

Documentul în baza căruia seface înregistrarea cheltuielilor

U.M.Cantitatea

Valoarea Lei

TotalDin care:

Feluldocumentului

Nr. şi datadocumentului

material manoperă utilaje altecheltuieli

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12



Direcţia Silvică…………..O.S…………………………

FIŞA

De evidenta a lotului de seminţe pentru specia………….

A. PROVENIENŢA B. REZULTATUL ANALIZELOR Anul recoltării…………………………...Lotul nr.………………………………….Ocolul Silvic……………………………U.P……………u.a……………………..Indicele zonei de recoltare……………..Rezervaţia nr.…………..denumirea……

…………………………………………Vârsta medie a arboretului…………..aniClasa de producţie………………………Roca de baza…………………………..

Buletin de analiza nr.…………………Eliberat de ………………………….La data de……………………………Germinaţia tehnică...........................Potenţa germinativă.............................Umiditatea……………………………

Puritatea………………………………Masa a 1000 seminţe…………………

Nr. de seminţe la kg………………….Calitatea seminţelor………………….Valabilitatea buletinului……………..

C. Cantitatea de fructe sau conuri rezultată………………………kgD. Cantitatea de seminţe rezultată………………………………...kg

E. Preţ de cost total a seminţelor rezultate…………………………..leiF. Folosirea seminţelor………………………………………………..

Nr. crt. Act justificativ Destinaţia Cantitateakg

Valoareatotală lei Nr. Data Felul

G. Evidenţa cheltuielilor

Nr. crt. Actul justificativ Lucrareaexecutată

Cantitateakg

Valoareatotală lei

Din caremanoperă

leiDenumirea

actului Nr. Data

cultura stejarilor in raza o.s. raducaneni

Documents