CULTURA LÜMINEAZÄ-TE ŞI VEI FI ; VOEŞTE ŞI VEI PUTEA.

C. A, ROSETTI

Director : GENERAL NICOLAE PETALA REDACŢIA, B-dul Elisabeta, 36 BUCUREŞTI, 22 MAI 1927 ADMINISTR., B-dul Elisabeta, 36

ANUL VI I . Nr . 197 şi 198 Apare în flecare Duminecă

PENTRU COLABORATORII NOŞTRI L u p t â n d cu greută ţ i le unei

noui aşezăr i de ros tur i , în ce pr iveş te r edac ta rea , t ipăr i rea şi admin i s t r a r ea sa în Bucu­reşti , «Cultura poporului» îşi u rmează d r u m u l fără aba te re . Greutăţ i le în tâmpina te sunt m a r i ; cea mai m a r e — aceea căreia se da toresc nea junsur i ­le de execuţie teclmică ale pr imelor două n u m e r e t ipărite aci, — este găsirea unei tipo­grafii în care foaia noas t r ă să poa tă fi t ipări tă la vreme şi în condiţii mul ţumi toare pe-deplin. Poa te să pa ră ciudat, dar , chiar în Bucureş t i , e foar­te g reu de găsit, în două trei săptămâni , o t ipografie con­venabi lă în totul unei foi cul­t u r a l e : în tipografiile^ mari , cari fac a r t ă tipografică, luc­rul e foarte a b u n d e n t şi foarte s cump; în cele cari t ipăresc z ia re cu tiraj mare , lucrul, pe lângă că e scump, e foarte grăb i t şi nu-i t o t d e a u n a egal ca îngr i j i re şi înfăţişare, l i tera fiind adeseor i neega l uzata , iar lucrătorii nepreocupa ţ i să dea lucrări desăvârş i te ; în. cele mici e şi mai puţ in cu put in­ţă să se găsească ceea ce tre­buie.

N u m ă r u l de faţa al gazete i e t ipărit la o t ipografia de în­tâia mână, la «Tipografia Curţii regale , F. Göhl Fii S .A.» prin folosirea unui exces de bună voinţă. P ropr ie ta r i i acestei ti­pografii ne-au pus la dispozi­ţie, într 'un chip mai mult do cât avantag ios , l i tera şi maşi­nile, p e n t r u o s e r i e d é numere , ţ inând să contr ibuie astfel la sus ţ inerea unei foi culturale, pe care o apreciază. Oricât do călduroase ar fi mulţumiri le noastre , ele nu pot fi, în nici un caz, mai p resus de însemnă­ta tea cul turală a acestui fapt.

Scopul u r m ă r i t de g a z e t a aceasta r ă m â n e unul şi acelaş: cont r ibui rea la r id icarea cul­tu ra l ă a poporulu i , p r in ceea ce o a ta re foaie poate să dea, bine chibzuit , lămuri t şi r o ­mâneş te scris, în t ru împlini­rea scopului pe care şi 1-a ales.

Problemele cul tura le ale Ro­mâniei do azi sunt numeroa ­se şi au, în cupr insul vremii, o însemnă ta te de care t rebuie să ne dăm seama cu toată seriozi tatea. U n a d in t re slă­biciunile noas t r e naţ ionale — t rebuie să no măr tu r i s im păcatele, sp re a r ă m â n e cu­ra ţ i în cugete — o obicinuinţa de a vorbi mult, închipuin-du-ne că prin belşugul de vo rbe f rumoase şi sună toare , fie rost i te , fie scrise, lămurim şi deslegăm, pe loc şi pen t ru to tdeauna , problemele grele pe a căror des legare va să se întemeieze vi i torul neamului . In v r e m e a asta, nu numai în la rgul lumii, ci a lă tur i de noi, popoa re mar i şi mici îşi clă­desc şi în tă resc temeliile exis­tenţei şi p ropăş i r i i lor, cu a tâ t mai spornic şi mai bine, cu cât munca lor, mai mult tă­cută da r bine şi adânc înţe­leasă e mai s t ă ru i toa re şi mereu socotită d u p ă pre ţu l roadelor ei. Să ne cercetăm necurma t puter i le sufleteşti şi de muncă, însă în aceaşi vre­me să muncim fără p r ege t şi rodnic.

L u m i n a r e a u n u i popor , bu­na lui s ta re morală , b u n a sta­re economică şi î n semnă ta t ea lui ca factor de civilizaţie se înfăptuiesc şi se desăvârşesc nu a tâ t p r in vorbe , cât pr in fapte pi ldui toare .

In acest chip t rebuie să pr iv im lucruri le şi să căutăm să lucrăm, atunci când gân­dim la nevoile şi problemele noas t re cul turale . I n acest chip în ţe legem contr ibuţ ia «Culturii poporului» la lămu­r i r ea felului şi însemnătă ţ i i acestor p robleme. Şi în acelaş chip cerem t u t u r o r colabora­tori lor noştr i să pună munca lor a lă tur i de a î nd rumă to ­ri lor acestei foi de cul tură naţ ională .

Ca înd rumare , până . la pu­bl icarea unu i program amă­nunţ i t al acţiunii noas t r e :

Ne p reocupă şi năzuim să lămurim pe înţelesul tu turor , cu preţ iosul sprijin al colabo­ra to r i lo r noştr i , mar i şi mici : problemele de interes istoric, p e n t r u lămur i rea tu tu ro r le­gă tur i lor pe cari p rezen tu l le a re cu t recutul p r in tradiţii , dat ini , obiceiuri şi descoperi­rile istorice ce continuă ; pro­blemele t rebuin ţe i unei cât mai desăvârş i te cunoaşter i su­fleteşti a poporu lu i nost ru , de la r eg iune la regiune , delà lo­cali tate la localitate, în r a p o r t cu înrâur i r i le mediului geo­grafic şi ale împrejurăr i lor is­torice ; problemele şcolii şi ale bisericii ; problemele edu­caţiei ind iv idua le şi sociale ; problemele muncii puse de cerinţele de ne în t re ruptă pro­păşire pe tă râmul economiei na ţ ionale .

In contr ibuţ ia l i te rară a colabora tor i lor noştr i dorim să vedem lăinurindu-se sufle­tul românesc , cu firea şi fră­mântăr i le lui.

P e n t r u cunoaş te rea pitores­cului câmpiilor, plaiur i lor şi munţ i lor noştr i şi deopotr ivă pen t ru cunoaş te rea oraşelor noas t r e de seamă, dorim să ne fie da te descripţi i l i terare, însoţite de fotografii sau de t lesenmuri (când e cu putinţă).

Informaţ ia de interes cultu­ral , social şi economic, lămu­r i tă şi cupr iză toare în cuvinte puţine, r ă m â n â n d ca însem­nă ta t ea ei să se vadă din fru­museţea şi va loarea faptelor comunicate, va fi cu atâ t mai mul ţumi toare , cu cât va yeni, mai ne în t rerupt , din toate păr­ţile ţării, şi cât mai aducătoare de veşti bune.

învăţător i i şi preoţi i distinşi delà ţară, aceia care îşi dau bine seama de marea lor che­mare , în v remea aceasta în care t r ebue să ne t rudim toţi la c imentarea temeliilor vii­torului , uniţi în cugete şi nă­zuinţe , pot face un real b ine intereselor mar i româneşt i , începând să întocmească — acolo u n d e nu s'a făcut încă •acest lucru — monografi i ale comunelor lor, în cari vor scoate în relief ceiace au mai în semna t acele comune în tre­cut sau azi, pe lângă infor­maţ ia pe care o pot cupr inde a s u p r a ros tur i lor gospodăreş t i ale localităţii. E o chest iune a s u p r a însemnătăţi i căreia vom mai vorbi .

Un alt lucru (in pa ran teză spus), pe care '1 mai pot face aceşti luminaţ i fruntaşi ai po­porului , este lua rea obiceiului de a ţ ine p e n t r u fiecare co­mună o carte , în care să fie însemnate , la vreme, când se vor petrece, an cu an, de-a lungul anilor, faptele demne de ţ inut minte, din viaţa co­munei , fapte culturale, fapte sociale şi economice şi numele oameni lor de seamă, unul-doi-t rei câţi poa te avea în curs de câţ iva zeci de ani o comună. Ar fi să fie acele cărţi, p e n t r u v r emur i vi i toare, «Analele co~ munei».

In deobş te , p u t â n d să aibă o co labora re permanentă , chib­zuită, scrisă cu economie de vo rbe — mai ales simplu, fără vorbe sforăitoare — şi în g ra iu cât mai cura t românesc, in te resan tă şi la vreme «Cul­tu ra poporului» va avea mul­ţumirea — şi va mul ţumi pe toţi cei cari îi preţuiesc ros­tul — că şi-a făcut şi-şi face da to r i a în spiri tul vremii de azi, în slujbă neprecupeţ i tă şi curată , p e n t r u binele poporu­lui românesc .

Cu b u n ă voinţă sinceră, tre­cerea, de la intenţii şi vorbe , la fapte, e uşoară .

I. ş.

P. S. Colaboratorii şi prietenii «Cultu­rii poporolui», cari vor să-şi întregiaseă astfel sprijinul ee-i'l dau, ne pot cere carnete cu chitanţe, spre a face a-bonamente îu localităţile în care se gă­sesc.

CITIŢI IN PAGINILE URMĂTOARE:

Cântecul popular românesc (III) de M . V U L P E S C L

Discuţi i asupra arte lor frumoase : SIMETRIA de V . B I L C I U R E S C U

ce mi Învăţat viata de REGINA MARIA a României

„Ce m'a î nvă ţ a t v ia ţa? I a t ă o foarte grea în t r eba re ,

căci pr iv ind în u r m a ta, v ia ţa îţi a p a r e ca o cale foarte lun­gă p u r t â n d o î n v ă ţ ă t u r ă pen­tru fiecare d in t re anot impuri le sale. A t rebui t să fie învă ţa t e una câte una , deosebi t ; as tăz i însă, când am p a r c u r s o ju­măta te de secol, îmi dau seama, că a fost, o înşiruire î n t r e a g ă de învă ţă tu r i , şi că ele for­mează un tot logic.

F o a r t e depar te , şi a p r o a p e do nerecunoscut , r evăd pe mi­cul „cu" timid şi neşt iutor , care se p r e g ă t e a pen t ru marea că­lător ie a vieţei, cu spe ran ţa în suflet şi cu un cântec pe buze .

Sun t ispit i tă să-mi fie milă, de fiinţa aceea mică şi simplă, să'i înt ind o mână pr ie tene­ască şi să'i spun ;

— Nu ştiai că va fi aşa, nici vo rbă ? Credeai să ajungi la fericire, d u p ă formulă, să'ţi for­mezi tu v ia ţa d u p ă dor in ţa ta, pe când via ţa a fost aceea

placabile, care se foloseşte de noi după un plan foarte vast, căruia nu putem decât să ne adap tăm, căci acesta este pla­nul suprem al universului , în care chiar dacă suntem insig­nifianţi, ne avem fiecare locul nos t ru .

Azi mă gândesc la această lege, fără revol tă ; găsesc chiar o consolare să-mi spun, că

'dincolo de ra ţ iunea mea, exis­tă o r a ţ i une care s t ăpâneş te toate lucrur i le ; că nimic nu se pierde , că nimic nu e în zadar , că a îmbă t r ân i nu e un dezas t ru , ci o mişcare logică de t ransformare , — p â n ă ce, dincolo de moarte, ajung, înfi-ne, ceva mai înalt, mai bun, mai perfect şi că, cu cât voi accepta mai uşor acest lucru» a tâ t a vreme cât sun t pe lume. cu atâ t mă voi regăs i mai bi­ne, în ceeace va veni apoi.

Poa t e că vă impor tunez cu asemenea reflexiuni şi că vă desamăgesc , — doriţ i poa te

cela minunat , în d imineaţa aceia, pe câmpia cu flori — s t ră luc i toare de o r o u ă care îmi u d a poala rochiei — da r nu şt iam nimic atunci, deoare­ce a ş t ep tam şi doream altce­va... u n chip, o talie, o voce, un vis real izat , — şi numai re t rospect iv am ştiut, că feri­cirea era atunci cu mine, că aş tep ta rea aceia î n t r e a g ă era fericirea, şi soarele şi roua, şi toate florile acelea şi mai p re sus de orce, t inereţea încă pli­nă de spe ran ţă şi inima mea, aşa de t ână ră .

Şi a mai fost fericirea; când am deschis uşa seara , şi am păşi t p ropr iu l meu p r a g spre lumina şi că ldura in ter iorului meu, spre chipuri le acelea, cari făceau pa r t e din bucur ia mea de toate zilele, din gri ja şi munca mea zilnică.

Dar nu am ştiut, decât după lovi tură , că e ra fericirea, de­oarece în v reme ce t răiam, cedam unu i ceva din mine, care se a v â n t a înainte , care

1^4 i* \ *

- '* váj*

Minunea lu i D u m n e z e u (Nuvelă) de V . M I L I T A R I I

care te-a format. Spune-mi ; asta-i m a r e a î n v ă ţ ă t u r ă pe ca­re ai primit 'o ?

Şi acel eu, care se a v â n t a — sunt ani de zile de atunci,—cu o concepţie a tâ t de complect falsă despre orice, ia mâna pe care i-o în t inde „oul" t r ans ­format de via ţă şi admite că lucruri le n u sunt aşa cum par .

Mai întâi am î n v ă ţ a t că fe­r icirea nu e ceva concret, pe care să-1 pu tem ţine în mân i ; nu a re culoare, nu are greu­tate, care să-i fie p ropr ie şi nici un anot imp, care să fie al ei.

Fer ic i rea e abs t r ac t ă ; e m a i mult în felul cum pr imim fap­tele vieţii, decât în felul de a fi al acelor fapte în sine.

Rez idă mai mult în ceeace punem în ea, decât ceeace îi luăm.

De cele mai adese ori aler­găm d u p ă umbre , pe cari noi le c redem lumină, fiindcă o forţă super ioară a decretat, că va fi aşa şi ea ne împinge, fă­ră voie, din iluzie în iluzie. In faţa noas t r ă , sun t r ă s p â n d i t e nădejdile , visurile, amăgir i le , ambiţiile, aşa ca să n u no op­rim niciodată .

Via ţa nu admite nici repaus , nici s t a g n a r e ; t rebue să con­t inuăm mereu, mereu.

I n v i r tu tea ineluctabilei legi a evoluţiei , noi, ca şi toate lucruri le, t r ebue să î na in t ăm cu anot impuri le , cari t rans­formă a tâ t de implacabil spi­r i tul şi corpul nost ru .

Sun tem siliţi deci să ne a-d a p t ă m acestor legi e terne de p r o g r e s şi t r ans formare .

Copilăr ia şi t inereţea , sun t epocile fără gândur i ; acelea, când n a t u r a a ho t ă r â t că tre­bue să acţionăm, fără să ne s tudiem impulsiile, instinctele, dorinţele sau speranţe le .

La v â r s t a aceia blândă, tre­bue i luzia l iberului arbi t ru , t r ebue să crezi, că îţi poţi ur­măr i idealul sau dor in ţa ; al admite greu, dacă ţi-s'ar spu­ne, că nu suntem decât atomii infinitesimali ai unei legi im-

exemple mai concrete, din cee­ace m'a învă ţa t v ia ţ a?

Dar spun aşa fiindcă, ea a fost tragică, în t impuri le as tea clin u rmă pen t ru mine. S'au ivit împre jurăr i , car i p ă r e a u foarte nedrep te şi aşi fi p u t u t d ispera , dacă nu ar fi fost în­ţelepciunea, pe care am câş-t igat 'o şi care mă î nvă ţ a să pr ivesc de mai depa r t e şi de mai sus.

E în ea o pace profundă, foar te deosibi tă de ceeace e s lăbiciunea resemnăr i i . Re­s e m n a r e a poa te să fie admi­rabilă , nu e fecundă însă, şi nu voi predica r e semna rea !

Şi de altfel, am totuşi cre­d in ţă în l iberul meu arbi t ru , în pofida legii aceleia care face din noi mar ione te cari îşi joacă cât pot mai bine rolul, d u p e posibili tăţi le şi inteli­gen ţa lor, în t r 'un loc pe care îl ignorează .

F iecare din noi aduce o că­r ă m i d ă pen t ru clădirea cea mare .

E u am fost în to tdeauna o lup tă toa re activă şi când e-r a m tânără , nu ştiam că fie­care lucru era des t ina t să-mi aducă î n v ă ţ ă t u r a sa.

E p robab i l că acel, care ar fi v ru t să mi-o spună, n u ar fi fost bine primit.

Aceasta e at i tudinea, pe ca­re t inereţe i trebue s'o aibă în faţa vieţii. E n e r g i a t â n ă r ă a tinereţii , impulsivi tatea, l ipsa sa de reflexiune, sun t şi ele necesare planului genera l , tot aşa dupe cum va fi mai târz iu necesa ră înţelepciunea noast­ră , mai coaptă.

Ceeace dorim la început , e fericirea. Ne pa re un d rep t sacru şi toate energiile noas­tre sun t avân ta t e în vână­toarea aceasta a rză toare , delà u n lucru la celait, pe care îl u rmăr im, fără să înţelegem to tdeauna când l'am pr ins şi ne recunoscând adesea, — că aceia era fericirea, — decât atunci, când am lăsat 'o în ur­ma noas t ră .

E r a fericirea, momentu l a-

se aş tepta la un d a r mai mi­nunat , mai complec t , netră i t încă, comoara p robab i l ă de mâine, — acel ceva vag, de­spre care credem toţi, că va pune o cununie s u p r e m ă do­r inţelor noas t re .

Da, cred că acesta este u-nul din mari le adevă ru r i , ca­ro m'a învă ţa t v i a ţ a : căci Na­tu ra o rdona toa re vrea, ca noi să sperăm fără încetare , în ceeace va veni m â i n e ; n u ştim exact ce va fi, d a r aş tep tăm să fie super ioare celor ce ne dă „azi", să satisfacă mai bine sufletele noas t re îngr i ja te , să-fie o revelaţ ie , o satisfacţie, o îndepl in i re , — pe când în rea litate, suntem făcuţi aşa ca să cont inuăm cău t a r ea fără în­t r e rupere , să ne s t r ădu im mai depar te , fără ca v ia ţa aceasta să nè poa tă da v reoda tă o satisfacţie complectă.

E a nu e desigur , în v ia ţa a-ceasta, de cât o t rans i ţ ie spre cele d e apoi.

De aceia s p e r a n ţ a şi idea-alul nos t ru pe ca re îl u rmă­rim to tdeauna , fără să-1 atin­gem, da r care ne conduce ca o stea, delà o zi la alta, delà un anot imp la celait, din an în an, mereu înainte , mereu căutând, crezând, sperând me­reu de-a avea lucrul, care să fie îndepl in i rea totală.

Si cu toate acestea obliga­ţ iunea de a nu ne opri nici­odată, ne ţ ine în ghiare le ei, ne p lămădeş te mereu şi nu ne clă d rumul niciodată.

Oare d ragos te n u ne-a pă­rut, nu ne pa re ţ inta supre­mă şi extasul suprem, adevă­ra ta , absoluta îndepl in i re a nostalgiei noas t re , şi cu toate acestea, ne oprim oare la ex­tazul aces ta? Nu-i depăş im şi această, cea mai mare d in t re taine ?

P r indem d ragos t ea o clipă o secundă m i n u n a t ă de ple­ni tudine, sau cel puţ in aşa credem noi, amăgi ţ i de şire teniile natur i i , dar... d r agos t ea insăşi nu e imobilă şi refuză să ne apar ţ ină mult. P r ima

întărirea etnică a graniţelor n o a s t r e

Marele z iar românesc «Uni­versul» s'a ocupat , în dese rândur i , de impor t an t a p ro ­blemă a în tăr i r i i etnice a gra­niţelor noas t re . Intelectual i de seamă ai ţării, unii d in t re ei încadra ţ i în mecanismul su­per ior adminis t ra t iv al Statu­lui, au scris o î n t r e a g ă lite­r a t u r ă referi toare, demons t ra ­tivă şi documentară .

Statul a purces chiar pe calea înfăptuir i lor bune în această direcţ iune şi un pr im început fericit a fost întemeie­rea satelor de colonişti ma-cedo-români î n D o b r o g e a nouă.

Aromâni i s 'au dovedi t a fi un excelent element pen t ru în tă r i rea etnică a ho ta re lor româneş t i .

Satul F r ă şa r i , i n a u g u r a t a-nul trecut, este o pi ldă vie de ceea ce poa te să însemne acţ iunea în t r ep r insă din punct de vedere social şi naţ ional .

Dar aceasta nu este de a-juns .

Popula ţ i a colonistă t rebue să fie înzes t r a t ă cu t o t i n v e n -tar iul necesar unor bune go­spodări i ţă răneş t i , dacă voim ca în t ă r i r ea etnică a grani ţe­lor să fie efectivă. Colonistul t rebue negreş i t legat la glie, spre a se simţi pe deplin stă­pân la v a t r a sa şi sp re a fi un element definitiv de pă­t runde re românească acolo şi un a d e v ă r a t r ă s pând i t o r de energie în juru l său.

In această p r iv in ţă , agro­nomii au rol de căpetenie. Ei au menirea să aducă la înde­plinire cu dibăcie hotărâr i le ce se iau la Bucureş t i şi să fie ze­loşii in terpre ţ i ai gându-Iui şi sufletului românesc .

I n cazul protivnic, s'ar pu­tea în tâmplă ceea ce s'a pe­t recut de c u r â n d în Băna tu l românesc. Acolo, la Beba Ve­che, unde-i punc tu l de inter­secţie a trei grani ţe , s tăpâni i

unei moşii de mai multe mii de iugăre , au refuzat să trea^-că p ă m â n t u l lor obstei ţ ă ra ­nilor. In schimb, pămân tu l acela a fost cât pe aci să ş-'l însuş iască o societate de mi­nor i ta r i , fapt care nu ştim clacă s'a şi pe t recu t sau dacă n u se va petrece.

In te resu l na ţ iona l cere ca po­litica în tăr i r i i etnice a g ran i ­ţelor noas t r e să f i e ' d u s ă cu îuţelepciune, astfel ca, a tâ t din punc tu l de vedere economico-social, cât şi din cel pu r cul­tural , e lementul românesc, pr in mijloace pacinice şi construc­tive, să afirme, acolo unde va fi aşezat , asp i ra ţ iuni le nea­mului şi sufletul românesc .

Va fi aceasta cea mai b u n ă î n d r u m a r e în vede rea apă ră r i i in tereselor super ioa re ale ţării . De aceia, ne p a r e b ine că oa­menii cu r ă s p u n d e r e ai Sta­tului, în ţe leg să dea acestei p rob leme impor t an ţ a pe care o cere în t r ' adevă r .

Nu putem, desigur, în ca­d ru l r e s t r â n s al unu i s ingur articol de gazetă , să pr iv im p r o b l e m a sub toate aspectele ei, da r suntem convinşi că ci­titorii noştr i i o vo r cerceta d e a p r o a p e comunicându-ne pă­reri le ce le au în această pri­vinţă .

De altfel, r ecensământu l de curând făcut, ale căror lu­crăr i n u s'au încheiat încă în chip definitiv, ne va înlesni facerea unui calcul statist ic iar pe un a ta re temoiu, cupr in­derea date lor problemei în t r 'un cadru mult, mai mulţumitor .

Orice contr ibuţ ie la găs i rea soluţ iunei acestei probleme, va fi bine veni tă n e p u t â n d de cât să ajute la l ămur i r ea şi îm­p ă c a r e a unu i in te res vital al Sta tului şi neamulu i românesc .

LEONTIN ILIESCU

vrajă nu poa te fi re ţ inută , or câtă grijă am pune, ca să ne convingem, că am putea-o fa­ce, căci şi noi refuzăm să fim veşnic aservi ţ i unor lucruri , cari ne depăşe sc : natur i i , lui Dumnezeu , vieţei, şi cari ne a t r a g spre matur i ta tea , ce nu o dorim, da r care ne pândeş­te în pofida n o a s t r ă însăşi .

A fost oare în v ia ţa mea, un eveniment definitiv, ca re să-mi fi veni t aşa ca o reve­laţie, la o răscruce b r u s c ă , care să-mi fi deschis deoda tă ochii şi care să fi schimbat faţa lucrăr i lor p e n t r u mine ?

Nu, nu pot p re t inde , că mi s'a în tâmpla t aşa ceva. I n via ţa mea nu a fost nici- o «cale a Damascului».

Au Ifost e v e n i m e n t e , v e ­sele câ teodată da r de cele mai multe ori t ragice sau dure­roase, car i au modificat va­loarea lucrur i lor .

Aşa, clipa aceia, când am deveni t regină , sau aceia a răz.boiului, sau aceia a morţii ul t imului nos t ru copil, sau a-ceia a dezer tăr i i fiului nos t ru mai mare , — d a r în genera l , lecţiile vieţii mi-au fost da te pe r ând , aşa ca o desvol ta re normală de anot impur i succe­sive şi de ani schimbător i .

Am î n v ă ţ a t aceas ta : sun t cu mult mai fericită de când dorinţele mele sunt mai puţ in egoiste, mai puţ in personale .

I n t inereţe tot ce am vrea să avem, ia o impor tan ţă ne­măsura t ă , o decepţie devine un dezast ru .

D a r acum, de când dorin­ţele mele au deveni t , ca să zic aşa, abs t rac te , mai mult în funcţiune ele alţii decât de mine, mi-a fost dăru i tă pacea spiri tului , şi pacea aceas ta e forma cea inai depl ină a fe­ricirii, pe care am găsit 'o de-a lungul d iurnului vieţii.

Şi iată încă o lecţie învă­ţată , aceia că pu t e r ea d e - a face faţă evenimentelor , de-a supor ta dificultăţile, de a în­f runta necazur i le , de a fi mai pu tern ic decât dezas t ru l , se naş te cu necesi ta tea.

Nu ştii n iciodată tot de la tine, e în fiecare fiinţă o re ­ze rvă de forţe care îl fac, a-tunci când t r ebue să supor te insuportabi lul , să î nv ingă im­posibilul.

Apoi mai e t o tdeauna firul de ani al speranţei , care, — d u p ă mine, — r ă m â n e d o v a d a cea mai s igură a existenţei lui Dumnezeu , şi care nici­

oda tă n u ne va permi te să desnădă jdu im deplin, care ne ridică atunci când am căzut, care ne face să reclădim, ceea­ce am dis t rus , care ne per­suadează , că ori cât de neag­r ă ar fi ziua, lumina va izvo­rî din nou, ele undeva . Cerşe­torul la marg inea d rumulu i spe ră u n ban, f inanciarul fa­lit, speră să-şi salveze o p a r t e din ave rea sa, acela care a p i e rdu t toate cursele, pen t ru a câşt iga pe cea din u r m ă şi mama, care şi-a î n g r o p a t co­pilul, crede să-1 regăsească d u p ă v ia ţa aceasta .

Da, dacă aş v rea să rezum, cele ce am încercat să vă spun, cred, că cea mai mare din lecţiile, pe car i mi-le-a dat viaţa, s au mai corect conclu­zia mult iplelor lecţii ale vieţii, a r fi aceasta : Nimic nu e aşa de minunat , nici aşa de g ro ­zav, cum ne închipuim. I n cli­p a celei mai mar i fericiri, dor im mai mult .

In ceasul nenorociri i celei mai desăvârş i te , năde jdea nu ne pă ră seş t e chiar dacă nu a r fi decât spe ran ţ a unu i pa­h a r de apă, pen t ru acel ce a însetat , sau o coajă de pâine, p e n t r u acel ce a înfometat.

Chiar în clipa când ne cre­dem clesnădăjduiţi , noi, mai nădă jdu im încă.

Marea lecţie, pe care Goe­the face să o pr imească Faus t , îmi p a r e un a d e v ă r e tern ; F a u s t n u cere nic iodată tim­pului să se oprească , p â n ă la sfârşitul vieţei sale. B ă t r â n şi obosit, dacă îmi aduc bine aminte, încă mai sapă cana--luri, p e n t r u i r iga rea câmpii­lor. Gus tase din plăcerile su­preme ale vieţii, sbu rase delà o bucur ie la alta, d a r nicioda­tă în acele zile fericite, n u se gândise să. ceară t impului să-şi oprească mersul , căci şi el însuşi t indea ne înce ta t spre ceva, care ar fi fost şi mai minunat , p â n ă când ar fi gă­sit în t r 'o zi pacea spiri tului , r ea l i za rea complectă, în t r 'o muncă manuală , din cele mai umile, şi a fost în clipa aceia când a r idicat privir i le sale spre cer, cu exclamaţia care n u se urcase niciodată pe bu­zele sale în zilele de glorie : „O t impule, opreşte-te, căci desăvârş i t e ceasul acesta"!

Asta e cred, adevă ra t a lec­ţie a vieţii.

2 „CULTURA POPORULUI

Cântecul popular r o m â n e s c SCRIITORI DE SEAMA DISCUŢII ASUPRA ARTELOR FRUMOASE

i n . Cântecul popu l a r românesc, i

însoţeşte v ia ţa noas t r ă în toate manifestaţ i le ei.

Dat fiind, d u p ă cum am spus în articolele precedente , că mani fes ta rea cu a d e v ă r a t ! super ioară , în tot ceea ce am pu t ea numi civilizaţie înaltă, la noi, este domina ta încă de ceeace poporu l a dat , (căci el şi-a stabil i t stilul cu pu te re , chiar p r o g r e s â n d cu t recerea t impului) în r a m u r a artei mu­zicale popu la re , ca şi în cele­lalte r a m u r i de manifes tare (a r tă decorat ivă, construcţie, v ia ţă casnică, etc.) ne găsim, în faţa unu i mater ia l a cărui bogăţ ie întrece orice ima­ginaţ ie .

Grupăr i m a r i se d i s t ing în sânul acestui mate r ia l muzical, care'şi păs t r ează la r ându l lui cu str icteţe i n d e p e n d e n ţ a : cân­tece de leagăn, de nuntă , bo­cete, cântece de chef, de dra­goste (de dor, de lume t r is te ori vesele) ; colinde (stea, irozii, vasilcă etc.); jocuri le (dansu­rile cu şi fără cuvinte).

F ieca re d in t re aceste g ru ­pări , lua tă în pa r t e , r ep re ­zintă, la r â n d u l ei, u n ansam­b lu foar te mare , tot a tâ t de diferit după reg iun i şi p ro­vincii, d u p ă cursur i de ape, ori câmpii, şi ca rac te r i zează in mod pu te rn ic genul de ma­ni fes tare pe ca re îl r ep rez in tă . Ştim, că n u p u t e m auz i cân-tându-se colinde ori cântece de stea la pe t rece r i ; şi nici cântece de dragos te pe la fe­res t re la Crăciun.

Cântecul p o p u l a r t r anspune , cu m a r e p u t e r e de evocare pe audi tor , în momentu l şi s t a rea sufletească pe care le r ep re ­zintă.

Ca şi geniul muzical supe­rior, instrui t , poporu l ne dă, pr in aceste scântei e terne, cari sun t cântecele popula re , mă­su ra forţei lui sp i r i tua le în crea ţ ia super ioa ră , nobilă .

E l a ' a juns să sintet izeze în t r 'un titlu, ce'l dă în majo­r i ta tea cazur i lor cântecelor lui, toa tă această epopee sonoră, cântecul său caracteris t ic , cel mai de seamă, cel cărei defi­neş te şi-i înfăţişează mai de­săvârş i t sufletul, este doina.

Când înf ierbinţeala sufle­telor strâse 'n j u ru l une i mese, pe care-s semănate p a h a r e cu vin, ori la un în to rs de seceră, din g r u p se aud voci cari cer celui mai cu d a r la cânt, să zică «una», i se cere să zică cânte o doină. Ce înseamnă acest cuvân t în min tea şi su-flfitul fiecăruia d in t re cei de fa ţă? înseamnă , că ei a r dor i să audă pe cel mai frumos d in t re cântece, pe acela care i-ar mul ţumi din plin.

In adevăr , toa te cântecele popu la re in t i tu la te doine (nu orice cântec este numi t doină) pr in const rucţ ia lor muzicală sun t tot a t â t de perfecte, ca şi acele compoziţii savante , s a v a n t construi te de mari i mu­zicanţi compozitori , ce se nu­mesc «Lieduri».

Doinele, fie că sunt zise din fluier, de c iobanul sprij init în bâ tă în mijlocul oilor şi'n ar­monia sunete lor clopoţelelor de la gâ tu l mioare lor ce'l în­conjoară, or i de călătorul sin­gura t i c p r in t r e munţ i , sau pe înt insul câmpuri lor , ele ies din sufletul ţă ranulu i , super ior construi te , înzes t ra te cu pre-ciziune clar i ta te şi a v â n t în expres iunea melodică—moşte­nire romană—, cu nobleţe , mă­reţ ie şi m â n d r i e — calităţi ce-au însemnat sufletul dac.

Tot astfel, ţ ă ranu l a a juns la u n alt t ip de cântec, la Cântecul de dor.

Dacă analizăm sufletul ro­mânu lu i adevăra t , găsim în complexul însuşir i lor ce'l al­cătuiesc, că pas iunea ţine un loc de seamă.

Românul este fire pasionată . I n expres inea celui mai mic lucru ori fapt, ţ ă ranu l r o m â n p u n e pas iune . 'Când iubeşte,

Doisprezece copii dă ru i se Dumnezeu lui Dumi t ru Coţan-d r ă din Sără ţeni , însă a t â t a sărăcie îl înconjura , încât se luase omul de gândur i . D u p ă ce s'a însura t , fiecare an i-a adus câte u n copil, b a şi doi gemeni , aşa că cel mai m a r e d in t re copii avea nouă ani, i a r cel mai mic împlinise şase luni ,— în t imp ce al t r e i sp re -zecilea e ra pe d rum, — când D u m i t r u Co ţandră se 'n toarse acasă î n t r ' una din zile mai a m ă r â t ca î n to tdeauna .

î ş i chemă n e v a s t a în casă, în t imp ce copii se jucau pe afară, şi îi zise :

Nevas tă , a veni t v r e m e a să vă pă răsesc şi să mă duc pe

sent imentele lui sun t egale unei durer i . Această s ta re su­fletească ne prez in tă u n a din păr ţ i le cele mai caracter is t ice ale sensibilităţii sale, care este în acelaş t imp, şi u n s t igmat al rase lor super ioare . Această formă de suferinţă, adese ori împinsă p â n ă la volupta te , îi este foarte scumpă.

Aşa el se expr imă, în cul­mea dragos te i lui :

„Duce-m-aşi în cale lungă, „Dor să nu mă mai ajungă. ,,Au Doamne, că greu îi dorul!",

sau : „Mă doare mamă, mă doare, „Când îi văd ochii mioarei!"

Mă doare, a r pu tea p r e a bine fi or igina cuvântu lu i dor, care de mul te ori, în g i n g a ş u l lor sent iment , es te mângâ ia t , d iminu t iva t : ,,doruleţ" :

„Foaie verde grâu morunt, „Măi, doruleţ, măi!

„De-acuma mi-am pus de gând „Măi, doruleţ, măi!

„Cum să mă las de iubit, „Măi, doruleţ, măi!

„Şi să mă fac om cinstit, „Măi, doruleţ, măi!"

Mijloacele p e n t r u execuţia muzicei popu la re româneş t i sun t n u m e r o a s e : frunza, cân­tecul din g u r ă ori fluierat, ţambalul , cobza, naiul , fluie­rul, cavalul , buciumul, cimpo­iul, vorbesc de cele mai mult î n t r ebu in ţa t e .

D a r şi în ce pr iveş te aceas­tă chestie, t rebuieş te înd rep­ta tă o m a r e luare aminte a-s u p r a acelora d in t re aceste ins t rumente care-s cu adevă­r a t ale n o a s t r e ; şi asta, pen­t ru ca, din anal iza puter i i lor de expresie , să putem scoate la lumină formaţ ia gamelor muzicale şi a accentelor ve le alcătuiesc, car i diferă de la provincie la provincie.

Vioara , ţambalu l , d rângu l , sun t de p roven ien ţă străină.

F lue ru l şi cavalul a r fi şi ele de or igină s t răină (asta până ce ne vom cunoaş te tre­cutul nos t ru şi pe acest tă­râm) v r e a u să zic antică. Insă, in te rv ine aci un factor care poa te fi cheia mul tor ta ine neînţelese p â n ă astăzi în cân­tecul popu la r . Dispoziţia gău­rilor, cum şi a nuanţe lor , pe car i execu tan tu l le poa te scoate din elé (din fluier şi caval) . Găuri le sunt date, s'ar zice, la voia întâmplării ; însă tot se poa te observa o lege. Re­gu la t le observăm, trei mai sus , apoi o distanţă mai m a r e de cât în t re aceste trei, şi vin alte două ce păs t r ează d is tan ţa î n t r e ele, aceeaşi ca între cele t re i de sus. Se p a r e că plasa­r ea lor pe tubu l fluierului nu' i precisă, i a r ins t rumentu l în ele însăşi, n u păs t r ează o normă precisă în ce pr iveş te dimen­s iunea lor.

Sunete le pe cari ciobanii le scot din aceste ins t rumente s u n t infinit de var ia te — su­ne te pline, ori falsete şi de mul te ori, mai ales în execu­ţia dansur i lor , mai acompa­n iază melodia şi cu un fel de ison, ce este p r o d u s de vi­b ra ţ i a coarde lor vocale, care da astfel un fond armonic .

Buciumul a r e cele câte-va sune te lungi, dulci şi de o percus iune ex t raord ina ră . Şi nupo t să n u fac aci o pa r an t eză : P e când celelalte naţ i i au ins­t rumen te ce d a u sunete tari , aspre , gălăgioase, ap roape su­pără toare , r omânu l se complace în duioşia sunetului p r o d u s de aceste ins t rumente . Aci iarăş i găsim u n a r g u m e n t ce p ledează pen t ru sufletul lui. Zic, a tenţ ia specialiştilor a r t r ebu i înd rep ta t ă căt re aceste trei ins t rumente muzicale (flu­ier, caval, buc ium în special), pen t ru a se stabili ce este al nos t ru , vo rb ind de caracte­ristici fundamenta le , ce nu se mai găsesc la alte popoare .— Teme, in te rva le g rupăr i de teme, — înfine, toa te acele ca­racterist ici ce definesc perso­nal i ta tea unei r a s e în muzică.

M. VULPESCU

meleagur i le altei ţăr i , depar te , să'mi încerc norocul , poa te voi agonisi ceva s tare , că aci, vezi bine, g e a b a t rudesc din zori până în noap te , că tot flă­mânzi şi îmbrăca ţ i în zd ren ţe sun tem şi noi şi copiii noşt r i .

— U n d e vre i să te duci, Du­mitre ? — Vai de noi, — şi ce ţ a r ă e aia în care zici că pleci?— îl î n t r ebă p l â n g â n d b ia tă ne-vastă-sa .

— Plec în America, nevas tă , şi să ştii că nu mă duc acolo numai eu ; sun t em vre-o şap­tezeci de inşi din tot jude ţu l nos t ru , cari plecăm.

— P ă i cum v'a veni t vouă a-semenea g â n d şi cum o să ştiţi să mergeţ i p â n â acolo?

— A veni t u n boe r b o g a t de-acolo, care cau tă b r a ţ e de muncă şi ne duce el pe soco­tea la lui, —fu r ă s p u n s u l b ă r ­batului .

— Pă i de noi cine să vază , Dumi t re ? —înt rebă ia răş i mue-rea bocindu-se.

— Dumnezeu , Ioană.... el să a ibă gr i jă de voi toţi şi mie să-mi a jute ca pes te trei—pa­t ru ani să mă în torc s ănă tos şi cu chimirul plin de aur.

Femeia p lânse şi se r u g ă în z a d a r ; h o t ă r â r e a lui Co ţandră e ra n e s t r ă m u t a t ă şi î n d a t ă ce se făcu noap t e şi adormi ră copiii, îi s ă r u t ă pe toţi binişor, abia pu tându-ş i s t ăpân i plân­sul, — oricât e r a el de t a r e de înger , — îşi îmbră ţ i şa nevas ta şi, cu un codru de mămăl igă , câ teva cepe şi niţică sare în t ra is tă , porn i s rpe satul vecin u n d e t r ebu iau să se a d u n e toţi ; să pornească spre ţ a r a p â n ă la ca re aveau să m e a r g ă n u m a i pe apă , opt p â n ă la zece zile.

O d a t ă eşit pe p o a r t ă , a d a t şi bietul Dumi t ru d rumul plân­sului, — şti ind ca pe în tunerec

nu-1 vede nimeni şi nici ne­vas t a lui d r agă , care a r ă m a s în poar tă , cu pieptul zgudu i t de p l â n s şi sufletul f rânt de durere... .

< *

Pes te trei zile, toţi cei şap­tezeci de inşi, î n t r e care era şi Coţandră , au fost suiţ i pe u n v a p o r mare , de că t re boe-ru l cel bogat , şi au plecat pe m a r e a î nvo lbu ra t ă de fur tună, sp r e bogăţ i i le Americei.

Când vaporu l s'a p u s în mişcare , bietul Coţandră şi-a făcut cruce ,— ca şi tovarăş i i lui, — şi a r ă m a s cu ochii duşi în zare , p a r c ă v r â n d să mai v a d ă oda t ă satul lui, copilaşii ce'i dă ru i se Dumnezeu , — că­r o r a n u le lăsase decât u n sac de măla i d u p ă u ş ă ; — ş i pe neves t ica aceia bună , b l ândă şi iub i toare , a lături de care t ră i se atâţ ia ani plini de l ipsă şi de suferinţă. . .

Cele zece zile cât a călăto­rit , au fost ca u n vis urâ t , g r o z a v de chinui tor pe sufle­tul lui Co ţandră , ca re suferea de dorul casii, al copiilor, al

neveste i şi al p la iur i lor u n d e văsuse în tâ i lumina soarelui . Ar fi v r u t să se în toarcă în­d ă r ă t ; îşi b les tema soar ta , care'l p u r t a pr in a semenea ţă r i s t ră ine şi îşi muşca mâi­nile, că a p u t u t să fie aşa de prost , să plece, ademeni t de cuvintele şi făgăduel i le boe-rulu i bogat , pe care a r fi v r u t acum să-1 sug rume , că l'a smuls de l ângă să rman i i lui copii.... D a r nu mai avéa ce face ; înapoi nu pu tea să se în toarcă şi nu-i r ămânea decât să m e a r g ă înainte , cu n ă d e j ­dea în Dumnezeu, să mun­cească, să s t r â n g ă b a n l ângă b a n şi când va avea a t â t cât să-i fie destul p e n t r u d rumu l înapoi şi pen t ru un t ra i mai b u n al copilaşilor lui, să se în­toarcă in ţara de u n d e plecase....

Ajuns în t r 'un o raş m a r e în America, — oraş în care fumul delà fabrici te înegrea pe faţă dacă mergea i mai mul t p e s t răz i , —Coţandră a fost an­gaja t în t r 'o m a r e fabrică, de u n d e pr imea, p e n t r u munca bra ţe lor lui voinice, zece do­lari po zi.

nefericitului Ciolac îl vrăj ise în deosebi cu aria aceasta, de altfel mai mult de maha la de cât popu la ră .

Fireşte , regele Carol, dori­tor să afle cauzele acestor impresi i , a ins is ta t a s u p r a lor şi î m p ă r a t u l Aust ro-Ungar ie i a mot iva t prefer in ţa sa pen­t ru calea Victoriei, pr in schim­bul acela de aspect nou cu fie care privelişte ce se iveşte d u p ă fie ^заге nouă cotitură. Şi avea d rep ta t e împă ra tu l ; calea Victoriei nef und un bu­levard drept , care să-ţi pre­zinte d in t r 'un cap al lui, dintr 'o dată , î n t r e a g a lui panoramă , ci o strac'ă ce la fie care 40—50 de paşi coteşte şi pr in u r m a r e îşi schimbă şi aspec­tul, adică va r iază panorama , fireşte că va r iază şi impre­siile şi pr in aceas ta satisface ochiul, d i spune tocmai pr in l ipsa aceea a unicei şi mono­tonei impresii ce ţi-o produce aspectul bu leva rdu lu i drept , ce ţi se oferă privir i i în t reg, dintr 'o dată , i a r nu fragmen­tat—adică cu-mult ip le impre­sii ca în cazul caii Victoriei.

Vă închipui ţ i lesne acum, ce ar î n semna simetria pen­t ru celelalte două a r te plas­tice, p e n t r u pic tură şi sculp­tură , dacă în arh i tec tura , u n d e şi-ar avea mai explicabil ros­tul, are o pr imire aşa de re­zerva tă , aşa d e sgârci tă .

S'ar pu t ea d e p r i n d e ochiul nost ru , de pildă, cu un peisaj în care s'ar r e p r e z e n t a o con­strucţie o răşănească sub toate repor tur i le perfect simetrică, în t r 'o a tmosferă câmpeneas ­că?... Ar pu tea î n d u r a ochiul nos t ru o asemenea împere­chere de aspecte şi nu s'ar pu tea imagina în locul clădirii orăşăneşt i , cu linii obositor de simetrice, o casă ţ ă rănească cu linii ei s inuoase, aşa de potr ivi te motivului şi c ad rând aşa de nemer i t cu mediul câmpenesc în ca re e sor t i tă să convie ţuiască ?...

Chiar în inter ioare , în pers ­pect ive de s t răz i sau în colţuri de pieţe publice, cău ta rea ele­mentului s imetr ic p e n t r u aş­t e rnu t pe pânză , îl cons iderăm ca o g reşa lă i reparabi lă , ce nu va avea da ru l să facă să t ră iască opera nici măca r ră ­gazul de t imp a câ teva zile delà naş te re . P â n ă ce şi florilor sau na tu r i i moar te nu le con­vine un disposi t iv simetric, ce pa re că a r e misiunea exp re să să sugrume , să omoare o ase­menea operă , şi pe fiecare din noi 1-a su rp r in s neplăcut de s igur —când cazul s'a ivit, bine înţeles —vasu l cu flori obse­dan t de simetric, a şeza t geo-metriceşte la mijlocul pânze i şi cu mănuchiu l de flori, la limită încăpu t în spaţ iul unu i cerc.

Asupra simetriei în sculp­tură, cred că nevoie de insis­tenţă nu încape, î n t ru cât în această r a m u r ă a ar tei se cul­t ivă în deosebi capul , por t re tu l nudul , scena de interior, scena războinică şi compoziţ ia ce de obicei se alege d in t re motivele acestea, în cari e lementul si­metric n 'are ce căuta . Şi totuşi dacă pr in excepţie el s 'ar pro­duce, o clipă nu încape îndo­ială că această î nd ră snea l ă şi-ar pr imi r epede pedeapsa meri ta tă , ce-ar consta din in­diferenţa de gh ia ţă faţă de operă şi, consecinţă logică, faţă de autoru l ei, ceiace este evi­dent că nu poa te fi în inten­ţia lui.

Poa te , însă, că a s u p r a aces­tui capitol a r mai fi ceva de spus .

V. BÏLCITJRESCU.

Munca e isvorul g lor ie i ş i al fericir i i .

EURIPIDE (poet grec. 480-460 a. ch.)

Când v ă z u el că p e n t r u h r a n ă şi cele t r ebu i toa re vieţii de azi pe mâine, n u cheltuia mai mul t de t re i -pa t ru dolari , i a r res tu l îi poa te p u n e la opar te , p e n t r u copilaşii lui,— puter i le de muncă i-se înzeciră şi căpă tă a t â t a î n d e m n a r e la lucrul lui din fabrică, în cât îşi a t r a se lua rea aminte a celor mai mari , car i se mi rau de voinicia lui şi de d r agos t ea cu care îşi făcea slujba, — ceiace în scur tă v reme îi aduse u n spor de leafă simţitor,— spre şi mai m a r e a lui fericire.

Tră ia a t â t a de c u m p ă t a t şi făcea a t â t a economie în v ia ţa lui de toate zilele, — numai şi numai să s t r â n g ă ban i cât mai mulţ i şi să se î m p l i n e a s c ă visul lu i ,—în care se l egăna zi şi n o a p t e : să se în toarcă oda tă şi căt mai c u r â n d lângă copii şi n e v a s t a lu i . . . .

Trecuseră p a t r u ani delà plecarea lui C o ţ a n d r ă din sat şi b ia ta lui nevas t ă se înhă­mase la muncă grea, să-şi poa tă creşte copiii şi să le dea tot ce le t rebue , ma i ales că şease din ei i n t r a se ră în şcoală şi

ANIVERSAREA INDEPENDENŢEI LA ISMAIL

Conferinţa d-lui Colonel Vera

I n ziua de 9 Mai, D-1 colonel Vera, comandan tu l b r igăze i de art i lerie, a ţ inut o confe­rinţă în sala «Gavril Muzi-cescu», despre «Ilăsboiul Inde­pendenţei».

Cu da te istorice, scrisori diplomatice şi hă r ţ i documen- . täte, a stabil i t câmpul şi ope­raţiile de luptă din t impul Răsboiului Independenţe i .

Au par t ic ipat oficialităţile, ofiţerii din ga rn izoană , corpul didactic şi t ineretul şcolar pre­cum şi popula ţ ia b a s a r a b e a n ă , cari au ascultat cu un viu in­teres peripeţi i le marelui eve­n iment al independenţe i şi greu­tăţile în t âmpina te din pricina duşmănie i popoare lor vecine, cari n u admitea politica inau­g u r a t ă de mare le b ă r b a t de stat , Ion Bră t i anu . Acesta, în confe­r in ţa de la Livadia a a r ă t a t ade­vă ra tu l interes al României . D-1 Colonel Vera a fost v iu ap l auda t p e n t r u faptul cum a ştiut să a r a t e într 'o lumină de cald pa t r io t i sm meri tele pr imulu i nos t ru Rege.

* * Ziua de 10 Mai a fost săr­

bă tor i t ă cu fastul cerut de îm­pre jură r i , în t r 'o î nă l ţ ă toa re atmosferă. P e edificiile publice s'au a r b o r a t drapele tricolore. La o ra 10 autor i tă ţ i le sosesc la Catedra lă , uncie în t re t imp s'a a d u n a t publicul şi şcolile. Pă r in te l e Chirilov, oficiază Te-Deum-ul, înconjura t de clerul oraşului . Corul Catedralei , sub conducerea maes t ru lu i Iaco-vlov a da t răspunsur i l e , apoi a in tona t «Mulţi ani t răiască». Păr in te le Chirilov a ţ inut ó f rumoasă cuvân ta re , a r ă t ând în semnă ta t ea răsboiului pen­t ru independenţă .

După masă, la orele 4, în Sala «Muzicescu» a a v u t loc conferinţa delegatului Univer­sităţii l ibere, D-1 Pe t r e Pu-chianu din Galaţi . Asistă pre­fectul judeţului , comandanţ i i uni tă ţ i lor mili tare şi;şcolărimea.' D-1 P u c h i a n u îşi începe con­ferinţa cu ideia unir i i pre­găt i tă de p a n d u r u l Tudo r Vla-dimirescu, un i re desăvâr ş i t ă sub Al. I. Cuza. i ndependen ţa însă a fost cuceri tă de marele nos t ru domni tor Carol I., pe câmpia Plevnei . De atunci ideia unirei în t rege i suflări româ­neşti , s'a simţit din ce în ce mai necesara , până în t impul ma­relui răsboiu, care aduce înfăp­tu i rea visului strămoşesc, sub ocârmui rea M. S. Regelui Fer­d inand I.

Muzicile Regt , 28 Infanter ie şi a liceului de băoţi au cân ta t toa tă z iua în parcul şi bule­v a r d u l oraşului . Seara a fost bă ta ie cu flori şi a p r o a p e de miezul nopţ i i r e t r a g e r e a cu torţe, în entuz iasmul popula-ţ iunei oraşu lu i care să rbă to ­reş te cu en tuz iasm toate să rbă­torile na ţ iona le ale neamulu i românesc . IORDAN BUCA

DE LA 0BREJ1ŢA (R.-Sărat)

Duminică 15 Maiu, s'a ţ inut în comuna Obreji ţa , cercul cul tural al învăţători lor.

Diminea ţa au as is ta t cu toţi la serviciul religios, oficiat de preotul pa roh I. V. Io rdache . Răspunsu r i l e au fost da te de corul fetelor din sat, iar apos­tolul s'a citit de d-1 învă ţă to r Timoianu-

D u p ă m a s ă a avu t loc o şezătoare cul turală cu un pro­g r a m ales.

Elevi i şcoalei au căutat cân­tece patr iot ice şi na ţ iona le sub conducerea învăţă torulu i No-delcu, apoi preotu l L V. Ior­dache şi d-nii Capănescu, Co-man, învăţători , au vorbi t po­porulu i de sp re multe lucrur i folositoare. Elevi i şcoalei au spus poezii, snoave şi dialo­gur i morale şi au juca t piesa «Sfârşitul risipitorului», cu mul tă -pr icepere .

C. G. O.

aveau nevoe de cărţi şi câte altele.

Cum ea n ' avea nici o b r a z d ă de pămân t , nici boi, nici ca r nici nimic, — muncea cu bra ţe le la câmp, în ogoarele al tor să­teni şi i-se da în s ch imb: ba porumb," b a g râu , ba o că­pi ţă de pae , o ban i ţ ă de fa­sole, un sac de catofi şi câte alte legume t rebu i toa re une i case de copiii.

Când şi când, pr imea la r ă s ­t impuri mar i , câte o scr isoare delà Mitruţă al ei şi a tunci a r ă t a scr isoarea la tot satul , p l ângând de bucurie , că băr­ba tu l ei e sănă tos , munceşte şi a s t r âns ban i p e n t r u copi­laşii de cari îi este dor şi pe cari o să-i v a d ă cât de curând...

Se împlinise cinci ani, când în t r ' una din zile Ioana lui Co­ţ a n d r ă pr imi o scr isoare în care b ă r b a t u l ei o înş t i in ţa că este pe d r u m spre casă şi că.în sea ra zilei cutare , să v ină cu o că ru ţ ă cu cai la g a r ă să-1 ia, ca să nu facă pe jos dru­mul de vre-o zece kilometri i ce era delà g a r ă p â n ă acasă. Ii mai scria că vine cu ban i

T I T U M A I O R E S C U

Cine n u şi'l aminteş te? Cumpăni t la mers ca şi la

judeca tă , i m p u n ă t o r la chip ca şi la înfăţişare, la ca t ed ră ca şi la t r ibună , maes t ru l îm­plinise o via ţă l i te rară şi po­litică plină, din be l şug p l ină şi de o fecundi ta te a p r o a p e fă ră pe reche la noi.

In te lec tual de cea mai rafi­n a t ă esenţă, a fost în t r 'o vre­me sufletul Junimei delà Iaş i şi al Convorbirilor literare şi aci a scurs el, p ică tu ră cu pi­că tură , toa tă v l aga lui, toa tă p u t e r e a şi toa tă lumina unei minţi excepţ ional înzes t ra tă .

Profesor , academician, om de litere, critic, scriitor, estet , logician, filosof, orator , tot aşa de gus t a t la b a r ă ca şi la tri­bună , Maiorescu r ă m â n e în istorie f runtaşul vieţii noas t r e publice, care s'a dis t ins cu deosebi re în două câmpur i : p r in ta lentul lui îmbe l şuga t şi pr in cultura-i vastă , în ade­vă ra tu l înţeles al cuvântu lu i , super ioa ră .

F iu al savan tu lu i profesor l o a n Maiorescu din Bucerdea (Blaj), î n rud i t cu familia P e t r u Maior şi Samuil Vulcan, Ma­iorescu a şt iut să r ă m â n ă o f igură d in t re cele mai intere­sante în v ia ţa noas tă publ ică şi o persona l i ta te de p r ima m â n ă p r in t r e contemporani i săi din elita intelectuală.

F ă r ă să fie bă tă ios la t r i ­buna publică s au pa r l amen­tară , a p ă r e a to tdeauna a rgu­menta t , s t r âns şi că lare pe lo­gica cea mai conv ingă toa re ;

pe u rmele acestor însuşir i , că­p ă t a s e o consideraţ ie neslă­bită în tot cursul vieţii şi o re­pu ta ţ i e politică şi academică tot mai ascendentă , pe mă­su ră ce in t ra ma i a d â n c în ma tu r i t a t ea talentului său aşa de îmbelşugat .

Toa tă v ia ţa lui politică se oglindeşte, concentrat , în cele trei voluminoase volume înti­tulate Discursuri parlamen­tare; iar activitatea-i l i t e ra ră des igur mai covârşi toare"— fiindcă la Maiorescu se ştie că omul de li tere acopere pe cel politic, depăşindu-1 consi­d e r a b i l — s e împrăş t ie , rodnic , în mul te şi var ia te direcţiuni : în critică, logică, estetică, fără a p u n e la contr ibuţ ie nesfâr­şitele studii ce a t ing aceste specialităţi , neculese în volum şi împrăş t i a t e p r in diferite alte publicaţ iuni şi în deosebi în Convorbirile lui literare, zic ale lui, fiindcă eu cred inu­til să p robez că 'n rea l i ta te ale lui au şi fost în cea mai b u n ă pa r te .

Din t re publ icaţ iuni le uşor de citit aş r ecomanda în deo­seb i : Aforismele şi Beţia de cuvinte, aceasta d in u r m ă o muşcă toa re ieşire împot r iva celor ce, în vremea când a fost scrisă, ca de altfel şi as­tăzi, î n d r ă g e a u şi î nd răgesc bombast ic ismul şi fraza so­noră , umflată, da r seacă.

Maiorescu t ră ieş te în t r eg în ope ra lui nepier i toare .

V. B.

C R O N I C A B A S A R A B I E I Lecţ i i l e de cooperaţ ie în Rasarabia. — Dator i i l e

ţărăn imi i basarabene l a bănci le populare

R e g i u n e a Codrului din ju­deţele Lapuşna , Bălţi, Orhei şi Soroca, a fost în anii d e d ina in tea războ iu lu i ves t i tă p r in bogate le ei recolte de fructe de tot felul şi p r in vii­le ei. P roduse le pomicole ale acestei reg iuni se î n t r eceau a l t ăda tă cu roade le l ivezilor din Caucaz şi Crimeea. In a-cele v remur i , p rovinc ia basa-r a b i a n ă v indea pes te 300 mi­l ioane p u d u r i pe fiecare an p r u n e uscate, foarte mul t că­u ta te de pieţele s t ră ine . Tot aşa de boga te e r a u şi recol­tele de nuci, mere, pe re şi al­tele. F ruc te le de aci e r a u cu deosebire cerute de negu ţă to ­rii d in Germania şi Anglia. P e n t r u o cât mai b u n ă şi de­pl ină p re ţu i r e a acestor bo­găţii, Ministerul de domenii , Z a m a t v a şi mai ales coopera­ţia d ă d e a u u n l a r g sprijin. I n v remea din urmă, însă, live­zile d in provincia ba sa r abea ­n ă au început să-şi micşoreze producţ ia . Gândacii , omizile şi mai ales puricele ţestos—a-cest d u ş m a n al pomilor fruc­t iferi— fac a d e v ă r a t p r ăpăd , Nevoia u n o r cât mai g rabn i ­ce măsu r i p e n t r u ocrot i rea şi î nbogă ţ i r ea livezilor şi viilor a fost în ţe leasă la v reme de cooperatori i ba sa r aben i . Fe­dera la coopera t ivă ba sa r abea ­n ă „Codrul", în un i re cu co­ope ra t iva d e p r o p a g a n d ă „Furnica", a porn i t la lucru, o r g a n i z â n d numeroase confe­rinţe şi lecţii de pomologie,

v i t icul tură pract ică şi coope­ra ţ ie . Folosul acestor lecţii n 'a î n t â r z i a t să se a ra te ; p ropr ie­ta r i i l ivezilor şi viilor au în­ceput să poar te o deosebi tă gr i jă p e n t r u î n d r e p t a r e a şi îmbe l şuga rea livezilor lor.

Astfel ne pu tem aş tep ta ca, în c u r â n d Basarab ia , să p ro -păşească din nou, în ce pr i ­veş te pomicul tura şi viticul­tu ra .

* » *

I n anii secetoşi,- bănci le po­p u l a r e din Basa r ab i a au d a t sprij in plugari lor , p rocurân -du-le sămânţă , p o r u m b pen­t ru h r a n ă şi credi tul necesar menţ iner i i gospodăr i i lor lor; această a ju to ra re s'a ridicat p â n ă la sfârşi tul anulu i 1926, la pes te 800 .milioane de lei. Ţ inându-se seama de g r e a u a s t a re a plugar i lor , nu li s'a ce­ru t aces tora p â n ă atunci îna­poierea banilor . Da r anu l 1926 a d a t Basa rab ie i o recoltă bu­nicică şi î napoe rea î m p r u m u ­tur i lor a început să fie cerută . Cum însă, s ta rea celer împru­muta ţ i e r a încă neinlesni tă de oarece pe de o p a r t e datornicii t r ebu iau să-şi achite datorii le, iar pe de alta nu-şi pu t eau des­face în condiţii convenabi le p roduse le lor, pa r l amen ta r i i b a s a r a b e n i au mijlocit, la Mi­nis terul muncii şi al coopera­ţiei, p e n t r u păsu i rea datoriei p â n ă la recolta din aces t an.

V. URSULIAC

Eu n u tăgăduesc că i u ­besc toate na ţ i i l e ca f i i ­c e l e l u i Dumnezeu. . . , însă iubesc pe f iecare la dân­sul şi î n ţara sa; dar în ţara m e a ş i î n t r e b i l e e i , e u iubesc n u m a i pe ro­mâni . Iubesc şi pe s tră­ini , însă (atât)' în tru cât

e i se ţ in străini sau în tru cât e i dev in pământen i d in dragoste către acest loc , din s imţirea i n i m e i şi după îndep l in irea l e ­g iu i t e lor garanţi i .

M. KOGlLKICEANU (Om politic român. 1871—1891)

S I M E T R I A Spuneam în p receden tu l

s tudiu, că frumosul na ş t e în­t re altele şi din simetrie.

Acesta este, ne tăgădui t , un adevăr , care în să n u t r ebue luat în str ictul înţeles al cu­vântu lu i , nici confundat cu aplicaţia ce i se dă în expr i ­m a r e a curentă , adică cu acel r a p o r t de dimensiuni , de su­prafaţă şi de formă ce au în­t re ele două corpur i diferite, sau croite înad ins să se ase­mene, ci mai de g r a b ă acest adevăr , bine înţeles în ce pr i ­veş te ar tele plastice, t r ebue luat în înţelesul acelei sime­trii care rezul tă cu deosebi re din a rmoniza rea liniilor ce nu mai au pereche în acelaş motiv.

Nici chiar în arh i tec tură , unde în toa te sti lurile se făcea şi se mai face încă a tâ ta abuz de simetrie, respectul p e n t r u ea n u t rebue să depăşească măsura , nici să facă .din ea p reocupa rea de căpetenie în inspira ţ ia care precede creaţia. Şi ca să înţe legem mai bine, să luăm de pildă două faţade de c a s e : u n a cu observa ţ i a r igu roasă a simetriei în toa tă înfăţ işarea ei, adică cu f igura geometrică r egu la tă a acope­rişului fără nici o variaţ ie , cu in t ra rea clădirii d r ep t la mij­loc, cu câte ferestre la s t ânga ei, cu tot a tâ tea în d reap ta , de aceiaş formă şi cu aceleaşi dis tanţe în t re ele, cu aceleaşi ornamenta ţ i i , cu alte cuvinte, fără nici o var ia ţ ie , fă ră nici o aba te re în dimensiune, în linie, în formă, în figuraţie,—o. simetrie monotonă , care obo­seşte ochiul, care ofensează simţul artistic, care displace tocmai din cauza acestei ab­senţe de var ia ţ ie .

Să pr iv im acum cealal tă fa­ţadă, la care acoperişul pre­zintă două sau trei tur le fără nici o a semănare în t re ele, i n t r a r e a pr incipală a v â n d cu totul alt dispozit iv şi alt stil de cât cea de a doua, cu fe­res t re ce n ' au aceiaşi d i s tan ţă în t re ele, n 'au nici aceiaş for­mă nici acelaş stil nici ace­leaşi dimensiuni , nici nu sunt d i spuse рѳ aceiaş linie, cu ba lcoane fă ră cea mai mică a semănare în t re ele nici din punc tu l de vede re al dimen-siunei, nici din acela al formei ; în sfârşit, cu o rnamen ta ţ i i va­r i ind delà u n a la alta.

Ei bine, toată lumea va fi din instinct în ţe leasă să re­cunoască, ceeace în însăş i fi­r e a na tur i i gus tu lu i este, că aceas tă din u r m ă fa ţadă a re a d e v ă r a t ă înfă ţ i şare ar t is t ică, că ea este cinstita expres ie a artei, pe când cealaltă se pre­z in tă sub u n aspect de mo­notonie simetrică, astfel ca în loc să d ispună , posomorăş te , sau cel puţ in lasă pe pr iv i tor indiferent. E s t e de altfel im­pres ia pe care ai avea-o» pri­v ind o s t r adă în ca re ambele ş i rur i de case, de pe o p a r t e şi alta a ei, s'ar a semăna în­t re ele, în care de pildă a-m â n d o u ă şirurile s 'ar p rez in tă cu acelaş n u m ă r de caturi , cu aceiaş stil, cu aceiaş unifor­mitate, de proporţ i i , de dimen­siuni, de disposit iv, de o rna­mentare , ba poa te şi de cu­loare .

Când acum, vre-o 30 şi mai mai bine de ani, î m p ă r a t u l de t r is tă memorie F r a n t z Iosef, ne-a vizi tat cele două capi tale Bucureş t i i şi Sinaia, r ăposa tu l î n t r u fericire şi glorie rege le nos t ru Carol, în t rebându-1 ce 1-a impres iona t şi i-a p lăcut mai mult la noi, a r ă s p u n s : «La Bucureşt i , Calea Victoriei ; iar la Sinaia, a r ia «Am un leu şi vreau să-l beau9. E l făcuse cu regele Carol o p l imbare pe Calea Victoriei şi luase u n de jun pe vârful cu dor de l ângă Sinaia, u n d e a rcuşu l

M I N U N E A L U I D U M N E Z E U d e : VASILE MILITARII

„CULTURA POPORULUI" 3

Dumineca lll-a (lupa Paşti (Maren XV 4 3 - 4 7 şi XVI 1 - 8 )

Cutremur mare a clătinat pă­mântul din temelie, catapeteasma templului s'a rupt în două şi întunerec de nepătrus s'a lăsat peste meleaguri, învăluind în haina lui ticăloşia lumii şi fără-de-legile acelora cari puseseră Crucea izbăvirii în spatele Ce­lui Nevinovat.

Isus îşi dăduse duhul.... A doua zi era Sâmbătă, ziua

de sărbătoare a evreilor, ji în aceiaş timp se serba şi Pastile, în amintirea liberărei lor din robia Egiptenilor.

Hi atunci, din gloata cea mare a acelora cari urmaseră pe Isus pe malurile Ghenisa-retnlui, în Samaria şi Ierusalim, unul singur, încrezător şi el în viitoarea împărăţie a lui Dum­nezeu, Iosif din Arimatea — sfetnic cu bun chip, după cum spune în sf. Evanghelie — în­drăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.

Mirare mare 1-a cuprins pe Pilat la vestea morţii lui Isus, căci nu-i venea să creadă eă a murit aşa de repede. A che­mat un sutaş şi 1-a trimes să vadă daeă e adevărat. In fuga ca­lului, acesta a urcat coasta mun­telui şi, ajuns sub crucea lui Isus, din fugă înfige suliţa în coastă, din care a început să curgă sânge şi apă, dovadă că inima încetase de a mai bate în aeest trup chinuit. Pilat încredinţându-se de moar­tea lui Isus, a dăruit lui Iosif trupul.

Acesta în mare grabă a cum­părat, după puterile lui, miro­denii cu care a uns trupul aceluia ce-i fusese învăţător, şi giulgiu, eu care 1-a înfăşurat — după obiceiul evreilor — şi ca să nu-i apuce sărbătoarea, — dimpreună cu Nicodim — l-au pus într'un mormânt străin, săpat într'o stâncă, peste care au prăvălit o piatră mare, cu gând ca, a doua zi după săr­bătoarea Pastelor, să-1 pună într'un mormânt nou....

întristate peste măsură, cu ochii secaţi de lacrimi, priveau Maria Magdalena şi Maria lui Iosif săraca îngropare a învăţătorului şi Mântuitorului lor. Fariseii şi cărturarii tim­pului, cari auziseră pe Mântui­torul vestind învierea Sa, s'au dus 1-a Pilat şi i-au cerut să pecetluească mormântul şi în jur să pună strajă, ca nu eum-va — ziceau ei — să vină uceni­cii, să-I fure trupul şi apoi să spună lumii că a înviat.

Şi această dorinţă le-a fost împlinită de acela ce cu puţin mai înainte îşi spălase mâinile...

Iată dar trupul aceluia care venise să aducă pe pământ Lu­mina, Iertarea şi Iubirea, dormind pecetluit şi străjuit de suli ţi şi spade, sub piatra grea a unui mormânt sărac...

Sâmbăta — zi de veselie — trecuse plină de durere şi în­grijorare pentru toţi aceia ce-şi puseseră nădejdea în Isus.

A doua zi, când încă nu se iviseră zorile, Maria Magdalena, Maria lui Iacob şi Salomi, după ce au cumpărat miresme, au pornit tăcute şi cu frica în suflet către mormânt, să ungă trupul mortului lor iubit.

Pline de îngrijorare se între­bau între ele:

Cine oare ne va prăvăli

nouă piatra grea de pe mor­mânt ?

Nu voiau, ca .truda lor să fie zadarnică şi ele să nu poată aduce cea din urmă mărturie de iubire învăţătorului lor.

Deşi ştiau că au o greutate de învins, totuşi ele nu prege­tau să vină din zorii zilei să aducă miresme la mormânt.

Maro le-a fost mirarea, când au văzut piatra prăvălită şi în uşa mormântului un înger, îm­brăcat în veşmânt alb străluci­tor. Un fior le-a trecut prin inimă şi fără să vrea au înce­put să tremure.

„Nu vă spăimdntaţi, le-a zis îngerul; pe Isus Năzărit ea-nul cel răstignit căutaţi f S'a sculat, nu este aici; iată locul unde l-au pus pe el. Ci mer­geţi de spuneţi ucenicilor lui şi lui Petru, că va merge înainte de voi în Galileia; acolo-l veţi vedea pre el, pre­cum a zis vouă."

Auzind din gura îngerului vestea aceasta, care a căzut ca trăsnetul în sufletele lor, o şi mai mare spaimă le-a cuprins şi în fuga mare s'au întors spre Ierusalim, fără să spună cuiva vre-un cuvânt, căci se temeau...

Din toată gloata care îl în­tâmpinase pe Isus la intrarea măreaţă din Ierusalim, strigân-du-i: „Osana, Osana, fiul lui David! Bine este cuvântat cel cel ce vine in numele Dom-nuhii!», d'n mulţimea atâtor vindecaţi de Iisus, nimeni nu s'a învrednicit să vină — ca o ultimă d a t o r i e — la mormântul lui în dimineaţa aceasta. Doar aceste trei femei n'au putut să-1 uite, nici să-1 părăsească, pentrucă inimile lor vorbeau altfel de cum vorbeau chiar Apostolii. Ele doreau să facă din mormântul lui Iisus un loc de închinare şi de reculegere.

Aci la mormântul Lui în faptul dimineţii, să-şi umple sufletul de învăţătura sfântă a Aceluia ce nu mai era printre ele şi să pornească în viaţă cu mai mult îndemn şi cu mai multă nădejde în ziua mântuirii care se apropia.

Femeile mironosiţe îngrijo­rate* se întrebau: Cine ne va prăvăli piatra de pe mor­mânt? Noi, de cele mai multe ori, prăvălim piatra necredin­ţei peste fără-de-legile noastre şi nu căutăm în sufletul nostru locul 'unde să primim cu cinste pe Domnul luminii, pe Libera­torul nostru din lanţurile in-tunerecului.

Zorite, mergeau femeile către mormânt; îndărătnici noi fugim de biserică, fugim de casa în care sălăslueşte El. Fugim, căci nu putem sta in faţa altarului de unde ochiul Lui priveşte drept în suflete, şi cunoaşte gândurile, şi faptele.

Să ne întoarcem din calea amăgitoare a ispitelor şi să cer­cetăm pe Domnul, făcându-ne asemenea mironosiţelor — vred­nici de jertfa Lui cea fără de preţ, ca nu cumva, în clipa din urmă, când vom voi să căutăm pe Isus, aceiaş înger de pe piatra mormântului, să ne spună: Pentru voi nu este aici!...

EM. C. PASCULESCU-ORLEA

Dumineca IV-a după Paşti (A SLĂBĂNOGULUI)

{.lom V, 1—15)

Intr'o zi de Sâmbătă, Isus se întorcea din Galileia, venind pentru a doua oară în Ieru­salim. Cu acest prilej, vindecă prin puterea Sa Dumnezeiască pe un slobănog care fusese bolnav vreme de 38 de ani.

Iată cum ne povesteşte Sf. Evanghelist Ioan această vin­decare:

«In vremea aceea, s'a suit Iims in Ierusalim. Şi este în Ierusalim scăldătoarea oilor, care se numeş­te evreeşte Betesda, chici foişoare arând. Intr'acelea zăcea тиЦіте multă de bolnavi: orbi, şchiopi, usca(i, aşteptând mişcarea apei. Că înger se pogora la vreme, în scâldătoare şi turbura apa şi cine intra întâi, după turburarea apei, se făcea sănătos, ori de ce boală era ţinut. Deci era acolo un om arând o boală de treizeci şi opt de ani. Pre acesta răzăndu-l Iisus zăcând, şi cunoscând că de multă vreme suferia, i-a zis lui: « Vo-eşti să fii sănătos?». Răspuns-a lui bolnavul: «Doamne! N'am om care, dacă se turbură apa, sâ mă bage în scâldătoare: deci, până când merg cu altul înaintea mea se pogoară'» Zis-a Iisus lui: «Scoa-lă-te, ia-ţi patul tău şi umblă!» Şi îndată s'a făcut omul sănătos şi şi-a luat patul său şi umbla ; şi era într'acea zi Sâmbătă. Deci, ziceau Iudeii celui vindecai.-«Sâm­bătă este; un se cade ţie a-ţi lua patul». Băspuns-a lor: «Cel ce m'a făcut sănătos mi-a zis: «ia-ţi patul şi umbla-». Deci l-auoîntre-bat pre el: «Cine este omul acel ce ţi-a zis, Ia-ţi patul tău şi um­blă?». Iar cel vindecat nu ştia cine este, că Iisus se dăduse în lături, fiind popor într'acel loc. După aceea, l-a aflat pre el Iisus în biserică şi i-a zis: «Iată că te-ai făcut sănătos, de acum sâ nu mai păcătueşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai râu». Mers-a omul acela şi a vestit Iudeilor, că Iisus este cel ce l-a făcut pre dân­sul sănătos. (Ioan, V1—15).

Trei zeci şi opt de ani ză­cuse slăbănogul acesta în patul său, părăsit de toţi ai lui, nă­dăjduind totuşi, că odată şi odată, se va îndura cineva să-1 coboare- în scăldătoarea turbu­rată de înger, singura în stare să-i aducă vindecarea.

Trei zeci şi opt de ani tre­cuseră, unul după altul, fără să aducă vreo schimbare în starea lui nenorocită, numai nădejdea în ajutorul vre-unui milostiv îl ţinea în apropierea acestei scăldători.

Iată că în ziua aceia de Sâm­bătă, sosi în mijlocul acestei mulţimi de nenorociţi, Alina-torul suferinţelor: Iisus. Toţi ceilalţi aveau pe câte cineva în apropiere, care să-i coboare în scâldătoare, când va fi turbu­rată de înger, şi numai acest slăbănog n'avea pe nimeni.

Către el se îndreaptă Mân­tuitorul şi îl întreabă : « Voeşti sâ fii sănătos Ï»

Cu glasul îndurerat îi răs­punde bolnavul: «Doamne! N'am om, care când se va tur­bura apa, să mă bage în scâl­dătoare; deci,până când merg eu, altul .naintea mea se po­goară».

Răspunsul bolnavului îl în­credinţase cleajuns pe Iisus de puternica lui dorinţă de a se vindeca şi atunci îi zice: «Scoa-lă-te ; Ia-ţi patul tău şi umblă!»

Câta bucurie trebue să fi simţit acel bolnav în sufletul său şi poate nici nu-i venea să creadă că el •— acela care trei

zeci şi opt de ani zăcuse în patul durerilor—, acum umbla, ca orice om sănătos, numai la cuvântul ce ieşise din gura lui Iisus ! Cum nu i-ar fi căzut în genunchi, să-i sărute picioarele, pentru aceasta vindecare ? Insă, până să se desmeticească, Iisus se depărtase şi se pierduse în mulţime.

De câte ori şi noi nu ză­cem în păcate mari, fără pu­tinţă de vindecare; însă Du­mnezeu, în marea Lui bunătate, ne învălue în haina iertării, zicând cele păcătoşi. Scoală-te din mijlocul păcatelor tale! schimb a-ţi viaţa de mai îna­inte şi mergi pe calea sănă­toasă, care te va duce la bucuria mântuirii!

...Şi era Sâmbătă în ziua aceia. După obiceiul evreilor, în această zi nu puteai să faci cel mai mic lucru, nici o faptă bună chiar; putem să zicem că această zi înseamnă pentru ei aproape ziua trândăviei. (Aceiaş lucru îl practică azi secta adventiştilor).

Cei ce urau pe Domnul, văzând pe bolnavul de mai înainte, luându-şi patul pe care îşi purtase durerea, au început să-1 dojenească: «Sâmbăta es­te; nu se cade a-ţi lua patul».

Această stearpă obicinuinţă religioasă nu-1 mai putea opri pe acest fost bolnav, ci el asculta acum de cuvintele Ace­luia ce-l isbăvise; Cel ce m'a făcut sănătos, mi-a zis: «Ia-ţi patul şi umblă!»

Mai târziu întâlnindu-1 Iisus în biserică, s'a apropiat de el şi i-a zis: «Iată, te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătueşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău».

Şi ţie, creştine, îţi spune Domnul prin glasul sfintei evanghelii aceiaş lucru: «Prin învierea Mea, le-am vindecat de păcatul ce atârna greu pe sufletul tău; te-am făcut să­nătos; Sângele Meu a curs pentru line; nu face ca,prin faptele tale, jertfa Mea să fie zadarnică; nit mai păcătui ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău, fâcându-te părtaş focu­lui gheenei, ce e gătit acelo­ra cari au apucat alte căi decât acelea ce duc la mân­tuire».

Atunci a văzut fostul bol­nav, că Acela care-1 vindecase fusese Iisus, şi cu bucurie mare, a vestit tuturor pe isbăvito-rul său.

Nu se cade, oare, ca şi noi să vestim tuturor pe Isbăvito-rul nostru, pe Mântuitorul no­stru, în loc să grăim cuvinte deşarte ?

N u e oare vremea să ne sculăm pentru totdeauna din mijlocul păcatelor noastre, fă­cându-ne vrednici de măreţia jertfei Sale depe muntele Gol-gotha '?

Biserica — scăldătoarea su­fletească a creştinului — ne aşteaptă. Aci, nu îngerul, ci însuşi Iisus împarte mântuirea. Să păşim cu nădejdea slăbă­nogului din evanghelie, gân-dindu-ne că «Şi cei din cea­sul al unsprezecelea vor fi primiţi în împărăţia ceru­rilor».

EM. C. PASCULESCU-ORLEA

MARILE SERBĂRI DELA BLAJ Pes te douăzec i de mi i de români , d in toate co l ţur i l e ţări i , au sărbători t

marea zi naţ iona lă de 3 (15) Malu 1848

mulţi, mulţi de tot, şi nu vor mai duce grijă cât vor t ră i şi ei şi copilaşii lor.

Pr imind aceas tă scr isoare tocmai în z iua când t rebuia să se ducă la gară , femeea lui, p l â n g â n d de bucur ie , a le rgă la un vecin, care a v e a cai bun i şi că ru ţă şi d u p ă ce-i citi scri­soarea, îl r u g ă să p u n ă el caii şi să m e a r g ă î m p r e u n ă să-1 ia dela ga ră .

Omul pr imi bucuros şi la ceasul hotăr î t , î n h a m ă caii şi se duse la femeia lui Coţandră , zicându-i :

E u sun t ga ta cu că ru ţa , Ioană, da r ar fi b ine să stai acasă, să pregă teş t i ceva lui Dumi t ru şi să vezi de copilaşi, că mă duc eu s ingur să-1 aduc... numai de-ar veni el as tă seară...

Cum să nu vie, — r ă s p u n s e femeea bucuroasă , şi pr imi sfatul vecinului : r ă m a s e acasă.

Căru ţaşu l a porn i t în t r apu l cailor, muncit tot mai mult de Un gând r ă u ce i-se cuibărise în minte, îndată ce a auzit că vecinul lui se . întoarce cu ban i mulţi acasă....

Ajuns la ga ră , a aş tep ta t

liniştit sosirea t renulu i şi m a r e i-a fost bucuria , cănd a v ă z u t pe Co ţand ră cobor înd din va­gon, îmbrăca t în nişte s t rae

.cum n u mai v ă z u s e el nicio­d a t ă : ghe te cu ta lpa cât de­getul de g roasa şi de j u r îm­pre jur cu niş te colţi de fier răsf rânţ i pe marg ine în sus ; ţurloaele ^ picioarelor în nişte scoar ţe dê piele ga lbenă ; pan-telonii de piele neagră , umflaţi, cum a v ă z u t numa i la colo­nelul care i-a fost comandan t de reg iment ; o ha ină largă , tot de piele n e a g r ă , s t r ân să cu un cordon pes te mijloc; pe cap o şapcă de pos t av gros, cadrilat , i a r î n t r e dinţi o p ipă mare de lemn roşu, cu ciu­bucul ga lben, s t răveziu .

In m â n ă Co ţandră avea u n geaman tan , destul de voinic, îmbrăca t tot în piele şi cu nişte cercuri de t r e s i e d e mare .

«In ăsta t r ebue să-i fie bă­netul» — gând i tainic că ru ţaşu l şi se g r ă b i să-i ajute şi să-i u reze bun venit .

După ce sch imbară câteva cuvinte, a ră tându-ş i fiecare bu­curia că se r e v ă d sănătoş i si

d u p ă ce Co ţandră află că ne­vas t a Iui a r ă m a s să-i p regă­tească ceva, se su i ră în că ru ţ ă şi porniră...,

Se înserase de-a binele. Dru­mul spre casă t recea pr in t r 'o luncă mare , pe a lă tu r i cu ză­voiul şi cu o a p ă destul de adâncă .

A jungând în mijlocul luncii, c ă ru ţ a se opr i din mers şi că ru ţaşu l cu u n topor în m â n ă să r i jos şi zise liniştit lui Co­ţ andră , ca şi cum l 'ar fi che­m a t la masă .

— Dă-te jos, Dimitre şi p re -găteşte- te p e n t r u altă călăto­rie, de u n d e să nu te mai în­torşi niciodată.

Bietul C o ţ a n d r ă înţelese ce-1 aş teap tă şi săr ind jos, căzu în genunch i în faţa celui cu toporu l în m â n ă şi începu să se roage, p l â n g â n d :

— Fie-ţi milă de mine, nei­că L i x a n d r e şi gândeş te- te la bieţii mei copilaşi, la b ia ta mea nevas tă , eari abea aş teap­tă să mă v a d ă !...

î ţ i d a u bucu ros j u m ă t a t e din bani i mei şi nu spun la nimeni un cuvânt,— numai dă-

rueşte-mi v ia ţa . . . Aibi îndu­r a r e ! Am u m b l a t p r in ţ ă r i s t ră ine şi am a v u t de aface cu oameni s t ră in i de neamul meu şi nu m'au omorâ t şi tu, neică Lixandre , om din sa tu l meu, vecin cu mine, v re i să mă omori, să 'mi ei banii mun­ciţi şi făcuţi cu a t â t a suduoa-re , să 'mi r ă m â n ă copiii şi fe­meia pe d r u m u r i !

Fie-ţi milă!... ha i să împăr -ţim frăţeşte banii şi să r ămâ­nem fraţi pe toa tă viaţa...

Nu m ă omora!... gândeşte- te că ai şi tu copilaşi, ai şi tu n e v a s t ă ca mine... Dacă ai fi în locul meu... E păcat , neică L ixand re .

— Adu bani i toţi încoace!— se răs t i cu glas fioros căru­ţaşul . Ochii lui plini de ură , eşiseră cât nucile afară din cap şi la lumina lunei, îi ful­g e r a toporu l în mână .

Co ţand ră cobora din căru ţă geaman tanu l , îl deschise şi scoase din el afară un săcu­leţ plin cu a u r :

— I a jumăta te , frate Li­xandre, . . fie-ţi milă...

Ca în toţi ani i dela unire încoace, blăjenii ş i -au pr imi t cu dragoste fraţ i i veniţi din toate colţuri le ţ ă r i i , pent ru ca împreună să sărbătorească, după datorie, marea zi de 3 (15) Maiu.

Toţi aceia cari au fost de faţă la să rbă tor i rea acestei zile dc glorie şi curaj a poporului ro­mânesc au re înviat , în suflete­le lor , pe acei puţ in i car i şi-au închinat scurta lor viaţă pă­mânteană binelui obştesc şi în­făptuiri i gândului nu t r i t de mal te generaţ i i , precum şi pe zecile de mii de români , 'adu­naţi pe Câmpia Liber tă ţ i i , unde, acum 79 dc an i , Simion Bărnuţ iu a sorocit v remur i mai bune neamului nostru.

Tineret şi , a lă tur i , bă t râni gârboviţi de grij i şi necazuri , uni ţ i în cugete şi î n s imţimânte, în faţa locului de odihnă al Mucenicilor, car i au pur t a t cu îndârj i re făclia românismului în zile de res t r iş te , şi-au închi­nat sufletele, amint i r i lor pioase, an înoit măr tur i i le de recunoş­t inţa fără sfârşit ale unui neam întreg şi şi-au r id icat cu mân­drie frunţi le la gândul că li­ber ta tea visată s'a înfăptui t .

Cele mai mari semne ale pu­teri i sufleteşti a unui popor sunt în cinstirea eroilor şi în păs t rarea bunur i lor mar i , moş­teni te din generaţie în gene­ra ţ i e .

* * *

Serbăr i le na ţ iona le dela Blaj au început Sâmbă tă -

„Marele cân tă re ţ al durer i lor neamului" , ci. minis t ru Octa-v ian Goga, împl inind o înt re i tă datorie , pe aceea de f runtaş fiu al Ardealu lu i , pe aceia de în ţe legă tor a d â n c al mari i cli­pe istorice să rbă to r i t e , şi în­făţ işarea legătur i lor s t rânse d in t re aceas tă bucur ie naţio­na lă şi sent imentul oficialităţii, a lua t par te , la serbăr i , cu su­fletul şi cu al său cuvân t înăl­ţă to r de suflete.

La o ra 9 d imineaţa , a fost săvârş i t ă o impres ionan tă sluj­bă bisericească la Mitropolia din Blaj, de către P. S. S. Episcopul F ren ţ iu înconjura t de un numeros cler.

Apoi I. P . S. S. Mitropoli tul Suciu a vorbi t t ineretului des­

pre în semnă ta t ea şi vrednicia faptelor mar i şi f rumoase, des­pre ceea ce au fost, p e n t r u noi, românii , P e t r u Maior, Si­mion Bărnuţ iu , Moldovanu, Sincai şi toţi contemporani i şi u rmaş i i lor mari .

D u p ă Te-Deum, I. P . S. S. Mitropoiitul Vasile Suciu şi d. Octav ian Goga, minis trul de in terne , înconjura ţ i de nota­bilităţi , au pr imi t defilarea şcolilor din Blaj, din Ardeal şi pe a celor venite din regat . Au defilat, de asemenea, gru­pur i n u m e r o a s e de ţărani , cu preoţi în f runte , şi frumoase cortegii etnografice.

Câmpia Liber tă ţ i i e ra o mare de capete.

Un sent iment a d â n c al în­semnătă ţ i i clipelor acelora stă­pânea sufletele. Conşti inţa le­gătur i lor p rezen tu lu i cu trecu­tul se vădea în smerenia ţinu­tei şi în pr ivir i .

Şirul cuvântă r i lo r a început cu c u v â n t a r e a canonicului Augustin Biinea. Au vorbit, apoi, d-nii Victor Ionescu, Tu-dose Popescu şi D. Ioan, din pa r t ea s tudenţ imei .

Cuvântarea d-lui Octavian Goga

Locul unde s'a s t r iga t oda tă dest inul unu i neam, r ă m â n e pen t ru pos te r i ta te un loc de* peler inaj .

Spune legenda, că acolo unde a fost odinioară u n câmp de bătăl ie , d u p ă v remur i târzi i umbre le oştilor pot r ivnice tot mai r ă s a r încă în miez de noap te şi zgomotul lor do lup tă îl aud călătorii . E a tâ ta mister în clipa când se hotă­r ă ş t e soa r t a unu i popor , că peticul de p ă m â n t care a găz­dui t această clipă nu se mai desl ipeşte de ea şi-o păs t r ează pe veci ca o ta ină a lui. S'ar p ă r e a că fiorul care a t resăr i t în suflete atunci în z iua cea mare , a p ă t r u n s a t â t de adânc în sânul natur i i , încâ t f lutură peste veacur i an ina t de cres­tele copacilor, ca u n cântec al eternităţii. . .

Aşa sun tem noi în această câmpie care a auzi t cea dintâ i mare spovedan ie a Ardealului .

Câtă v reme se v a însenina ros tul existenţei noas t r e vor veni t o tdeauna aici pelerini ai generaţ i i lor v i i toare să-şi pl imbe privir i le dea lungu l în­t insei livezi, s t ând de v o r b ă cu t recutul care luminează depa r t e . Ziua de 3/15 Mai 1848 e s tâ lpul de foc ce s'a a p r i n s d u p ă veacur i de în tuner ic , e p r ima zi a l ibertăţ i i noas t r e politice. Cu cât cumpănim mai bine is toria Ardealului , cu a t â t ne a p a r e mai pl ină de înţeles. Am t ră i t din vechime o v ia ţă în u m b r ă ; popor de iobagi, popor orfan fără cu­v â n t şi fără ascul tare . Poves­tea noas t r ă e deopot r ivă de s implă şi de tr is tă. S tăpâni ­r ea s t ră ină , s t r â n g e a necon­teni t ca în niş te chingi de fier u n t r u p v iguros . S'a dus lup ta sângelui pe aceste p la iur i o mie de ani. Deschideţ i cărţi le vremii şi veţi vedea la fiecare pe r ioadă istorică un călău care ne cerea sufletul, la l iecare pag ină o curea înt insă. E r a u zada rn i ce toate formulele de reconciliere, toate suplicele la îna l tu l chezaro-crăesc scaun dela Viena, toa te p lânger i le lat ineşt i care mucezeau în cancelari i le prinţ i lor Transi l ­vaniei . Toa te e r au în z a d a r ! O s ingură dogmă putea să ne smulgă din înch isoarea secu­la ră : ideia l ibertăţi i naţ ionale , conşt i inţa diferenţiări i de sân­ge cu toa te consecinţele ei lo­gice. P r in instinctele lui de conservare , ţ ă r anu l a înţeles

această lege fatală a istoriei, î n g r ă d i t în l imbă, în basme în v iz iuni şi t radi ţ i i seculare, el a t r ă i t de - apu ru r i în t r 'o cetate ne înv insă . T rebu ia să vie însă o p le iadă intelectuală care să dea o justif icare de pr incipiu acestei diferenţier i din lumea inst inctelor şi să in t roducă în conşti inţa publică fermentul p rog rama t i c al une i idei.

Acest rol l-au avu t vizio­nar i i noştr i dela 1848. Ei au codificat din inst inctul masse-lor un crez, un p r o g r a m po­litic. Aici de pe această pia­tră, în cadrul câmpenesc , sim­bol al în rudi r i i unu i popor cu pământu l , s'a des făşura t mărea ţ a a d u n a r e . Reconst ru i ţ i tabloul : sub cerul a lbas t ru de p r imăva ră , în t r 'o zi de Mai, pa t ruzec i de mii, în ha ine albe b ă t ă t o r e a u ţ a r i na verde ,

E r a u viitorii lănceri prinşi de flacăra revoluţ iei . La mij­loc s tatul major înconjura t de de clerici : Şaguna , î nd ră sne -ţul i e ra rh diplomat. Cipariu, ascetul scr ip tur i lor b ă t r â n e , A v r a m lancu , d â r z şi în tune­cat ca un începu t de fur tună , v i teazul P o p a Bálint, Ax tn to Severu, voinic ca o năvă l i r e de munte... î n t r ' un colţ a r d e a u înfr iguraţ i de epopeie ochii lui Bălcescu... S t ră lucea soa­rele de Mai, e r a nou ta t e şi vijelie în suflete... Svâcnea ca o sevă p r o a s p ă t a î nv i e r ea unui neam. In aceas tă atmos­feră de m a r e p razn ic necu­noscut încă, s'a r idicat pe p ia t ră un om f i rav cu chip de apostol .

E r a Simeon Bărnu ţ iu , căr­t u r a r u l t r ibun . Cuvân tu l lui se ros tea l ap ida r şi apăsa t , că o sent inţă tâ rz ie d u p ă u n pro­ces mi lenar . «Nu mergem Ia masa consti tuţiei ungureş t i , bucatele ei sun t o t răv i te p e n t r u noi.»

Ca-a u rmat , se ştie. Toată des lănţu i rea volburei dela cele d in tâ i focuri pe creste din munţi i Abrudulu i , p â n ă la fluerul de p r i b e a g nebun al v i teazului dela Ţebea. Ziua de 3/15 Mai însă e cea dintâi pa­gină în cur tea facerei. Aici a fost pro logul în m a r e a d ramă, care peste şeaptezeci de ani s'a închis în r â u r i de s ânge pe câmpiile Moldovei. Oamenii aceştia, cu ros tur i le lor să race de modeşt i provincial i dos­peau în sufletul lor toată în­t r u p a r e a ce t rebu ia să vie.

Judeca ţ i din perspect iva isto­riei, ei r ă s a r ca figuri lumi­noase încununa te de-o s t ră lu­cită aureolă . Ei au avu t tot ce t rebuie conducător i lor unu i popor la zile de r ă s p â n t i e : au avu t până la frenezie porun- ' ca implacabilă a sângelui , au avu t î n d r ă s n e a l a în cuget şi h o t ă r â r e în acţ iune, au avu t deopot r ivă şi s imţimântul u-nităţi i de r a s ă sus ţ inut de-o cul tură super ioa ră şi or ienta­r ea fericită în f rământăr i le cont inentului . F i resc era, ca cea dintâi t r esă r i re vulcanică a unei cons tan ţ i colective, pe care ei au creat 'o să ceară cu­vân t aici în Blaj , unde de zeci de ani asemeni primilor creş­tini clin Catacombe, prooroci î n v ă ţ a u rel igia românismului .

Astăz i visul lor s'a împlinit, idealul care an imă teoriile con­st i tuţ ionale ale lui Bărnuţ iu , viziunile fugare din nebun ia Iancului , apoteoza latinităţi i din care se împle tea filologia lui Cipariu, toa te s 'au încad­r a t în real i ta te . Cine ar pu tea să cupr indă azi în făgaşul cu­vântu lu i , acest d r u m al biru­inţei? In t r 'o astfel de clipă r ezumat ivă , când din ţ ă r â n ă şi din firele de i a rbă se des­pr inde pova ţa morţilor.

Cât mai des să ne pă t run­dem de învă ţămin te le acestei luminoase re t rospecţ iuni . Ar­dealul închega t azi pe veci în pa t r imoniu l unir i i t rebuie cres­cut încă în precepte le d ra ­gostei de neam care sbuciuma a d u n a r e a dela 1848.

Trecutul purifică, t recutul lă rgeş te orizontul , t recutul scoate la iveala linia mare de­a sup ra mărun te lo r patimi vre­melnice.

Să d e s m o r m â n t ă m cât mai des, fraţi ardeleni , imagini le strălucite ale acestui t recut şi să pro-ectăm lumina lor orbi­toa re pes te furnicarul prezen­tului.

î nv ia ţ i cuvântu l lui Bărnu­ţiu, ca să aveţi un catechism al ieleei na ţ ionale in tegra le !

Rcapr inde ţ i candela de ve­ghe din biblioteca lui Timotei Cipariu, ca să înţelegeţi cu­vân tu l nobil al unei cerebra­lităţi c rea toare .

Insuşi ţ i -vă din îndrăsnea la lui l ancu , îndemnul v iguros al energiei active. Din aceasta m ă r e a ţ a p le iadă a începutu lu i să consti tuim zes t rea n o a s t r ă

Continuare în pagina IV-a

— In genunchi ! — isbucni fiara.

—Ia' i pe toţi, numai lasă-mi viaţa,— se r u g ă p l â n g â n d bie­tul om.

— I n genunch i sau te ful­ger din pic ioare ! scrâşni fără î n d u r a r e ucigaşul .

î n ţ e l e g â n d că nu mai e chip de scăpare , Coţandră ceru voe să'l lase numa i să se r o a g e lui D u m n e z e u să a ibă gri je de copilaşii lui.

— Roagă - t e ! Omul se ' n toa rse cu faţa

sp re răsăr i t , se descoperi , că­zu în genunchi şi în hohote de p lâns , se r u g ă fierbinte Iui Dumnezeu să'i a ibă 'n pază copilaşii şi nevas ta , apoi zise călăului ce sta la spatele l u i :

— Dă odată , puternic , nene L ixandre , să n u mă chinuesc mult, să mor r edede !

Călăul r idică toporu l cu a-m â n d o u ă mâinile d e a s u p r a capului său, sp r e spate , în t imp ce Coţandră , care văzu ­se aceasta, din felul cum se" mişca u m b r a u r i a şă a uciga­şului pe pămân t , subt lumina lunei, închise ochii şi a ş tep tă

câ teva clipe ce i se p ă r u lun­gi cât o veşnicie. Ţâră i tu l greer i lor din lunca, îl sfrede­lea auzul...

— Dă, nene L ixandre !—zi ­se omul, v r â n d să i-se ispră­vească oda tă chinul aşteptări i .

V ă z â n d însă că a ş t ep ta rea lui se făcea tot mai l ungă şi toporul nu-i fulgeră creerii, deschise ochii şi v ă z u pe iar­bă aceiaşi u m b r ă u r i a şă de om, cu toporul r idicat de­a sup ra capului s t ând neclin­tită.

Co ţandră se r idică atunci în picioare şi î n t r eabă :

— Te-ai r ă sgând i t , nene Li­x a n d r e ? Ţi-a în tors Dumne­zeu su f l e tu l? ,— şi p l â n g â n d ca un copil, îmbră ţ i ş a pe acel dela care aş tep tase moar tea , d a r îmbrăţ işându-1 se desfăcu r epede şi se d ă d u câţ iva paşi î n d ă r ă t : cel care- v rusese să-1 ucidă, r ămăsese ca o s tână de pia t ră , cu toporul r idicat în sus, cu ochi plini de g roază şi ne mai p u t â n d g ră i nici un cuvânt !

Coţandră , d u p ă ce se des-metici, se agă ţ ă de răufăcă­

torul lui, c ău t ând să-i lase bra ţe le cu toporul în jos, însă nu i s b u t i : pu te rea lui Du­mnezeu e ra mai m a r e ca pu­terea omului.!

Dumi t ru Coţandră , s'a suit apoi în că ru ţ a ; s'a dus într 'o goană în s a t ; a spus tu tu ro r cele în tâmpla te şi ducându-se acolo în luncă, satul tot, la miezul nopţii, a găsi t pe Li-x a n d r u în acelaşi loc si tot aşa încremeni t cu toporul ri­dicat şi amuţi t pe veci.

— Asta e minunea lui Du­m n e z e u ! — a u zis toţi cei de faţă şi au căzut în genunchi , înch inându-se şi b ă t â n d mă­tănii.

Cel care a v ru t să omoare pe Coţandră , ră tăceş te şi astă­zi, pe meleagur i le sa tului său, cu ochii înf iorători şi cu to­porul r idicat de -asupra capu­lui, căci nimeni n 'a p u t u t să i-1 smulgă din mâini .

Minunea lui Dumnezeu !

4 „CULTURA POPORULUI"

Serbările naţionale de la Blaj (Continuare)

morală , a r m u r a noas t r ă de fier p e n t r u lupta de toa te zilele.

De-aceia câmpul l ibertăţ i i care n e va chema to tdeauna , a r e o rea lă semnificare astăzi, când ţ a r a nouă îşi croeşte toa te temeliile.

Să vie, deci, la aceas tă piat­ră , că lă tor ind din toate un­ghiuri le , conşti inţa lup tă toa re a unu i popor t â n ă r în aşeză­rile lui. Să vie mai ales ge­

ne ra ţ i a de mâine, u rmaş i s tu­denţi lor teologi care s 'au b ă t u t la F â n t â n a . S u b soarele de p r i m ă v a r ă pr imind botezul în cultul t recutului , aceşti copii ai fur tuni i să-şi oţelească sim­ţ i rea şi z iua de 3/15 Mai s ă fie p e n t r u toţi s ă r b ă t o a r e a iz-bânde lo r vi i toare, s ă r b ă t o a r e a gându lu i desrobi t din cătuşe rugini te , s ă rbă toa r ea înnoiri­lor fecunde, s ă r b ă t o a r e a tine­reţii .

„PANTEONUL ARDEALULUI" Cuvântarea d-lui Iuliu Maior

Trecând p r a g u l acestui sfânt lăcaş de veşnică odihnă , poate aţi v ă z u t o cruce de p i a t r ă ca re p o a r t ă inscripţ ia lati­n e a s c ă : «Siste viator» ! Opreş -te-te că l ă to ru l e ! Cum să nu se oprească , măr i t ă aduna re , când aci zac osemintele acelora care, fie că a u pregăt i t , fie că au luat p a r t e activă, au munci t p e n t r u r ea l i za rea idealului na­ţional p roc lamat pe Câmpia Libertăţ i i . Aici îşi dorm som­nu l de veci acele alese suflete de mucenici nerăsplă t i ţ i cari a u ţ inut t r ează conşti inţa na­ţ ională în Ardea lu l orops i t p â n ă la ivirea zorilor zilei de 1 Decembrie 1918, când din pieptur i le celor 100.000 de ro­mân i aduna ţ i î n Alba Iul ia a lui Mihai Viteazul , a isbucni t cu o însufleţ ire de ne înch ipu i t : «Trăiască Român ia Mare, cu Bucovina şi Ardealul» .

Cum să n u se oprească aci, cand poe tu l «pătimirii noastre» desp re ei a s p u s :

*Avem un vis neîmplinit, « Copil al suferinţa, *De jalea lui ne-au răposat *Şi moţii ţi părinţii.

Opreşte- te că lă torule şi pri­veş te crucea aceas ta subt care se odihneşte prefectul legiu­ni lor d in 1848, Axen te Sever, ca re cu vitejie şi curaj de ade­v ă r a t imperá to r roman , a ş t iut să se facă temut de toţi grofii baroni i şi nemeşii vechei stă­pâni r i .

Opreşte- te că lă torule şi pri­veş te aceas tă cruce pe dosul căreia vei pu t ea citi cuvintele : «Numai m o a r t e a mă despa r t e de naţ iune»! — e a mare lu i a rh ie reu , Alex. Stercea Sulut, ca re ca p reo t t â n ă r a lua t şi el pa r t e la m a r e a a d u n a r e de pe Câmpia Liber tă ţ i i , iar mai t â rz iu ca arhiepiscop, şi mi­tropoli t al Blajului a lucra t o v ia ţă î n t r e a g ă p e n t r u d rep tu­ri le acestui popor .

Opreşte- te călătorule , şi pri­veş te cealal tă cruce subt care zace Timotei Cipariu, filologul neamulu i , unu l din cei 10 se­cre tar i ai adună r i i delà 3/15 Mai — şi cealal tă sub t care doa rme l o a n Micu Moldovanu (Moldovănuţ), sufletul politicei

na ţ ionale de dincoace de Car­paţi . Şi celelalte, morminte pe ale căror cruci veţi citi nume mai mult ori mai pu ţ in cu­noscute, d a r toate , fie de pro­fesori, fie de canonici, cu crucea şi cu evanghel ia într 'o mână şi cu car tea într 'a l ta , au ţ inut nes t insă făclia naţ ional ismului nos t ru idealist.

î nv io r a t ă , p u r t â n d în gân­dur i măre ţ ia sufletelor mar i şi în ţe legerea însemnătă ţ i i isto­rice a zilei t răi te , iar în suflete m â n d r i a mare i izbânzi a nea­mului, mul ţ imea şi-a îmbrăca t z iua cu o n o u ă amint i re înăl­ţ ă toare .

Oaspeţi i oficialităţii s 'au în­t runi t la masa dată , în sala pala tului metropol i tan, de că t re I. P . S. S. Mitropolitul Suciu. B inecuvân tând masa /. P. S. S. Mitropolitul a în­chinat , în tâ iul p e n t r u M. S. Regele F e r d i n a n d , înfăptui­torul Românie i Mari, cu u r a r e a de depl ină însănă toş i re şi v ia ţă î nde lunga tă .

La masă au vorbi t şi în­ch ina t : d. Octavian Goga, p e n t r u I. P . S. S. Mitropolitul Vasile Suciu şi P . S. S. Epis­copul de Oradia Mare, măr -tu r i s indu-ş i ' mul ţumi rea că vede în f runtea bisericei greco-catolice t emperamen te cuvi­oase şi suflete de apostoli, car i se cheltuesc p e n t r u lege şi neam ; d. dr. N Lupu, pen­t ru I. P . S. S. Mitropolitul Vasile Suciu şi d. Octav ian Goga .

D. Enric Oteteleşanu, secre­t a ru l genera l al Ministerului şcoalelolor, a comunicat că minis terul a da t 600.000 lei p e n t r u liceul de băieţ i din Blaj şi p e n t r u şcoala de me­serii.

Şi s'a încheia t astfel şi anul acesta, s ă rbă to r i r ea zilei de (3/15) Maiu 1848 cu simţă­mintele , nădejdi le şi năzuin­ţele p ropr i i zilelor mar i ale redeş tep tă r i i naţ ionale. H.

D I N C O T M A N I

V I A T A C U L T U R A L A

Serbarea culturală diu Su-purol de jos (Sălaj)

Centrul cul tura l S u p u r u l de jos jud. Sălaj a ţ inut a şasea şedinţă în ziua de 10 Maiu, cu un p r o g r a m b o g a t :

Diminea ţa la orele 8 s'a în­ceput serviciul divin d u p ă care toa tă lumea s'a a d u n a t la şcoală.

S e r b a r e a a fost deschisă de câ t re Pa t r ic iu Pop , d i rec torul conducă toru l cen t ru lu i cul tural p r in o c u v â n t a r e pe înţelesul t u t u r o r - despre : «Sărbător i le naţ ionale şi î n semnă ta t ea zilei de 10 Maiu»,— la sfârşi tul că­reia, corul elevilor de şcoală a c â n t a t : «Imnul Regal». S'a ju­cat apoi p iesa «Pe aicea nu se trece*—de că t re u rmă to r i i e l ev i : C r ă i a s a — A n a Pe res ; Ve te ranu — Vasiliu Cherezi ; Se rgen tu l Pa l t in — Aurel Van c e a ; Capora lu l C iungu—Ro­mul P. P o p ; Cucu Pave l Arde lean ; R a m u r ă — Gheor­ghe Monchis ; F r u n t e ş — De-metr io Ciorzan, — toţi elevii dându-ş i silinţa să joace cât

mai bine . S'au executa t apoi diferite

cântece patr iot ice, cari au mişcat a d â n c p e cei p rezen ţ i , i a r încheierea serbăr i i a fă-cut-o arhidiaconul p ro topop P e t r u Cupcea, pr in t r 'o cuvân­t a r e în care a a r ă t a t cum s'a înfăptui t Român ia Mare.

S e r b a r e a s'a sfârşit cu «Ho­r a Unirii» cân ta tă f rumos de elevii, elevele şcoaiei şi de în­t regu l popor ca re e r a de faţă ia r flăcăii şi fetele au juca t ma i mul te jocuri naţ ionale în cur t ea şcoaiei.

Reuş i t a acestei se rbă r i se da toreş te muncei fără prege-сѳ o desfşăură pe acest t e ren d i rec toru l şcoaiei Patr ic iu P o p conducătoru l cent ru lu i cul­tural.

Serbarea culturală din SatDloarbă (judeţul Bihor)

Duminecă 8 Mai, cercul cul­tu ra l î nvă ţ ă to r e sc«Să ldăbag iu II» a ţ inut şedinţa la şcoala p r i m a r ă de s ta t din comuna Sa tu lba rbă .

Toţi membr i i cercului au lua t p a r t e mai întâi la servi­ciul divin slujit de p reo tu l V. Buiţa , d u p ă care a u plecat la şcoală u n d e s'a desfăşura t p rog ramul şedinţei, deschisă de î nvă ţ ă to ru l A l e x a n d r u P o p prin lecţia pract ică din Ştiin­ţele Na tu ra l e «-Cum trăese plantele*.

A vorb i t apoi d. Dornea Io­sif, î n v ă ţ ă t o r în Bale, despre : «Metodica Şti inţelor Natura le» .

La o r a 3 d u p ă amiază a în­ceput şedinţa publică. In faţa unu i public numeros , şedin ţa se deschide p r in in tonarea «Imnului Regal» cân ta t de elevi acelei şcoli, conduşi de iubitul lor î n v ă ţ ă t o r Alex. Pop .

Elevi i şcoaiei au declamat mal mul te poezi i şi au exe­cuta t câ teva cântece naţ ionale .

A vorb i t apoi vrednicul pre­şedinte al acestui cerc cultu­r a l : B o g ă t ă n u Arsenie, de­spre : « în semnă ta t ea şcoaiei şi a tenţ ia care t r ebue să i-se dea», a r ă t â n d însemnă ta t ea şcolii în v ia ţa unu i neam.

A mai vorb i t d. Ştefan Pop , î n v ă ţ ă t o r din Almaş despre : «Relele proceselor şi-a pâre­lor», î n d e m n â n d pe oameni să fie în t re ei ier tă tor i d u p ă cum a spus Mântui torul .

A mai vorbi t apoi d. Dor­nea Iosif, d e s p r e : î n semnă ta ­tea zilei de 10 Mai».

La sfârşit preşedinte le în­chide şedinţa mul ţumind pu­blicului p e n t r u d ragos t ea cu care vin la p r ă s n u i r e a zilelor mar i din «Cartea Neamului».

Opera de r o m a n i z a r e a a-cestei reg iuni , cam îns t ră ina te , d in t re P r u t şi Nistru, începută de vrednici i profesor i .ai lice­u lu i din locali tate cont inuă.

Astfel s tudenţ i i d in societă­ţile academice «Bucovina şi Moldova», î m p r e u n ă cu mai mulţ i ar t iş t i ai Tea t ru lu i Na­ţional din Cernăuţ i ; au a ran­j a t Duminică 2 Mai o şeză toare l i te rară u r m a t ă de dans , la ca re a par t ic ipa t un n u m w o s public. D. C. Totoescu a ţ inut o c u v â n t a r e de deschidere, re­levând scopul serbăr i i . P e deo­p a r t e se contr ibuie la s t rân­ge rea legă tur i lor d in t re stu­denţ i şi popula ţ ie , p e de al tă p a r t e veni tul r ezu l t a t de la această s e rba re este des t ina t insti tuiri i fondului necesar r i -r idicar i i unei s ta tu i mare ­lui poet «Vasile Alexandr i» , care a contr ibui t a tâ t la p ă s t r a r e a conştiinţei na ţ ionale a români lor bucovineni , pe v remea fostei s tăpâni r i aus-t r iace .

O frumoasă conferinţă a ţi­n u t apoi s tudentu l Mendec, ca re a vorbi t desp re «Viaţa şi operile lui Vlăhuţă,» scoţând în relief lucrări le cele mai ca­racter is t ice. S'au reci tat câ teva poezii, iar artiştii Tea t ru lu i Naţ ional din Cernăuţ i au juca t comedia «Nevasta lui Cerce­luş», cu m a r e succes. S'a re­marca t în pr imul r â n d . talen­tul d-lor Bâc leşanu şi Saba, cari în roluri le pr incipale au s tâ rn i t admira ţ i a publicului .

Ceilalţi art işt i d-nii Cardea, Sire teanu, Mleşniţa etc. şi 'au susţ inut cu mul tă pr icepere roluri le încredinţa te .

Seara la orele 9V2 a a v u t loc o se ra tă de jocuri na ţ io­nale în saloanele pre ture i , în­tr 'o atmosferă neaoş româ­nească.

Trebue să a ră t ăm, că so­cietăţile s tudenţeş t i contr ibui-esc în l a rgă măsu ră , la r ă s ­pând i r ea culturi i româneş t i în masele la rg i ale populaţ ie i ru ten iza te de fosta s t ăpân i re ,

IOAN. GH. LUCESCU Prof. Agroman.

D I N R . - S A R A T

Serbarea zilei de 10 Maiu în satul Obrejiţa

Ca şi'n ceilanţi ani în sătule­ţul nost ru , s'a cău ta t ca să rbă to­r i rea zilei de 10 Mai să a ibă o însufleţ i re cât mai mare .

La ora 10 dimineaţa preotu l I. Io rdache , în p rezen ţ a în­văţă tor i lor , autori tă ţ i lor , frun­taşi lor şi a şcolarilor, a ofici­at u n Te-deum, apoi pr in t r 'o inimoasă cuvân ta r e a a r ă t a t î n semnă ta t ea zilei.

D u p ă amiază a ur ina t p rog­r amul serbări i , cu care ocazie elevii şcoaiei au rec i ta t : poezii, snoave şi d ia logur i mora le .

Se aduce cu acest pri lej l audă vrednicei î n v ă ţ ă t o a r e d-ra V. Ahir, î n t ru cât mai bine de u n an, lup tă d in răspu­teri pen t ru a î n d e p ă r t a apucă­turi le s trăine, înlocuindu-le cu v o r b a şi por tu l din s t r ăbun i . Pa r ' că niciodată n 'am simţit o înă l ţ a re sufletească mai mare , ca în clipa când tot t ineretul satului a a p ă r u t în frumosul n o s t r u p o r t na ţ ional .

C. GEORGES CU — OBREJITA

ï ïu aurul este bogăţ ia neamuri lor , n u n e a v u t u l este sărăcia oameni lor . Avuţ i i le de aur sunt p e -ri toâre ; sărăcia harnică e o bogăţ ie ce n u se ră ­peş te ; m u n c a e o bogăţ ie veşnică.

ALECU RUSSO (Scriitor român. -1859)

POSTA REDACŢIEI

I N F O R M A Ţ I I

Mulţumim tuturor celor ce ne-au trimis manuscrise cu dări de seamă asupra activi­tăţii culturale din ţinuturile lor şi le vom face loc, cu plă­cere, în limita posibilităţii.

Ii rugăm însă, ca de aci înainte, toate articolele să fie scrise citeţ, pe o singură pa­gina şi eu subiecte ce intere-resează mai cu deosebire pă­tura rurală (să se ţine seamă de îndrumările articolului de fond, din acest număr, «Pen­t ru coloboratori i noştri»). Dă­rile de seamă să fie cât mai aproape de adevăr, cât se poate de sincere şi precise-

Cei ce ne trimit poezii, îi rugăm să nu ne mai trimită poezii erotice (de dragoste) fiindcă nu ne e posibil să le publicăm în gazeta noastră, publicarea acestora fiind în rostul revistelor literare.

GREŞELI INVOLUNTA­RE. — In numărul precedent, pe lângă alte greşeli ale tipo­grafiei care a tipărit acel sin­gur număr, s'a săvârşit şi ma­rea greşală de a fi fost omise semnăturile a doi dintre cores­pondenţii noştri. Deşi greşala nu-i a noastră propriu zis, şi suntem siguri că ea a fost ne­mijlocit scuzată, o regretăm.

MULŢUMIRI MERITA­TE. — Direcţia şi redacţia «Cultura poporului» aduc mul­ţumirile lor călduroase, atât patronilor « Tipografiei Curţii regale», d-lor F . Göhl şi fii, şi d-lui Stoenescu, directorul atelierelor acestei tipografii, cât şi lucrătorilor tipografi, pentru îngrijită execuţie a lucrărilor ce le sunt încredinţate.

Gazeta noastră are marele avantagiu de a fi tipărită, în­cepând cu numărul de faţă — cu părere de rău, numai câtva timp, provizoriu — în ateli­erele acestei tipografii mode).

LĂMURIRE. — In acest număr publicăm explicarea E-vangheliilov clin Duminică III şi a IV după Paşti, pentru a nu întrerupe şirul acestor ex­plicări.

LOGODNA. — Aflăm cil harnicul nostru colaborator d. C. Georgescu, din comuna Obre­jiţa, jude{ul Rămnicul-Sărat, şi-a sărbătorit zilele trecute lo­godna cu d-ra Dorica Popes­cu. I' transmitem pe această cale toate urările noastre tle bine şi sănătate.

CONGRESUL DE LA CHIŞINĂU. — Cu rost .şi in­tenţii bine lămurite, susţină­torii propagandei culturale a Cassei Şcoalelor au avut, în ca­pitala Basarabiei în cursul lu­nci acesteia, un congres demn de luare aminte. Sub auspiciile d-lui ministru al Instrucţiei şi ale d-lui general Răşcanu, con-gresiştii au cercetat şi discutat ţelurile şi mijloacele propagan­dei, cu precădere necesară în ţinutul dintre Prut şi Nistru, şi au luat hotărâri chibzuite. Lupta culturală e totdeodată luptă de avantgarclă şi luptă de întărire a poziţiilor câşti­gate ; cu cât e mai bine purtată, cu atât dovedeşte mai mult priceperea desăvârşită a nevoi­lor imediate. Deci toată lauda, celor cari, pe frontul ales, îşi fac datoria cu inima şi cu mintea.

Problemele culturale actuale ale ţării noastre, trebuesc lu­ate în seamă, însă, în acelaş timp, în întregimea lor. Com­plexitatea lor cere, odată cu cercetările şi soluţiile parţiale, permanenta pregătire a totali­tăţii soluţiilor aşteptate..

Şi mai e încă o mare ne­voie: alături de luptătorii cul­turali de pe toate fronturile, trebuie să vină, fără preget, oamenii intelegenţi, cari pot sprijini cu mijloacele lor ma­teriale o luptă dusă, cu mari sacrificii de timp şi de ener­gie, spre folosul tuturor.

ŢĂRANII ROMÂNI DIN IUGOSLAVIA au făcut să ia fiinţă un ziar «Nădej­dea», pentru apărarea intere­selor lor minoritare. Ziarul apare la Vârşoc, sub direcţia d-lui Nicolai Roman. Noi, ne­primind de cât Nr. 2 al zi­arului, şi aceasta indirect, prin bunei voinţa unui prieten al «Culturii poporului», n'am pu­tut lua cunoştinţă de apelul lămuritor, cu care a apărut pri­mul număr. Din scrisoarea des­cinsă, adresată, în numărul pe care l-am primit, presei sârbe şi celei minoritare din Regatul iugoslav, reţinem următoarele rânduri:

«Abia a apărut primul nr. al ziarului nostru şi notiţe laconice, ironice ori binevoitoare au întâm­pinat munca noastră. E bine, dar, ca încă dintru început, să limpe­zim tulbureala cauzată de sforării şi interese.

«Nădejdea» a pornit cu un apel, în care sunt fixate toate idealurile

noastre. Cum s'a văzut, tindem înspre o apropiere, dar apropiere sinceră şi sigură. Politica noastră urmăreşte strângerea rândurilor tuturor Românilor, pentru atinge­rea scopurilor noastre. In acest sens vom conlucra cu celelalte mi­norităţi, pentru creiarea unei de­mocraţii sincere, pentru asigurarea drepturilor tuturora şi pentru în­săşi consolidarea Statului S. II. S.

«In munca noastră se vor va-lidita, aşadar, cinstea, bunăcredin-ţa şi loialitatea, şi împotriva aces­tora nimenea nu-şi poate ridica glasul.

Urăm noului confrate, din toată inima, viaţă lungă şi fo­lositoare intereselor pe care-şi propune, atât de lămurit, să le servească.

INTERESANTE STUDII ASUPRA MUZICII POPU­LARE BULGARE. - - După excelentele studii ale d-lui Dobri Cristov, foarte mult apreciate nu numai în Bulgaria dar şi în străinătate, un alt distins cer­cetător, — d-1 Vasili Stoin, — din a cărui activitate e bine cunoscut un studiu: «L'Hypo­thèse sur l'origine bulgare de la diaphonie», publicat în limba franceză, a dat la lumină, zi­lele trecute, o lucrare privind : "Ritmul şi metrica în cân­tecul popular bulgar^.

D. Vasili Stoin, care-i con­servator la secţia folklorului muzical din Muzeul naţional de etnografie delà Sofia, a putut să noteze mai mult tio două' mii de cântece populare, stu­diind ritmul şi metrica lor.

Noua lucrare e interesantă, întrucât dă posibilitatea cunoa­şterii spiritului ce predomină

CONGRES Ş T I I N Ţ I F I C P A N S L A V . - L a 25 Maiu cit., se va deschide, la Varşovia, primul congres panslav de me­dicină. Cu acest prilej, medicii slavi, întruniţi în congres, se vor pronunţa şi asupra statu­tului «Uniunii panslavc a me­dicilor', elaborat în conferinţa delà Pniga.

Congresul va avea la ordinea zilei :

1. Particularităţile organiza­ţiilor sanitare din ţările slave;

2. Rinosteromia la popoarele slave; şi

3. Scarlatina în ţările slave şi vaccinarea preventivă.

F I E C A R E S A T

intră în legătură cu lumea toată Totuşi mari sunt descoperirile ştiinţei

căci iată satul în caro triiosc en, în care mă plictisesc in hineile zile de iarnă ; printr'o mică maşinărie, un aparat ra­diofonic, pot intra în legătură eu lumea largă, pot auzi veşti bune din Bucureşti, Viciui, Paris, Londra. Milano, Berlin, pot auzi conferinţe îndrumătoare, con­certe minunate, opere mari. Toate astea D'un aparat radiotenic,

lata de ce atâţia preoţi, proprietari de pământ, primari, notari, şi-au cumpărat, câte un aparat radiofonic, fiindcă e cel mai bun mijloc de petrecere în comună şi totdeauna auzi lucruri mereu noui, frumoase, încântătoare.

Cereţi lămuriri cum să comandaţi un aparat radiofonic delà firma „Tungsram" S. Л. de electricitate, Cluj, Calea Kegele Ierdinand, 127.— Telefon 201. ^О-іо

Uzinele metalurgice Timişoara 5. P. A. Turnătorie de Clopote

Timişoara. IV, str. Andrei JMureşanu 3

Ton şi armonie perfectă Material de prima cali tate

Ofertă gra tui tă N N . 3 7

MINISTERUL DE FINANŢE

Administraţ ia datorie i publ ice

A 64-a t r a g e r e la sorţi a t i t lurilor de r en tă 4 la sută din 1889, in te rnă împrumutu l de lei 32.500.000, va avea loc în ziua de 14 Iunie 1927, ora 10 dimineaţa , în sala specială a minis terului de finanţe, conform dispozi ţ iuni lor art . 5 din r egu l amen tu l publ icat în Monitorul Oficial d in 7 F e v r u a -ric 1906.

La aceas tă t r a g e r e se v o r amort iza titluri în va loare nomina lă de lei 480.303, în propor ţ ia u rmă toa re :

47 ti t luri a 5.000 lei 235.000 238 » » 1.000 » 233.000

73 » 100 . . . . . . . . . . » 7.300 Total... 31)8 t i t luri lei 480.300

No. 111.317, 1927. April ie 30.

A 8-a t r age re la sorţi a t i t luri lor de r en tă 5 la sută din 1919, î m p r u m u t u l Uniri i de lei 1,143.143.800 va avea loc în ziua de 1 Iunie 1927, ora 10 dimineaţa . în sa la speciala a minis terului do finanţe, conform dispoziţ iunilor art . 5 d in regu lamentu l publ icat în Monitorul Oficial din 7 F e -v r u a r i e 1906.

La această t r age re se vor amor t i za t i t luri în va loa re nominală de lei 6.908.550, în propor ţ ia u r m ă t o a r e :

145 t i t luri a 20.000 lei 2.900.000 , 137 » » 10.000 » 1.870.000

246 » » 5.000 » 1.230.000 906 » » 1.000 » 906.000 906 » » 500 » 453.000 389 » » 100 » 38.900 213 » » 5() 10.650

Total.... 2.942 titluri lei 6.908.550 No. 111.318.. 1927, Aprilie 30.

A 21-a' t r age re ia sorţi a ti t lurilor de ren tă 4 la sută 1910, ex ternă , I m p r n n u t u l 'de lei 128.000.000, va avea loc îu ziua de 1 Iunie 1927, ora 10 dimineaţa , în sala specială a ministerului de finanţe, conform dispozi ţ iuni lor art. 5 din din regu lamentu l publ icat în Monitorul Oficial din 7 Fe-v rua r i e 1906.

La această t r age re se vo r amort iza titluri în va loare nominală de 1.000.500 lei în propor ţ ia u r m ă t o a r e :

34 t i t luri a 5.000 lei 170.000 114 » » 2.500 » 285.000 256 » » 1.000 » 256.000 591 « » 500 » 295.000

Total . . .995 titluri lei 1.006.500 No. 111.319. 1927, Aprilie 27.

A 20-a t r a g e r e la sorţi a t i t lurilor de ren tă 4 la sută din 1910, î m p r u m u t u l intern, de lei 44.199.000, va avea loc în ziua de 1 Junie 1927, ora 10 dimineaţa, în sala specială a ministerului do finanţe, conform dispozi ţ iuni lor art . 5 din regulamentu l publicat în Monitorul Oficial din 7 Fe-vruar ie 1906.

La această t r agere se vor amor t iza titluri în valoare no­minală de lei 340.500, în propor ţ ia u rmă toa re .

10 ti t luri a 5.000 lei 50.000 33 » » 2.500 » 32.500

128 » » 1.000 » 128.Ö00 160 » » 500 » 80-000

Total.... 331 t i t luri lei 340.500 No. 211.320. 1927, Aprilie30.

A 63-a t r age re la sorţi a t i t lurilor de rentă 4 la sută din 1889. externă, î m p r u m u t u l de lei 50.000.000, va avea loc în ziua de 15 Iunie 1927, ora 10 dimineaţa , în sala specială a ministerului de finanţe, conform dispozi ţ iuni lor art . Ь din regu lamentu l publ icat în Monitorul Oficial din 7 F e -

vruavie 1906. La această tragere se vor amort iza titluri în va loare no­

minală de lei 724.500, în p ropor ţ i a u r m ă t o a r e : 73 titluri a 5.000 . . lei 365.000

287 » » 1.000 » 287.000 145 » » 500 » 72.500

Total.... 505 titluri lei 724.500 No. 111.321. 1927, Aprilie 30.

T I P O G R A F I Д CURŢII REGALS F. GÖBL FII S. A. B U C U R E Ş T I — N o . 1 9 , S T R A D A R E G A L A N o . 1 9

_ = — —= F o n d a t ă în Anul 1 8 6 5 — : —

LITOGRAFIE - LEGÂJORIE - LINIATURÄ :: EXECUTĂ A R T I S T I C LUCRĂRI D E TRI Şl P A T R U C H R O M I E ::

F A B R I C I I C <L C M A Ş I N I

A N D . R 1 E G E K S . S I B I U

Produce în calitate neîntrecută: î\fasini de scărmănat lână Batoze de treerat

cu motor, manej, mână Motoare (le 59 cai putere

cu benzină şi motorină Circulare cu motor 6 IIP Maşini de semănat porumb Vânturătoarc, diferite modele

Batoze de porumb Tocătoare Frese de ulei Prese de struguri Pompe de apă

cu lanţ, cu mare debit Maşini de tors

L'RET EURENT ILUSTRAT ŞI OFERTE ORCUI YRATUIT ! CEREŢI LA TOATE DEJIOAITELC ELIN TARĂ PRODUSELE RENUMITĂ „ R C Î J I E R "

' N O . 3 9

Incă odată atât de bine

vă place cafeaua Dvs., dacă veţi întrebuinţa gustosul F r a n c k " Adaus la cafea.

Dacă cumpăraţi, daţi atenţie mareei noastre de fabrică :

HA s ni ta argint ie de cafea.

NO. 4 1

TIPOGRAFIA CURŢII REGALE F . GÖBL F I I S. A. - BUCUREŞTI, STR. REGALA No. 19.