culori schimbate

5
CULORI SCHIMBATE Încerc să închid ochii și să fac un exercițiu de memorie. Nu știu cât timp a trecut,dar îmi amintesc ce s-a întâmplat. Copilăria mea nu a fost tocmai una fericită. Părinții mei nu s-au ocupat niciodată de mine și a trebuit să cresc și să mă descurc singur. Mai aveam câțiva frați și, nu de puține ori, mi-am blestemat traiul infect cu pereți murdari și părinți vulgari. Nici cu școala nu am dus-o prea bine... Toți mă considerau un copil ciudat și profesorii au realizat că nu mai pot lupta cu mine. M-am aprins de mânie de fiecare dată când vedeam că ”ei” au și eu nu am. Mi-am spus că o să mă îndârjesc, c-o să-mi întăresc și ultima picătură de sânge, că o să lupt mult, că o să-mi înfing unghiile-n carne și-mi voi mușca buzele atunci când voi simți vreo slăbiciune. Am jurat că nu voi eșua, dar se pare că aveam să aflu în curând că sunt, de fapt, un vapor naufragiat, că am călătorit pe un ocean al lacrimilor și acum stau leșinat pe un nisip uscat , ce cred că-mi va usca și lacrimile. Mi-e scârbă de tot ce văd în jurul meu. Iernile erau friguroase, sufletele erau friguroase și nu mi-a luat mult până să cedez. Mi-a fost puțin greu la început, când trebuia să suport privirile dureroase ale oamenilor ce m-au judecat toată viața fără să știe ce se întâmplă cu mine și am fost chiar dezamăgit de faptul că atunci nu mi-am putut duce planurile bune la capăt. Am început ușor cu băutura, țigările, am recurs și la droguri,cu speranța ascunsă că-mi va alina durerea ce încercam s-o țin înăuntru, închisă. Apoi mi-au venit în minte gânduri sinucigașe, dar am trăit și treptat am început să devin dependent. Îmi neglijam trupul total și mintea... Am renunțat la toate ancorele care mă țineau...am eșuat. De ce mă ancorez mereu în nămol? Soarele dorea să izbutească a-mi străpunge și încălzi fața și trupul, dar eu îl alungam mereu, ca pe o muscă enervantă. Îmi amintesc că, hoinar fiind, moțăind sub crengile copacilor din

Upload: constantin-florina

Post on 29-Sep-2015

213 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Culori schimbate printre frunze de toamna.

TRANSCRIPT

CULORI SCHIMBATE ncerc s nchid ochii i s fac un exerciiu de memorie. Nu tiu ct timp a trecut,dar mi amintesc ce s-a ntmplat. Copilria mea nu a fost tocmai una fericit. Prinii mei nu s-au ocupat niciodat de mine i a trebuit s cresc i s m descurc singur. Mai aveam civa frai i, nu de puine ori, mi-am blestemat traiul infect cu perei murdari i prini vulgari. Nici cu coala nu am dus-o prea bine... Toi m considerau un copil ciudat i profesorii au realizat c nu mai pot lupta cu mine. M-am aprins de mnie de fiecare dat cnd vedeam c ei au i eu nu am. Mi-am spus c o s m ndrjesc, c-o s-mi ntresc i ultima pictur de snge, c o s lupt mult, c o s-mi nfing unghiile-n carne i-mi voi muca buzele atunci cnd voi simi vreo slbiciune. Am jurat c nu voi eua, dar se pare c aveam s aflu n curnd c sunt, de fapt, un vapor naufragiat, c am cltorit pe un ocean al lacrimilor i acum stau leinat pe un nisip uscat , ce cred c-mi va usca i lacrimile. Mi-e scrb de tot ce vd n jurul meu. Iernile erau friguroase, sufletele erau friguroase i nu mi-a luat mult pn s cedez. Mi-a fost puin greu la nceput, cnd trebuia s suport privirile dureroase ale oamenilor ce m-au judecat toat viaa fr s tie ce se ntmpl cu mine i am fost chiar dezamgit de faptul c atunci nu mi-am putut duce planurile bune la capt. Am nceput uor cu butura, igrile, am recurs i la droguri,cu sperana ascuns c-mi va alina durerea ce ncercam s-o in nuntru, nchis. Apoi mi-au venit n minte gnduri sinucigae, dar am trit i treptat am nceput s devin dependent. mi neglijam trupul total i mintea... Am renunat la toate ancorele care m ineau...am euat. De ce m ancorez mereu n nmol? Soarele dorea s izbuteasc a-mi strpunge i nclzi faa i trupul, dar eu l alungam mereu, ca pe o musc enervant. mi amintesc c, hoinar fiind, moind sub crengile copacilor din parc, o persoan s-a aezat lng mine. Citea o carte... Nu neleg cum am putut fi att de lucid, de obicei nu tiam ce fac sau unde sunt. Ea lsa soarele s-i strbat i s-i strpung trupul, cci prul ei era aproape roiatic, iar ochii decolorai. Am vrut s m ridic, s plec, nu vreau s deranjez oamenii cu prezena mea, dar m-am mpiedicat i am czut. Am njurat.

Pot s te ajut?, o aud c ntreab sfios cu o voce subire. Pleac! M chinui s-mi stabilesc echilibrul. Serios, las-m s te ajut,nu poi, rse. Las-m ! Pleac! , urlu morocnos.ncerc tot mai mult s m transpun i s-mi imaginez cum artam. Eram att de nengrijit cu faa mea i ochii mei ciudai i, de la un timp, mi se formase o cut pe frunte, un fel de ncreitur bizar. Dar, las-m, odat, fetio! Nu poi! Cazi! , spuse ea. Tu nu auzi?-m rstesc- Pleac! Nu po... Pleac! Vreau s-o mping, s m lupt cu ea,dar nu reuesc, sunt prea slbit.Sunt jalnic. Drogurile te fac s uii, dar nu-i in de foame. M las, ntr-un final, obosit de lupt, s alunec pe lng trunchiul copacului i s m ntlnesc cu materialul crud al ierbii.Lupt? Da, o lupt cu mine nsumi.

Nu i-e fric de mine? O privesc, poate chiar o spintec cu ochii mei albatrii i splcii.

Nu. mi rspunde surznd. Tac i privesc lacul din faa mea...

Nu m crezi un nenorocit? Un prost? Uite cum art! Chiar nu i-e fric?, ip

Nu... nu-mi este.

tii ceva, ncerc eu s fac pe viteazul i s m ridic, mai bine du-te acas i ascunde-te sub plapum cu tot cu crticia ta i las-m pe mine n pace! Iar cad... Nu-mi pot stabili niciun fel de echilibru. Ea rse. De ce rdea? De ce era fericit? Eu de ce nu eram? Eu de ce am ales greit?

Uite, se apropie de mine i trece uor cu degetul peste ncreitura frunii mele, cnd o s treac asta, ai s fi fericit.

E ca i cum mi-ar fi citit gndurile. I-am fcut semn s plece i ridicndu-se uor, a nceput s se ndeprteze. O priveam cum pleac, n timp ce-mi atingeam fruntea, i m-am simit de parc mi lipsete...ceva. Am hoinrit din nou cteva zile ca un bezmetic... ca apoi s o zresc din nou, ntr-o zi. Am nceput s m in ca un cine dup ea. Nu, greisem persoana. Nu era ea. De ce o cutam? Ironia sorii a fcut n aa fel nct, ntr-o sear m-am plimbat din nou unde o ntlnisem i era tot acolo,tot citind i privind lacul ca i cum i privea propriul suflet, nu doar un simplu lac. M-a uimit ,probabil, cel mai mult faptul c nu-i era fric de mine. Pn i mie ajunsese s-mi fie fric de propria persoan. M-am aezat lng ea fr s vorbesc i i-a ntors surprins capul.Luminile-i verzi reflectau via, o alt via, diferit de a mea. Dup ce-am trecut de toate formalitile de nceput, mi-a spus c-o voi gsi n fiecare sear acolo, c dac vreau s vorbesc cu cineva, va fi acolo. Nimeni nu a fost niciodat, nicieri, pentru mine. Mi s-a prut o prostie. Viaa mea era ratat. Dar, au trecut seri i zile i de multe ori m-am aflat lng acel copac mai devreme, ateptnd-o. Ar trebui s renuni odat, mi zise atingndu-mi mna. E prea greu, din ce n ce mai greu. i tu eti mai bun de-att. Crezi?! Tu trebuie s crezi asta.

De-atunci am simit c exist o ans i pentru mine.. C nu trebuie s-mi continui viaa printre prafuri, seringi i murdrie, doar pentru c am fcut o alegere proast cndva, doar pentru c am alunecat n prpastie prea uor. Schimbarea trebuia s vin i, mult mai important, trebuia s vin de la mine. Am rupt orice legtur cu anturajul, cu viaa-mi depravat petrecut n cluburi i cldiri prsite. Mi-am cutat un serviciu i am nceput s economisesc bani. n cteva luni, ncepusem s devin altcineva, m priveam n oglind i mi se prea c-am murit ca s m nasc. Ea m atepta n fiecare sear acolo, era mereu acolo. i acum, m ateapt n fiecare sear...acas. Cu timpul, ncreitura de pe frunte a nceput s dispar cte un pic i cnd mi privesc copii, tot am impresia c au motenit-o de la mine, dar probabil e doar o impresie de-a mea. Sau poate vor gsi i ei ntr-o zi pe cineva care le va spune c acea ncreitur va disprea...dac vor. M ameete ca-ntr-un vals sunetul picturilor de ploaie i omenirea se odihnete odat cu sfritul povetii mele. Adorm pe canapea visnd,probabil,aceleai vise minunate ale copilriei. Simt o mn rece i,totui, cald atingndu-mi fruntea. Deschid ochii uor i-s ameit din cauza faptului c m-am trezit din somn. Ea mi ntinde mna: S te ajut s te ridici?,rse.

i ca finalul s semene cu unul al basmelor, pot spune c atingerea ei mi-a luminat faa i privirea i c ntr-o lume de prejudeci, oamenii care tnjesc dup ajutor au nevoie mare de ali oameni care s-i neleag , sau poate, de oameni care s le mngie tandru fruntea.