RecursuJ inculpatului este întemeiat.Din probele administrate rezultă că inculpatul şi-a creat în gestiune

plusuri pe care nu le-a înregistrat, dar nici nu le-a sustras. In schimbul unor foloase materiale el a întocmit acte prin care se atestă fictiv primirea unor ambalaje de la persoane încadrate la alte unităţi, persoane care aveau lipsuri la ambalajele din gestiune, tar pe baza acestor acte ILF Brăila a plătit celorlalte unităţi costul ambalajelor pe care, în realitate, nu le primise.

Aprecierea greşită a stării de fapt a condus la condamnarea inculpatului pentru săvîrşirea infracţiunii de delapidare, iar a celorlalţi^ participanţi pentru complicitate la această infracţiune, deşi trăsăturile caracteristice ale infracţiunilor menţionate nu sînt întrunite în cauză. Prin întocmirea unor acte ce atestau liv"'-; fictive de ambalaje, mai mulţi gestionari încadraţi la diferite unităţi care aveau lipsuri în gestiune, precum şi inculpatul au indus în eroare ILF Brăila care, astfel, a fost păgubită plătind necuvenit preţul unor ambalaje care nu-i fuseseră livrate.

Procedînd astfel, inculpaţii au săvîrşit infracţiunea de înşelăciune în paguba avutului obştesc, fiecare urmînd să răspundă pentru valorile în legătură cu care a întocmit, a semnat ori a folosit arie de livrare fictivă.

Toţi făptuitorii sînt autori ai infracţiunii de înşelăciune în dauna ILF Brăila, deoarece fiecare dintre ei a săvîrşit acte ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii: inducere în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, şi anume întocmirea actelor fictive de livrare, sau confirmarea nereală a primirii mărfurilor.

şi de delapidare prevăzută de art. 223 C. pen., iar nu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen.

Decizia Secţiei penale nr. 1848 din 27 august 1987

Inculpatul a fost condamnat pentru săvîrşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., comisă prin aceea că a vîndut însemnate cantităţi de bere cu preţ mai mare decît cel legal, la domiciliul cumpărătorilor, iar sumele încasate în plus le-a însuşit.

Recursul extraordinar declarat în cauză este întemeiat.Din probele administrate rezultă că inculpatul a săvîrşit fapta avînd

calitatea de gestionar al mărfurilor încredinţate.Faţă de această (situaţie, vînzînd berea în alte locuri decît cele

special destinate desfacerii, cu un preţ superior celui legal, şi însu-şindu-şi diferenţele, inculpatul a săvîrşit infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., de creare de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase prevăzută de art. 35 din Legea nr. 22/1969, de vînzare de bunuri în alte locuri decît cele special destinate desfacerii prevăzută de art. 78 din Legea nr. 3/1972 şi de delapidare prevăzută de art. 223 alin. 1 C. pen.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, corect descrisă în rechizitoriu, dar necorespunzător încadrată în drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate, astfel că prima instanţă, sesizată legal, avea obligaţia, conform art. 334 C. proc. pen., să pună în discuţia părţilor corecta încadrare juridică şi să-1 condamne pe inculpat în temeiul textelor de lege sus-menţionate.

4. INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE ACTIVITĂŢII

ORGANIZAŢIILOR DE STAT, ORGANIZAŢIILOR OBŞTEŞTI SAU

ALTOR ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE DE LEGE

Abuz în serviciu. Vînzare de mărfuri cu preţ superior celui le-Creare de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase. Delapidare.

Fapta unui încadrat, cu atribuţii de gestionar, de a vinde măr-furi cu preţ mai mare decit cel legal şi de a-şi însuşi diferenţa, constituie infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoane-lor .prevăzută de iart. 246 C. pen., de creare de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase prevăzută de art. 35 din Legea nr. 22/1969

Luare de mită. Elemente constitutive.

Pe linia laturii obiective, infracţiunea de luare de mită se con-sumă în momentul pretinderii de bani sau alte foloase, sau al ne-respingerii acestora ori, după caz, în momentul primirii foloaselor în scopul, între altele, de a îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului sau de a face un act contrar acestor îndatoriri; sub acest aspect este irelevant, în cazul cînd luarea de mită priveşte sfera sarcinilor profesionale ale făptuitorului, dacă acesta are ori nu posibilitatea de a îndeplini actul promis ori, de la început, el nu are intenţia de a le îndeplini

Becizia Secţiei penale nr. 1906 din 7 septembrie 1987

Inculpatul a fost condamnat pentru săvîrşirea infracţiunii de înşelăeiune prevăzută de art. 215 alin. 1 C. pen., comisă prin aceea că, în calitate de tehnician principal normator la un şantier, a pri-

316 317

mit suma totală de 21 200 lei de la muncitorii şantierului pentru a le inlesni obţinerea unor retribuţii mai mari.

Instanţa a mai reţinut că, în realitate, inculpatul nu avea posi-bilitatea majorării coeficientului de retribuţie în acord global şi nu s-a abătut do la documentaţia prezentată de maiştri, încît sumele

bani au fost obţinute de la muncitori printr-o activitate de amăgire a acestora, făcîndu-i să creadă că le va calcula retribuţii mai mari cu ocazia normării muncii.

Recursul extraordinar declarat în cauză este întemeiat.Potrivii art. 254 C. pen., constituie infracţiunea de luare de milă

fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde sau primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întîrzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Rezultă, aşadar, că infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen. este o infracţiune instantanee, care se consumă în momentul pre-tinderii, primirii, acceptării promisiunii sau nerespingerii acesteia.

Aşa fiind, nu are relevanţă poziţia ulterioară a inculpatului şi nici posibilităţile pe care le are de realizare a promisiunii, esenţial fiind ca acestea să fi intrat în sfera atribuţiilor sale de serviciu.

Or, în speţă, din probe rezultă că inculpatul, în cadrul atribuţiilor sale de serviciu, avea obligaţia de a norma lucrările executate de echipele de instalatori şi avea posibilitate de a norma lucrările acestora într-o categorie mai mare sau mai mică de preţuri, cu consecinţa pentru muncitori de a realiza retribuţii superioare, în care scop, inculpatul a primit diferite sume de bani.

în consecinţă, fapta săvîrşită de inculpat constituie infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen., cum corect a fost încadrată în rechizitoriu.

5. INFRACŢIUNI DE FALS

163

Fals intelectual. Participaţie improprie.Fapta gestionarului de a dicta revizorului contabil, cu ocazia

inventarierii, mărfuri inexistente în stoc, pe ,care cel din urmă le înscrie în foile de inventar fără să verifice realitatea, constituie participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 31 alin. 1 raportat la art. 289 C. pen., deoarece făptuitorul a determinat cu intenţie o persoană, la săvîrşirea din culpă a unei fapte prevăzute de legea penală

Decizia Secţiei)penale nr. 1788 din 18 august 1987

Inculpata a fost condamnată pentru săvîrşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu şi de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen.

Instanţa a reţinut că, în perioada 1981 — mai 1985, cit a fost încadrată ca gestionară la un magazin, inculpata şi-a îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu privind evidenţa gestiunii şi recepţionarea mărfurilor şi, din această cauză, a produs avutului obştesc un prejudiciu de 107 681 lei.

în vederea ascunderii lipsei în gestiune, cu ocazia celor 4 inventare' efectuate, inculpata dicta revizorului contabil cantităţi mai mari de mărfuri decît cele existente în magazin, acesta înscriin-du-le în listele de inventar fără să verifice stocul real.

Recursul extraordinar declarat în cauză este întemeiat.Din examinarea hotărîrii atacate şi a lucrărilor dosarului rezultă,

referitor la fapta de fals, că inculpata a comis infracţiunea de fals intelectual sub forma participaţiei improprii.

Potrivit art. 31 C. pen., determinarea cu intenţie, la săvîrşirea din culpă,' de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancţionează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenţie.

Prevederile textului de lege menţionat sînt aplicabile în speţă, deoarece activitatea inculpatei de a dicta, cu'intenţie, revizorului contabil, cu ocazia inventarelor, date nereale referitoare la cantităţile de marfă în gestiune, în scopul de a-şi acoperi, în'acest mod, lipsa de bunuri — date pe care revizorul le-a înscris, din culpă, în actele de control —, constituie o participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 31 alin. 1 raportat la 289 C. pen., iar nu infracţiunea de fals în declaraţii.

6. INFRACŢIUNI LA REGIMUL STABILIT PENTRU ANUMITE ACTIVITĂŢI ECONOMICE

164

Speculă. Art. 295 lit. a C. pen. Momentul săvîrşirii infracţiunii. Graţiere.

Infracţiunea de speculă constînd în cumpărarea în scop de re-vinzare a unor produse industriale sau agricole care, potrivit dispoziţiilor legale, nu pot face obiectul comerţului particular — prevăzută de jart. 295 lit. a C. pen. — se consumă în momentul cumpărării produsului, iar nu la data revînzării acestuia. Ca atare, dată inculpatul a efectuat cumpărarea înainte de adoptarea unui decret de graţiere, el va beneficia de prevederile decretului

Decizia Secţiei penale nr. 825 din 16 aprilie 1987

318 319