11191/11,11WWWV111111119PW.

ii1111_90

STIJDIT DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT

DESPRE CONFLICTUL

INTRE

COM HUGH SI COM WEIRCU PRIVIRE LA

Succesiunea mobiliarä a unui strain mort in Romania

DE

NICOLAE BASILESCUDOCTOR AL PACOLTATEI DE DREPT DIN PARIS, LAUREAT, ETC.

PLEDOARIETINUTA INAINTEA CURTEI DE APEL DIN BUCURESCL SECT IUNEA II

IN ZIOA DE 17 NOVEMBRE 1894

IN

PROCESUL DINTRE D-lla ANASTASIA FILIPESCU §1 Dick SAVOIU i DIAN

BUCURESTITIPOGRAFIA «GUTENBERG)), JOSEPH, GOBL

23 STRADA DOAMNEI - 251894

-,115

-

.

°

-

, .

A

th

C

STUNT DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT

DESPRE CONFLICTUL

INTRE

00011 Mai SI COM AUSTRLICCU PRIVIRE LA

Succesiunea mobiliara a unui strain mort in Romania

DE

NICOLAE BASILESCUDOCTOR AL FACULTATEI DE DREPT DIN PARIS, LAIIREAT, ETC.

PLEDOARIETINUTA INAINTEA CURTE1 DE APEL DIN BUCURESCI, SECTIUNEA II

IN ZIOA DE 17 NOVEMBRE 1894

IN

PROCESUL MITRE ANASTASIA FILIPESCU i Ulan SAVOIU i

Gsz....*0.(57-a

BUCURESTITIPOGRAFIA «GUTENBERG», JOSEPH GOBL

23 STRADA DOAMNEI 251894

.

DIANU

ICYree:;

-4 ADM H

-

.0

;It....

- -

PROBLEMA

NICOLAE GUMA A MURIT IN Slum (AUSTRIA) LA 10 AUGUST

1862;

ALEXANDRINA GUMA, SOCIA SA, NASCUTA ROSETI, A MURIT PE

LA ANUL 1850;

UNICA LOR FUCA, ELISAVETA GUMA, despre a care! succe-

siune este vorba, A MURIT iN BUCUREVII, LA BUNUL SED MATERN,

GRAFUL ROSETI, LA 14 MAIO 1864, §I

GRAFUL ROSETI A MURIT LA IUNIE 1866, LASAND MOTENI-

T6RE PE D-NELE ANASTASIA FILIPESCU §I SULTANA CRETZIANU,

FUCELE SELE ;

LN FINE, DIN A DOUA CASATORIE A SA CU D-NA BORANESCU,

NICOLAE GUMA A MAI AVUT DOUE FIICE : PE D-NELE SAVOIU

DIANU.

-41111.--

UOTEC4

* ACADEMIE1 *ROMAIIS

1,10TEcii

* ACADEMIE1 *ROWANS

Doug sunt questiunile, ce import sit examin :

1) Care este legea chemata a regula succesiunea unui stre'inmort in Romaniasub imperiul Codului Caragea ?

2) In hypotesa, cit din examenul nostru ar resulta, c. aceastalege este aceea a domiciliului, unde este domiciliul unel per-soane, in general, *i acela al unei persoane minOre, in particular ?

Observ, de la inceput, c pentru deslegarea acestor pro-bleme, Codul Caragea, nu contine nici nit dispositiune din care,direct sail indirect, sa putem deduce vre-ul, solutiune.

Va trebui, dart, sä clutam calauza nOstra, aiurea; nu oputem, insa, gasi de cat in principiele, in ideile dominante, earlguvernaii atunciadicd la confec(ionarea acestui Codicesciinta Dreptului

Pentru a putea, Insa, bine pricepe aceste idel i principii,

trebue sä lacem cu totul abstractiune de ideile moderne, pecari progresul sciintei Dreptului international si civilisatiuneanestrt cosmopolita, le-au produs, de atunci incoa.

Nu'mi dad ca tel sit cercetez, cum ar fi trebuit regulatdmateria ndstrd,ci cum ea a lost, in !apt; sat cum ea ar fiputut fi regulatd, in drept, atunci la 1817, cu ideile timpuluisi cu gradul de desvoltare al sciintel nOstre.

6

Dreptul este si el un produs al omenirel si al istoriel sale;acesta, in mersul sea evolutiv, a imprimat fie-caruI secol unstigmat particular, resultat al ideilor cari precedat si alprincipielor in millocul cArora, el a vezut zioa.

Nu void putea, dara, sit am ua notiune exacta despre sta-rea unel legislatiuni, de cat, dad, m void pune in observa-tiune exact in momentul legit erarel el, si void cauta sA o ex-plic cu traditiunile immediate earl ad precedat'o.

Multe spirite intrepide distinse chiar iubitore de pro-gres cu ori-ce pref,chiar cu acela al principielorad voitsá fad, a vorbi legislatiunea de la finele secolului trecut, sadde la inceputul acestuia, limba pe care abia finele acestuisecol a creat-o, i pe care, de sigur, autoril el nu ad cunos-cut'o i nici ar putea-o intelege, de ar veni acum in milloculnostru.

Un asemenea sistem violent de interpretatiune este respinsde sciinta.

'1-aii

c

TOte ideile timpului i principiele Philosophiel i Dreptului segrupeztt,cuprivirela regularea succesiunior iurulconceOunei strimte pe earl secolul XVIII,pentru a nu mai vorbisi de cele precedente, acest din urmA resumAnd in sine teaopera celor d'antal, Mcea despre natura dreptului desuccesiune si a statutului succesoral, precum i despre intinde-rea imperiului legilor, statutelor, unei tari, in general, si a sta-tutului nostru, in special.

Ast-fel Montesquieu° cel mai distins pirit, cel mai mare phi-losoph politic al secolului XVIII, considera c ordinul suc-cesiunilor depinde de principiele de drept politic sail civil, iarnu de principiele dreptului natural,.

g La loi Voconienne, clice Montesquieu, ne permettoit pointd'instituer une femme héritiere, pas meme sa fille unique. IIn'y eut jamais, dit saint Augustin, une loi plus iniuste. Uneformule de Marculfe traite d'impie la coutume qui prive leslilies de la succession de leurs Ores. Justinien appelle barbarele droit de succéder des mâles, au prejudice des files 2). Ces

1) Montesquieu, De l'esprit des lois. Livre XXVI, Chap. VI.2) cu tote acestea, Codul Caragea prin art. 17, Partea IV, Cap. III,

Ina dispune : cCand ai feciorl si fete, mortal feciorii mostenesc de u4potriv4v, pentru ca acesta era curentul opiniunel In acest timp.

Progresele realisate de legislatiunea romanA, si in special de Novella 118a lul Justinian, dispgruserá, pentru a face loc ideilor strimte de predo-minatiunea bArbatulul asupra femeil, predominatiune care caracteris6a.acOstA epocA.

'$1-o

strèinilor,in

i

idées sont venues de ce que l'on a regarde le droit que lesenfants ont de succéder a leurs Ores comme une consequencede la loi naturelle: ce qui n'est pas.

«La loi naturelle ordonne aux Ores de nourrir leurs en-fants ; mais elle n'oblige pas de les faire héritiers. Le partagedes biens, les lois sur ce partage, les successions apres lamort de celui qui a eu ce partage : tout cela ne peut avoirete regle que par la sociéte, et par consequent par des loispolitiques ou civiles.)

«Maxime generale nourrir ses enfants est une obligationde droit naturel; leur donner sa succession est une obligationdu droit civil ou politique..

Plecând din aceste puncte de vedere, jurisconsultil secolu-lui al XVIII ail justificat i legitimat tle droit d'aubaine,,cea mai strigatere injustitie, cea mai flagranta violatiune adreptului natural, de sigur, pentru ca el decurge dinchiar personalitatea omului, de a lasa si a primi o succesiune.

«II y a, zice Domat, 1) une succesion qui appartient au roi,c'est celle des etrangers. Le droit a ces succesions s'appelle droitd'aubaine, ce qui est fonde non seulement sur le droit romain,mais sur l'ordre naturel, qui distingue la societe des hommes endivers Etats, Royaumes ou Republiques. Car c'est une suitenaturelle de cette distinction que chaque nation, chaque Etatregle par ses lois propres ce qu'il peut y avoir dans les suc-cessions et dans le commerce des biens qui dependent deslois arbitraires, et qu'on y distingue la condition des étran-gers et celle des originaires. Anisi, ii ne succOde a personneet personne ne leur succede, non pas mêmes leurs proches,afin qui les biens du Royaume n'en soient pas distraits, etne passent pas aux suiets d'autres princes..

Aceste idei ail inspirat legislatiunea secolului al XVIII, nunumai in Francia, ci si in Anglia, Germania, etc. 2) ele ail in-

1) cDes lois civiles dans leur ordre naturel, editiunea din 1777 p. 345§ 13v.

2) La nol, s'a 4is, c. aceste idel nu ad putut fi aplicate din causa re-

8

:

9

fluat Inca asupra Codului Napoleon : art. 11, 726 0 912C. Civil trances subordona, pentru un strain, exereitiul drep-tului de a succede reciprocitatei diplomatice ; abia legea din14 iulie 1819 (relative a l'abolition du droit d'aubaine etde detraction*, a abrogat aceste ultime vestigiuri a dreptuluimedieval. 1)

Din acésta strimta i egoista conceptiune, pe earl cei vechiWeaü despre natura dreptului de succesiune, a urmat ca, in ge-neral, tot ce se atinge de regimul succesoral: ordinea succesiuni-lor, vocatiunea succesorala, partagiul succesiunilor etc., cu un cu-vent, legea care guverna ua succesiune deschisa inteul tara,fie prin mOrtea unui national sau a unui strain, s'a consideratca uft. lege de ordine politica sail de drept civil, in sensul dejus proprium civitatis, i ca atare singura aplicabila in tot co-prinsul acestei WI 2).

gimulul capitulatiunilor sub care se &earl atone! Principatele MuntenielMoldovaMal antAid, in drept, aceste capitulatiunT nu art fost nicl o data recu-

noscute de Romani, ca legate, prin urmare nicl o data nu ad avut pu-tere de lege in Romania; al douilea, in fapt, ele s'atl aplicat prin abus deputere, in contra caruia Romanil in tot-d'a-una ad protestat din rasputerl.

Autonomia interióra. a Principatelor a fost in tot-d'a-una recunoscutade P6rta Otomana, i amestecul el in trebile nóstre interióre, mal ales inlegislatiunea nostra, formal prohibit de tractatele incheiate de DomnilromanT cu dênsa.

ingerinta abusiva a consulilor avea o competinta lorse oprea acolo unde interesele strèinilor, pe carl '1 protegead, se aflad inconflict ,cu acelea ale Romanilor; in acest din urma cas, legile i juris-dictiunea roman& erati singure aplicabile.

A41 Inca. consulil strainl, i acesta in tote terile, sunt prin trac-tate indrituitl sL priimesca, chiar, succesiunile mobiliare ale strenilormortl in Romania si sa le remit& mostenitorilor lor, strainl i el; andinsa, este conflict Intre nationall i strOini, rolul consululul incetOza, (ve41conventiunea consular& dintre Romania si Italia, din 17 Augnst 1880 inT. G. Djuvara, Tractate, conventiunl, etc. p 253).

1) V. atudes de Droit international pricer cdu conflict des lois enmatierc de succesion ab intestat, de N. Basilesco p. 40 i ur.

2) V. Racquet, Du droit d'aubaine t. II. p. 51, 53, 105 si ur.V. Pothier, Coutume d'Orldans, Introduction gendrale aux con-

Dark, si

si

'91-0

10

Eta principiul dominant si singur dominant in acesta materie.Celebra theorie a statutelor 'I-a dat corpul, aplicatiunea

pr actica.Sub imperiul el, principiul general este ca, singura lege aplica-

tutulor persOnelor, tutulor relatiunilor de drept si de fapt,este acea sub imperiul careia ele se art, sail ele s'ati petrecut:

Constat igitur, scrie Rodenburgh 1) extra territorium le-gem dicere licere nemini: idque si fecerit quis impune einon pareri : quippe ubi cesset statutorum fundamentum,robur et jurisdictiox

"Nullum statutum sive in rem, sive in personam, adaogaPaul Voet 2), si de ratione juris civilis sermo instituatur,sese extendit ultra statuentis territorium,.

.En droit strict, precizeaza Boullenois 3), les lois que cha-que souverain fait n'ont de force et d'autorité que dansl'étendue de ses domaines».

Din aplicatiunea acestor principil, juriconsultii aü dedus calegile unel Off obliga i guverna de drept toate bunurile mo-bile sail imobile i toate persoanele aflatoare in coprinsul te-ritoriului sal; cá fie-care suveran are puterea de a stabiliconditiunile sub earl' proprietatea i posesiunea bunurilor mo-bile si imobile se dobandeste, si se exercita i conditiunilesub earl aceste bunuri pot fi transmise, in coprinsul acestuiteritoriti; ca, din contra, lid un suveran nu pOte, flit aviola independenta i suveranitatea altor state, da statutelorsale ua autoritate peste fruntariele propriel sele taxi; iar mo-tivul '1 explica fOrte precis d'Argetnre: Omni& enim pqtestas,zice acest scriitor, 4) extra fines potestatis attributae pri-

tumes, chap. II § II, No. 30. Traitd des personnes, partea I, titlulsect. II.

1) Rodenburgh, De jure quod oritur ex statutorum diversitate, C. III, § 12) P. Voet. De statutis, Cap. III, § 4.3) Boullenois, Traitd de la personnalitd et de la rdalite des lois. Ob-

servation 7, p. 152 si Principes géndraux sur les statuts, p. 2.4) D'Argentré, Commentarii in patrias Britorum leges, art. 218, glossa

6, No. 11.

bill,

11

vata est persona et finitae potestatis finita jurisdictio etcognitio,.

Consecintele acestui principia au lost exagerate ; din acesteexageratiuni, insa, s'a nascut ua reactiune binefacatoare.

Rodenburgh insuI 1) observa ca, cu un asemenea system,starea civil& i capacitatea personelor sunt expuse a variadupa locul in care cineva s'ar gasi, chiar accidental, in vo-iagiü exemplu, sail pentru trebuintele afacerilor sale ; oriacésta stare de lucruri, pe langa inconvenientele ce presinta,

loc si la utt bizara contradictiune : aci, acea persOna estemajOra, aiurea minora; aci, sui juris, aiurea, sub puterea pa-tern& ; aci, emancipata, aiurea, alieni juris.

In vederea, dar, a unei utilitati generaleob reciprocam utili-tatem§i ca ua deferenta adusa bunelor raporturi internatio-nale ob gentium comitatem doctrina universal& : Bouhier,Hertius, Huberus, Kent, Livermore, Boullenois, Rodenburgh 2)etc., a recunoscut c 'd este indispensabil set se fixeze starea

capacitatea persdnelor, la acésta, insa, s'a mar-ginit inovatiunea, restrictiunea adusa principiului general, maisus expus.

De aci, necesitatea de a distinge dou6 feluri de statute, delegi: unele cari vor regula i guverna starea civil& i capaci-tatea persoanelor, in ori ce tar& s'ar afla ele ; iar altelenorma, principiul general se vor aplica i vor guverna tOtepers6nele, cu reserva aplicatiunei celor d'ant6111, i t6terelatiunile de drept si de !apt, precum i t6te bunurile mobile

imobile ce se vor afla sail se vor petrece, in tot cuprinsulteritoriului.

Cele d'Antill s'ail grupat sub numele de statut personal ;iar cele de al doilea, de statut real; mai esact insa, de drept

1) Rodenbursh op. cit. tit. I. Cap. III, § 4.2) Bouhier, Coutume de Bourgogne. Observations Cap. XXV § 62-63;

Hertius, De collisione legum § 4 N-ro. 3 si 4; Huberus, De conflictolegum lib. I tit. 3 § 2 p. 538; Kent, Commentaries of american lanv;

Livermore, Disertations on -the contrariety of lanv; Boullenois, ob-servations, 10.

de

da

dyad

.

qi

pi

12

comun, cele &Antal formând o simpla exceptiune de ladOnsul.

Acesta determinare a statutelor si a sferel lor de aplicatiuneresulta cu precisiune din urmAtOrele definitiuni pe carl iu-risconsultii timpului le dali despre ele :

dn personam constituit lex, zice Hertius 1) quando per-sonam aficit et quidem primariè ; nihil enim obstat si se-cundariè et vi legis jus aliquid vel acquirendi rem vel dis-ponendi de eddem .tribuitur,

Realia sunt, complecteza Voet2) quae rem principaliteraficiunt et circa rem aliquid disponunt, sive personae mentiofacta sit, sive non ; sive modo primaria mens statuentissit non de personis sed de rebus disponere»

Este adev6rat ca d'Argentre, i chip& el Vo6t, tatAl i fiul,Vinnius i altii, aü voit sä mai creeze ut a treia categoriede statute, zise mixte, in earl sä intre tOte acele legi : quaeprincipaliter neque rem, neque personam afficiunt ; acestatentativA, insa, a lost cu inversunare combatant si ea nu atriumfat.

Divisiunea bipartita a statutelor a lost adoptata de CodulNapoleon si de tOte legislatiunile car! inspirat de densul;ea a lost admisl si de cel mai distinsi scriitori i interpretial acestui Cod, ca: Aubry et Rau, Demolombe, Demante etc.,cu tots anomalia ce ea presinta azi, Tata de transformatiunea,ce a luat Dreptul international privat, in ultimele decenii aleveacului nostru.

In Germania, theoria i practica afl remas, in acesta pri-vinta, la vechea theorie a iurisconsultior statutari; ast-fel citim

azi intr'unul din cele mai bine reputate tratate de Dreptinternational privat, urmäterele:

«Este unanim recunoscut, zice Bar 3), pe de uA parte, ca

1) Hertius, Op. cit sectiunea 2, pag. 4.2) Vat, Commentaril ad Pandectas, tit. de statutis.3) Bar, Das internationale Privat-und Strafrecht § 16 si in, Enci-

clopedie der Rechtsmissenchaft, publicatg. de Holzendorff, p. 681.

s'ati

.

si

13

ludecAtorul, bine considerat, nu este de cat organul executival puterel legiuitOre din tara sa, i cä ca atare el datorezA

supunere absolutd legilor de el !Acute; i pe de altA parte,ca atat timp cat un Stat se bucur& de plenitudinea suvera-nitatel sale, el pete: sad s& exclud& absolut aplicatiunea le-gilor strene (Imp& propriul silO teritorhi, saü s& nu o admit&de cat cu restrictiuni. in acest din unreel cas judeccitorultrebue' cu ocasiunea fie-ccirui proces sci consulte mai data'legea Wei sale, pentru a sci dacci acésta permite aplica-fiunea dreptului strain ; numai in limitele, expres satacit, fixate de acésta, el pile avea recurs la avant,

Asa dark fie ca, luArn vechea theorie a statutarilor, fie cAne referim la doctrina universal& a dreptului internationalprivat, ludecAtorul nu pOte tolera aplicatiunea une legi strenede cat in marginile autorisate de propria sa legislatiune 1).

Care ins& este textul din Codul Caragea sad Ragulamentulorganic care permite judecAtorului roman sa, reguleze succe-siunile deschise in Romania, chip& legile strelne, atunci candpe basa legei romane insdli, se ridica pretentiuni de moste-nire din partea conationalilor roman!?

Niel unul : aplicatiunea legel romane, in specie, se im-pune

Ar fi straniii, in adeve'r, ca ordinul succesoral stabilit delegea roman& si mostenitórii romani sA fie inlaturati de legeastr6inA, far& ca acesta sa fie permis& de nici un text de lege,ori cel putin de u& traditiune bine determinate.: la uä epocacand exclusivismul i egoismul national lormez& principiul do-minant.

Cat pentru questiunea de a se sci, in ce categorie intrastatutul, care reguleazA succesiunile, nici u& controversa nua existat, nici in doctrina, nici in jurisprudent& : el a lostconsiderat ca un statut politic sail real, adic& %tend parte

11 Basilesco, Expose critique de jurisprudence roumaine, in Revuegenerale du Droit et de Sciences politiques, No. 1, pag. 110 si ur. (1886)

uei

dard.

i

14

din acele legi, cari guverna i bunurile i persOnele aflatOre incoprinsul teritoriului, lira distinctiune de nationall saü streini.

DA asemenea doctrina nu se pOte considera, cum prea binezice Pasquale Fiore 1) ca ua doctrina trance*, ea este, dincontra, basa i fondamentul lurisprudentel internationale, sus-inut i aparata de toti savantii din diferitele tari, din se-

colul XVI, XVII, XVIII: Rodenburgh 2), P. Voet 3), etc.In fine, in chiar timpurile nOstre, in cari noul principii, cu

mutt mai tare i superiOre egoismului veacurilor trecute,fac loc, autori de mare valOre sustin Inca ca legile succeso-rale sunt legi politice i apartin statutului real.

Ast-fel: Thibaut, System des Pandektenrechts § 36; Story,Traité du conflit des lois étrangères et nationales § 465,575, 483; Rocco, De l'usage et de l'autorité des lois duroyaume de Deux Siciles No. 3 si 6; Valette, sur Proudhont. I p. 97; Schaffner, Entwickelung des internationalen Pri-vatrechts § 57 0 ur. § 126-133; Foelix, Droit internationalprivd t. I p. 143; Demolombe, Cours de code Napoleon t. Ip. 91 No. 79; Aubry et Rau, Cours de Droit civil francaist. I p. 84, etc.

Ratiunea acestel persistente, in vechile idei, este ca niciazi nu ne-m emancipat cu desaversire de credinta ca legilesuccesorale sunt legi eminamente politice, destinate a da sail amentine unel natiuni ua forma democratica sat aristocratica;intr'adever, efectele regimului succesoral sunt ast-fel, ca uatara pOte obtine una sail alta din aceste organisatiuni sociale,dupa cum systemul ei succesoral va tinde la faramitarea sailla concentrarea averilor.

Regimul succesoral al Codului Carageacu exclusiunea fe-telor de la mo0enire in concurs cu bAeii, tindea la con-centrarea averilor in manile barbatilor; pe cand actualul nos-tru Cod, cu principiul egalitatei intre toti copii i cu acela alreservei, tinde mai mult la nivelarea averilorfara distinctiune

1) Pasquale Fiore, t. I Droit international privé pg. 593 No. 385.2) Rodenburgh, De diversis Statutis tit. 2 par. ?, cap. 2 § 1.3) P. Von, De statutis § 9 cap. 1, No. 34.

icT

15

de sex ; ceea ce de sigur este un mare progres: nu putem insAtagAdui ca i una i alta din aceste legiuiri urmaresce scopurisociale i politice diferite.

«Toute loi de succesion, clice Inca D-1 Demangeat, in acestAordine de idol 1), est une loi politique, une loi qui interesse l'or-dre public : le droit prive en matiere de succesion se plie tou-tours aux donnees du système de gouvernement en vigueur; etsuivant que le gouvernement est un gouvernement de privilege ouun gouvernement national, dans la loi de succession on voit regnerl'idée de privilege ou l'idée d'egalite. T1 sulfa pour s'en convaincrede parcourir les differentes lois sur les successions, qui ont eteadmises en France aux diverses epoques de notre histoire : toutesapparaissent, d'une maniere plus ou moins frappante, commedes instruments dont se sert le souverain pour faire predo-miner tel cu tel grand principe d'organisation politique et so-ciale... ii ya par consdquent, un inter& public a ce que notreloi francaise choisisse toute succession laissée en _Prancepar quelque personne que ce soil.,

aci, insa, s'a adus cu timpul o atenuatiune principiului ge-neral :

Luand in consideratiune cä, mobilele, ca i persenele, suntsupuse deplasarei; ca, in general, ele urmézä stapanului lorla al carui us ele sunt destinate a servi; cu un cuvent, caele sunt inseparabile de acesta mobilia ossibus inherent,eel vechl deja admisesera, pentru regularea successiunei lor, oexceptiune : acesta se va regula de legea domiciliului defunc-tului, de cujus successione agitur. clice Voet 2)cerium locum non habent, quia facile de loco in locumtransferuntur, adeoque secundum loci statuta regulantur,ubi domicilium habuit defunctus,.

Motivul, insa, care a inspirat acésta atenuatiune a principiu-lui general, determina i intinderea pentru c mobilele se

1) Demangeat, Condition des drangers, p. 337.2) Von De statutis § 9.

Mobilia

el:

c

16

transportd din loc in loc; pentru Ca ele sunt risipite in di-ferite tinuturi saü ari, ele vor fi reunite fictivamente la un sin-gur loc i guvernate deo singura lege. Care lege insä ? Bu-nul simt, drepta i cea mai simpla judecata ne spune, acea alocului unde ele sunt fictivemente reunite ; adicA acolo undeele sunt presupuse ca se afla, pentru a satisface destinatiuneilor la domiciliul, la locuinta proprietarului lor, de earl elenu se pot cu nici un chip desparti, cAci, mobilia personumsequuntur.

In acOstA privintA nu a putut fi i nici a lost veri-o dis-cutiune, in doctrina sail in lurisprudenta.

Mai mult Inca, tOta lumea era oe acord, precum constatiPasquale Fiore 1) a declara ca acéstrt lege este aceea a ulti-mului domicilia; lucru rational, cAci ce relatiune luridica maiexista, in momentul mortei defunctului, intre anteriOrele saledomiciii si el insusi ? Nici una : nici de fapt, nici de drept.Pentru ce dar s'ar fi repurtat fie chiar fictivamente tOtebunurile sale mobile, la anteriOrele sale domiciliuri, unde inrealitate ele nu se gaseil i nici cA se paten gAsi ? Legea arfi comis un noIl sens de care insA practica iuridica nu adat, nici o-datA, veri-un exemplu. i in fine, la care din nu-merOsele domiciii s'ar fi repurtat ele, când o persOna ar fischimbat, in cursul vietei sale de mai multe orl de domiciliii ?Dificultati inextricabile pe earl, insa, nimeni nu a avut sh leresolve, de Ore-ce nici un spirit sAnAtos nu le-a rAdicat veri-odata.

Dar si aceia, earl pentru statutul personal 2) mergeati panea admite sistemul domiciliului de origina, nu ati cugetat nici

1) Pasquale Fiore, op. cit. No 386, pag. 595.2) C/ statutul succesoral era un statut real, era atAt de indiscutabil in

cat d'Argentré dice ca In timpul sëd nici copil nu se Indoesc (Coutumede Bretagne art. 218 § 9) §i

Froland, In mod cu mult mal energic, adaogà: (Mémoires t. II p. 1290):cOn ne voit pas que les avis aient jamais éte passages sur cette matiere,que nos Ores ont toujours considerde comme reels.>

17

o data a aplica succesiunilor nici domiciliul ordinar,domiciliul de origina. 1)

Acest siStem, adica al realitatii statutului succesoral,cutenuatiunea lui, in favOrea aplicatiunel statutului ultimului do-micilid al defunctului, pentru succesiunile mobiliare, a trecutsi in Codul Napoleon.

11ä data, ce am fixat bine traditiunile anteri6re acestui Co-dice, traditiuni formate in parte din cee a ce trecuse prinfocul invasiunilor barbarilor din Dreptul roman bizantin indreptul modern si in parte din spiritul i ideile dominanteale timpului, ar fi inutil sa mai urmarim aceea teorie'in drep-tul frances actual, dat hind .ca legislatiunea nOstra nu s'a in-spirat de la acesta noua sorginta, de cat abia cu noua i ac-tuala sa legislatiune.

Ori earl ar fi, prin urmare, principiele proclamate de a-.cesta legislatiune sail de alta mai noua ca ea, de legislatiuneaitaliana de exemplu, cea mai inaintata din acest punct de ve7dere ;ori-cari ar fi principiele, pe earl sciinta moderna kdrep7tului international privat, le ar proclama ca luste ; elenu pot servi pentru a ne da me'sura adev6rata, cheia le-gislatiunei in vigOre la 1817, in Romania. Ba, din contra, faptulca abia acli, fac zioa; ca abia azi, cOrca sa strabata patura,grOsa a ignorentel timpului; ca abia aci, cele mai inalte insti-tutiuni de sciinta, ca institutul de drept international, leproclama ca norme de adoptat Iii viitor, pentru diferitele le-gislatiuni, dovedesce tocmai -ca atunci, cand problema nOstra sepropunea deslegarel, ele nu existat ; ca chiar nimeni nu le devina

Nu insist ; insä, repugna, imi pare, ori-carui spirit lust, ideeade a deslega un litigiü nascut in 1864 sub imperiul unel le-gislatiuni din 1817, cu ideile cari inca la finele secolului XIX.nu sunt fixate, nu in legislatiune, dar nici in doctrina.

Principiul neretroactivitatei legilor respinge un asemeneasystem de interpretatiune.

1) Basilesco, op. cit. pag. 93 si 94.

2

nici

a-

-

.

acti

'gi

18

Chiar noi, aiurea i), am criticat cu cerbicie starea actual& alegislatiunei n6stre Internationale ;am aratat violatiunile ei lata,de cele mai elementare principii de drept natural;am cautatsa stabilim c. logica i dreptatea exig ca dreptul de succe-siune sa fie recunoscut tutulor, taxa deosebire de nationali-tate, pentru ct el nu este o creatiune a legei, ci o emanatiunea personalitatel omului, sacra intre tete ;ca, in fine el trebuesä fie regulat de o singura lege,acea care guverna insa§1 personaomului, de legea nationala a fie-caruia. TOte acestea insa, le amaratat ca progrese de realisat, ca reforme imperiese de intro-dus in legislatiunile viitere ; nu ne am permis ins& in dorintade a realisa acest progres azi i cu ori-ce pret,sa resturnamadeverul istoric, sa '1 introducem, in mod sub-repticiii, in

actuale.Inca din 1884, data publicatiunei primelor nestre studil

asupra acestui subiect, inteul ocasiune solemna, i avend decontradictor, chiar pe unul dintre cei mai ilustri patroni aisistemului de progres cu ori-ce pret, in acesta materie amarborat francamente acest drapel i cu tOte sfortarile !a-cute de adversarii nostri, trebue sa recunescem, ca alarade rani esceptiuni, doctrina genera% i jurisprudenta Iran-ces& nu ad schimbat modul lor de a interpreta Codul Napo-leon.

Intr' adever, din lucrarile preparatoril ale Codului Napoleon,se vede in mod neindoios cä autorii lui aü voit sit conserveintact& vechia theorie a statutelor, asa precum ea fusese for-mulata de vechii scriitori statutari i precum noi

pe propriele texte ale acestora am cautat sä o sta-bilim aci.

Ast-lel, Portalis zice 2), in mod formal : 40n a toujoursdistingue les lois qui sont relatives a l'état et et la capacit6des personnes d'avec celles qui reglent la disposition des

1) Basilesco Etudes de droit international privé, Du conflit des loisen matière de succession ab intestat. Paris, 1884.

2) Ve41 Locré Legislation civile, commerciale et criminelle de laFrance t. I, pag. 304.

si.

insinespri-jinii

tegislaiaeile

19

.biens. Les premieres sont appelees personnelles et les se-condes rdelles. ; de dsemenea Faure, oratorul ,Tribunaluld, seexprima in acelasi sens : <Dart. 3 contient les principales.bases d'une matière connue dans le droit sous le titre destatuts personnels et de statuts reels. II determine d'unemaniere precise et formelle quelles sont les personnes etquels sont les biens que regit la loi francaise. -On a toujourscompté en France autant de statuts reels qu'il y avait decoutumes et d'usages locaux : desormais ii n'y en aura plusqu'un seul, puisque nous aurons un Code uniforme pour toutela France».

Asa dar, si sub imperiul Codului .Napoleon, statutul per-sonal nu are alt object de cat de a regula starea civila

.l'état i capacitatea persOnelor ; statutul real, din contra,se aplica i guverna persdnele i bunurile aflatdre in Francia

in mod general ; el este dreptul comun, regula gene-rala, cel esceptiunea.

Din aceste puncte de vedere plecand, resulta in mod inve-derat ca statutul succesoral nu pate intra in statutul per-sonal caci, el nu are de object de a regula nici starea civila nicicapacitatea personelor ; el va face fortamente parte din adoua- categorie din statutul general din statutul real ;lucru ce de alt-fel am v'e'clut ca este si logic si natural, datfind ideile dominante ale timpului.

n'y a qu'une voix, dans la doctrine traditionnelle sur lanature du statut des successions, dice Laurent 1), Au XVIIIsiecle on n'avait meme aucun souvenir que la realite dustatut eat jamais ete contestee ; tout le monde était d'accordpour affirm& que ce statut était reel. On disait que cela-était certain. Et cepandant on veut faire dire au legislateurfrancais qui ne connaissait que la tradition francaise, que lestatut est personnel. Quoi ! les auteurs du Code civil igno-raient, de memo que nos vieux legistes, que l'on eat jamais_soutenu la personnalite du statut des successions, et l'on

I) Laurent, Le droit civil international, t. VI, No. 130.

d'intaia

<di

20

pretend gulls ont consacre cette doctrine qui venait de s'in-troduire en Allemagne et qui a seulement eté admise dansla seconde moitie du XIX siecle par le Code d'Italie ! L'ana-chronisme est palpable, et il prouve l'impossibilite absolueque le legislateur francais ait voulu admettre le principe depersonnalité*.

Vechil autori, ins., i urisprudenta trances& realisase, pre-cum am *tut, un Ore-care progres: ei reserve', imperiuluistatutului succesoral local, regularea succesiunilor imobiliare,

Mead pe aceea a succesiunilor mobiliare, statutului ulti-mului domiciliti al defunctului.

Autoril Codului Napoleon adoptand in totul aceste principii,negresit, ca i azi vom avea s resolväm in Francia conflic-tele intre legile succesorale francese i acelea a altortot in acelasi mod.

In acest sens, s'a pronuntat doctrina i urisprudenta Iran-cesa aprOpe unanima:

Taulier, t. I, No. 119, nota A de Duvergier ; Duranton, t.I, No. 84, 87, si t. VI, No. 82; Toulier, t. I, p. 56;- Aubryet Rau, t. I, p. 84;- Demante, t. I, No. 10. biss. IV, No. 10,biss. III; Valette sur Proudhon t. I, p. 97 i urm.; Foelix,t. I, No. 66.

Colmar, 12 August 1817, Sirey 1817, 2, 217; Cassation,14 Martie 1837, Sirey 1837, 1, 195;-Cassation, 8 Decembre1840, Sirey 41, 1, 56; Req. rei., 12 Decembre 1843, Sirey1844, 1, 74. - Req. rel., 28 Aprilie 1836, Sirey 1836, 1,.

747; - Civ. rei., 16 Februarie 1842, Sirey, 1842, 1, 714; -Grenoble, 28 August 1848, Sirey 1849, 2, 257; - Paris, 13Martie 1850, Sirey, 1851, 2, 791;--Paris, 6 lanuarie 1862; -Sirey 1862, 2, 237 ; - Paris, 25 Main 1852, Sirey, 1852, 2289;- Cassation relet, 13 Iulie 1869, Daloz, 1870, 1, 136;-Pau, 7 Ianuarie 1872, Journal du droit international pried,annee 1875, p. 79 ;-Paris, 29 lulie 1872, Daloz, 1872, 2, 223; --Cassation, 27 Aprilie 1868, Sirey, , 1868, 1, 260;-etc., etc.

Nu voi retine din acestä lunga lista, de cat ultima deci-siune a Inaltei Curti de Casatiune a Franciei, pe aceea din

:

si

tari,

--

-

21

27 Aprilie 1868 ; ea, in adevèr, resolvl in mod doctrinalfeta questiunile, earl fac objectul desbaterilor nestre.

Malta Curte de Casatiune, recunOsce :1) CA un trances pOte avea un domiciliii legal, in strèinätate;2) C. succesiunea lui se deschide la ultimul sea domiciliii;3) Ca domiciliul lui se afla acolo, unde 's1 are principalulti stabiliment; Si4) CA succesiunea lui mobiliara, se reguleza dupa legea

acestuitta, solutiunile, generalmente, admise de juri spr udenta francesa,Din causa insa, a dispositiunilor art. 13, Cod. Civ. trances 1).

doctrina si mai ales jurisprudenta, nu admite ea un streinpOte dobendi, fara autorisatiunea guvernului trances, un ade-verat domiciliii in Francia; in acesta ipotesa, el este presu-pus ca a conservat domiciliul sea anterior, care de cele maimulte ori, va fi in tara lui de origina, in cat, aplicand legeaacestui domicilia, in fapt, se va intempla, ca se va aplicainsasi legea lui nationala.

Sa observam insa bine, ca nu acestä lege voeseit tribuna-lele francese sa aplice ; ci. pe aceea a domiciliului; cea d'in-toil nu se apnea, de cat, pentru cl cea de a doua trebueaplicata: coincidenta lor este dar involuntara.

In contra acestei teorii, s'a ridicat o tinera pleiada de iu-risconsulti francesi, putini la numer, dar valorosi; impacienti,fata de apatia i indiferenta legiuitorului trances, ei .voesc pro-gresul cu ori-ce pre(.

Printre acestia sunt: D. Ernest Dubois, profesor la Facul-tatea de drept din Nancy, distinsul sea elev, D. Antoine, DLouis Renault, profesor la Facultatea de drept din Paris,Laurent, Weiss, et. 2).

1) Bine analisat, Ins, acest art.. nu vorbesce de domiciliul ordinar, cide un domicilia special, stabilit In vederea unel naturalisarl; el creaza:o adevërata denizatiune, care permite streinuluT s astepte termenele pentru-dobêndirea el.

2) Ernest Dubois, Journal de droit international privd, t. II, p. 51-54 (1875), Antoine, De la succesion légitime et testamentaire en droit in- .

W3L10 TECA

* ACADE1IE1 *ROMW-F,

22

Laurent, in Dreptul sell civil interna(ional,cu multinfe-rior frumeselor sale Principii de drept civil, a dat loc lamulte contraziceri.

Ast-fel, du$ ce stabilesce, discutand chiar cu violenta incontra d-lui Dubois, ca statutul succesoral, in genere, este unstatut real (t. VI No 130), dile va-pagine mai la vale, pretindea dovedi ca statutul succesoral mobiliar este un statut personal.

In contra adev6rului istoric, el pretinde Inca (No. 136), caacesta este conform traditiunei ; si in fine, conform si cupicrarile preparatoril ale Codului.

insusi recunoscuse cate-va randuri mai sus, cä dis-positiunea cle mobilier du citoyen francais residanttranger est rdgi par la loi francaise comme sa personne,din cartea preliminara a Codului, a fost suprimata, cu acestacarte insasi.

Ce dovedesce insa acesta ? Tocmai cä legiuitorul nu a voitse inoveze. Oh! daca acesta dispositiune trecea in Cod, a-tunci discutiunea era imposibila, i noi am fi lost cel d'antai,cari am fi aplaudat.

Din nenorocire discursurile lui Portalis, Faure etc. suntde fata, pentru a marturisi c. legiuitorul frances nu ainovat.

D-1 Louis Renault 1) nu tagaduesce ca traditiunea estecontrarie tesei sale ; el totusi voesce sa o adapte ei, prin in-terpre tatiune.

«Nous pensons, zice D-1 Renault, que c'est la nationalité quidoit determiner ici la loi applicable ; ii semble, en effet, re-sulter de l'art 3, al. 3 du code civil, que la loi francaise regitl'état et la capacité des Francais, quel que soit le caracterede leur établissement a l'etranger; il n'y pas de raison 86-

ternational price, cu o prefatl de D-nul Dubois; Louis Renault, De lasuccession ab intestat des dtrangers en France et des Francais a l'étran-ger ; Laurent, Droit civil international; Weiss, Traitd élémentaire dedroit international privd.

1) Louis Renault op. cit. p. 16

Oil,a I'd-

.

23

rieuse de distinguer entre la loi , sur l'etat de la personne et laloi sur la devolution de la succession,.

Intr'adev'er, nu exista nici un motiv serios a face acestadistinctiune; asimilarea lor constitue, de sigur, un progres; legiui-torul bled nu a facut-o i .nol nit ne putem pune in locul lui.

Mai departe, insu0 D-1 Renault recunesce: «Nous ne nousecartons pas de la doctrine ancienne, cello ci s'attachait audomicile, parce quo pour elle le domicile determinait le statutpersonnel. Comme pour nous, la nationalite regle le statutpersonnel, elle doit avoir le memo effet pour la succession

liabemus reum confitentem ! Eta dera stabilit, inteun modirrefutabil, prin insasi marturisirea adversarului nostru, c.vechea doctrina s'attachait au domicile; pentru ce ? moti-vul '1 cunestem mai bine, de cat D-1 Renault bine voescea ni'l comunica

Nu, pentru c statutul personal se regula dupa legea do-miciliului, s'a regulat statutul succesoral mobiliar dupa aceeasilege, ci, pentru ca, voind pur i simplu sA inlesnesca liquida-rea succesiunei, vechil autori i vechea jurisprundenta ail fa-cut sit se reportesa se concentrefictivamente, tete bunurilemobile, la locul unde ele, naturalmente,de ordinar,se gasesci).

D-1 Andre Weiss, care de mai multe ori ne face on6reasa ne citeze i sa discute opiniunie nestre, crede a puteaintroduce noua theorie in Codul Napoleon printr'un argu-ment, de sigur de ua. mare valere in legislatiune, de niciuna Mod, in interpretatiune:

Pentru ca Codul Prusian prin § 28 supune oblectele mo-bile legei, sub a carel juridictiune personala se allA si pro-prietarul lor; iar imobilele, legel situatiunel lor; i pentruca, lata de aceste texte, Savigny nu a esitat a afirma c. inGermania, Inca din secolul XVIII, personalitatea statutului suc-cesoral a lost totusi admisa, de ce interpretil Codului Napo-

1) Vast de statutis § 9 cap. I, No. 8 si 1: I. Wet ad Pandectas t. 1lib. X. lit. IV, Basilesco op. cit. p. 100 i urm.

mobilière. ,

24

leon la finele secolului XIX, un secol aprOpe dupa promul--garea lui, nu ar putea si el face u atare asimilatiune ?

Observ, mai anal, ca Savigny nu a afirmat «que depuisle dix-huitième siècle, la personnalité du statut des succe-sions, meme immobilière, est commundment prolessee par lesauteurs et par la lurispudence en Allemagne., cum pretindeD4 Weiss.

Din contra, dupe ce Savigny 1), in § 375, in mod adeveratmagistral, cercetéza care este natura dreptului de succe-siune, i, printeua analisa savanta, 'I arata ca ua prelun-gire artificiala a puterei, adica a vointei omului dincolo demarginile vietei sale, conchide, in theorie, ca in logic&si in drepta ludecata, el nu 'Ate fi guvernat de ua alta lege,de cat de aceea care guverna insäi persOna, i acesta !Aradistinctiune de natura bunurilor earl compun patrimoniul ei:fie ele imobile, mobile sail creante 2).

«Daca ua atare conceptiune a lucrului, adaoga Savigny,,este drepta, trebue dar, sè sustinem ca dreptul de succesiunecata a fi regulat de legea locului domiciliului, pe care de-Junctul 'I a avut in momentul mortei sale

Decisiunea lui Savigny este Inca determinata nu numai deratiunea philosophica, dar si de consideratiuni practice: inla-turam legea domiciliului? nu ne remâne, Vice Savigny, nici

alt loc de cat acela, unde averea kisatd, succesiunea secisesce in fapt, i prin urmare lex rei sitae ar fi hotaratere.

«Unde insa este acest loc ? Averea, ca un tot, este un ob-ject ideal, de un continut absolut nedeterminat, consistand,'Ate, din proprietate sail alte drepturi reale, din creante sidatoril, ale caror pail constitutive ail de sigur uä fiinta cutotul inviSibila. Acestá avere este, asa dar, pretutindeni i ni-caeri, ast-fel in cat un locus rei sitae nici ea se pete gasipentru densav.

Eata adeveratul motiv practic, pentru care Savigny grupeaza

1) Savigny, System des heutigen römischen Rechts t. VIII § 376 i 376.2) V. Basilesco op cit. p. 48.

.

un

25

-tete bunurile unei persOne, imp-reuna cu acesta, intr'unsingur loc, la ultimul domiciliii al lui de cujus.

In § 376, Savigny nu numai ca. nu afirma c theoria saeste communément profdssée ci din contra, el examina celetrei sisteme in vigOre: acela al personalitd(ei, pe care 'I a-pAra el ; al realitd(ei absolute ;si in fine; al unei realitap

-atenuate, adica acela, care distinge intre mobile si imobile.«Opiniunea aparata de mine zice Savigny 1) dupa care

domiciliul decide in general din secolul al XVIII incoa,in special in Germania, este in utt, continua crescere; ea a alunsla ill recunOscere generala, dupa ce mai anteig, ea a lostprima& de preferinta pentru succesiunele ab intestatD.

Cand, insa, a aluns ea la acesta. recunOscere ? De sigur abiacatre jumetatea acestui secol ; cad insusi Savigny recunOsceca cea de a treia opiniune, de si restrinsa din ce in ce, nua disparut Inca: ba, din contra, dupa insasi marturisirea luiSavigny, ea formeza opiniunea dominant& in Anglia, in Anie-rica si in Francia.

In ori-ce cas, marea opera a lui Savigny, System des heu.tigen römischen Rechts, nu a apitrut de cat in 1849, si tetalumea scie cit opiniunea, dupa care succesiunile trebue sa fieregulate dupa ua singura lege, fart distinctiune intre mobile,imobile sail creante, cu tOte incercarile anteriOre, a gasitpentru intaia Ora basa sa, corpul i explicatiunea sa philosophicain acesta magistrala opera.

De la aparitiunea theoriei lui Savigny, negresit, toti Omenilde bun simt a& vezut cat de rudimentara i nepotrivita, noilortrebuinte sociale, era veche theorie a statutelor, si nu ait in-tarziat de a se realia la dense.

A lua ins& thoria lui Savigny ca punct de plecare i careazam al interpretarel Codului Napoleon ori a Codului Ca-ragea, este, cel putin, temerariil.

Sa mai adaogam Inca, ca intre legislatiunea german&cea franceza nu exist& nici urt potrivire ? Pe cand, in Francia

1) Savigny, op. cit. VIII p. 302, lit. C i lit. B.

'0

0

26

Codul.civil strange, in articuli precisi, dispositiunile legislative,.fixate si tärmurite de traditiuni necontestate, in Germania,Dreptul privat este asternut pe acea patura greet si de ,multeori nebula* care se chiama Das heutige römische Becht,Dreptul roman modern, adica Dreptul roman ast-fel cum el alost receput din manile glossatorilor, in secolul al XII si urma-toril, i precum, succesiunea timpului i trebuintele moderne,fault: nici un text precis nu margineste aid tendinta de pro-gres a jurisconsultuldi.

Ast-fel, aa putut Germanii, si in special tot Savigny, in mii-locul secolului al XIX, in care comerciul a luat o asa demare desvoltare, sa adapte principiul nerepresentatiunif,nihaper extraneam personam nobis adquirtur din dreptul ro-man, trebuintelor moderns, fara sa violeze, nici textul, nici spiritullegel germane: pentru ca dreptul roman german este un dreptm obil, flexibil; nu tot ast-fel este si dreptul frances.

SA conchidem dar, ca alai% de recenta inovatiune tentatade Savigny i scOla germana, urmata in teorieeste adevaratde opiniunea culta a iuristilor moderni, la finele si la ince-putul acestui secol nu exista in Europa ca si in America, oalta Were de cat:

a) Ca statutul succesoral, in general, este un statut politicsi real.

b) Ca succesiunile mobiliare se reguléza dupa legea ultimu-lui domicilid al lui de cujus ; iar cele imobiliare de legea si-tuatiuneI lor.

Jurisprudenta francezA, la randul sail, a cercat, de cate-vaorl, sa urmeze doctrina cea noua singura hotarare impor-tanta, in care chestiunea este pusa pe lata, este acea a tri-bunalului civil din Havre, din 28 August 1872 (Sirey 1872, 3,p. 313); ea insa, precum mArturisesce insusl Laurent (t. VINo. 134) nu a gasit imitatori, ci a ramas isolata. i Incatrebue sit observAm, cA decisiunea de principia a acestui tri-bunal nu avea in specie nici uä utilitate practica, cad chiardaca el hotara c. succesiunea mobiliara a unui strain se re-

:

Pad

27

gulezd dupa legea domiciliulu sad, avand deja stabilit inprima parte a sentintel sale cà un strain nu pate avea undomicilid legal in Francia, lard autorisatiunea guvernuluicare in specia nu exista,-0 ca el a urmat sa. pastreze do-miciliul sad anterior, cele doted legi, a domiciliului si anationalitatel, confluad intr'una i aceasi.

Ast-fel s'aa zadarnicit tate sfortarile novatorilor: doctrinajurisprudenta ad ramas tot la vechia theorie a statutelor,

asia precum ea a lost intocmita de jurisconsultil veacului alXVIII.

II

Din examenul precedent a resultat, ca succesiunile mobili-are urmóza, sä se reguleze dupa legea ultimului domicilid adefunctului;

Unde insa este acest domicilid ?«Domiciliul unui om, zice Savigny 1) este locul pe care el'1-a ales in 'mod liber ca sedid permanent si in acelasi timp

ca centru al raporturilor sale de drept i al afacerilor sale D2).Acasta definitiune nu s'a contestat si nu se pate contesta

de nimeni; din contra, ea este si aceea a codului Napoleonart. 102 si a codului nostru civil art. 87.

Este adevarat c Romanii, alaturi cu acest domidiiü, propridzis domicilium mai cunóstea i origo ; acesta, insaavea o insemnare mai mult politica; el se dobandea prin nascereprin adoptiune, manumissiune i allectione, libera alegere,confera, celor ce '1 obtinea, dreptul la munera, dar impuneala sarcinile municipale.

Cu caderea insa, a regimului municipal 3) roman si cu acor-darea dreptului de cetateni romani, la toti supusii Imperiului,

1) Savigny op. civ. t. VIII § 353 p. 58.2) Legea 7 Cod. de incolis (10, 39) si L. 203 de verb. significatione D

50, 16.3) V. I. Kalindéro, Le regime municipal remain, in Revue générale da

droit et des sciences politiques (Basilesco) fascicula 3 p. 400 si ur.

si

'0

si

si'i

28

de cAtre Caracala, dar, mai ales, prin supresiunea tutulor legi-bor municipale de cAtre Leon Phiosophul, in secolul IX, im-portanta acestui fel de domicilid origo a disparut cu

.desavarsire.Quid, insa, de domiciliul unui fill de familie ?Nimeui nu s'a indoit cA fiul sau fiica de familie pot avea

un domicilill propria, ast-fel, Ulpian: «Placet etiam filios fa-milias domicilium habere posseo) Papinian «Patrisdomicilium filium aliorum incolam civilibus muneribus a-lienae civitatis non adstringit: cum in patris quoque per-sma domicili ratio temporaria sit 2)*, in fine, tot Ulpian<Non utique ibi, ubi pater habuit, sed ubicunque ipsedomicilium constituit

Din aceste decisiuni resultä:a) CA, un fiti de familie, la on ce versa., jurisconsult,ii

nu fac distinctiune pOte sa,11 dea un domicilill proprid,ubicunque ipse domicilium constituit ;

b) CA fiul de familie nu p6te fi adstrans a pAstra domi-ciliul tatalui s, ratiunea care ar fi fAcut sA 'i se dea acésta,fiind temporaria.

In special, pentru un fiu minor, chiar de am presupune caprin insusi faptul nascerei, el dobindesce domiciliul tatAluisell, el nu'l va putea pAstra, de cat, atat cat el nu a doban-dit un altul.

Inteadever, de presupunem decesul unuia dintre pArinti, acestminor va cAdea in tutela supravietuitorului pArinte, sail aunui strAin; i intr'un cas i intealtul insa, domiciliul sed vafi de aci inainte la tutorul sêt1; lucru rational, cAci de acumtOte afacerile sale, tOte relatiunile sale de drept vor fi con-centrate in mana acestuia.

AcéstA dispositiune este atat de rationala in cat ea a tre-cut in codul Napoleon art. 180 si in codul nostru art. 93.

1) Ulpian, ad Sabinum 30, ad municipatem et de incolis 50, 11.2) Papinian, Responsorum 17 D. ad. mun. 50, 13) Ulpian ib. id. legea 4

.

29

Cessante causa, insä, cessat effectus s, cand tutela incetezasad cand tutorul se schimba, minorul, orl, va dobandi un do-miciliu propriu, on, va lua domiciliul noului sea tutor.

Ce relatiune de drept mai !Rite el, dre, avea cu domiciliultutorilor sèi anteriori ?

De sigur cä nici una ; atunci mai ales, cand tutela s'aschimbat a parte tutoris, prin mOrtea acestuia, de e-xemplu .

Da questiune ins& ni se impune, de ua cam data: trebuesa examinam care este caracterul statutului de tutela, este elun statut de ordine publica, care se guverne, prin urmare,tOte persenele aflatere in cuprinsul teritoriului ? sad este el,pur i simplu, un statut personal, depinzand ca atare ex-clusiv de legea nationala a minorulul

Excelenti autori ad sustinut ca statutul care organisatutela unui minor este un statut personal, ast-fel Fiore,Weiss ete,1).

Altri din contra, ca Zachariae, Aubry et Rau2) etc. pretindca el este un statut de politie si de siguranta, care interesäbuna ordine a unei tari.

Trebue, insa, sa recundscem ca acesta discutiune este farfolos; cad, i partizanii celei de a doua opiniuni nu intelegfar& un interes legitim, sa se amestece in regularea tuteleiunui strAin, pe care de exemplu, legea acestuia a organisat'o delapentru a pro tege, in destul, persona i averea nici adeptiicelui d'antal system nu pretind a läsa far& protectiune peun minor a caruI lege nationala nu'l ocroteste sulicient, 3)

Sa Warn cazul nostru : eine va Ii tutorul unui minor aus-triac aflator, in Romania, sub imperiul codului Caragea ?

In primul rand, de admitem cá acest statut este personal,vom consulta legea Orel sale, in specie legea austriaca. ;

1) Fiore op. cit. No. 174 p. 295; Weiss, op. cit. p. 408 i ur. v. Si.

autoritatile citate de acesta.2) Zachariae Droit civil § 78 si 2; Aubry et Rau t. 2 § 31 P. 1.3) Fiore op. cit. p. No. 174 p. 296, Weiss op. cit. p. 409

-

.

lul;si

30

acesta deferä tutela tatalui, i, in lipsa de tata, rudelor celormai apropiate, cu exclusiunea lemeilor si a streinilor.1) etc.

Taal, insa, este mort i alte rude nici in Austria nici inRomania, unde el se afia,nu in trecere, ci in mod fix,nuare de cat un bun matern, roman de origina.

In acesta hypotesä legea austriaca nu organisa nici uätutela ; ea lasa pe acest minor fart nici uh protectiune ;legea romana va fi ea Ore tot atat de indiferenta ? Morala,ordinea publica exig ca acestui minor sa 'i se dea un pro-tector ; in lipsa legei str'eine, legea romdn ii va ocroti eava organisa dupa dispositiunile sale, negresit, tutela 1u12).

Un alt motiv, care se opune la aplicatiunea legel austriacein Romania, este ca acesta lege eecludand din tutela legitimaa unui minor, fie el chiar austriac, pe bunul sü materndin caual al el este roman, legea romana i udecátorulroman nu pot sanctiona ua asemenea incapacitate, care aduceua adevOrata atingere ordinei publice romana, ba chiar estebarbara; pentru ca tutela nu este organisata in interesultutorului, ci in acela al minorelui; on acesta trebue, mai Antalde -Vote i cu ori-ce pret, proteiat.

Asa dar, fie ca consideram, ca legea austriaca nu organizanici o tutela in casul nostru, fie ca ea contine clause contrariiordinei publice romane, legea roman& va regula singura tutelaminOrei Elisaveta Guma.

On dupa art. 4, combinat cu art. 12, Cod. Caragea, parteaIII, Cap. XXI, tutor va fi ruda cea mai de aprOpe, cu exclu-siunea femeilor, afar& de mama sail buna, cari in specie nuexistail, hind predecedate.

Cea mai de aprOpe rucla fiind insa bunul matern, Graful Rosetti,

1) Textul italian al art. 192 din codul Austriac zice a tutela nu se vadeferi In regain acelora coni locuesc in state strgine ; el nu exclude 1nslin mod explicit pe strëinl.

2) Observ c chiar legea austriaca statueaza de eo quod plaerumquefit, adid. se refers. la u5. tutela si la un minor aflat in Austria iar nula unul ce locueste in tail streine; pe aceasta pare a '1 abandona legelAcestel din urmit.

31

trebue sä o;licem, cá acesta a lost tutorul WI de drept ; inacelasi timp el a lost si cel de fapt, cad el a luat grijä depersOna minorei, din cep. mai fragedl a el copilarie i pand lamOrtea sa.

Asa dar, domiciliul acestel minOre nu a putut Ii, de cat labunul sOft matern.

Deci :Succesiunea mobiliath a minorei Elisaveta Guma, urmand

a fi regulata diva legea domiciliului sü, i acesta find inRomania, legea romanä este chematá a o devolua.

Ori, dupe, art. 16, partea IV, cap. III c. Caragea, rudele desus find protemisite celor de allturea, bunul matern, GrafulRosetti a lost singur cu exclusiunea surorilor sale consan-gene chemat la succesiunea nepOtei sale, Elisavetta Guma.

1351,10TEC4

" ACADEMIEI *

ROWANS

TIPOGRAFIA «GUTENBERG»

JOSEPH GOBL

23, Strada Doamnei, 25BUCURESCi

4/

,1 ,

Bucuresei. 23, Strada Minuet, 25, Bucuresci.