MAX EISEN

CI] PIIIITT]I,,

\{IITII,

O poveste despre curaj gi

supravieluire Ia Auschwitz

I

tfr

Cuprins

Notaautorului.... ....ixHdr{i - .. .. ... xiProlog ..... ..... 1

l, CopiliriainCehoslovacia... ...........92. Verilelafermi .......253. Schimbiriimportante..... .........294. Vialasubadministraliamaghiari... ........ 35

5. Un an pentru nagtere gi moarte . . . . . .495, UltimulSeder. ........51

E, Sosirea la Auschwitz Il-Birkenau . . . . .659. ArbeitMachtFrei .....7310. Desecareamlagtinilor...... .........87ll. Fantomeumblitoare ........9112. Obucatidegunci. .......9513, Selec1ia, iulie 1944 .....9914. Desfelenireaterenului delAngiAuschwitz .. . . ..... 103

l5.Saladeoperalii ;...... .....10916. OperafiiinBaraca?l.... ...117lT.Ooalicutocani ....129

18.DistrugereaCrematoriului4 ..... '..13119. Margulmorlii. ......13720. Melk, Ebensee gieliberarea .........1472l.Ebensee,dupieliberare .....15922.Delaeesk6BuddjovicelaMoldava .........16323. Vindecarea emofionalS gi fizicl . . . . .17324.Marienbad.... .......17725.Praga .......18326.RevenirealaKo5ice ........1912T.LagbrtlEbelsbergDP... ....19928. Canada .......205

Epilog .......2r1Postfu;d ...22tMul{umiri ......231Anexd ......237Post-scriptum .......247Notdasupraautorului .......251

Nota autorului

In vara anului 2012, dtpd, alte doud incerclri anterioare, amrrrccput sd lucrez la aceste memorii cu asistenta editoriali a

.lr. Amanda Grzyb, profesor asociat de informafie qi studiirrrcclia de la Universitatea din Western Ontario qi un cercetdtorrlrrclios al genocidului comparat. impreund am inregistrat ore derrrterviuri, care au fost ulterior transcrise. in orice caz, cAnd amin( cput s[ adunlm interviurile transcrise intr-o formi narativi,r oe rent[, povestea nu suna in felul in care mi-o inchipuisem eu.

irr vara anului 2014, ne-am decis s[ lisim interviurile deoparte1i sa incepem de la zero. Procesul a fost dureros. Am scrisr;rl)itolele de mdni, in creion, pe foi de hArtie impiturite intIrui, apoi solia mea, fiul meu gi nepoata mea le-au dactilografiatr rr ribdare la computer. I-am dat Amandei fiecare capitolrl;rt tilografiat, iar ea le-a editat qi mi le-a returnat cu intrebiri Eirtrgestii pentru eventuale modificiri. Amanda gi cu mine ne-amlrrtilnit frecvent timp de un an gi, in aprilie 2Ot5 - la aproape

lirl)tczeci de ani de la eliberarea mea din lagirul de concentrarelihcnsee -, am incheiat schita unui manuscris care detalia aniitttci de formare, in copilSrie, qi supravietuirea mea pe durataIlolocaustului.

>Frd6.D

-Ft \of alfotD

t0

TD

t,(ttD

.<!)

omn=zE

CN

vF

tD

Fr E'o e'F ioaq^tL1'E (!

E

F*u g*;

=-3 gEo

.dos.

o

3

z3

3.aF t35E.E E6 i'o5<^vo F'X.j,'-oE:P.;o. ,i 6<

i

o

+o

e@

z+- o[En.=F

/l--q=fl

q

H

q

Conz

urE-Itu 'Iue'eleropulal rlu tun)

'yrqrsod 1so; e snard ep lgl alllroruatu slJf,s

ap rcazaldus ap gzned o gdnq 'BaIU ealellltqesuodsargreJ ']uns elenlf eJ rJoJa erlJo rS f selultueeSe aleuoriuaur luns auef ulp allJnfol rS a1a1eg

impreund cu Amy, nepoata mea, la Marqul celor Vii' 1998'

A fost prima dati cind m-am intors la Auschwitz dup5' rizboi'

Prolog

/\f n anul 1998, am fost solicitat sd insolesc un grup de o suti

I cincizeci de adolescenli din Toronto intr-o excursie inL Polonia, unde urmau sd participe la Margul celor Vii, uncveniment anual care are loc de Yom HaShoah sau Ziua Memorialdrr Holocaustului. in fiecare an, zece mii de oameni de pe totglobul se adund la Auschwitz I gi merg impreuni spre Auschwitzll-Birkenau, unde participi la un serviciu memorial pentru celegirse milioane de eyrei asasina{i de naziqti qi de colaboratorii lor.

Amy, cea mai mare dintre nepoatele mele, fbcea parte din acest

Brup; avea 16 ani, aproape aceeagi vArst[ pe care o aveam gi euirttrnci cAnd am intrat prima oar[ in lagdr,in 1944.

Ca vorbitor supravietuitor, am fost insircinat si adaug piesele

citre lipseau: sunetele, mirosurile si sentimentele locului. Pentruprima dati in cincizeci gi trei de ani, urma si intru in lagirul decxterminare in care nazigtii omord,seri atilia oameni din familiaruca gi dintre prietenii mei. Firi morminte pe care sd, levizitez,

iii i"iiu

2 MAX EISEN

acesta era locul cel mai apropiat de spiritele lor 9i gtiam ce pentru

mine va fi o experienfi emofionali foarte dificill'Sosirea mea Ia Auschwitz Il-Birkenau in mai 1944 a fost o

experienfi terifianti. cand am coborat din tren, am observat

imediat patru crematorii urias,e foarte apropiate de peron,

adipostite sub niEte mesteceni. DeEi nu am aflat scopul lor decit

mai tArziu, acele structuri ameninlltoare aruncau fliciri Ei fum

prin cogurile lor masive, iar zidurile de cirimidi erau crdpate din

cauza cildurii datorate funclionlrii permanente. imi amintesc cIam r[mas firi cuvinte 9i mi s-a tliat respiralia, de parci ceva

monstruos urma si mi inghitS. in timp ce mi aliniam pe peron,

separat de mama gi de surorile mele, m[ sim(eam neajutorat 9i

singur, speriat de necunoscut.

Soldalii SS care se aflau la post pe peron aveau o aparenfi

brutall, iar semnul cu craniul gi oasele incrucigate de pe cigtile lor

m-a panicat. cand am revenit la Auschwitz Il-Birkenau in 1998, nu

se zlreau semne imediate ale marilor coquri ale crematoriilor sau

ale clidirilor care gdzdtiseri, pe vremuri, camerele de gazare. ceidin SS le distruseseri inainte s[ abandonezelagdrd, in ianuarie

t945,iar clidirile ziceatacum ln ruine. Mestecenii crescuserl mai

inal$ qi, acolo unde fusese odati noroi, era acum un covor verde de

iarbi. Dispiruseri mirosul de carne arsi 9i prizonierii slibinogi in

hainele lor zdrenluite, minali de gardienii SS.

Locul imi pirea ciudat de inofensiv qi am fost izbit, in special,

de uriaga sa goliciune, de ruinele baricilor 9i sirma ghimpatS'

Cdliva kilomelri mai departe, la Auschwitzl, amvdzut baricile in

care petrecusem atitea nopfi, locurile in care fusesem forlat sistau la appel ore intregi qi locul in care canta orchestra. Mi-am

amintit foamea, teroarea, ep:uizatea permanent[' Dar mi-am

amintit qi cAteva momente critice, sfaturi, mici gesturi de

bunlvoinfd, conversafii cu ceilalli prizonieri qi spitalul lagarului,

care devenise o parte attt de importanti a poveEtii mele'

Sherri Rotstein, unul dintre organizatorii contingentului

canadian ai Marqului celor Vii, igi aminteqte cum m-a vizut inacea dup6- amiazd., inconjurat de participanfi. Ea a spus ci Vorbind in fala spitalului din Baraca 21 in care am lucrat, in 2014.

4 MAXEISEN

priveam in depdrtare gi se intreba la ce m[ gindeam. $tia c[revenisem in trecut - emolional gi fizic -, intr-un loc foarte

intunecat, dar eraincurajatd de faptul cd eram inconjurat de tinerievrei, viitorul evreilor. Este adevirat c[ revenirea mea in lag[rm-a umplut de tristefe, dar m-a Ei reconfortat cind am vizut-o pe

Amy as,ezdnd o fotografie a familiei mele pierdute pe ruinele

Crematoriului II. Am gtiut cd ei se aflau lmpreuni cu noi in spirit.Iar Amy reprezenta generaliile de copii gi nepoli care au prosperat

dupd genocid.Primul meu pelerinaj inapoi la Auschwitz-Birkenau mi-a dat

puterea sl vid, si simt qi si transmit faptele oribile pe care nazigtii

le infiptuiser[ aici. Aceast[ excursie a fost cea care m-a angajat

din nou pe drumul de educator gi vorbitor despre Holocaust,munci pe care o incepusem, pentru prima dati, in urmd cu gase

ani. Din acel moment, m-am linut de un program riguros de

prezentiri la gcoli gi de alte evenimente gi am revenit la Auschwitz

de multe ori. intr-una dintre aceste excursii, mi s-a aliturat Ei

|ulie, cealalti nepoati a mea. Ea imi spusese c[-9i aminteapovegtile despre lagirele morlii din fragedl copilirie, dar, pdni nu

a cilcat pe pimintul de la Auschwitz, nu a inleles cu adeviratnivelul dezinformlrii naziste qi gradul de distrugere a vieliloroamenilor. Ea mi-a descris impactul pe care l-a avut vederea

baricilor mele, a silagului meu gi a locurilor in care am muncit.Ea m-a privit intotdeauna ca pe un birbat puternic, fericit qi

energic, neafectat de tragediile care mi-au lovit familia gi pe mine.

Mi-a spus cAt de mult respecta misiunea mea personald de ainvdfa cAt mai mulli oameni posibil despre soarta evreilor intimpul Holocaustului.

Am linut prima mea prezentare publici ln fafa unui grup de

elevi de clasa a treisprezecea de la liceul catolic St. foseph dinBarrie, Ontario, in mai 1992.Eram nervos qi respiram greu stAnd

in fala lor, spundndu-le rapid povestea mea. Nu aveam abilitatea

de a vorbi in public pentru a-mi transmite cu ugurinli povestea.

Dupi ce am terminat, mi-am spus ci n-o sl mai fac niciodatiasta. Dar, dupi cAteva zile, un profesor mi-a transmis o notd de

CU PRETUL VIETII 5

rrrultumire prin care declara cAt de mult apreciaseri studentii{.ur(loarea mea gi cit de bine inleleseserl Holocaustul. Acestl,'.'rlback mi-a dat increderea de care aveam nevoie si ami ()nIinuat sd vorbesc, atunci cAnd eram invitat, la diverse, r't'rtimente.

incepAnd din ziua aceea, m-am imbarcat lntr-o cilitorie derrrvitare de o viali gi mi-am nuantat discursurile pentru diversele, .rtcgorii de vdrsti. Ast[zi, pot sd le vorbesc gi unor elevi de clasa ar urcco, gi unor studenfl de la universitate, dar qi tuturor celor.rlllti intre aceste extreme. Am cdlStorit de-a latul Canadei, de laNl.rritimes pdni in British Columbia, cu angajamente derlrsrursuri, adresAndu-md unor audiente mari sau mici, de larrrvclul unei clase pdnd la cdte doui mii de elevi adunafi intr-o sa16

,lt'le'stivitili.()datd, in timpul unei sesiuni de la o gcoali elementard din

''rrtlbury, Ontario, am fost intAmpinat Ia ugi de un grup de elevi,1,' t lasa a cincea gi am observat ci to(i purtau la piept autocolante( rr steaua lui David. M-au intrebat daci vreau gi eu una. Dupi ceirri arn pus-o, ei m-au insolit in clasa unde erau aduna{i optzeci dellt'vi. Profesorul m-a informat cd toli citiserl cartea Number the\/rrrs gi fuseseri sensibilizafi de discriminare. Am petrecut cu eirl,rtrir ore gi le-am spus povestea mea. Ei au notat cAteva intrebdril,t' o foaie de hArtie, iar eu m-am striduit sd le rdspund cAt am

l,rrlut de bine. Cdnd am terminat, ei s-au aliniat si mi-au cerut s[l,' scrnnez foile de hArtie cu intrebiri gi s[ adaug un comentariu.irrrii dintre ei aveau chiar foi suplimentare ca sl semnez pentrul,rrrriliile lor. CAteva siptimAni mai tdrziu, mi-a sosit un pachet del,r qcoali. in el se afla o pituri de pAsll cu douizeci de pldcule,

' ,r.(' aritau ce invdtaserl elevii din prezentarea mea.t) pldcufi prezenta o locomotivl care trigea nigte vagoane de

vrtc. Alta infiliga niEte birci de pescuit care transportau eyrei,l,rnezi in Suedia. Alta avea o imagine cu familia mea, inclusiv ceirloi l'rati ai mei linAndu-se de mAn[. Acest material era, intr-a-rlt'viir, un proiect memorial remarcabil gi mi-a int[rit importan{arrt't csitilii de a studia serios istoria.

i: 'r r. rErrtrEii--lti-r

6 MAXEISEN

Mulli dintre elevii cu care vorbesc sunt in clasa a zecea, pentruci acesta este nivelul la care se predi istoria celui de-al Doilea

Rizboi Mondial. Mi striduiesc si le menfin atenlia treazd pentruo ori gi jum[tate, dar ;i in urmitoarea perioadi, dedicatiintreblrilor gi r[spunsurilor. Deseori, elevii mi abordeazdla finalpentru a face diverse comentarii, pentru fotografii sau pentrua-mi cere un autograf. Profesorii gi directorii mi-au spus de multeori ci sunt uimifi de cit de atenfi sunt elevii atunci cAnd le

vorbesc. Nenumiratele scrisori pe care le primesc de la elevi qi de

la profesorii lor atestd faptul ci ei inleleg cu adevlrat importan[aistoriei Holocaustului. Acest lucru dl o perspectiv[ propriilor lorbetelii, incurajeaz|protejarea unei societili democratice qi ii ajutisI ia atitudine atunci cind vld nedreptili.

in afar[ de a vorbi la gcolile elementare gi la licee, am avut

prezentdri frecvente (uneori anuale) la unele universitili qi

colegii, inclusiv Lakehead, Trent, Ryerson, Brock, Universitatea

Northern British Columbia, Universitatea din Alberta, Universi-tatea din Manitoba, Universitatea din Regina, St. Francis Xavier,

Western qi Seneca. M-am adresat, de asemenea, cadefilor de

polilie din regiunea York, poliliei provinciei Ontario Ei ColegiuluiForfelor Armate Canadiene din Toronto. Am linut prezentiri labiserici, sinagogi, biblioteci qi la centre comunitare, in cadrul

sipt[mAnii pentru educafia privind Holocaustul. Angajamentelemele din afara oraqului sunt foarte intense; uneori, lin chiar gi

cinci prezentiri in trei zile. Aceste cdlitorii pot fi epuizante dinpunct de vedere emolional gi fizic. Dar am sentimentul ci ele sunt

necesare. $i, in ciuda naturii foarte solicitante a muncii, sunt

mereu fericit si intAlnesc divergi oameni din toatd !ara. Daci sunt

disponibil, nu refuz niciodati o solicitare de a vorbi.Deqi este dureroas[, munca mea pentru educalia despre

Holocaust mi-a finut spiritul tAn[r. Cred cI o nou[ generafie se

poate referi la Holocaust gi la lecliile sale cu o nou[ infelegere

asupra felului in care acesta poate acliona daci nu este oprit.Speranla mea este aceea c[ studenfii pe care-i intilnesc vorcombate rasismul Ei bigotismul oriunde 1l vor intAlni, ci vocea lor

CU PRETUL VIETII 7

', vrr auzi gi ci vor face diferenfa in societatea canadiani. DupIrrr,ri rnulte vizitela Auschwitz, pot observa cum rdmiqi\ele fizice.rl,' llolocaustului se deterioreazi constant gi cum martoriiur ulrlri, la fel ca mine, imbitrAnesc tot mai mult. inleleg cAt este,lc inrportant ca supravieluitorii s[-gi spuni povegtile, pentru a

onoril Si a aminti de oamenii gi de potenfialul uman care a fost,lr.,lrus. Acest volum este etapa finald a cilitoriei mele ca educatorrlr'spre Holocaust gi va ri.mine o contribulie personalil'('lnanente la istorie si la memoria celor iubili mie, care au pieritur ilcest dezastru.

Ceprrorur I

Copillria in Cehoslovacia

And m-am n[scut in 1929, in Moldava nad Bodvou,Cehoslovacia, pirinlii mei nu aveau cum si prevadipericolul gi distrugerea ce aveau s[ se abati asupra familiei

llorrstre peste un deceniu.Oragul nostru avea o populalie de aproximativ cinci mii de

lot tritori, dintre care cei mai mul1i erau creEtini romano-catolicir,rrr reformali. Includea gi aproximativ nouizeci de familiirvr e ie gti, care totalizau aproape cinci sute de oameni. in orag era o

*lrnosferi de siguranli, iar eu aveam mulli prieteni, atAt evrei, citpi ;rl1ii. intr-un capit al piefei mari a oraEului se afla Biserica

llornano-Catolic5', iar in celilalt, Biserica Reformat5. Construiteln timpul Imperiului Austro-Ungar, gcoala publicd elementar[, inrlil baroc, qi oficiul pogtal se aflau tot in apropierea pieleigrr irrcipale. Nu departe era gi un liceu.

[,ocuiam impreuni cu familia - tatil si mama mea, bunicii,rrrrchiul gi mltuga - intr-o clidire mare; fiecare cuplu avea

propriul apartament. Familiilor de evrei din orag le aparlineaur t'lt' mai multe dintre afacerile importante, inclusiv patiseria,

10 MAX EISEN

marele magazin general, doui brutirii, doui taverne, citevamagazine pentru unelte gi produse de gridinirit, un magazin de

geamuri gi unul de plante medicinale. Tatdl meu era proprietarulunei taverne numite Pivni(a, unde oamenii veneau si bea gi sisocializeze gi unde el producea si vindea o mare varietate de

lichioruri imbuteliate, cu aromi de mentd, de caise gi de ciocolati.Exista un mdcelar evreu, iar o alti familie definea un magazin de

biciclete, precum gi o concesiune Shell Oil pentru vdnzarea

benzinei. Stabilimentul medical al oraqului avea doi doctori evrei,

dr. Fried gi dr. Laszlo, gi doi dentigti evrei, dintre care unul,dr. Gertner, era dentistul familiei noastre. Alte doud cArciumi qi o

micel[rie erau delinute de familii neevreiegti. Administrafiaora;ului era condusl de echivalentul unui primar, care era gi geful

districtului Abauj-Szanto. in orag se afla gi un post de polilie.Mama, mituga gi bunica mea, asemenea celorlalte femei iudaice

din orag, erau persoane inteligente, educate, capabile gi siritoare.Toate ficeau munci voluntari, realizAnd decorafiuni pentru sinagogd

gi ajutAnd oamenii siraci. Noi lineam deschise livezile de pe

proprietatea noastri pentru cei nevoiasi, care puteau veni si culeagifructe in sezon. Cdnd au ajuns la modi hainele tricotate, femeile se

ocupau Ei de tricotat, realizAnd haine pentru ele Ei pentru fiicele lor.

Familia mea extinsi ii includea pe bunicul meu, Raphael; pe

bunica mea, Malvina; pe mituga mea, Bella; pe unchiul meu,

Eugene, care era fratele tatilui meu, qi pe so(ia sa, Irene. Degi to(imi-au influenfat tinerelea, bunicul meu m-a invSlat multe lucruridespre via!6 care imi sunt de folos gi acum. Cu tofii ii respectam gi

ii apreciam grija pe care ne-o purta. Tatil meu mai avea o sori,care locuia intr-un orag numit Almas, impreuni cu soful gi copiiiei. Numele lor de familie eraLazarovits. Servitoarea mamei mele,

Anna, a fost o alti persoani importanti in viala mea timpurie.CAnd m-am n[scut, Anna a venit si locuiascd la noi. Era o femeie

puternicd la trup gi la spirit. Degi nu era eweici, ne cunoqtea obiceiurileqi putea si recite citeva dintre rugiciunile noastre dinaintea meselor. inmintea mea, gi ea fhcea parte din familie.

O fotografie de la nunta unchiului meu, Jeno (Eugene),

cu sotia sa, Irene, ficuti in 1930.