Critici la adresa Fondului Monetar International

Crearea acestei institutii dateaza din anul 1944 prin Conferinta de la Bretton Woods ca

urmare a Marii Depresiuni din anii ’30 ce a avut urmari dezastruoase asupra economiei intregii

planete. Astfel s-a urmarit asigurarea stabilitatii sistemului monetar international si impiedicarea

reaparitiei unei astfel de situatii .

FMI este o organizatie internationala care are 186 de tari membre, infiintata pentru a

promova cooperarea monetara internationala, stabilitatea valutara si acorduri valutare

sistematice, pentru a stimula cresterea economica si niveluri inalte de folosire a fortei de munca

si pentru a acorda asistenta financiara temporara tarilor membre, in conditii adecvate, pentru

a contribui la ajustarea balantei de plati.

Insa, din ce in ce mai des, la adresa FMI-ului au inceput sa apara tot mai multe semne

de intrebare cu privire la adevaratul sau rol si mai ales la consecintele ce apar in urma

“ajutorului” pe care FMI il ofera tarilor ce au dificultati financiare. Si atunci se pune intrebarea de

ce ramane FMI un actor atat de important si de puternic pe scena monetara si nu numai?

Una dintre misiunile cele mai importante ale FMI este aceea de a acorda credite tarilor

membre pentru a le ajuta sa-si rezolve dificultatile balantelor de plati. Pentru multe tari în curs

de dezvoltare, Fondul Monetar International este singura sursa de finantare în devize, atunci

când pe piata privata, si uneori chiar si Banca Mondiala, li se refuza acordarea de credite.

In ansamblul ei,aceasta organizatie are menirea de a ajuta,oferind credite tarilor in

dificultate nu fara a pune acestora niste conditii ce vizeaza implementarea unor reforme

economice menite sa asigure iesirea din impas, asigurand o crestere economica echilibrata pe

termen lung si sa ajute la cresterea credibilitatii tarii respective pe pietele private, ceea ce ar

putea duce la obtinerea de credite si de pe aceste piete. Insa oare aceste imprumuturi chiar

garanteaza stabilitatea financiara ducand in cele din urma la reducerea saraciei, sau fac mai

mult rau decat bine?

FMI-ul a fost criticat inca de pe vremea aparitiei sale din cauza masurilor de austeritate pe

care le impune. Tot mai multi experti si analisti de renume aduc critici la activitatea FMI-ului,

contestata mai ales din momentul in care s-a declansat criza internationala, adica din vara

anului 2008. Inainte sa izbucneasca criza, FMI-ul nu mai avea o activitate intensa, intrucat tarile

nu se mai imprumutau de la acesta. Dupa ce a a aparut criza, a crescut brusc si activitatea FMI-

ului, acesta reluandu-si rolul de salvator al celor napastuiti loviti de criza. Se pare ca din ce in ce

mai multi considera ca FMI-ul “lucreaza” pentru investitorii multinationalelor, aparandu-le

interesele, considerându-se ca FMI este o institutie privata, sau subordonata intereselor tarilor

dezvoltate, mai ales ale SUA si ajunge astfel sa impuna un fel de sistem de dictatura pietelor

financiare internationale. Singurele care au de suferit in urma acestor actiuni sunt tarile ce cad

prada crizei neiertatoare si bineinteels, nu in ultimul rand cetatenii lor.

Totodata, FMI-ul mai este acuzat si de aplicarea unei retete unice în materie de tranzitie

ce nu a condus la o crestere economica în tarile sarace si cele în curs de tranzitie. Analistii

economici considera ca în cazul tarilor în tranzitie si sarace, programele FMI trebuie sa

realizeze un compromis viabil între ajustare si dezvoltare. Astfel, exista variate pareri conform

carora nu se face nici o diferentiere a conditiilor pe care acesta le impune statelor ce ajung sa ia

bani de la FMI. FMI face aceleasi sugestii la nivel economic si aceleasi recomandari de ajustare

structurala pentru tarile care urmeaza sa primeasca fonduri insa nu face o analiza detaliata a

structurii fiecareia si a problemelor ce stau la baza situatiei in care se afla tarile ce recurg la

ajutorul FMI-ului.

Sunt destule exemple care atesta faptul ca nu intotdeauna masurile pe care le-a impus

FMI-ul s-au concretizat in rezultate pozitive. Acest lucru este sustinut de tarile care au luat

imprumuturi de la FMI, dar nu numai. In Brazilia, de exemplu, cat timp a fost dictatura militara

(1964 - 1985), sprijinita de FMI, deficitul bugetar a ajuns de la 5,1% la 105,1 %. In Indonezia,

din 1967 pana in 1998, deficitul a ajuns de la 3 la 129 %... si lista poate continua.

FMI-ul nu poate sa realizeze o impunere totala a conditiilor sale, neavand aceasta

posibilitate, si astfel ajunge sa fie mai tolerant in unele cazuri, asa cum s-a intamplat si cu tara

noastra, ajustand unele conditii pe care le impusese la inceput pentru ca in final sa ofere

imprumutul tarii respective. Aceste exemple mai sunt oferite si de tari precum China, Argentina,

Africa a caror situatie a demonstrat clar ca fondurile provenite de la FMI nu a dus in nici un caz

la rezolvarea problemelor lor, si doar la tergiversarea solutionarii acestora. Banii pe care

acestea i-au primit de la FMI nu au fost folositi pentru a iesi din impas ci din contra au fost

utilizati ca o scuza de amanare, motiv pentru care au continuat sa se mai imprumute, de aceea

conditile impuse de FMI nu au garantat niciodata un rezultat pozitiv, ci mai mult, daca tarile au

facut totusi ceva, a fost datorita deciziilor politice.

Insa, pe masura ce tarile care nu mai fac fata situatiei lor financiare decurg la aceasta

ultima solutie si anume a cere bani FMI-ului. Dar, a acorda împrumuturi unor tari cu balante de

plati deficitare este o actiune riscanta ce duce la întârzieri ale rambursarilor fata de FMI, astfel

ca tarile ajung sa se mai imprumute din nou si iar din nou si tot asa , pana ce conditiile de viata

ale populatiei se inrautatesc si mai mult. Tot mai multi economisti sunt de acord ca politicile FMI

aplicate in tarile client (tinte economice) scad drastic stabilitatea sociala si inhiba obiectivele

aparent benefice, facute public de organizatie, iar Programele de Adjustare Structurala (SAP)

conduc la o saracire accelerata a populatiei.Este tot mai evident ca aceste conditii impuse de

FMI si anume reducerea cheltuielilor guvernamentale si majorarea taxelor, vor duce la urmari

negative asupra cresterii economice, crescand totodata si rata somajului.

Tarile , care pe fondul acestei crize au fost nevoite sa incheie acorduri cu FMI – cum ar fi

Ungaria, Serbia si nu in ultimul rand si tara noastra, - se vor confrunta cel putin pe termen

mediu cu nevoia de a obtine finantari si mai mari, iar obligatia de rambursare a banilor si mai

ales dobanda creditului nu va conduce in niciun caz la o crestere economica, ci dimpotriva, va

afecta redresarea economica.

Un exemplu elocvent este cel din Romania, unde chiar si dupa ce am obtinut imprumutul de la

FMI, economia Romaniei merge si mai prost si chair putem spune din ce in ce mai prost intrucat

am ajuns la un grad de indatorare in 2009-2010 pe care tara nu l-a mai vazut pana acum din 90,

unul din motive fiind acela ca programele promovate de FMI sunt de austeritate, care presupun

marirea taxelor si reducerea salariilor pentru acoperirea deficitului bugetar, mai ales daca

vorbim de criza.

Teoretic, un imprumut in situatii de criza este menit sa ajute, insa numai daca acesta

este folosit cu cap. Atata timp cat banii de la FMI, care sunt pana la urma un imprumut pe care

va trebui sa il restituim cu dobanda, sunt folositi pentru a plati salariile si pensiile, si nu in investii

din care sa iasa alti bani pentru a mai reduce din deficit, este clar ca nu vom iesi prea curand

din aceasta situatie critica in care ne aflam. Patronatele au adus si ele acuzatii Guvernului ca

dupa ce a crescut taxele, evaziunea a crescut simtitor. Este adevarat ca in ultima perioada

exporturile au crescut, dar ceea ce este cel mai important si grav in acelasi timp este ca

investitiile si consumul s-au redus drastic, ceea ce inseamna ca economia Romaniei este nu

este nicidecum pe drumul cel bun. Exporturile nu pot genera creştere economică, la anul, este

nevoie de relansarea consumului care este blocat de condiţiile impuse României de către FMI.

Statistic s-a dovedit ca din aproximativ 100 de tari pe care le-a finantat FMI-ul in ultimii 40

de ani, peste jumatate au rezultate mai slabe decat media cresterii economice globale, 25 % si-

au redus PIB-ul considerabil in timp ce unele si l-au redus chiar sub jumatate. Trei dintre ele au

trecut chiar si prin razboaie civile. Programele promovate de FMI, care nu sunt altceva decat

niste programme de austeritate, ce se desfasoara in cele mai grele conditii pentru populatia

tarilor care incheie acorduri cu FMI, au dus peste tot la tensiune si la saracie.

Personal consider ca acesta va fi rezultatul si in tara noastra, iar acest imprumut va avea

cu siguranta,grave repercursiuni pe termen lung.