Strategie de instruire -sistem de metode, procedee, mijloace şi forme de organizare a activităţii educaţionale, integrate sistemic şi operaţional, care vizează construirea experienţelor de învăţare, formarea de abilităţi, capacităţi. etc.

Componente importante ale strategiei:

1) Metode si procedee (Între metodă şi procedeu este o relaţie flexibilă şi de reciprocitate: o metodă poate deveni procedeul unei alte metode considerate principale iar în altă situaţie de instruire, procedeul poate deveni metodă.)

2)Mijloacelor de învăţământ,3)Formele de organizare a activităţii

Criterii de clasificare a metodelor didactice

Metode de învățămînt – reprezintă acele căi prin care elevii ajung, în procesul de învățămînt, sub coordonarea educatorilor, la dobîndirea de cunoștințe, deprinderi, la dezvoltarea capacităților intelectuale și la valorificarea aptitudinilor specifice.

1. din punct de vedere istoric :

• metode tradiţionale, clasice (expunerea, conversaţia, exerciţiul etc.);

• metode moderne, interactive (algoritmizarea, problematizarea, brainstorming-ul, instruirea

programată etc).

2. în funcţie de extensiunea sferei de aplicabilitate:

• metode generale (expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistraletc.);

• metode particulare sau speciale (restrânse la predarea unor discipline deînvăţământ sau aplicabile pe anumite trepte ale instrucţiei şi educaţiei, cumar fi exerciţiul moral sau exemplul, în cazul educaţiei morale).

3. pornind de la modalitatea principală de prezentare a cunoştinţelor :

• metode verbale, bazate pe cuvântul scris sau rostit;

• metode intuitive, bazate pe observarea directă, concret-senzorială a obiectelor, fenomenelor realităţii sau a substitutelor acestora.

4.după gradul de angajare a elevilor la lecţie:

• metode expozitive sau pasive, centrate pe memoria reproductivă şi pe ascultare pasivă;

• metode active, care suscită activitatea de explorare personală a realităţii.

5. după funcţia didactică principală :

• cu funcţia principală de predare şi comunicare ;

• cu funcţia principală de fixare şi consolidare ;

• cu funcţia principală de verificare şi apreciere ale rezultatelor muncii.

6. în funcţie de modul de administrare a experienţei ce urmează a fi însuşită:

• metode algoritmice, bazate pe secvenţe operaţionale, stabile, construite dinainte;

• metode euristice, bazate pe descoperire proprie şi rezolvare de probleme.

7. după forma de organizare a muncii:

• metode individuale, pentru fiecare elev în parte ;

• metode de predare-învăţare în grupuri (de nivel sau omogene şi pe grupe eterogene) ;

• metode frontale, cu întreaga clasă;

• metode combinate, prin alternări între variantele de mai sus.

8.în funcţie de axa învăţare mecanică (prin receptare) - învăţare conştientă (prin descoperire):

• metode bazate pe învăţarea prin receptare (expunerea, demonstraţia cu caracter expozitiv);

• metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate (conversaţia euristică, observaţia dirijată, instruirea programată, studiul de caz etc.);

• metode de descoperire propriu-zisă (observarea independentă, exerciţiuleuristic, rezolvarea de probleme, brainstorming-ul etc.)

9. după sorgintea schimbării produse la elevi:

• metode heterostructurante (transformarea se produce prin altul, ca în cazul expunerii, conversaţiei, studiului de caz, problematizării etc.);

• metode autostructurante (individul se transformă prin sine, ca în situaţia unor metode de tipul descoperirii, observaţiei, exerciţiului etc.)

După S. Stoian:

-metode bazate pe acţiune: exerciţiul, lucrări de laborator, lucrări de atelier, activitatea cu cartea;

- metode iconice : demonstraţia, observarea, excursiile, vizitele; - metode simbolice: expunerea, conversaţia.

După I. Nicola

-metode si procedee expozitiv-euristice: povestirea, descoperirea, demonstratia, modelarea, observatiile independente, munca cu manualul si alte carti, lucrarile experimentale, lucrarile practice si aplicative, lucrul în grup;

- metode si procedee algoritmice: algoritmizarea, instruirea programata, exercitiul;

- metode si procedee evaluativ-stimulative: observarea si aprecierea verbala, chestionarea orala, lucrarile scrise, testele docimologice, verificarea prin lucrari practice, examenele, scarile de apreciere, verificarea cu ajutorul masinilor.