Cristina Nemerovschi

Dresoarea

I D I T U RA

HERG BENET *i

CRISTINA NEMEROVSCHI

A;a lncepe de fiecare dati. Sunt acasi, din

nou, in casa mea de cind eram mici. E intuneric

gi frig, a.a cum era mereu in toamnele gi ierni-

le mele din copilirie, gi miroase a mere coapte 9i

scor;\oari. Merele noastre coapte erau cind arse

de tot, cind nefhcute, crude, pentru ci rnama

avea mereu alti treabi in loc si stea dupi ele. $ia alcool miroase, desigur, a votci, a rachiu, mai

rar a vin sau bere, dar e un miros impregnat in

zidud, in mobili, in lenjeria murdari de pe patul

in care dorm cu sora mea, in pielea mea, in pielea

ei, in pielea maici-mii, intr-atit incit deja nu mai

pare un miros aparte. E mirosul viefli noastre din

vremea aia.

E furtuni;i nu pot dormi.

Oksana a ie;it, poate s-a strecurat iarigi afar5.

ca si se vadi cu vreunul dintre prietenii ei. Miintorc de pe o parte pe alta ;i, dqi e frig, patul

s-a imbibat de transpiratia mea. De sudoarea unui

-8-

DRESOAREA

om care nu-ti gisegte linistea de care are nevoie ca

si se scufunde in somn.

De om ciruia ii e frici.

Cum si-gi dai voie si aluneci in somn, daci

nu te simgi deloc in siguranti.?

Apoi, qa scirgAie, gi mi strAng gi mai tare in

brage, mi fac ghemotoc mic, de parci a;a af pu-

tea si dispar. El si nu mi giseasci. Dar nu e el, e

mama, de data asta.

- Ludmila? Dormi?, mi intreabi in;oapti..

Mi prefac ci nu o aud. Poate o si plece.

Mi mai strigi de citeva ori. Vocea i se schim-

bi, treptat, ;i pe la a douisprezecea strigare nu

mai e vocea mamei mele, e cea a unui om incolgit,.tt

care strlga sl el duPa arutor.

Xga ci imi intorc capul ;i o vid tot acolo, in

dreptul ugii, ;optind cu o voce slabi gi ascuflti:

- Ludmilaaaataaa...

Din cap ii iese fum. Jumitate de fagi i s-a in-

negrit ;i din cap ii iese fum. Mi dau jos din pat

;i mi. apropii de ea. intind mAna;i o apropii de

ceafa ei, ;i acolo nu dau de pir;i piele, ci de un

foc, care imediat imi cuprinde degetele.

Urlu ;i mL trezesc.

-9-

CRISTINA NEMEROVSCHI

t.

IJneori, mi se pare ci toati iubirea care mi-a

fost ripiti in copili.rie, iubirea de care ar fi trebuit

si am parte mi s-a adunat in interior intr-un glob

multicolor gi scinteiazi de acolo cu putere, im-

priqtiind viagi in jurul meu. Pentru ci doar iubi-

rea e ceea ce impinge viaga si meargi mai departe.

$i, acolo unde nu e iubire, apar rini. iEi sapi

in sufet ;i te schimbi. pentru totdeauna.

Mulgi oameni au auzit de la piringii lor, care

au auzit gi ei de la piringii lor, ci iubirea e in ini-

mi. Ci locul iubirii e in pieptul tiu. Dar nu-i a;a.

invegi la un moment dat pe propria piele ci locul

iubirii e in creier, ci de acolo este coordonat tot

ce simgim. Fericirea, furia, indrigostirea, vina, ca

gi amintirile, sunt in cap, nu in inimi.

-10-

DRESOAREA

Tot ce esti tu igi este in minte. Iar lipsa iubi-

rii poate face mintea si-si construiasci un univers

propriu, care nu lntotdeauna si se suprapunS. cu

realitatea.

Poate ci inima le di doar un pic de culoare

in plus sentimentelor. Ca un filtru pe Instagram.

in perioada asta, la sfrrgit de mai, Aleea

Circului igi lasi senzatia ci pa;ind pe ea gribit te-

ai indrepta mai mult spre o destinagie de vacanEi,

gi nu spre locul unde muncegti in fiecare zi. Sunt

tei infori;i peste tot. E cald, e soare, si multe fa-

milii cu plozi mici merg spre parc, cu trotinete,

lopigele gi giletuge, role sau placi,. Unii minincS.

inghegati Alpin, cump5.rati de la chiogcul unde

vinde pugtiul ala sery, toneta de langi fostul mic

parc de distracgii, acolo unde in anul cind veni-

sem prima oari aici, ca dresoare, erau niste ma-

ginu,te electrice sub formi de buburuze. Galbene

gi ro;ii, cu buline mari, negre. Mi didusem si eu

in ele. N-r{ fi putut rezista. Aveam de multe ori

senzagia ci incerc si-mi recuperez acum copiliria,

la29 de ani - de fiecare dati cind aveam ocazia,

adunam buciEi din ea gi le puneam una peste alta.

- l.l -

CRISTINA NEMEROVSCHT

Tliiam acum ceea ce nu putusem trii atunci.

$i languri erau, n$te leagine care se porneau

cind bagai o fisi. Mi didusem in ele pini cand

totul se invirtea cu mine, gi nici atunci nu m-a; fi

siturat. Ag fi stat pugin si-mi revin ;i m-ag fi urcat

in ele iaragi.

$i nici de vata de zahir nu mi. situram vre-

odati. De fapt, de nimic din ceea ce bucura un

copil. Eram gi eu copil, de data asta unul fericit

gi liber.

Tot e bine mai tirziu, decit niciodali, nu?

Se zice ci secretul fericirii e si igi alegi rneseria

in aga fel incit si ajungi si fii pli.tit ftcand ceea ce

ai fi vrut si faci gi gratis. Visul meu se indeplini-

se; din punctul ista de vedere, aveam fericirea de

pe lume. lqa ci starea de vacangi imi era dati in

mare parte ;i de bucuria pe care o simgeam atunci

c6.nd lmi schimbam hainele de stradi cu maieul

gi colanEii pe care le purtam cam de fiecare dati

c6.nd intram in menajerie, unde mi intimpinau

fericigi copiii mei.

Shakira;i Ruslan, fiingele cele mai dragi mie.

Shakira era leoaici, acum in vArsti de patru

ani. Un pui de leu, eu inci a;a o vedeam, ca orice

pirinte sre nu poate si accepte c5, fiica ei a cres-

cut. O primisem imediat ce fusese ingS.rcati, pe la

-t2-

D RE S OAREA

doui luni. Mama gi tatil ei erau la gridina zoolo-

gici, gi mi visam uneori ducind-o si-;i cunoasci

piringii - ei o recunotteau gi se apucau si o lingi.,

fericiEi, iar eu incepeam si pling, emoEionati. Nu

reu;isem inci si fac asta, parEial gi fiindci Iuri nu

ar fi semnat de bunivoie si iasi leoaica pe stradi

;i si meargi in autobuz sau in taxi.

Shakira nu fusese primul animal de care m5.

ocupasem de mic. Mai era;i Ruslan, tigrul meu

bengalez, care intr-o vreme doar el mi fhcuse si

rimin cu picioarele pe pS.mant gi cu mintea in-

treagi. Nu cred ci mai iubisem pe cineva atit de

mult, cAt fusese mic. Nu cred ci apirasem pe ci-

neva vreodati cu ferocitatea cu care 1l protejam

pe el, avAnd mereu grijd sI nu-i lipseasci nimic.

Mai ales daci dideam la o parte fantomele din

trecutul meu si ajungeam si mi rupofiez la fiin-

gele despre care ttiam sigur ci mai sunt in viagi.

il primisem gi pe Ruslan, la fel ca pe Shakira, de

cind avea cAteva luni, ;i el fusese de fapt primul

animal s5lbatic pe care il formasem eu singuri,

ftri. intervengia lui Iuri, ftri si fi fost mai inainte

;i al altui dresor. Era crea;ia mea, prietenul meu

drag. Fusese mu prezent in viaga mea, in ultimii

opt ani, decAt diferigi iubigi care veniseri atra;i

de misterul si romantismul care pireau a domina

_13_

CRISTINA NEMERoVScHI

viaga mea privit5. de la distanti., si plecaseri cindinteleseseri ci nu am destul timp, ;i nici destuli

iubire de oferit. Opt ani ffecuseri. repede, dresin-

du-l pe Ruslan. Parci gi mai repede, de cind oaveam gi pe Shakira.

Mi purtasem cu ei ca si cum ar fi fost oameni,

tratindu-i cu la fel de mult respecr pe cit cre-

deam c5. meriti oamenii, cei mai buni din soiul

lor. Avusesem mereu griji si nu le lipseas c5, afec-

flunea, pentru ci rrecusem prin asta. $tiam c6.te

ravagii poate face nepisarea.

Da, asta era meseria mea: antrenam animalele

si.lbatice pentru spectacolele circului, impreunicu un alt dresor, colegul meu Iuri. Lui Cornel,

directorul, nu ii pisa prea mult cine si ce frcea

in echipa noastri, atita timp cAt spectacolele erau

impecabile. Din cele noui. animale salbatice care

rimineau permanenr in menajerie, ca proprietate

a circului, eu trebuia si mi ocup de cele difici-le, adici Ruslan ;i Shakira, iar Iuri Ie,,menrinea",

cum ii plicea lui si spuni, in limba copilirieimele, pe cele maleabile si ascultitoare. Sigur, une-

ori il ajutam si cu ele. Le iubeam pe fiecare in par-

te gi, da, daci ar fi trebuit sL fiu sinceri pini la ca-

pit, chiar erau mult mai pugin problematice fagi

de Shakira si Ruslan, care cipitaseri o anumiti

-14-

DRESoAREA

arogan{i, poate dati gi de faptul ci primeau mai

multi atengie. ,,Le risfegi, animalul trebuie si;tiede bitaie, nu de mingiiat" era crezul lui Iuri, cu

care, evident, eram in dezacord din tot sufetul.

Nu doar anii de cind aveam tigrul bengalez, ci

toEi cei zece, de cind eram la Circul Globus, tre-

cuseri repede. $i fuseseri frumo;i. Cu tot cu cog-

marurile mele, prezente noapte de noapte, de care

-+nu puteam scipa. lntr-un fel, mi gi resemnasem.

Mi obignuisem cu gAndul ci aveam si suflr toati

via;a pentru cei pe care ii pierdusem si pentru cea

de a c5.rei soarti nu mai aveam si afu niciodati

nimic. Cei din singele meu. imi aminteam o poe-

zie pe care o citisem pe vremea cind incepusem si

invig romina, gi era vorba de singele celui care se

confesa, singe care se retrage inapoi in pirinEi, de

parci mersul timpului s-ar inversa si totul ar tinde

nu si se impr{tie, ci si revini la origine. A;a sim-

Eeam ;i eu uneori, forga cople;itoare a singelui,

care bintuie prin lume, nqtiut. Cit mi-a; fi dorit

siJ regisesc! S5. am un magnet, prin care si-l pot

atrage inapoi la mine. O vreme, crezusem ci acel

magnet ar putea fi iubirea.

Dar nu funcfonase.

Anii de dinainte si vin aici, in schimb, Lia au

fost alti poveste. Ei nu trecuseri deloc repede.

_r5_

CRISTINA NEMERoVSCHI

Mai ales primii doi.

Unele dintre co;maruri nu se sfArseau cu

mama cuprinsi de fi.ciri, ci cu o marioneti vor-

bitoare, al cirei cap se desprinde de trup 9i hoho-

teste de pe podea, de la picioarele mele:

,,Ludmila, Ludmila, ce ai ftcut intre 15 gi

16 ani, ia spune?! Mai ;tii, Ludmila? Ai stiut

vreodatS.?t'

Patru ani, de cAnd plecasem de acasi gi pini.si ajung aici, fuseser5. o lupti. Iar eu fusesem un

soldat, unul care ducea lupte infinite ca numir, gi

toate din ele flri nicio mizi. Luptam doar ca si fiuvie,luptam cu amintirile si cosmarurile, incercam

si uit tot ce triisem in primii cincisprezece ani de

cAnd venisem pe lume. Si-i uit pe ei, pe piringiimei, s-o uit pe ea. Si uit seara aia ingrozitoare. Si-

mi inventez o istorie personali noui, imaculati.,

una care nu se intrerupsese atit de l:ragic, care nu

avusese o tiieturi. atit de adincl perpendiculari

pe linia vieEii.

Culmea era cd, prin iarna asta, o femeie mioprise in stagia de autobuz si insistase si-mi ci-

teasci in palmi. Nu aveam niciun chef s-o las. De

abia iesisem violent dintr-o relatie ftri sens. Eram

apatic5.. Tiasi din nou in trecur. Nopgile imierau chinuite, cu imagini ale ei, ale Oksanei, cu

-16-

DRESOAREA

frinturi de amintiri care imi dideau lumea peste

cap. Incepusem si nu mai pot Ace diferenga intre

ceea ce se intimplase atunci gi realitigile care se

tot schimbau in co;marurile mele. Era ca ;i cum

realitatea incetase si mai fie una singuri - a'vea

atit de multe versiuni, cAte nopgi avearn eu de

cufundat in co;maruri. Dar autobuzul intirzia si

aparl, mi se terminaseri Eigirile, iar femeia insista

ca disperata. Mi tot asigura ci nu vrea bani ca si-

mi ghiceasci in palmi, doar ci avLzut o durere in

ochii mei ;i aga mai departe. Complet lipsiti de

chef, mi-am scos minu;a ro;ie ;i i-am intins pal-

ma. A studiat-o atenti, dupi care si-a dus mina

la guri, ca gi cum s-ar fi ingrozit. Mi-a zis ci lajumS.tatea vielii mele am avut parte de o durere

violenti care mi-a r5.pit o persoani dragi. O ni-

merise. Iarna urmitoare implineam treizeci de ani,

deci, da... se chema ci mai triisem inc5. o viagi

peste cea pe care o lisasem in urmi. Doui peri-

oade egale de timp. M-a privit pe urmi adinc in

ochi gi mi-a spus ci o si mor inainte de a implini

30 de ani. ,,Ei, asta e buni", i-am rispuns. Am rAs.

Mi pregiteam s5.-i zic cevamai dur, dar norocul ei

a fost ci a venit autobuzul pe care-l a;teptam.

Apoi, insi, cipitasem o obsesie: de fieca-

re dati cind eram usor plictisiti sau tristi, imi

_17 _

CRISTINA NEMEROVSCHI

priveam linia viegii. $i, intr-adevi.r, tiietura care

o stribitea, adinc 9i perpendicular, o impirgea in

doui jumitlgi perfect egale. Cincisprezece plus

aproape cincisprezece.

Dar pe urmi imi vedeam de treabi gi nu mimai gindeam deloc Ia asta, o vreme.

Mai ales ci iarra care trecuse fusese una fru--+moasl. Incepusem sI primesc forile de la un ad-

mirator necunoscut, de citeva luni, deja, inainte

de prima ninsoare. Apoi imi plicuse la nebunie

ci fi,rsese multi ziryadL. imi pli.ceau iernile romi-

nes;i. imi plicea ci exista zipadd.- nu ;tiu ce ag fi

frcut daci a; fi ate/uat intr-o alti parte a globului

p5"mintesc, unde ar fi fost cald in tot timpul anu-

lui. Daci era ceva ce imi aducea bucurie ln copili.-

ria mea, lucrul ista era zipada. Mergeam mereu la

slniug cu Oftsana. Nu aveam sinii, pentru ci tata

le-ar 6 biut gi pe alea, dar improvizam. Venirea

iernii, devreme, de obicei tn octombrie, era mereu

o bueurie nestirbitS- Momentul cind uitam toa-

te mizeriile "rr.

t. ingreunau viata. Bucuria de a

alerga prin zi,padL era atAt de sinceri ;i proaspiti,

necontaminati.

Din cei patru ani grei, care despir;iseri ple-

czrea mea din Ucraina gi angajarea a.ci,la noua

mea casi, cum lmi pli.cea si-i spun, circul meu

-r8-

D RE S OAREA

casi, nu mai gineam minte chiar totul. Mai mult

frinturi, ca scene disparate dintr-un film vizut

demult. Micar atit imi iegise qi mie in viaga asta.

Si cap5.t abilitatea de a uita lucrurile oribile, du-

reroase, jignitoare, cele care poate m-ar fi pus la

pimint ;i din cauza clrora nici nu a; mai fi Pr-tut, probabil, si mi ridic vreodati. Una dintre

putinele amintiri - frumoase - era dupi-amitza

de septembrie cAnd mi angajasem la primul circ,

printr-o margine de ora;. Un circ ambulant, care

se pregitea ca la sfrr;itul lunii si stringi corturilet.

sr sa mar revtna abta vara urmatoare.

Mi atrigeau gi atunci circurile, la fel cum mifascinaseri teribil ;i in copilirie. Aveam trei sau

patru ani cind pigisem pentru prima dati in-

tr-unul. Venise unul mare, mare de tot, din Rusia,

;i se oprise aproape de orI;elul nostru. Thta miluase de dimineaEi si mersesem impreuni cu tre-

nul, nu special ca si vedem circul, ci pentru ciavea el afaceri cu n\te butelii furate. Lingi circ

era gi un mare tirg, unde oamenii stiteau la mese

;i beau votci, votci;i bere, iar tata rimisese acolo

ore bune. Plictisiti, incepusem si explorez prin

jur, gi mi tot indepirtasem pani ce reu;isem si

intru in cortul mare al circului. Femeia bitrini,grasi gi imbufnati de la intrare imi diduse voie

_19_