Moartea violenta a doctoritei Mariana Negoita a provocat dezbinarea intregii familii.

Acum, la opt ani de la producerea asasinatului, tatal si fiica sunt ca niste straini. Nu-si

mai vorbesc. Familia ginerelui nu l-a integrat pe Remus Negoita, la vremea respectiva,

unul dintre suspecti. Averea familiei s-a dus pe apa sambetei.

In urma cu opt ani, intr-un imobil din Braila, locuinta familiei Negoita, se consuma o

tragedie care a ingrozit lumea buna a urbei. Mariana, o doctorita apreciata in oras, era

ucisa cu cruzime. Criminalul si-a atacat victima in bucatarie, unde i-a aplicat 53 de

lovituri de cutit, multe dintre acestea dupa moartea femeii. Trupul neinsufletit a fost gasit

intr-o balta de sange, cu gatul taiat. A urmat o ancheta furibunda a politiei. Sute de file,

declaratii s-au strans la dosarul acum prafuit, compus din sase volume impresionante.

Timp de doua luni, toata politia a lucrat la acest caz, dupa cum isi amintesc anchetatorii.

Apoi, cazul a trecut prin mainile mai multor ofiteri, unii iesiti acum la pensie. Memoria

politistilor care au muncit la ancheta este inca vie, chiar daca mai mult de jumatate din

timpul pana la prescrierea faptei s-a scurs. Dorinta acestora de a “gasi o fisura“ care sa-i

duca la descoperirea ucigasului nu s-a stins. De cealalta parte, membrii familiei,

neamurile sotilor Negoita au inceput sa se acuze reciproc. Toti il vedeau pe criminal in

postura uneia dintre rude. Relatiile intre acestia s-au inveninat, fiind si acum tensionate.

Agoniseala familiei s-a pierdut in timp, proprietatile si-au schimbat pe rand proprietarul,

fiind ulterior vandute.

DESCOPERIRE. Vineri, 5 iulie 1996. Asistenta de pediatrie Tinca Ioan a anuntat-o

telefonic, in jurul orei 15:00, pe fiica Marianei Negoita, spunandu-i ca doctorita nu a ajuns

la serviciu. Lucru neobisnuit pentru medicul pediatru. Loredana Butuc s-a dus acasa, in

apartamentul de trei camere, impreuna cu sotul lei. “Grilajul metalic si usa de acces erau

inchise, dar neincuiate. Nu existau urme de fortare“, s-a consemnat in raportul politiei.

Dupa ce si-a gasit mama insangerata, fara suflare, sotii Butuc s-au dus in comuna

Romanu, la 18 km de Braila, la una din casele familiei, unde, de opt zile, locuia Remus

Negoita. “Dupa gasirea cadavrului, Loredana spune ca s-a dus impreuna cu sotul ei in

comuna Romanu “pentru a vedea fata criminalului“, au notat anchetatorii. Impreuna, toti

trei au anuntat la politie tragedia.

ANCHETA PRELIMINARA. “Mariana Negoita suferea de un sindrom “de teama”, in

sensul ca era obsedata de asigurarea cu incuietori a apartamentului (grilaj metalic cu

yalle, usa cu incuietoare, lant de siguranta in interior si grilaje metalice la ferestre, desi

locuinta era la etajul 1). Cand primea vizitatori sau pacienti acasa, dupa ce vorbeau, in

prealabil, la telefon, doctorita iesea pe balcon si le arunca cheia de la usa blocului. Apoi,

se uita pe vizor, intreba “cine esti?”, dupa care deschidea“, au constatat anchetatorii. S-a

mai stabilit ca din locuinta nu lipsea nimic – 450 de grame de bijuterii, 470 $, televizor,

combina frigorifica – fiind toate la locul lor, unele bine ascunse in saltea. De asemenea,

medicii legisti au constatat ca doctorita nu a fost violata si nici nu a avut vreun contact

sexual recent.

SUSPECTI SI MOTIV. De la inceputul anchetei, politistii au concluzionat cu certitudine

ca autorul crimei este o persoana cunoscuta, din anturajul apropiat al doctoritei, al

familiei sau din randul pacientilor. Motivele crimei, luate in calcul la inceput, nu au fost

strict stabilite. “Este de natura bizara, opera vreunui dezechilibrat mintal sau razbunare

pentru ceva necunoscut“. Ulterior s-a luat in calcul si ipoteza ca Remus Negoita si-ar fi

ucis sotia din gelozie. Intr-un timp relativ scurt au fost luate la puricat cateva sute de

personae: 74 de bolnavi psihici, 172 de pacienti ai victimei si 61 de parinti (deoarece s-a

presupus ca unul dintre parinti s-ar fi putut razbuna datorita vreunui diagnostic

nefavorabil pus copilului. Existau adolescenti cu probleme medicale, de exemplu, cu

coloana stramba, care erau nepotriviti pentru anumite meserii.) De asemenea, 36 de

soferi din comuna Romanu au ajuns, pe rand, fata in fata cu anchetatorii. Asta, deoarece

se presupunea ca daca Remus Negoita s-ar fi dus la Braila, ar fi putut folosi una dintre

masinile localnicilor. Masina familiei a fost scoasa din calcul, pentru ca se afla parcata in

comuna Romanu si avea urme de paienjeni pe ventilator. Lucrurile au luat amploare cand

au aparut si autodenunturile. Un detinut de la Penitenciarul Deva, Sorin Ghidiman, a

declarat ca el a omorat-o pe doctorita. Pista s-a dovedit a fi falsa, politistii descoperind ca

Sorin dorea doar sa schimbe penitenciarul.

SOTUL CERCETAT. Timp de aproape trei ani, Remus Negoita a fost incontinuu supus

presiunii anchetatorilor. Un martor-cheie, in dosar, a declarat ca l-a vazut in dimineata

acelei zile pe medicul veterinar intrand in apartament. O studenta care locuia la etajul

doi al imobilului – acum este plecata in Canada – s-a dus sa puna niste rufe la uscator.

Atunci l-a vazut pe Remus. S-a aplecat peste balustrada vrand sa-i spuna ca a luat un

examen. Mai mult, tanara a afirmat la vremea respectiva ca a auzit chiar niste zgomote

suspecte. Medicul veterinar a fost dus de mai multe ori la poligraf, la Constanta si

Bucuresti. Unele dintre testele la detectorul de minciuni l-au scos curat, altele, dupa cum

spun anchetatorii, nu. Remus Negoita ne-a declarat ca uneori politistii au adoptat o

tehnica dura, dupa cum i se spunea: “Recunoaste! Tu esti criminalul“. Remus nu este

strain de poligraf. El se pare ca a studiat problema, deoarece, in locuinta doctorului , pe

un raft din biblioteca se aflau cateva carti de specialitate despre detectorul de minciuni.

Ancheta a fost ingreunata si datorita faptului ca arma crimei nu a fost gasita.

“Datele obtinute pana in prezent nu pot conduce la concluzia certa de scoatere a unei

persoane (cele cunoscute de victima) din cercul de suspecti, ceea ce presupune ca, in

continuare, toate acestea trebuie sa se afle in atentie pentru obtinerea de elemente care

sa vina in sprijinul acuzarii sau al excluderii dintre posibilii autori“, au consemnat

politistii.

POLITISTII. “Eu lucrez la politia criminala de 24 de ani. Am lucrat de la inceput, ca toti

colegii mei, pentru a descoperi autorul in acest caz. Am mers pe ipoteza ca este cineva

cunoscut, pentru ca altfel autorul nu ar fi trecut de gratiile de la usa. Dupa opt ani, nu

putem sa argumentam cu probe cine este autorul“, ne-a declarat comisarul-sef Petrache

Ciobota. Psihologul politiei de la IPJ Braila, Marian Taifas, ne-a sugerat cateva elemente

despre persoanele implicate in dosar. “Remus este un individ foarte studios. Are un

jurnal intim pe care l-a tinut cativa ani. Anul trecut a venit la mine si mi-a aratat un caz

din Franta, care, in opinia lui, semana cu cazul de fata. Am zece ani de cand lucrez in

politie si nu stiu daca am mai vazut vreun caz de o asemenea gravitate. In opinia mea,

autorul este un individ destructurat. S-a cercetat inclusiv modul in care au fost aplicate

loviturile. Orice om normal nu este capabil de asa ceva. Eu as vrea sa traiesc sa-l cunosc

pe acest individ, pentru ca nu oricine poate sa faca asa ceva“.

IPOTEZE “Dupa o luna de la nunta fetei mele, sotia mea a fost ucisa de catre familia

sotului ei. Eu aveam patru case si doua masini. Ei au vrut sa se imbogateasca repede. Au

vrut sa ma lichideze si pe mine. Cand sotia mea a fost omorata, in loc ca fiica mea sa

anunte politia si salvarea, ei au venit la mine la Romanu. Copiii au declarat la Politie ca

m-au vazut spaland o salopeta de sange. Nu au venit la mine, in opt ani, niciodata sa ma

vada, sa-mi dea un mar din livada pe care eu am plantat-o. Nu am vazut un diavol mai

mare ca fata mea. Au vrut sa ma distruga. Pentru mine, suspecti sunt fata si ginerele

meu. Tot ce au luat de la mine – case, masina – au vandut si au mancat“ - Remus

Negoita, sotul victimei

FISURA “Ce m-a frapat in legatura cu Remus Negoita a fost faptul ca nici la priveghiul

sotiei nu a vrut sa se duca, atunci cand trupul neinsufletit era depus la biserica Petru

Maior. A venit, apoi, imbracat ca si cum s-ar fi intors de la Romanu. Cat am lucrat in

politie eu nu am gasit fisura, e o fisura foarte fina“

O crima perfecta: fara probe, fara suspecti

In urma cu mai bine de 15 ani, Moldova a fost zguduita de o crima oribila. O fetita de nici

noua ani a fost omorata cu sange rece, fiind taiata bucati si aruncata in diverse locuri.

Presa l-a numit atunci “Cazul Alina”. Politia i-a dat ca nume de cod “Cazul Fantana”,

deoarece o parte din ramasitele trupului a fost gasita intr-o fantana. In luna aprilie anul

acesta, crima s-a prescris. Mama Alinei Lucaci spune ca a fost supusa presiunilor psihice

pentru a recunoaste omorul.

Mai sunt doua zile pana la Pasti. 27 aprilie 1989. Familia Lucaci. Pascani. O familie

obisnuita, formata din parinti si trei copii minori. Mama, Cezaria, si-a luat liber de la

serviciu pentru a coace cozonacul si pasca. Capul familiei era si el acasa. Pe la ora 12:00,

copiii se intorc de la scoala. Cele doua fetite, Alina de aproape noua ani si Mariana, de

sapte ani si ceva, vin impreuna acasa, invatand la aceeasi scoala. Sunt extrem de

galagioase. Se tin de mana. Ghiozdanele le flutura in vant. Intra in casa si arunca

ghiozdanele si hainele. Tatal lor le cearta un pic, dar ele isi vad in continuare de ale lor.

Apoi, mama si Mariana incep sa curete nuci in balcon pana umplu galeata de gunoi cu

coji. In acest timp, in jurul orelor 16:00-16:30, Alina mananca, impreuna cu tatal ei,

cartofi prajiti si carne de pui. Baiatul familiei, Telu, care are 10 ani, le cere voie parintilor

sa plece la balci. Mariana, sora Alinei, se pregateste si ea sa plece la denii, cu mai multe

fetite. Cand se pune problema cine sa duca gunoiul, se ofera Alina, dar doar dupa ce

obtine promisiunea ca va avea o inghetata pentru acest serviciu. Asa ca pune mana pe

galeata si iese afara. E incaltata cu niste pantofiori din plastic alb si imbracata cu ciorapi,

fusta de pionier si un pulover roz la baza gatului. Imediat dupa ea iese din casa si

Mariana. Doar cativa pasi le desparte. Si fiecare merge la treaba ei. E undeva in jurul orei

17:45.

COSMAR. Aici, filmul unei familii care traieste o viata obisnuita intr-o zi a anului 1989 se

rupe in doua, insa imaginile din cea de-a doua jumatate raman pentru totdeauna

invaluite intr-un mare mister. Din acest moment, pentru familia Lucaci incepe cosmarul

vietii din care nici acum, dupa mai bine de 15 ani, pare sa nu mai iasa. “Mi-am vazut de

ale mele si in prima jumatate de ora nu mi-am facut probleme ca nu mai venea fata.

Avea obiceiul de a mai ramane afara, pentru a mai vorbi cu prietenele ei sau de a merge

la parintii mei, care stau ceva mai incolo de ghena de gunoi. Tomberonul nu e in fata

blocului nostru, ci la vreo 200 de metri distanta, langa un bloc unde sta o fetita, Simona,

care ii era prietena“, isi aminteste mama Alinei, care are 51 de ani. Ea ne mai spune ca

la putin dupa ora 18:00 a iesit din casa, sa-si caute copilul. “Am mers acasa la prietenele

ei. Nimic. Am fost la parintii mei. Nici ei nu o vazusera. Atunci am intrat in panica si, pe la

opt jumatate seara, m-am dus direct la militie. Aici am fost trimisa acasa. Militienii mi-au

spus ca Alina se va intoarce cu siguranta acasa. “Asa sunt copiii, mai pleaca, dar se

intorc”, isi mai aminteste femeia ca i s-a spus la militie. A doua zi, familia anunta din nou

disparitia Alinei si incep cautarile oficiale.

OBSEDAT SEXUAL. Timp de 3-4 zile, Cezaria Lucaci si-a tot cautat copilul disparut.

Parca il inghitise pamantul. “Nu am gasit-o si nimeni nu stia nimic. Dupa aceste zile, au

venit si militienii acasa, ne-au pus intrebari si au inceput si ei sa o caute“. Fetita este

data in urmarire generala. Toate unitatile de militie din Romania primesc fotografia

copilului, pentru a se face cercetari amanuntite si, eventual, pentru a gasi persoane ce ar

fi putut sa-l vada. In acest timp, in vizorul politistilor intra un tanar, obsedat sexual,

despre care se stia ca avea obiceiul de a racola minore, dupa care incerca sa intretina

relatii sexuale cu acestea. Dupa zile intregi de cercetari si interogatorii, militienii renunta.

Tanarul nu avea nici o legatura cu disparitia fetei.

CHIN. Trec 13 zile. Dupa aproape doua saptamani, in timp ce se jucau, niste copii gasesc

intr-o punga de plastic cateva resturi umane sub o macara din orasul Roman, intr-o zona

in care se construiau blocuri. Militia din Roman anunta Inspectoratul din Iasi. O echipa de

ofiteri, impreuna cu parintii Alinei, se deplaseaza in aceasta localitate, pentru a vedea

daca este vorba despre Alina. In punga se aflau, intr-adevar, capul si trunchiul fetitei, dar

fara gat. Totodata, lipseau si celelalte parti din trup. Are loc o expertiza medico-legala. Se

constata ca fetita a murit la doar trei-patru ore dupa ce a mancat. Adica la putin timp

dupa ce a disparut. Ramasitele nu prezinta un grad avansat de putrefactie, ceea ce ii

determina pe legisti sa mai concluzioneze ca, dupa dezmembrare, corpul fusese tinut

intr-un loc racoros, in cele circa doua saptamani de la disparitie.

GASITA BUCATI. 12 mai 1989. Intr-o fantana din localitatea Todiresti, judetul Iasi,

comuna ce se afla la 50 de kilometri distanta de Roman, niste tarani descopera alte

fragmente de corp. Zece bucati. Conform amprentelor digitale, prelevate din locuinta

fetei din Pascani, militienii stabilesc ca e vorba tot de Alina Lucaci. Carnea de pe membre

era extrasa de pe oase, cu exceptia labelor si palmelor. Deoarece nu exista nici o

zgarietura pe oase, anchetatorii cred ca fie a fost opera unui specialist, fie cel care a

facut-o a avut mult timp la dispozitie. Se mai constata ca pe corp nu exista nici o urma

de vanataie, deci fetita nu fusese lovita sau violata. Insa, copilul nu mai avea nici o

picatura de sange. In acest moment, militienii isi dau seama ca au in fata un caz extrem

de complicat. Mai mult, in acele vremuri nici nu existau atat de multe posibilitati de a

preleva probe ca acum. In cercetarea facuta, anchetatorii nu au gasit nici macar un fir de

par. Si nici o alta proba care sa fi dus la vreun eventual suspect.

MARTORI.Sunt interogate sute de persoane. Se ajunge si la prietenii fetitei si la locatarii

blocului din fata caruia s-a presupus ca ar fi disparut Alina, deoarece au existat doua

declaratii ale unor martori. “Prietena fetei mele, Simona Bostan, care era mai mica cu un

an, a spus la militie ca ea era afara, in fata blocului sau, cand a zarit o masina neagra.

Inauntru erau doi barbati imbracati in negru si o femeie blonda la volan. Simona a vazut

cum a fost luata de barbatii cu barba si negriciosi la fata, si bagata in masina pe

bancheta din spate. I-ar fi pus si ceva la gura. Dupa alti zece ani de la prima ancheta,

Simona a fost interogata din nou de procurori, si si-a reamintit ce a vazut. Tot in timpul

anchetei, in 1989, a mai fost un martor, un baietel care se afla vizavi de blocul Simonei si

care a vazut acelasi lucru. Nu a coincis insa faptul ca fetita fusese pusa pe bancheta din

spatele masinii. El spunea ca a fost bagata in portbagaj. De ce nu s-au luat in considerare

aceste declaratii? “Militienii si politistii mi-au spus mereu ca cei mici fabuleaza“, se

plange Cezaria Lucaci. Tot ea afirma la vremea respectiva ca la Todiresti s-ar fi intalnit cu

un cioban, care i-ar fi povestit ca in dreptul fantanii in care s-au gasit ramasitele, ar fi

oprit un autoturism negru, din care a coborat un barbat care ar fi aruncat ceva in

fantana. Nici de aceasta data nu a fost retinut numarul masinii.

In acele zile, oamenii din zona Roman-Iasi au intrat in panica. Deja se specula ca ar

exista o retea de trafic de organe care rapeste copii. Masina neagra era “pionul”

principal. A fost o perioada cand copiii erau tinuti in casa, mai ales ca nu exista nici un

nume, nici un chip, nimic. Vestea se intinsese in Moldova, apoi in intreaga tara.

PERSONAJE DUBIOASE. “In prima saptamana de la disparitia Alinei, politia din Pascani

nu a facut nici un fel de ancheta“, acuza Cezaria Lucaci. Aceasta este doar prima dintr-o

serie intreaga de acuzatii la adresa anchetatorilor. “Atunci erau necesare cercetarile. Nu

va dati seama? Criminalul a avut timp sa o imparta intre Roman si Todiresti“.

Mama Alinei isi mai aminteste ceva suspect. “Cand am inceput sa o caut, dupa jumatate

de ora de cand nu mai venea in casa, in timp ce mergeam catre casa parintilor mei, sa

vad daca e Alina acolo, am vazut iesind in graba, din scara blocului din fata caruia a

disparut fetita, un barbat inalt si o femeie imbracata intr-un pardesiu, care au mers

foarte repede catre o masina rosie ce se afla langa un gard de vizavi, dupa care au

demarat in tromba. Eu n-am dat nici o importanta si nici nu pot spune ca au avut

legatura cu rapirea sau moartea Alinei, dar mi-am amintit la mult timp dupa tragedie

aceasta imagine. Ma tot intreb de ce or fi plecat atat de repede cu masina? Sa fi avut

vreo legatura cu faptul ca m-au vazut pe mine?“, se intreaba Cezaria Lucaci.

FARA MOBILUL CRIMEI. Ancheta s-a tot reluat de-a lungul anilor. Timp de 15 ani, zeci

de politisti si procurori au incercat sa dea de urma criminalului. Nu se stie care a fost

mobilul crimei. Nu s-au gasit probe. Nu au putut suspecta pe nimeni. Nu s-a aflat

niciodata care a fost cauza mortii. Daca a murit strangulata sau i s-a taiat gatul. Cert este

ca anul acesta, conform legii, dupa 15 ani, crima s-a prescis.

MAMA SUSPECTA. Singura persoana spre care ochii anchetatorilor s-au indreptat a fost

mama fetei. “Doamne, au fost presiuni uriase asupra mea, pentru a ma determina sa

recunosc ca eu mi-am omorat copilul. Eram si asa distrusa psihic, a trebuit sa mai suport

si presiunile din partea unor anchetatori“, ne spune mama Alinei. Aflam cu greu de la ea

ca in anul 2001 a facut trei luni de inchisoare pentru ca a completat in fals o carte de

munca. “Am vrut sa ajut pe cineva, care voia sa plece in strainatate sa munceasca si i-

am trecut in plus cateva luni de munca ca dulgher. Insa l-a parat fratele lui, iar eu am

ajuns la inchisoare“.

Ea a fost inchisa in arestul Inspectoratului de Politie Iasi, poate si pentru faptul ca

pedeapsa era mica si se obisnuieste acest lucru.

PROCUROR ACUZAT. Lucaci il acuza pe procurorul Vasilii Pretula, de la Parchetul de pe

langa Tribunalul Iasi, cel care s-a ocupat de ancheta din anul 2000 pana anul acesta cand

s-a pus punct cercetarilor, ca a lovit-o de cateva ori, pentru a o forta sa scrie pe o foaie

ca ea e vinovata de moartea Alinei. “Era in anul 2001, cand eu eram inchisa pentru fapta

comisa de mine, cea de natura economica. Eram bolnava cu inima, faceam crize, imi

amintesc ca intr-o criza de asta, desi medicii au spus sa ma duca la spital sau la Jilava,

Pretula a spus ca raman in arest. Prima data cand mi-a spus sa scriu ca eu sunt criminala

si am refuzat, mi-a dat o palma de m-am izbit de pereti. De atunci, m-a tinut numai cu

catuse, legata la maini. Imi punea o hartie pe masa si tipa la mine: “Scrie, scrie, scrie!”.

O data am si scris tot la presiuni ca il banuiesc pe un cumnat de-al meu ca el e

criminalul, pentru ca atunci cand am fost la el, sa-mi caut fetita, nu m-a lasat sa intru in

casa, ci m-a tinut la usa. Ce presiuni s-au facut! Nici nu stiu cum am rezistat. A venit si

un psiholog cred ca era, care mi-a dat de facut tot felul de teste de inteligenta si care la

fel m-a terorizat. Imi punea lanterna in ochi. Nu stiu cine era, ca nu s-a prezentat

niciodata. Cert este ca noi am ajuns sa-i spunem “Nazistul” Presiuni au facut si asupra

sotului meu, pe care il puneau sa recunoasca faptul ca eu am savarsit omorul. Apoi a fost

luata la intrebari si fetita mea, Mariana, prin anul 2000“. Femeia isi mai aminteste o

intamplare: “ Cand eram inchisa, am trimis acasa o carte postala, in care le scriam

sotului si copiilor sa nu dea declaratii decat in prezenta unui avocat! Cartea a dus-o

acasa un politist din arest. Nu va pot descrie ce scandal a iesit atunci. Au facut o

panarama pentru ca am indraznit sa scriu si sa trimit cartea postala acasa...“

HIPNOZA. Cezaria Lucaci crede ca ucigasul a fost acoperit de anchetatori. “Altfel nu-mi

explic de ce atunci cand le-am cerut sa fiu hipnotizata, dar in prezenta unui avocat, am

fost refuzata. Imi mai amintesc ca in mai 1989, cand am fost supusa de trei ori in aceeasi

zi la testul cu detectorul de minciuni, in camera in care ma aflam, se plimbau

nestingheriti doi soareci. Cred ca au fost adusi intentionat, pentru a ma speria, ca sa iasa

cine stie ce la detector“. Lucaci mai afirma ca ajunsese sa creada ca nu va mai iesi

niciodata din inchisoare. “Credeam ca vor gasi martori falsi, dupa cum s-au comportat cu

mine. Nu o sa pot uita niciodata prin ce am trecut“.

STRIGATUL MAMEI. “Am nevoie de ajutor“, spune Cezaria Lucaci, care crede ca singura

speranta de a fi descoperit criminalul este de a fi ajutata de catre un clarvazator. “Nu

mai am nici o sansa de a ma linisti. Un clarvazator e singura mea posibilitate. Daca aflati

ceva sau e cineva care m-ar putea ajuta, va rog ajutati-ma“, este strigatul disperat al

unei mame indurerate.

POLITISTI “UITUCI” Desi am incercat sa obtinem si informatii oficiale de la politistii

care de-a lungul timpului s-au ocupat de aceasta oribila crima, nu am avut nici cel mai

mic succes. Contactat telefonic, inainte de a merge la fata locului, fostul sef al Serviciului

judiciar din cadrul IPJ Iasi, comisarul sef Vasile Huma, actual adjunct al sefului Politiei

Municipale, ne-a declarat, spre surprinderea noastra, ca nu s-a ocupat niciodata de

“Cazul Alina”. Si ne-a trimis catre alt politist, care, la randul lui, ne-a spus ca nici el nu s-a

ocupat de caz si ca anchetatorii au iesit de mult la pensie. E curios cum totusi Cezaria

Lucaci spune ca a stat de vorba ore intregi cu criminalistul Huma si cum, in presa din Iasi,

comisarul-sef a dat numeroase delcaratii cu privire la acest caz, in care afirma ca femeia

a fost suspectata ca si-a omorat copilul.

E curios cum totusi Cezaria Lucaci spune ca a stat de vorba ore intregi cu criminalistul

Huma si cum, in presa din Iasi, comisarul-sef a dat numeroase declaratii cu privire la

acest caz, in care afirma ca femeia a fost suspectata mult timp ca a avut puterea de a-si

omori propriul copil. Sa fi avut ceva de ascuns sau comisarul-sef, cunoscut ca fiind cel

mai bun criminalist din Moldova sau sa fi avut o zi mai proasta atunci cand l-am cautat

noi ?

MORMANT FARA NUME Mormantul Alinei Marilena Lucaci este plin de flori. Crucea este

inconjurata de liliac, floarea preferata a fetitei. Parintii micutei mai au un motiv de

tristete. “In ultimii ani, de cand presa a tot venit pe aici, a inceput sa dispara tablita, in

forma de inimioara, pe care era scris numele Alinei. Nu gasesc o explicatie logica. Am

pus-o de trei ori si tot de atatea ori a disparut. Nu stiu ce sa zic. Ma tot gandesc :”sa fie

oare mana politistilor, care nu vor sa fie gasit mormantul de catre presa?” Sa fie

altcineva? Mi-e greu si sa ma gandesc la faptul ca politistii au filmat inmormantarea,

pentru a vedea probabil daca pot descoperi vreun suspect. Niciodata nu am vazut acea

caseta. Nu au vrut sa mi-o arate, mi-au spus ca nu mai exista. De ce nu a fost descoperit

criminalul? De ce m-au acuzat pe mine? De ce nu si-au dat seama care e mobilul crimei?

De ce? De ce?“, se tot intreaba o mama care nu poate dormi pentru ca nu stie cine e

ucigasul fetitei sale.

NEGARE Procurorul Vasilii Pretula aproape ca zambeste si pare surprins totodata, in

momentul in care ii aducem la cunostinta acuzatiile Cezariei Lucaci. “Nu e adevarat ce

spune. Eram patru oameni in acea incapere cand am vorbit cu ea. Eu, un psiholog si doi

politisti. Am incercat sa o hipnotizam, dar, desi la inceput fusese de acord, dupa aceea s-

a razgandit“.

In momentul in care reporterul ii spune procurorului ca Cezaria Lucaci a declarat

Jurnalului National ca nu au lasat-o sa aduca un avocat pentru a fi de fata in timpul

hipnozei, Vasilii Pretula a raspuns ca nu are nici un sens afirmatia, deoarece “nu o

interogam ca pe un suspect, ci doar stateam de vorba cu ea, deci nu era nevoie de

avocat“. Pe de alta parte, Cezaria Lucaci spune ca in momentul in care au inceput sa se

faca presiuni asupra ei, in anul 2001, anchetatorii aveau un reportofon, caruia i-au dat

drumul, imediat dupa ce au spus ca incep ancheta. “Si atunci, de ce nu mi-au dat voie sa

chem un avocat?“

Surse neoficiale din cadrul politiei ne-au spus ca banuiala asupra femeii a inceput dupa

ce un psiholog a ajuns la concluzia ca e o femeie inteligenta, care are capacitatea de a

iesi din orice incurcatura si care e posibil sa-si fi omorat copilul intr-un moment de furie.

“E posibil ca atunci cand fetita a cerut inghetata pentru a duce gunoiul, Cezaria Lucaci sa

se fi enervat si sa o fi strans de gat“, mai spun surse care prefera sa-si pastreze

anonimatul. Oficial, anchetatorii ne-au spus ca au existat doua variante. Rapirea fetei,

care nu s-a confirmat, si omorul.

 

Scoala copiilor sinucigasi

Hussam Abdo, adolescentul palestinian de 15 ani – prins, in ultimul moment, de israelieni

captusit de bombe –, povesteste despre scoala copiilor sinucigasi. Inregistrarea video a

arestarii sale, in luna martie, a fost difuzata in intreaga lume. Hussam a fost prins de

patrulele israeliene, la un punct de control din Cisiordania, cu 9 kilograme de explozibil si

cuie infasurate in jurul pieptului. Somat de soldatii israelieni, Hussan, tremurand de frig si

de frica, a ezitat cateva momente, apoi a cedat, anulandu-si misiunea sinucigasa si

scotand de sub jacheta sa incarcatura mortii. DE BUNAVOIE In inchisoare, Hussan le-a

povestit reporterilor BBC despre ziua in care a fost trimis sa moara. El spune ca a ales

singur, fara stirea parintilor, sa intre in randul „martirilor“. A plecat de-acasa la ora 6

dimineata, ca de obicei, dupa ce si-a facut rugaciunea si si-a imbratisat parintii, mintindu-

i ca se duce la scoala, pentru ca altfel nu l-ar fi lasat sa iasa din casa. S-a intalnit cu

cativa membri ai „Brigazilor Martirilor Al-Aqsa“ - un grup extremist, autorul mai multor

atentate sinucigase - care l-au fotografiat, pentru a face niste postere propagandiste cu

el, in cazul in care si-ar fi indeplinit misiunea sinucigasa. I-au infasurat bombele in jurul

pieptului si l-au trimis spre Israel.

MARTIRIU

„Nu este sinucidere, ci martiriu“, este convins, si acum, Hussan. „As fi devenit un martir

si m-as fi dus la Dumnezeu. Este mai bine asa, decat sa fii un cantaret sau un fotbalist,

este mai bine decat orice altceva“, continua Hussan, pe care militantii cinici l-au

indoctrinat cu ingrozitorul cult al mortii. Hussan este unul dintre sutele de copii si tineri

palestinieni care nici macar nu-si dau seama ce fac, trimisi de fanaticii razbunatori sa se

sacrifice, luand cu ei si alte suflete nevinovate. Este si o alta categorie, aceea a copiilor

luptatori, care urmeaza scoli speciale, dar acolo acestia invata sa-i ucida pe altii si sa se

salveze pe ei.