H. C, Andersen

I

Descr:ierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAnieiAI{DERSEN, HANS CHRISTIAN

Criiasa zipezii / Hans Christian Andersen; trad.:Lavinia Milog. - Ed.a 7-a - Bucureqti: Steaua Nordului,20t5

ISBN 978-606-stt435-7

I. Milog, Lavinia (trad.)

821 . I I 3.4-93 -34: r35.r

@Toate drepturile asupra acestei versiuni sunt rezervateEditurii Steaua Nordului.Pentru comenzi on I i n e: www.stea ua nord u I u i.ro

Tel.:,0767 536 500

Tipar: ARTPRINT

Email: office@artprint.ro

Criiasa Zirpeizii

www.steauanorduluLro

CUPRINS

CRAIASA ZAPETX ,5

A treia poveste....

A patra poveste

PRINTESA SI BOBUL DE MAZAREtt64

............67

PASAREA PHOENIX

MICA SIRENA

PRIVIGHETOAREA

17

.................31

122

124

FETTTA CU CHlBRlrURlLE.... ...188

CRAIAS AZAPEZ'I

Cea dintii povestire

in care este vorba despre o oglindi;i despre cioburile ei

ata. Se incepem povestea gi, cAnd vom ajunge la

sfArgitul ei, vom gti mai mult decAt acum.

Era odati un vrijitor riuticios, unul dintre cei mai

rii; era chiar intruchiparea diavolului.intr-o zi, el era intr-o foarte buni dispozigie:

a ficut o oglindi a cirei particularitate era ci, daciBinele ;i Fr,umosul se reflectau in ea, aproape ci nici

nu se vedeau; in schimb, tot ceea ce nu valora nimic;itot ce era urAt apirea limpede in oglindi ;i se urAqea

;i mai mult. Cele mai frumoase peisaje deveneau

parci spanac fiert ;i cei mai drigugi oameni pireauurAcio;i sau qineau capul in jos, n-aveau pAntece, iar

obrajii lor erau atAt de schimonosigi, incAt pireau

de nerecunoscut; ;i daci, de pildi, cineva care avea

o alunigi se privea in oglindi, aceasta cre;tea ;i iiacoperea tot obrazul, nasul ;i gura, ca o pate neagri.

Dracul socotea ci asta e foarte nostim gi amuzant.CAnd ii trecea cuiva prin minte vreun gAnd bun

gi pios, in oglindi se vedea un rAnjet, iar diavolul se

bucura de ingenioasa lui niscocire.

{I

Toqi cei care mergeau la;coala de vrijitori, cici el

avea o 5coali de vrijitorie, povesteau pretutindeni cis-a sivArgit un miracol. Pentru prima oari, spuneau

ei, se putea vedea cum arati, intr-adevir; lumea ;ioamenii. Umblau in toate pirgile cu oglinda;i curAnd

nu mar ramase nrclo gara tl nlclun om pe care sa nu-l

fi schimonosit acea oglindi.intr-o buni zi, acesti ucenici voiri si zboare

spre cer cu oglinda, ca si-;i bati joc de ingeri ;i de

Dumnezeu. Dar cu cAt se iniltau mai mult in vizduh,cu atat oglinda tremura;i se strimba mai mult, incAt

de-abia mai puteau s-o gini... Ei insi zburau mai

sus, tot mai sus, tot mai aproape de Dumnezeu ;ide ingeri. Atunci, oglinda incepu si tremure atat de

tare, incAt le aluneci din mAini gi cizu pe pimAnt,unde se sparse in mii de bucigi, ce si mai spun, inmilioane, in miliarde de bucigi. Acum insi, aceasti

oglindi deveni mai periculoasi decAt mai inainte,

fiindci unele buciti nu erau mai mari decit un fir de

nisip ;i zburau purtate de vAnt peste tot pimAntul; gi

daci, din nefericire, intrau in ochiul cuiva, bietul om

vedea toate lucrurile schimonosite sau nu maigAndea

decAt sucit, deoarece mica bucat; avea conservate

toate puterile rele pe care le avusese oglinda inaintede a se sparge. Unii oameni se pomeniri cu cAte un

ciob chiar in inimi; ;i atunci, ingrozitor lucru: inima

lor se preficu deodati intr-un bulgire de gheagi.

Alte cioburi erau, din contri, atAt de mari, incAt

unii ;i algii le-au luat pentru a face geamuri din ele.

Dar fereasci Dumnezeu si se fi uitat la prietenii lorprin aceste geamuri!Alte cioburi deveniri ochelari, dar

cei care-i purtau vedeau strAmb ;i judecau nedrept.

Diavolul ridea de-i plesneau filcile ;i pAntecele de

toate aceste nizbAtii care-i pireau agreabile.

Dar asta nu s-a sfirgit aici. in aer zburau incimulte cioburi...

Vom vedea indati.

A doua povestire

Un biiegat ti o fetili/\I ntr-un orag mare erau atat de multe case ;i atAgia

I oameni. ci nu mai rimisese loc unde fiecare familie

I se-gi facilogridini;ide aceea cei mai mulgi trebuiau

si se mulgumeasci doar cu florile din glastre. in ora;ul

acela triiau ;i doi copii sirmani ce aveau totu;i o micigridini, care era cu pufin mai mare decXt un ghiveci

de flori. Nu erau frate ;i sori, dar se iubeau ca ;i cum

ar fi fost. Piringii lor locuiau in doui mansarde din case

aliturate, care erau atAt de apropiate una de alta, incAt

acoperi;urile mai ci se atingeau, fiind separate doar de

stre;ini. O mici fereastri se deschidea in fiecare casi;iera suficient si faci un pas mai mare pentru a trece de

la o locuingi la cealalti.

Familiile aveau fiecare in fata ferestrei o cutiet

mare de lemn umpluti cu pimint, unde sidiserilegume;i verdeguri de care aveau nevoie pentru gitit;i mai sidiseri in fiecare cutie cAte un trandafiL care

inflorea nespus de frumos. intr-o zi, pdringii avuriideea si a;eze cutiile de-a curmezi;ul, intre stre;ini,

astfel fncAt aproape ci se uneau cele doui ferestre,

formAnd o gridini in miniaturi. Pistiile de mazire

atArnau peste marginile cutiilor ;i trandafirii i;iintindeau crengile pe deasupra gi se inclinau unele

spre altele, formAnd o bolti de frunzi; ;i de flori.

Cum cutiile erau puse foarte sus, copiii ;tiau ci nu

aveauvoiesise urce peele, dar lise permiteacAteodati

si coboare pe fereastri ;i si stea pe sciunele intrecutii, la umbra trandafirilot unde petreceau clipe

minunate jucindu-se impreuni.larna, plicerea asta se isprivea. Ceamurile erau

inghegate. Copiii insi incilzeau pe sobi binugi de

arami, ii lipeau de ferestre ;i deodate se ivea un

rotocol striveziu, iar prin acesta privea, de la fiecare

fereastri, cAte un ochi;or drigila; ;i blAnd: cel al

biiatului, de o parte, gi cel al fetigei, de cealaltiparte. El se numea Kay, iar ea, Gerda. Vara, ei puteau

dintr-un salt si vini unul la celilalt. larna insi trebuiau

si coboare o mulgime de etaje ;i si le urce iar...

Afari neaua se involbura.

- Au inceput si roiasci albinele cele albe! spunea

bunica.

- A;a-i ci au;i o regini? intrebi biiega;ul, fiindci

;tia ci albinele adevirate au o regini.Binein;eles ci au! spuse bunica. Ea zboarl,

acolo unde-i roiul mai des, e cea mai mare dintre

toate, dar nu sti niciodati pe pimAnt... Ea urci iar

in norii negri... Noaptea, ea plute;te in zbor pe strizi

;i privqte pe la geamuri, in case. Atunci risar flori de

nea la ferestre.

Da, da, am vilzut, am vizut! ziseri copiii

intr'un glas, ciciacum ;tiau ci e adevirat ce le spunea

bunica.

- Nu-i aga ci poate intra ;i aici CriiasaZiryezii?

intrebi fetita.

- AtAta-i trebuie si vini! spuse biiega;ul. Ci opun pe sobi ;i indati se topette.

Bunica l-a mAngAiat pe pir ;i a inceput o altipoveste.

Seara, inainte de culcare, cAnd era pe jumitate

dezbricat, Kay s-a dus la fereastri, s-a urcat pe

un scaun ;i privi prin rotocol. Afari, fulgii de nea

valsau in aer ;i unul dintre ei, cel mai mare, s-a

agigat de marginea unei cutii de flori. Fulgul crescu

incet-incet, pAni se preficu intr-o femeie inve;mAntatiintr-o rochie albi, qesuti parci din mii ;i milioane

de steluge de nea. Era frumoasi, foarte frumoasi 9i

10 1'l

ginga;i, dar era de gheaqi, de gheagi sclipitoare...

$i totu;i era vie... Ochii ii striluceau ca doui steluge

dar nu steteau o clipi locului. Femeia a dat din cap ;ia ficut un semn cu mAna citre fereastri. Biiega;ul s-a

speriat, s'a dat jos de pe scaun si i s-a pirut ci la geam

o pasire mare bate din aripi.A doua zi afost senin ;i ger. Apoi, n-a mai trecut

mult timp ;i a venit primavara. Copacii au inceput siinverzeasci. RAndunelele au sosit si si-au construit

cuiburi. Trandafirii infloriri magnific. Gerda invigase

un cantecel in care era vorba de trandafiri ;i, cAnd il

canta, se gandea mereu la trandafirii din gridina lor.

La invigat ;i pe biiega;, care cAnta cu ea:

in vdi rozele-nfloresc,

Pe Pruncul divin il vestesc'

Copiii se tineau de mAni, sirutau trandafirii ;iadmirau razele soarelui, privind cerul senin de unde

Dumnezeu le vorbea ca;i cum Pruncul lisus ar fi acolo.

Ce frumoase zile de vari! fi cAt de plicut era si stea

impreuni afarl, sub bolta de trandafiri inmiresmali'

ce pireau ci nu vor si se mai opreasci din inflorit!

Kay;i Gerda risfoiau o carte ilustrati cu animale

;i pisiri. Orologiul bisericii tocmai bitea ora cinci'

cAnd deodati biiega;ul strigi:

- Au! M-a lovit ceva in piept! !i mi-a intrat praf

in ochi!

Fetiga il prinse de gAt ;i se uiti in ochii Iui' El clipi

din ochi, dar ea nu, nu vedea nimic'

- Cred ci s-a dus, a sPus el.

Dar nu se dusese nlmlc. tra un cloD marullL

din oglinda fermecati de care aminteam, aceasteDar nu se dusese nimic. Era ciob mirunt

ingrozitoare oglindi care schimonosea tot ce era

frumos ;i bun, in timp ce tot ceea ce era riu ;i urAt se

oglindea in ea Pe de-a-ntregul.

Bietului Kay ii pitrunse un ciob in inimi ;i'

12 '13

curAnd, aceasta avea si fie ca un bulgire de gheagi.

Nu mai simgea nicio durere, dar riul era ticut.

- De ce plingi? a intrebat-o el pe fetigi. Vai, ce

urAti e;ti cAnd plAngi! N-am nimic, nu vezi? Ce, eu

mi vait pentru orice? Pfui! a strigat el deodati.Uite, trandafirul acela e devorat de viermi, iar cel de

acolo e strAmb;i bogit! UrAgi mai sunt trandafirii futia!Ca;i cutia in care stau!

Apoi adat cu piciorulin cutie;i a rupt un trandafir.

- Kay, ce-!i veni de faci asta? a strigat fetiga.

VizAnd-o atAt de speriati, biiega;ul a mai rupt un

trandafir ;i a intrat in casi, lisAnd-o pe Cerda singuri.

CAnd mai tArziu ea a venit iar cu cartea cu poze, el a

spus ci asta-i pentru bebelu;i. lar daci bunica spunea

vreo poveste, el o tot intrerupea, iar cAteodati se

ducea in spatele ei, i;i punea ochelarii ei ;i ii imita la

perfecgie felul ei de a vorbi. O ingAna atAt de comic, citogi incepeau si rAdi.

in scurti vreme a ajuns si imite in vorbi ;i inmi;ciri pe togi vecinii. lmita mai cu seami tot ce

era urAt;i caraghios la fiecare. Lumea rAdea. Apoi el

incepea si vorbeasci gi si meargi ca oamenii de pe

strada sa, pentru a-;i bate joc de ei. Oamenii spuneau:

,,Biiatul ista e foarte de;tept!". Dar asta era numai din

pricina ciobului pe care-l avea in inimi, care era cauza

transformirii sale. fi tot din pricina asta o tachina ;ipe micuga Cerda, care-l iubea din tot sufletul.

Jocurile lui erau acum cu totul altfel decAt

fuseseri inainte; erau jocuri chibzuite. Odati, iarna,

pe cAnd afar| ningea, ;i-a intins poala surtucului siu

albastru, pe care lisi si se ateze cAqiva fulgi, apoi a

luat o lupi;i i-a spus fetigei:

- la prive;te prin sticla asta, Cerda!

Fetiga s-a uitat. Fiecare fulg era imens;i semina cu

o floare sau cu o stea in zece colguri. Era foarte frumos'

- Curios, nu-i a;a? spuse Kay. Sunt cu mult mai

interesangi decat florile adevirate si nu au niciun defect

in ei; ar fi ca ni;te flori perfecte, daci nu s-ar topi'

Dupi pugin timp, Kay apiru cu minu;i groase

pe mAini ;i avAnd o siniu;i in spate ;i strigi in

urechile Cerdei:

- Mi s-a dat voie si merg si mi dau cu siniuga in

piagl, unde se joaci ;i ceilalgi biiegi.

$i iati-l plecat.

in piagi, biiegii maiindriznelii;i prindeau adesea

siniuga de cAte o cirugi a vreunui giran ;i se lisau

tra;i aga o buni bucati de drum. Era minunat ;iamuzant. in acea zi, chiar in timp ce se jucaU trecu

pe acolo gi o sanie mare, vopsiti in alb. in sanie era

cineva infi;urat intr-o blani albi ;i cu o ciciuligi de

asemenea albi. Sania a ficut de doui ori turul piegei

;i Kay, cAnd a vizut ci vine iar; ;i-a prins repede

siniuga de ea. in dreptul urmitoarei striduge, sania

cea mare incepu si lunece din ce in ce mai repede'

14 15

Persoana care conducea sania intorcea din cAnd incAnd capul ;i-i ficea un semn prietenesc lui Kay, de

parci l-ar fi cunoscut. Ori de cAte ori biiatul voia si-;idesprindi siniuga, cel care st;tea in sanie didea din

cap;i Kay nu se mai mi;ca. Ajunseri curind si treacidincolo de porgile ora;ului.

Ninsoarea s-a integit atAt de tare, incAt biiega;ulnu maivedea nimic inaintea luiin acea cursi nebuni.Kay prinse coarda ce-i lega siniuga de sania cea

mare, vrAnd si se desprindide ea, dar nu reusi. Micutasiniuti era solid fixati si

tt

alerga ca vintul in urmacelei mari. A inceput sistrige, dar nimeni nu-l

auzea. Ningea mereu,

zApada-ibiciuiaobrajiisi sania