Cresonul de gradinaEtichete: zarzavat

[+] Mareste fotografia Denumire stiintifica: Lepidium Sativum Familia: CRUCIFERAE Denumiri populare: hrenita Este o planta anuala cu vegetatie foarte rapida. Planta are un sistem radicular foarte dezvoltat, aproape de suprafata solului. Frunzele de creson cresc la inceput sub forma de rozeta, direct din coletul plantei, fiind mai late, lobate sau penat sectate, uneori foarte incretite. Fiind atat de adanc decupate, frunzele de la speciile mai putin ameliorate se aseamana la prima vedere cu cele de traista ciobanului. Din mijlocul lor porneste in scurt timp o tulpina florala ramificata ce poarta cateva frunze mici, aproape lineare, usor lanceolate, de culoare verde - albastruie. Florile sunt mici, albe sau rosu - liliachii, cu patru petale, aidoma cu cele de traista ciobanului. Din ele se formeaza foarte curand mici silicve cu lungime de 5 - 6 cm, rotunjite si usor concave, care contin fiecare cate 2 - 4 seminte ovale, cu un sant pe mijloc, de culoare rosie - caramizie, asemanatoare la gust cu cele de varza si cu o aroma care aduce putin cu cele de ceapa. Intr-un gram intra aproximativ 450 buc, iar facultatea lor germinativa, de peste 90 %, dureaza pana in 5 ani.

Beneficii / Utilizare Cresonul de gradina:CRESONUL DE GRADINA este originar din Orientul Mijlociu raspandit pe arii extinse in tarile arabe, Egipt, Persia si Tibet. Vechimea lui in cultura este atestata si de faptul ca s-au gasit seminte de creson in piramidele egiptene. Gustul foarte picant al frunzelor adulte a facut ca din cele mai vechi timpuri sa fie folosit drept condiment. Cultivarea lui este atat de usoara incat si-a gasit adapost in gradinile cele mai modeste. La formele luate de mult in cultura si ameliorate, frunzele sunt mult mai mari si mai numeroase, variate ca forma si colorit. Astfel, exista in cultura, in tarile unde cresonul este mai frecvent folosit in alimentatie, cum sunt Franta si Anglia, soiuri cu frunza foarte mari, ovala, nedivizata, doar usor dintata pe margine, de culoare verde inchis, aproape albastruie. Uneori se intalneste si o varianta a acestui soi - CRESONUL AURIU - cu frunze de culoare verde- galbui. Cel mai apreciat, atat pentru aspectul sau deosebit de decorativ, cat si pentru gustul intens picant, este CRESONUL CRET. El se deosebeste de cresonul comun prin frunzele intens divizate, aproape pana la nervura principala, mai mult sau mai putin rasucite si incretite, ceea ce le da un aspect foarte placut. La forma pitica acest aspect este accentuat si de un port strans, incat tufele sunt ca niste

buchetele creponate, deosebit de atragatoare. Frunzele acestei forme, extrem de decorative se compun din foliole destul de mari, dintate, incizate si marunt incretite pe margini, de parca ar fi mici evantaie garnisite cu volane. Cresonul de gradina este o planta foarte usor de cultivat. Poate fi semanat oricand si in orice fel de pamant, avand siguranta ca in cateva saptamani frunzele sale vor fi bune de cules. Doar in miezul verii, pe caldurile mari, este bine sa-i cautam un loc mai racoros si umbrit, ca sa obtinem frunze fragede si mai numeroase. De asemenea, se recomanda ca in aceasta perioada, cand plantele pornesc mai repede sa formeze tulpini florale, sa semanam la intervale mai apropiate, ca sa nu ducem lipsa gustoaselor frunze de creson. Semintele de creson detin intaietatea absoluta in ce priveste viteza de incoltire. La 10- 15 grade Celsius, ele rasar in mai putin de 24 ore. Aceasta proprietate este utilizata uneori iarna pentru a se obtine in casa o verdeata proaspata care sa dea savoare si aspect placut salatelor si mancarilor mai sarace si mai monotone in acest anotimp. Pentru acesta este de ajuns sa garnisim o caseta de plastic sau orice vas plat, de sticla sau portelan, cu muschi umed sau sa le umplem cu nisip ori argila umectata cu apa, pe care presaram seminte de creson. In cateva zile se obtine o masa de verdeata cu un frumos aspect si cu un gust de primavara. In bucataria germana, aceasta este faza in care frunzele sunt preferate pentru consum. Intr-adevar, frunzele cotiledonate sunt mai delicate la gust, extrem de fragede si doar usor picante. Asa se face ca in tot cursul iernii, uneori si in celelalte anotimpuri, cresonul abia rasarit se vinde in casetute de plastic. Ele se taie cu foarfeca si se presara pe sandviciuri sau pe salate, ori este utilizat sub forma de buchetele pentru garnisit. Alteori se freaca cu unt, ungandu-se pe tartine de paine proaspata sau prajita. In Franta se folosesc frunzele cand sunt mai mari si mai picante. Se cumpara stranse in legaturi, ca cele de patrunjel si se folosesc pentru sosuri, ca garnitura la carne sau in salate. Un gust si o aroma excelenta dau frunzele de creson muraturilor sau utilizate la preparatele cu oua, pregatite in diverse forme: omlete, jumari, ochiuri, etc. care pot constitui variatie si originalitate meniurilor. Se poate consuma crud, sub forma de salata, sau in supe. Usor oparit, cu putin ulei si suc de lamaie este o garnitura perfecta pentru carne si peste. Sucul de creson este delicios si sanatos. El se poate consuma cu iaurt sau lapte. De asemenea, samanta de creson, care are un continut de peste 58 % ulei, se intrebuinteaza la prepararea mustarului. Traditional, cresonul de gradina este folosit si sub forma de germeni, in special in amestec cu germenii de mustar - mixul "mustar, creson". Marele dezavantaj al cresonului este ca frunzele sale nu pot fi uscate. In tehnologia de cultura, Lepidium Sativum, nu este o planta pretentioasa fata de clima si sol. Cultura se infiinteaza prin semanat direct in camp, primavara timpuriu, in straturi inaltate, esalonat, la intervale de 15- 20 zile pentru a asigura o productie si un consum continuu. Planta creste repede si se poate recolta in circa 30 zile de la semanare. Aceasta se face prin tunderea frunzelor cu foarfeca, la 3- 4 cm deasupra punctului de inserctie. Se valorifica in stare proaspata sau conservata, ca frunze la borcan sau piureuri. Se poate pastra bine timp de 6- 8 zile in spatii bine aerate, la temperatura de 0- 1 grad Celsius si umiditate relativa a aerului ridicata (90- 95 %). Recoltarea semintelor incepe cu a doua jumatate a lunii august. PRINCIPALII CONSTITUENTI: Vitamina C: 60- 140 mg/ 100 g produs proaspat , functie de varietate; iod- 15- 45 mg/ 100 g; calciu200 mg/ 100 g; fier; fosfor; mangan; arsenic; cupru; zinc; ulei sulfoazotat; vitamina: A, B, PP1, E; caroten, extract amar, etc. Cresonul contine uleiuri esentiale sulfurate care pot sa modifice in mod favorabil mucoasele

aparatului respirator si care au o actiune puternica asupra bronsitelor cronice, catarului pulmonar, tusei convulsive si a celei persistente, a tuberculozei. O alta componenta importanta din compozitia cresonului este carotenul pe care ficatul si mucoasa intestinala il transforma in intregime in vitamina A ( in 100 g creson se gasesc 5,5 mg de caroten, comparativ cu 6,5 mg din morcov). Consumul zilnic a 6 mg de caroten de catre adulti previne anumite tipuri de cancer, cum ar fi cel gastric si pulmonar. Sulful, calciul, impreuna cu celelalte saruri minerale ii confera cresonului proprietati remineralizante si antianemice de care pot profita anorexicii, astenicii, limfaticii si anemicii. Datorita continutului mare de vitamina C este demonstrat ca fiind un antiscorbutic puternic. Stimuleaza diureza, motiv pentru care persoanele care sufera de o boala urinara, ar trebui sa consume zilnic creson proaspat. Nu in ultimul rand, el este recomandat diabeticilor deoarece produce scaderea valorii zaharului din sange (glicemia) si din urina (glicozuria), precum si persoanelor constipate, pentru ca are proprietatea de a colecta resturile alimentare de pe peretii intestinali si de a ajuata la evacuarea lor. PROPRIETATI: Este constatat faptul ca acest aliment- medicament are proprietati comune cu a altor vegetale pe temeiul acelorasi constituenti, dar care este in avantaj fata de acestia, putand sa fie cultivat si folosit in stare proaspata, in timp scurt si in tot timpul anului. Astfel, esenta lui sulfoazotata, intalnita de altfel si la alte crucifere (ridichea neagra, hreanul, varza etc.) ii confera o actiune remarcabila, mai ales la nivelul ficatului, al intestinului, al aparatului pulmonar, al tegumentelor, articulatiilor etc. Bogata compozitie a cresonului convinge de diversele lui proprietati: aperitiv; tonic; remineralizant; antianemic; antiscorbutic; hipoglicemiant; expectorant; sudorific; vermifug; anticancer; antidot al nicotinei etc. Supranumit "sanatatea corpului" - cresonul si-a pastrat intacta reputatia de-a lungul timpului. INDICATII: 1/ Uz intern: inapetenta; astenie; limfatism; scorbut; anemie; tuberculoza; bronsite; afectiuni pulmonare; dermatoze; litiaze biliare; afectiuni hepatice; litiaze si afectiuni urinare; reumatism; paraziti intestinali; hidropizie; diabet; cancer etc. 2/ Uz extern: alopecie; afectiuni ale pielii craniului; plagi atone; ulcere, etc. MOD DE FOLOSIRE - trebuie folosit proaspat: 1/ Uz intern: * Suc de creson - informativ din 150 g creson se obtine 100 ml suc. Se bea 60- 150 ml/ zi, cu apa, supa sau lapte rece pentru cura de dezintoxicare si de frumusete. Se bea in doua reprize, dimineata pe stomacul gol si inainte de pranz, excluzand din alimentatie orice lichid cald care ar neutraliza efectul uleiurilor volatile din creson. Acelasi suc care se extrage prin presarea cresonului frecat in prealabil, are efecte vermifuge. Pentru retentie urinara: se bea, tot in doua reprize, amestecul format din 1/2 pahar de suc si ulei de migdale dulci sau ulei de masline, in parti egale. * Decoct diuretic: 1 mana de creson, 3 cepe, 2 napi/ 1 l apa. Se fierbe la foc potrivit pana ce legumele sunt facute, se strecoara si se beau 3 pahare/ zi, intre mese. Salata de creson, asezonata cu suc de lamaie si consumata la masa de seara, timp de 3 saptamani, constitue primavara un depurative excelent, crescand tonusul organismului. Diabet - se consuma crud, cat mai des. Elimina zaharul continut in urina. Tuse, bronsita, tuse convulsiva: se administreaza 2 linguri de supa cu suc de creson, usor indulcit cu miere, dimineata si seara. La fel de eficient este sucul de creson (150 ml) amestecat intr-un pahar cu

lapte. * Sirop pectoral: puneti pe foc mic, pana ce se obtine o consistenta siropoasa, 300 ml suc de creson cu 750 grame zahar tos. 2/ Uz extern: * Alopecie: frectii cu suc de creson- fortifica si opreste cadera parului sau frictionarea pielii capului, de 2 ori/ zi cu amestecul format din parti egale din suc de creson obtinut proaspat si alcool 90 grade. * Plagi atone: aplicari (cataplasme) cu 100 g frunze proaspete pisate (zdrobite sau tocate), frecate cu 1 lingurita sare fina, fixate cu bandaje, repetate de 2 ori/ zi; deopotriva pentru abcese, flegmoane, antrax. Efect puternic cicatrizant, favorizand si acelerand vindecarea. * Intarirea gingiilor: mestecarea frunzelor crude. * Pistrui: 3 parti suc de creson si 1 parte miere. Se omogenizeaza si se agita inainte de fiecare intrebuintare. Lotiunea se aplica cu un tampon de bumbac ( hidrofil) sau vata, dimineata si seara. Dupa uscare se spala cu apa. * Impotriva ridurilor: Se aplica o masca sub forma de pasta, obtinuta din suc de creson si praf de patlagina, o data/ saptamana, pe fata demachiata; se lasa sa actioneze 20 min, apoi se indeparteaza cu multa apa. PRECAUTII: * Sucul de creson, in doze prea mari poate provoca la unele persoane iritatii ale aparatului digestiv sau fenomene de cistita. In acest caz se vor reduce dozele sau se inlocuieste sucul, cu creson fiert, inabusit sau pe aburi ori se consuma in amestec cu suc de morcov. * Cand se foloseste creson salbatic, acesta trebuie foarte bine spalat, deoarece poate fi infectat de dejectiile oilor ce tranziteaza zonele de unde se culege cresonul, putand transmite la om parazitul duva ce se instaleaza in ficat (parazit hepatic). * Pentru o intrebuintare in siguranta si adecvata a cresonului este bine sa consultati medicul sau fitoterapeutul si nu sa-l folositi fara avizul lor, in special daca sunteti gravida sau alaptati. Autor: Lucia_bp

Mrarul, ptrunjelul i leuteanulde Felix-Gabriel Lefter pe aprilie 22, 2010

5 Votes i MARARUL, PATRUNJELUL SI LEUSTEANUL MARARUL Este probabil zarzavatul cu cea mai lunga cariera din lume, folosirea sa ca adaos in mancaruri, dar si ca medicament, fiind mentionata intr-un papirus egiptean vechi de peste 4000 de ani. Descoperiri arheologice foarte recente, facute langa un lac din Elvetia, au aratat, insa, ca aceasta planta era cunoscuta si folosita in Europa cel putin cu 7000 de ani inainte, fiind cultivata la o

distanta de sute de kilometri de tarmul Mediteranei, unde creste spontan. Interesant este si ca acest zarzavat a migrat foarte de timpuriu din sudul Europei catre Asia indepartata. Mararul a fost intens folosit si in medicina tibetana (Unani), si in cea indiana (Ayurveda), unde era administrat ca tonic digestiv, antiinfectios si antiinflamator. In Antichitate, romanii pretuiau in mod special mararul, care era un remediu de prim ajutor contra tulburarilor digestive si a durerilor de cap ce apareau dupa petrecerile prea imbelsugate. In medicina populara romaneasca, sucul proaspat sau decoctul obtinut din tulpinile de marar se dadea contra bolilor de inima si contra tusei, dar si pentru diverse boli femeiesti ori pentru boli de pantece. O parte din secretul frunzelor sale fine, de un verde ambrat, este constituit de uleiul aromat pe care il contin, o substanta cu proprietati terapeutice exceptionale. Uleiul aromatic din marar actioneaza in special asupra sistemului digestiv si a celui nervos, dar are si alte actiuni, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza: Modalitati de preparare si de administrare a mararului Pentru a obtine sucul de marar, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de marar de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se ia de 2 ori pe zi cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de marar, diluat in alt sfert de pahar de suc de morcov. Infuzie Se pun la macerat trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de marar, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi). Mararul ca adaos in mancare Adaugat in hrana de zi cu zi, mararul este deopotriva un condiment si un conservant excelent. Pus in ciorbe sau in tocanite, el prelungeste termenul de valabilitate al acestora cu cel putin 24 de ore, deoarece uleiul volatil pe care il contine impiedica declansarea proceselor de fermentatie. Pus in salate, in sandviciuri sau in sosuri, le face mai digerabile si le intensifica gustul. In medicina Ayurveda se face din frunze de marar tocate fin si din iaurt (putem obtine acest amestec prin mixare) un sos racoritor, care se consuma in zilele calduroase, dar si atunci cand consumam hrana picanta, uscata sau fierbinte. Tratamente interne * Hipoaciditate, indigestie se consuma cantitati moderate (1 lingurita) de marar verde tocat inainte de masa sau la felul intai. In doze medii si mici, mararul este un excelent stimulent al

secretiei de sucuri gastrice si de bila, ajutand la procesul digestiv. Interesant este ca, in doze mari, mararul are efectul opus, inhiband secretia de sucuri gastrice si fiind foarte util in tratarea gastritei hiper-acide. * Gastrita hiperacida se pun 2-4 lingurite de marar taiat marunt in 250 ml de iaurt (de preferinta de tip Bifidus) si se amesteca folosind mixerul electric, dupa care se lasa 40 de minute sa se intrepatrunda componentele. Se consuma acest remediu pe stomacul gol, de doua ori pe zi. Asupra majoritatii suferinzilor de gastrita acest remediu are efecte calmante ale durerii, reduce secretia acida, normalizeaza digestia si apetitul. * Balonare, colita de fermentatie substantele volatile continute de marar impiedica dezvoltarea in exces a bacteriilor din intestin, prevenind formarea de gaze si aparitia colicilor abdominale. Se face o cura cu o durata de o luna, timp in care se consuma la fiecare masa cate o lingurita de frunze proaspete de marar tocate marunt. Ca sa fie eficient, trebuie sa fie proaspat * Colita de putrefactie inainte de fiecare masa se consuma o salata de varza, de castraveti sau de salata verde, in care se adauga 2 lingurite de marar tocat si o lingurita de otet de mere. Tratamentul se face vreme de 1-2 luni si are un efect de reglare a florei intestinale foarte rapid si sigur. * Candidoza digestiva se consuma zilnic jumatate de litru din preparatul cu marar si iaurt Bifidus, descris la gastrita hiper-acida. Se face o cura de 30 de zile cu acest remediu care, desi pare foarte simplu, are o actiune extrem de complexa. Frunzele de marar contin substante aromatice cu un efect antifungic foarte puternic, in timp ce iaurtul Bifidus reface flora digestiva normala, ceea ce duce la inhibarea dezvoltarii tulpinilor agresive de Candida. * Diskinezie biliara substantele amare si uleiul esential continut de frunzele de marar stimuleaza varsarea bilei in colecist. Se consuma cate 50 ml de suc de marar, de doua ori pe zi, in cure de 2 saptamani. Tratamentul are si efecte antiinflamatoare asupra vezicii biliare, ceea ce il recomanda si ca adjuvant in colecistita. * Sughit, spasme digestive la nevoie, se mesteca indelung cateva tulpini de marar. Este un remediu folosit cu succes inca din evul mediu, cand era administrat in timpul banchetelor pentru a preveni disconfortul mesenilor. Explicatia eficientei sale este existenta unor substante in marar cu efecte antispastice puternice. Daca tratamentul acesta nu da totusi rezultate, se poate recurge la unul mai puternic: se opareste o lingurita de seminte de marar cu o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat vreme de 10 minute, apoi se filtreaza si se consuma infuzia astfel obtinuta, cat de calda posibil. Efectul calmant digestiv si antispastic al acestui remediu este foarte rapid. * Adjuvant in cistita si in nefrita consumarea a 50 ml de suc proaspat de marar (obtinut prin metoda descrisa in acest articol), de 2-3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, are un foarte bun efect antibacterian si antifungic asupra aparatului urinar. Conform unor studii recente, sucul de frunze de marar este si un puternic diuretic si stimulent al activitatii rinichilor, ajutand la

prevenirea si la combaterea calculozelor renale. * Infectie cu stafilococ auriu un studiu facut de o echipa de cercetatori din India si din Argentina, sub conducerea dr. Gurdip Singh, a pus in evidenta o puternica actiune antibiotica a frunzelor si a semintelor de marar. Ca adjuvant in infectia cu Staphylococcus aureus, se administreaza sucul din frunze, cate 100 ml pe zi, in doua reprize, in cure de 2 saptamani. Suplimentar, se administreaza si uleiul volatil de marar (se gaseste in magazinele naturiste), cate 4 picaturi, de trei ori pe zi. Ambele remedii au efecte antibiotice puternice, avand o eficienta demonstrata si contra altor bacterii, cum ar fi Bacillus cereus sau Pseudomonas aeruginosa. * Alaptare, refacere rapida dupa nastere frunzele de marar proaspete, mestecate zilnic de femeile care au nascut de curand, sunt un excelent tonic fizic si nervos, ajutand la recapatarea apetitului, stimuland secretia lactica, imbunatatind calitatea laptelui, favorizand resorbtia tesuturilor aparute in plus in timpul graviditatii. Pentru a spori secretia de lapte, un remediu simplu si uluitor de eficient este sandiviciul cu marar, adica painea unsa cu unt si presarata cu putina sare si cu mult marar tocat fin. Se consuma acest medicament dimineata si seara. Efectele de stimulare a lactatiei sunt cel mai adesea impresionante. * Postmenopauza frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen, hormonul feminin care incetineste foarte mult procesele de imbatranire, catifeleaza pielea, face ca pilozitatile sa creasca mult mai lent, ajuta la mentinerea fermitatii tesuturilor si previne uscarea mucoasei vaginale. Salatele asezonate cu mult marar sunt asadar recomandate in aceasta perioada a vietii, cand, in general, zarzavaturile si legumele proaspete sunt mai necesare ca oricand. * Osteoporoza dupa varsta de 40 de ani, consumul de marar verde, dar si de alte alimente cu efecte usor estrogene, cum ar fi uleiul de masline, graul germinat sau semintele de fenicul, este o excelenta premisa pentru prevenirea pierderii de substanta osoasa. Macar de doua ori pe an, primavara si la sfarsitul verii, faceti o cura cu salate de cruditati, pe care sa le asezonati cu marar din belsug (minimum 20 de grame pe zi). * Obezitate, retentie de lichide mararul verde are efect diuretic puternic si regleaza apetitul alimentar, fiind recomandat in mod special atunci cand vrem sa slabim. Se face o cura cu suc de marar, din care se administreaza cate 50 de ml, de doua ori pe zi, cu 5 minute inaintea mesei de pranz si a cinei. Cura dureaza 2 luni si se poate relua dupa o pauza de 3 saptamani. Atunci cand simtiti apropierea iminenta a unui acces de foame, mestecati foarte lent si indelung cateva fire de marar proaspat. Are efecte calmante psihice si regleaza apetitul. * Dureri de cap in medicina traditionala a popoarelor europene nordice, mararul este renumit pentru efectele sale echilibrante asupra sistemului nervos. Mestecarea catorva tulpini verzi de marar combate eficient durerile de cap (inclusiv cele insotite de ameteala si de varsaturi), reda acuitatea si claritatea simturilor celor surmenati. * Adjuvant in insomnie flavonoidele si unele oligoelemente continute in marar stimuleaza productia asa-numitilor hormoni ai somnului (de fapt sunt niste neurotransmitatori eliberati de

catre scoarta cerebrala). La masa de seara se recomanda, asadar, o salata de cruditati in care sa punem macar 30 de grame (o legatura) de frunze de marar proaspete, tocate foarte fin. * Raceli (viroze respiratorii) se recomanda administrarea sucului de marar, cate 100 ml pe zi, consumat in mai multe reprize. Are efect usor febrifug, diminueaza senzatia de vertij, durerile musculare si articulare din timpul gripei. In plus, previne suprainfectiile bacteriene si usureaza respiratia, decongestionand caile respiratorii. O reteta de medicina populara care da efecte foarte bune contra racelii este mujdeiul facut din 2 catei de usturoi zdrobiti, o jumatate de lingurita de otet, 3 linguri de apa si o legatura de marar taiat foarte marunt. Desi are nume de aliment, mujdeiul cu mult marar este un adevarat medicament. Incercati si va veti convinge de acest lucru. Arma lui secreta: uleiul aromat, cu proprietati exceptionale * Astm bronsic kampferol este numele unei substante (o flavonoida) continuta de catre frunzele proaspete de marar si care are efecte antiinflamatoare si antihistaminice exceptionale. Bolnavilor de astm bronsic, de bronsita alergica si de alergii respiratorii in general le este recomandata cura cu marar, din care se consuma cate 30-40 de grame zilnic, vreme de 4-6 saptamani. Cura diminueaza inflamatia cailor respiratorii, ajuta la decongestionarea acestora de secretiile in exces, diminueaza sensibilitatea alergica a organismului pe ansamblu. * Valori ridicate ale colesterolului negativ (LDL) un studiu de medicina experimentala facut in anul 2006 in laboratoarele Universitatii Isfahan din Iran a demonstrat ca administrarea de doze repetate de marar duce in 6 saptamani la o reducere a colesterolului din sange cu peste 10%. Ca atare, se recomanda introducerea acestui zarzavat proaspat in alimentatie, consumand minimum 30 de grame de marar, in cure cat mai indelungate. * Prevenirea cancerului consumul zilnic de zarzavaturi din familia Apiaceae, din care fac parte alaturi de marar si patrunjelul, telina, morcovul si leusteanul, tine boala canceroasa la distanta. Aceasta datorita flavonoidelor, substantelor aromatice si a clorofilei continute de aceste zarzavaturi, care previn mutatiile celulare, inhiba cresterea tumorilor si declanseaza apoptoza (programul de auto-distrugere) a celulelor maligne. * Adjuvant in cancerul pulmonar, in cancerul cavitatii bucale anumite substante (monoterpene) continute in frunzele de patrunjel si, mai ales, in frunzele de marar, previn actiunea cancerigena a unor gaze si suspensii toxice, cum ar fi cele eliminate de autovehiculele cu ardere interna, de gropile de gunoi sau de tigarile aprinse. Aceste otravuri pe care le respiram, vrand nevrand, zilnic, sunt responsabile in foarte mare masura de multitudinea formelor de cancer al cailor respiratorii, care afecteaza in prezent milioane de oameni din intreaga lume. Cele doua zarzavaturi sunt eficiente insa nu doar in prevenirea, ci si in tratarea afectiunilor tumorale care afecteaza respectivele segmente. Se recomanda consumul zilnic a cate 20-30 de grame de marar si aceeasi cantitate de patrunjel verde, in cure de minimum 3 luni. Tratamente externe

* Respiratie cu miros neplacut, gingivita poate parea greu de crezut, dar mararul este stramosul pastei de dinti. Cu 2000 de ani in urma, parintele medicinii, Hipocrate, recomanda ca dupa fiecare masa sa fie mestecate indelung in gura cateva tulpini de marar. El spunea ca acest remediu nu doar improspateaza respiratia, ci si curata dintii, mentine sanatatea gingiilor si previne inflamatiile mucoasei bucale. Cercetarile moderne ii dau dreptate lui Hipocrate, efectele antibiotice si antiinflamatoare ale substantelor continute de frunzele proaspete de marar justificand din plin utilizarea acestuia ca produs pentru mentinerea igienei cavitatii bucale. * Adjuvant in blefarita si in conjunctivita se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de marar. Compresa astfel obtinuta se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 12 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie pentru a fi pastrata umeda). Tratamentul are efecte antibacteriene si antiinflamatoare, reduce senzatia de jena si de mancarime la nivelul ochiului. Precautii si contraindicatii Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi) in perioada sarcinii, fiind in schimb indicate in perioada de dupa nastere. Administrarea mararului se va face in doze care vor creste gradat, o cantitate mare de marar consumata de o persoana care nu este obisnuita cu acest tratament putand duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de cap. Pentru a obtine efectele terapeutice scontate, consumati doar mararul proaspat. Tulpinile de marar pastrate in borcanele cu apa isi pierd rapid proprietatile terapeutice, desi isi mentin mai multa vreme culoarea verde. Daca doriti sa pastrati mai mult timp mararul inainte de a-l intrebuinta, puneti-l in pungi de plastic si tineti-l in frigider, dar nu mai mult de 4 zile. PATRUNJELUL Modest si banal, are putere cat o fabrica de medicamente Numele latin al patrunjelului este Petroselinum crispum si vine din limba greaca, unde petros inseamna piatra, iar selinon telina. Asadar, grecii antici considerau patrunjelul un fel de telina de stanca, pe care o foloseau atat ca aliment, cat si ca planta medicinala. Cu frunzele sale erau decorate si aromatizate mancarurile, dar erau si incoronati invingatorii in intrecerile sportive sau erau tratate muscaturile de sarpe ori de scorpion. Planta provine de pe malurile Marii Mediterane si a ajuns pe actualul teritoriu al Romaniei cu cel putin 2000 de ani in urma. In prezent, patrunjelul este cel mai folosit zarzavat in bucataria traditionala romaneasca, iar pana nu demult, era un remediu redutabil in medicina noastra populara. Cu el erau oblojite ranile in pericol de a se infecta, erau frecate gingiile slabite, erau facute fierturi contra bolilor de ficat sau de intestin, ori era folosit pentru diferite deochiuri sau facaturi. In ultimii ani, frunzele aromate ale patrunjelului, laolalta cu cele ale rudelor sale, mararul, telina si leusteanul, au devenit tinta unor studii medicale cu rezultate uluitoare,

care plaseaza zarzavaturile traditionale mai degraba in farmacii decat pe tarabele din piete. In cele ce urmeaza, vom vorbi despre aplicatiile terapeutice extraordinare ale patrunjelului, nu inainte de a vedea cum se prepara si cum se administreaza frunzele sale. Cum preparam si cum administram frunzele de patrunjel Asa cum vom vedea, acest zarzavat este o adevarata colectie de vitamine, minerale si alte principii active cu efecte terapeutice foarte intense. Totusi, simplul consum ocazional de patrunjel, ca zarzavat, nu pare a avea rezultate terapeutice. De ce? Deoarece dozele de patrunjel

Pentru a obtine sucul de patrunjel verde se mixeaza o mana de frunze proaspete la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat astfel obtinut este un remediu puternic si, ca atare, nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 3 ori pe zi cate 4-6 linguri (cate 20-30 ml) de suc de frunze de patrunjel, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov. Salata Pentru cerul gurii: sandviciuri cu patrunjel In medicina araba patrunjelul verde taiat fin, amestecat cu suc de lamaie si putina ceapa (eventual si cateva felii de rosii) este folosit ca salata, numita tabbuli, care este folosita adesea pentru marirea puterii de digestie si pentru evitarea eventualelor deranjamente gastro-intestinale.

Iata una din retetele de tabbuli frecvent folosite: se maruntesc 2-4 legaturi de patrunjel proaspat, se adauga putin ulei de masline si zeama de la un sfert de lamaie. Se mai poate pune un catel de usturoi, seminte de dovleac tocate marunt ori susan. Salata se consuma zilnic, timp de 14-60 de zile, sub forma de cura, care este tonica si revigoranta, contribuind la fortificarea sistemului imunitar. Patrunjelul ca adaos in hrana Foarte multe din mancarurile de zi cu zi pot fi innobilate prin adaugarea de frunze de patrunjel

Pentru tratamentul problemelor digestive si de apetit, ca adjuvant contra insuficientei cardiace si a bolilor de inima, se recomanda vinul de patrunjel: 20 de tulpini proaspete cu tot cu frunze se maruntesc si se pun intr-un litru de vin, la care se adauga 2 linguri de otet. Se lasa sa macereze vreme de 7 zile, dupa care se adauga 300 g miere de albine. Se agita pana se topeste mierea, apoi se strecoara si se pune in sticle. Se bea cate un paharel inainte de masa. Tratamente interne * Intoxicatie etilica acuta (betie) se consuma una-doua legaturi de patrunjel, bine spalate, frunzele mestecandu-se indelung, inainte de a fi inghitite. Uleiul volatil din aceste frunze este un puternic stimulent al sistemului nervos central, care va fi mai putin afectat de efectele alcoolului. De asemenea, patrunjelul este un protector si un stimulent al ficatului, ajutand si la o mai rapida eliminare a alcoolului din organism. Vin pentru inima sanatoasa

* Fumat mai multe componente ale uleiului volatil din frunzele de patrunjel protejeaza organismul impotriva actiunii nocive a gudroanelor din fumul de tigara, prevenind diferite afectiuni ale aparatului respirator, de la bronsita cronica, la cancerul pulmonar. Sunt recomandate curele cu suc de patrunjel, din care se administreaza cate 50 ml pe zi, vreme de 4 saptamani. * Ateroscleroza nu mai putin de patru substante continute de catre frunzele de patrunjel previn oxidarea colesterolului negativ (LDL) si depunerea sa pe artere. Persoanele cu varsta de peste 35 de ani, dar si cele care consuma frecvent carne, grasimi hidrogenate, prajeli ar trebui sa consume

consumate zilnic ajuta la mentinerea elasticitatii si a rezistentei peretilor vaselor de sange, prevenind, de asemenea, si accidentele vasculare, dar si formarea echimozelor produse de fragilizarea vaselor capilare. * Litiaza biliara se bea de trei ori pe zi, inainte de masa cu 1-2 ore, cate un sfert de pahar de suc de patrunjel (radacina si frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc de morcovi. Conform Comisiei E, organismul guvernamental german de control al eficientei plantelor medicinale, consumul de patrunjel previne formarea calculilor biliari, acest produs natural fiind aprobat pentru prevenirea si combaterea acestei afectiuni. * Hepatita virala studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de combatere a virusilor care ataca ficatul. Totul se datoreaza, se pare, clorofilei care se gaseste din abundenta in frunzele proaspete de patrunjel si care inhiba dezvoltarea virusilor hepatici. Este foarte posibil, insa, ca si uleiul volatil continut de frunzele patrunjelului sa atace membrana virusilor care

produc hepatita B si C, dar cercetarile in acest sens sunt inca in curs de desfasurare. Cert este ca majoritea persoanelor cu hepatita cronica sau acuta se simt mult mai bine, iar analizele de sange sunt mai bune, dupa 3-4 cure cu frunze de patrunjel. Asadar, se recomanda bolnavilor de hepatita A, B si C sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel, din care se administreaza cate 50-75 ml pe zi, bauti in trei reprize, pe stomacul gol, inainte de masa. Dupa 4 saptamani de cura, se fac 2 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia. * Anorexia cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de mancare si

frunzele de patrunjel imbunatatesc digestia si normalizeaza flora digestiva, remediind aceasta afectiune in profunzime. Se recomanda ca tratament celor care sufera de halena mestecarea indelungata a 3-4 fire de patrunjel, inainte si dupa fiecare masa. * Infectii recidivante, imunitate slabita se consuma salata de patrunjel, cate 1-2 portii pe zi, in cure de 3 saptamani. Studii recente facute la Universitatea din Ankara (Turcia) au pus in evidenta ca acest remediu culinar activeaza puternic sistemul imunitar si combate foarte multe specii de bacterii si de ciuperci parazite. De vina pentru actiunea puternica de stimulare a imunitatii sunt mai multe principii active din frunzele patrunjelului, intre care vitamina C, vitamina A, vitamina B12, clorofila, dar si o substanta numita luteolina, care stimuleaza productia de celule ale sistemului imunitar si le activeaza pe cele existente. * Astm consumul de frunze de patrunjel proaspat, minimum 30 de grame zilnic, sub forma de salate, ca adaos in ciorbe si in diferite alte mancaruri, reduce predispozitia spre crizele astmatice.

Principiile active din patrunjel au efecte antiinflamatoare asupra cailor respiratorii, favorizeaza fluidizarea si eliminarea secretiilor bronsice. * Litiaza renala, adjuvant in infectia urinara conform cercetatorilor germani, frunzele si radacina de patrunjel sunt adevarate medicamente pentru rinichi. Administrarea acestora sub forma de suc, cate 50 ml zilnic din fiecare, previne si combate nefrita, pielo-nefrita si cistita. De asemenea, patrunjelul mareste diureza, previne formarea calculilor renali (in special a uratilor) si ajuta la eliminarea celor existenti.

Consumat crud, in salate, in ciorbe sau ca atare, patrunjelul verde protejeaza plamanii si caile respiratorii, ficatul, intestinul si rinichii de radicalii liberi, de aparitia mutatiilor si a cancerului. S-a observat o ameliorare a starii de sanatate a persoanelor care aveau tumori cerebrale si consumau regulat patrunjel verde. In plus, patrunjelul verde combate multe dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei. * Cancer pulmonar studii de medicina experimentala facute in anul 1992 sub conducerea profesorului G.Q. Zheng, in Statele Unite, au aratat ca o substanta volatila din frunzele de patrunjel, miristicina, inhiba dezvoltarea tumorilor pulmonare. De asemenea, frunzele de patrunjel administrate intern previn actiunea cancerigena a fumului de tigara, a gudroanelor din produsele alimentare afumate, a diferitelor noxe din aer, cum ar fi fumul eliminat in atmosfera de langa marile orase de catre incineratoarele de gunoi. Se recomanda administrarea de salata de patrunjel, minimum o portie pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.

* Fertilitate la femei consumat zilnic, patrunjelul verde este un factor de intinerire pentru femei si stimuleaza fertilitatea. Apiolul, o substanta continuta in frunzele proaspete de patrunjel, stimuleaza producerea de hormoni feminini si ajuta la o buna functionare a ovarelor. Se tin cure de cate o luna, timp in care se beau cate 50 de ml de suc de patrunjel pe zi si, de asemenea, se consuma cat mai mult din acest zarzavat, ca adaos in mancare. * Dismenoree (ciclu menstrual neregulat si dureros) datorita aceluiasi apiol, patrunjelul are calitatea de a regulariza ciclul menstrual. Mai mult, frunzele de patrunjel au proprietati

zilnic, vreme de 2 luni. Patrunjelul are efecte estrogene foarte blande, si ca atare ajuta la prevenirea si la stoparea osteoporozei, a caderii parului, a uscarii pielii, a prolapsului uterin. De asemenea, consumul de patrunjel verde are efecte usor antidepresive. * Guta, reumatism patrunjelul este un foarte bun diuretic si depurativ (eliminand ureea si acidul uric), antiinflamator articular si antioxidant. Luteolina continuta de patrunjel previne si combate inflamarea finelor cartilaje din articulatii, in timp ce vitamina C, la care patrunjelul verde este un adevarat campion, are efecte terapeutice uimitoare asupra aproape tuturor formelor de reumatism. Un studiu-gigant facut in 2004, pe 20.000 de pacienti, a aratat ca un consum ridicat de vitamina C naturala (adica preluata din alimente vegetale si nu din alte suplimente) reduce cu peste 30% incidenta crizelor reumatice. Se recomanda, asadar, consumul, in cure de minimum 60 de zile, de frunze de patrunjel proaspete, cate 30 de grame pe zi, impreuna cu alte alimente bogate in vitamina C, cum ar fi ardeii, varza, fasolea verde, mazarea verde etc.

* Imbatranire, efect antioxidant frunzele de patrunjel contin opt vitamine si numeroase alte substante care previn degenerarea ADN-ului si imbatranirea celulelor, cum ar fi flavonoidele, clorofila, ftalidele etc. In studiile facute pe animale, a iesit in evidenta o uimitoare capacitate a frunzelor de patrunjel de a combate radicalii liberi, care duc la imbatranirea prematura. Pentru a obtine aceste efecte, se recomanda consumarea in timpul sezonului cald a minimum 20 de grame de patrunjel pe zi, adaugat in mancare ori sub forma de salata. Cultivat pe camp sau in ghiveci, la fereastra, patrunjelul are acelasi propietati curative

globulelor rosii. * Vitamina C frunzele de patrunjel contin de trei ori mai multa vitamina C decat portocalele si de 2,5 ori mai multa decat lamaile. Pentru tratarea deficitului acestei vitamine (scorbut), dar si ca adjuvant contra racelilor, a infectiilor de tot felul, se recomanda salata de patrunjel, care se consuma zilnic, 50 de grame, in cure de 2-6 saptamani. * Vitamina B12 patrunjelul contine substante care ajuta la producerea acestei vitamine in organism, o vitamina necesara formarii globulelor rosii, mentinerii imunitatii organismului la parametri optimi, bunei functionari a gonadelor etc. * Vitamina K patrunjelul este printre cele mai bogate vegetale in vitamina K, necesara coagularii normale a sangelui si inchiderii ranilor, mentinerii starii de sanatate a inimii si a vaselor de sange, mentinerii densitatii osoase etc. Pentru un aport sporit de vitamina K, se recomanda curele de cate 4 saptamani, timp in care se consuma minimum 30 de grame de

patrunjel verde zilnic. Tratamente externe * Inflamatii ale pleoapelor si ale ochilor se aplica pe pleoapele inchise o compresa cu suc de frunze de patrunjel, care se tine vreme de 20 de minute. Frunzele de patrunjel au efecte antiinfectioase, antiinflamatoare si regenerative. Consumul intern de suc de frunze de patrunjel, combinat cu suc de radacina de morcov, este un bun tratament adjuvant contra ulceratiilor corneei, contra conjunctivitei, pentru prevenirea cataractei.

diminueaza usturimea si durerea, previn formarea unor echimoze. Este un tratament valabil si contra vanatailor (echimozelor) produse de loviri. * Dureri articulare frunzele proaspete de patrunjel, strivite pe o planseta de lemn cu ajutorul ciocanului de snitele, se pun pe articulatia dureroasa. Se invelesc bine cu o bucata de nylon si apoi cu un material de lana, pentru a mentine caldura. Se lasa vreme de 1,5-3 ore. Acest tratament are efecte calmante si antiinflamatoare articulare. FRUMUSETE * Ten acneic si seboreic se recomanda, intern, consumul de salata de patrunjel, cate 50-60 de grame zilnic, in cure de 28 de zile. Vitamina C pe care patrunjelul o contine regularizeaza activitatea glandelor sebacee, previne inflamarea tenului, ajuta la combaterea infectiilor bacteriene cutanate. * Pistrui sucul de patrunjel este folosit extern in cosmetica, pentru purificarea tenului sau ca

remediu contra pistruilor. Sucul se aplica pe fata seara, cu un tampon de vata, mentinandu-se pe cat posibil peste noapte, iar dimineata se spala cu apa calda. Precautii Sucul de frunze de patrunjel are o actiune terapeutica atat de intensa, incat nu se foloseste niciodata nediluat, pentru a nu provoca probleme digestive, ci doar amestecat cu suc de morcov, cu care se combina foarte bine. In doze mai mari de 200 ml, la adulti, si de 60 de ml, la copii, sucul de patrunjel poate da reactii adverse, cum ar fi hiperexcitabilitatea nervoasa, anumite

frunzelor nu este de neglijat. LEUSTEANUL De la magie, in farmacie Este imposibil sa nu il remarci in gradina, daca nu pentru forma sa destul de banala, dar de un verde viu si intens, atunci pentru mirosul sau unic, care il face de neconfundat, transformandu-l intr-una din cele mai des folosite verdeturi pentru dres ciorbele. Numele sau latin este Levisticum officinale, o planta europeana, descoperita si folosita pentru prima data in bazinul Marii Mediterane, pe teritoriul Italiei, Greciei si al Frantei. De altfel, in aceste zone a existat si partial mai exista un adevarat cult pentru aceasta iarba aromatica, care era considerata nu doar un simplu zarzavat, ci si un medicament redutabil si chiar un elixir ma gic, foarte eficient. Nu se stie exact cand a ajuns sa fie folosit leusteanul pe teritoriul tarii noastre, probabil inaintea invaziei romane, insa a fost foarte bine adoptat, devenind un medicament uzual,

folosit de medicina populara in mai toate regiunile. Pana de curand, virtutile terapeutice ale leusteanului au fost complet ignorate de medicina moderna, fiind considerat un simplu zarzavat. Recent, studii farmacologice realizate in Italia, Statele Unite, Turcia si Spania au aratat ca leusteanul, nelipsit din traditionalele borsuri romanesti, este mai degraba planta medicinala, decat zarzavat. Principiile active pe care le contine au o puternica actiune terapeutica asupra aparatului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin si a celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci cand este consumat sistematic ca aliment,

Pentru a obtine sucul de leustean se mixeaza o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora la macerat, apoi se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunzele de leustean este un puternic medicament, care de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi cate 3-4 lingurite de suc de frunze de leustean, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov. Infuzia combinata Cum arata si numele, se combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2 lingurite de frunze uscate si, eventual, un varf de lingurita (0,5 grame) de seminte, se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte, 20 de minute, dupa care se filtreaza. Se combina cele doua

extracte. Preparatul se bea inainte de masa cu un sfert de ora. In cazul in care nu avem planta uscata, se folosesc frunzele proaspete, triplandu-se cantitatea. Doza: 3 cani pe zi. Leusteanul ca adaos in mancare In bucataria europeana, leusteanul este printre putinele zarzavaturi si condimente considerate ca putand inlocui sarea, din punctul de vedere al gustului (sarea este contraindicata in multe boli cardiovasculare, digestive sau reno-urinare). In traditia culinara romaneasca, leusteanul este vazut exclusiv ca un ingredient al borsurilor si ciorbelor, insa el poate fi consumat si in supe (ca

de vin alb, intr-o sticla care se inchide ermetic si se pastreaza la temperatura camerei, vreme de doua saptamani. Dupa trecerea acestei perioade, amestecul se filtreaza, iar preparatul astfel obtinut se pastreaza la rece, in recipiente bine inchise. Se bea cate un paharel, inainte de masa. Vinul de leustean este un leac stravechi, cunoscut pentru efectele sale in combaterea anorexiei, a indigestiei, a unor boli cardiace asociate cu retentia de lichide. Tratamente interne * Litiaza renala (pietre la rinichi) un studiu realizat in Germania arata faptul ca sucul proaspat de leustean (10 lingurite la o cana de suc de morcov, cu care se bea combinat) ajuta la dizolvarea pietrelor la rinichi (urati, oxalati) si previne formarea lor. Atunci cand nu exista leustean proaspat la indemana, efecte excelente se obtin si prin consumarea zilnica a 1-2 cani de infuzie combinata, preparata din doua lingurite de planta uscata (frunze si seminte) la 250 ml de apa. Leusteanul inflorit

* Cistita pentru prevenirea acestei afectiuni se consuma mult leustean proaspat, adaugat la diferite mancaruri. Odata instalata cistita, ea se trateaza cu infuzie combinata de leustean, din care se consuma cate 3 cani pe zi, administrate la 2 ore dupa ce am mancat. * Retentie de urina se recomanda leusteanul proaspat, taiat marunt, adaugat la supe calde si in salatele de legume. Consumat in cantitati suficiente (minimum 20 de grame pe zi), are efect diuretic, antispastic, fiind indicat pentru retentiile de urina care apar post-operator, dupa cistitele acute, dupa administrarea medicamentelor ce inhiba diureza sau in unele afectiuni tumorale.

secretia de sucuri gastrice, favorizeaza peristaltismul gastric si eliberarea bilei din colecist. De asemenea, frunzele proaspete de leustean consumate ca atare au efecte antiinflamatoare asupra tubului digestiv, fiind un adjuvant util in cazul colecistitei si al pancreatitei. * Anorexie cu un sfert de ora inainte de masa, se consuma una-doua frunze proaspete de leustean, care se mesteca indelung. Uleiurile volatile si substantele amare pe care le contin sunt un excelent stimulent digestiv si maresc in mod armonios pofta de mancare. Are, datorita acidului angelic continut in frunzele sale, si efecte tonice nervoase si psihice, fiind ca atare eficient si in cazul anorexiei psihice. Un element interesant este ca atunci cand sunt consumate in cantitati mai mari (5-10 frunze o data), efectul frunzelor de leustean este cel opus, diminuand pofta de mancare si constituie un tratament util contra apetitului alimentar excesiv. * Balonare contra acestei afectiuni, leusteanul are o reputatie de medicament, consolidata vreme de 2000 de ani, fiind prescris in acest sens inca din timpul Greciei antice, unde era foarte

pretuit de catre medicii vremii ca tonic si antispastic digestiv. Cercetarile moderne arata ca de vina pentru proprietatile vindecatoare ale leusteanului in aceasta afectiune sunt uleiurile volatile si substantele amare pe care le contin frunzele sale. Trebuie mentionat insa ca si semintele contin principii active, in special uleiuri volatile, foarte eficiente in combaterea acestei afectiuni. Ca atare, se recomanda administrarea inainte de masa a 3-6 linguri de infuzie combinata de frunze si de seminte de leustean. * Sindromul colonului iritabil, adjuvant in colita se recomanda consumul de leustean proaspat,

semintele de in etc.). * Colici intestinale, spasme digestive se bea o cana de ceai fierbinte de leustean, obtinut prin oparirea a 2 lingurite de frunze uscate, cu 250 de ml de apa. Leusteanul contine substante active cu efecte antispastice si carminative, fiind printre cele mai eficiente plante medicinale in aceste afectiuni. * Indigestie, dispepsie se face o cura de zece zile, timp in care se consuma suc de leustean, cate 2 lingurite inaintea meselor principale. Are puternice efecte de stimulare a secretiilor care ajuta in procesul de digestie, amplifica peristaltismul tubului digestiv. Daca nu aveti consecventa necesara pentru o cura sistematica, puteti mesteca ocazional, atunci cand simtiti nevoia de a va mari puterea digestiva, cateva frunze de leustean, cu 5-10 minute inainte de masa. * Raceala, gripa pentru prevenire, se consuma frunze de leustean proaspete, care contin uleiuri volatile cu o actiune antiinfectioasa puternica si polizaharide, cu o actiune de stimulare a

sistemului imunitar. Atunci cand boala s-a instalat, se administreaza suc proaspat de leustean, 1012 lingurite pe zi, care are efecte antiseptice, expectorante si care mareste capacitatea naturala a organismului de a combate infectia. * Bronsita, tuse productiva se bea infuzie combinata de leustean, cate 2-3 cani pe zi, cat mai calda posibil. Acest preparat are efecte calmante, reduce senzatia de iritatie pe traiectul respirator si este expectorant, ajutand eliminarea secretiilor bronsice in exces. Acest tratament este un bun adjuvant si in caz de pleurezie, de pneumonie.

frunze de leustean proaspat pe zi. Suplimentar, pentru efecte mai puternice, se bea si o cana de infuzie combinata de frunze si de seminte de leustean. Este un tratament care favorizeaza declansarea menstruatiei, care stimuleaza activitatea ovarelor si imbunatateste circulatia la nivelul aparatului genital feminin. * Ciclu menstrual dureros vreme de 21 de zile, se bea cate o cana de infuzie combinata de leustean dimineata si seara. Acest preparat nu favorizeaza doar menstruatia, ci si normalizeaza ritmul sau de aparitie, previne crampele si starile de disconfort inainte si in timpul menstrelor. In cazul crampelor menstruale puternice, se bea o infuzie fierbinte de leustean (din doua lingurite de planta la o cana de apa), tratament cu efecte calmante si antispastice rapide. * Circulatie periferica deficitara se consuma leustean proaspat, cate 10-25 de grame pe zi. Are efect vasodilatator periferic, ajutand la imbunatatirea irigarii cu sange a unor zone ale corpului, cum ar fi mainile, labele picioarelor, urechile.

* Dureri de cap, migrena se mesteca indelung 4-5 frunze proaspete de leustean. Calmeaza durerea si reduce senzatia de voma, in cazul migrenei. Tratamentul este recomandat si in crizele biliare, deoarece normalizeaza activitatea colecistului. Tratamente externe * Pete pe piele se freaca pielea pe zona afectata cu frunze proaspete de leustean, zdrobite in prealabil. Aplicatia dureaza cinci minute si se repeta de doua ori pe zi, vreme de o saptamana. Efectele sunt exceptionale, in cazul petelor care apar in contact cu diverse substante chimice. In

aplica pe locul afectat, unde se lasa vreme de o ora. Are efecte antihistaminice directe, diminueaza inflamatia, calmeaza mancarimile. * Dureri de gat, amigdalita se face gargara cu o infuzie fierbinte de frunze uscate de leustean (4 linguri la o jumatate de cana de apa). Semintele de leustean * Gingivita, ulceratii in zona bucala se mesteca indelung (minimum cinci minute), de 4 ori pe zi, cate 2-3 frunze proaspete de leustean. Este un tratament simplu, dar cu care se obtin rezultate foarte bune, deoarece dezinfecteaza gingiile, este antiinflamator, favorizeaza refacerea epiteliilor lezate. * Miros neplacut al transpiratiei in Evul Mediu, cei care strabateau cu piciorul distante foarte lungi isi puneau in incaltari cateva frunze de leustean, ca sa previna mirosul neplacut al picioarelor si sa se fereasca de eventualele infectii la acest nivel. Daca vi se pare neplacut sau

imposibil de aplicat acest procedeu terapeutic, va recomandam baile partiale cu infuzie combinata de leustean, bai care vor avea o durata minima de 10 minute. Este bine de stiut ca aroma leusteanului este adesea folosita in parfumurile de lux, carora le da o tenta de prospetime, de naturalete. * Arsuri de gradele I si II se striveste o mana de frunze proaspete de leustean pe o planseta de lemn, apoi se aplica pe locul afectat, unde se tin vreme de minimum o ora. Aceasta aplicatie are efecte calmante locale, antiinflamatoare, previne infectia si grabeste refacerea tesuturilor

Nu se foloseste in perioada sarcinii si se foloseste in cantitati moderate (maximum 3 g pe zi de frunze proaspete) in timpul alaptarii. Foarte rar s-a observat un efect iritativ al leusteanului, administrat in cantitati mari si pe perioade lungi de timp, in infectiile renale. In Apuseni, fetelor aflate la pubertate li se dadea sa manance dimineata turte de grau cu leustean verde, ca sa fie ferite de zburatori si alte ispitiri necurate. De altfel, pe tot teritoriul Romaniei se credea ca cele mai bune remedii de protectie magica sunt leusteanul, odoleanul si iarba creata. In nordul Moldovei, se credea ca radacina de leustean dezgropata in Vinerea Mare si administrata pisata in fiecare seara ajuta la alungarea spiritelor rele din om, fiind o metoda de exorcizare. De asemenea, se credea ca adaugate in apa din scaldatoare frunzele de leustean alunga gandurile negre. In Franta, in Provence, se spunea ca femeia care face baie cu frunze de leustean si flori de trandafir poate trezi dragostea in cel pe care il iubeste. In Italia, in provincia Liguria, se credea ca persoanele care poarta cateva frunze sau bucati de radacina de leustean vor deveni foarte atractive pentru sexul opus. (Femeile slave purtau leustean in ziua nuntii ca sa aiba o casnicie fericita.)

Cimbrul plant miraculoasCunoscut i sub denumirile de cimbrior de grdin, cimbrior grecesc, cimbru adevrat, lmioar ori iarba cucului, cimbrul (Thymus vulgaris) Cunoscut i sub denumirile de cimbrior de grdin, cimbrior grecesc, cimbru adevrat, lmioar ori iarba cucului, cimbrul (Thymus vulgaris) este o mirodenie nrudit cu cimbriorul i cu cimbrul de cmp (Thymus serpyllum). Crete nalt de 20-30 cm. Are flori de culoare alb spre violet, care eman un parfum plcut. Cimbrul crete spontan pe puni nsorite, pe povrniuri i pe liziere nguste, prefer muuroiul mic de furnici de pe cmpii i luminiurile de pdure i stncile montane din zona cu clim temperat a Europei, n Asia, Africa de Nord, America de Nord, dar i n Scandinavia i

Islanda. Cimbrul a venit la noi n secolul al XI-lea din rile mediteraneene. n unele ri, precum Spania, Frana, Italia, Portugalia, Maroc sau n Siberia, el crete spontan, n slbticie, la altitudini mari, n vreme ce n altele cimbrul este cultivat. Romnia, alturi de Elveia, se numr printre puinele ri europene care cultiv aceast plant. Europenii au fost de-a dreptul fascinai de efectele aromatizante conferite mncrurilor de mirodeniile aduse de peste mri i ri de ctre misterioii negustori arabi sau turci. Adesea, acestea erau privite drept mijloace secrete de stimulare a simurilor sau de atingere a strii de calm i relaxare. n gospodrie, cimbrul este folosit pentru asezonarea diferitelor mncruri (fasole, mazre, cartofi, supe, sosuri, preparate din pete, ciuperci) sau conservarea unor legume (castravei, varz), condimentarea crnailor. Efectele negative ale condimentelor se pot grupa n dou categorii: prima ine de faptul c pe calea condimentelor alimentele devin mai gustoase i mai apetisante, ceea ce implicit, va duce la consumul lor n exces i deci la obezitate. A doua categorie ine de faptul c aproape fiecare condiment n parte poate declana anumite efecte iritante, congestive sau de alt gen asupra mucoaselor, ceea ce, n final se concretizeaz ntr-o anume suferin. Datorit rolului aproape miraculos al mirodeniilor i al proprietilor lor medicinale, s-a ajuns s se gseasc prin grdinile romnilor alturi de cimbru ghimbirul, ofranul, anasonul, mrarul, cuioarele, nucoara, mghiranul, menta, rozmarinul, lemnul dulce, coriandrul i chimenul. Cimbrul a fost folosit nc din antichitate n cele mai diverse scopuri: medicii purtau mti impregnate cu soluie de cimbru atunci cnd vizitau pacienii bolnavi, dar se folosea i ca plant funerar sau n ceremonii religioase. Tradiia spune c cimbrul este mai ales repezit, nfierbntat i aprins. El stimuleaz fluxul diuretic i ciclul lunar, accelereaz avorturile, iar la o natere normal grbete ieirea pruncului din trupul mamei. Butura preparat din el cur prile interne ale organismului. Mrturiile antice, din vremea civilizaiilor greac i roman, aparinnd lui Theofrastus, Dioscoride sau lui Apicius Caelius, descriu multe rafinamente culinare din care nu lipsete cimbrul. El este recomandat cu mult atenie, dnd de neles faptul c erau cunoscute nu numai virtuile sale culinare, ci i cele medicinale. Are proprieti cicatrizante, de purificare a pielii, astringente, puternic antiseptice, stimulatoare pentru esuturile obosite i uscate. Cimbrul prezint proprieti care stimuleaz virilitatea brbailor i este supranumit iarba fericirii. Starea Hildegard von Bigen menioneaz cimbrul ca leac mpotriva leprei, a paralizei i a bolilor de nervi. Cine bea dimineaa n loc de cafea o ceac de ceai de cimbru va resimi curnd efectul su binefctor: o prospeime a spiritului, o senzaie plcut n stomac, lipsa tusei de diminea i o stare general bun. Cimbrul este bun i pentru tratarea strilor depresive (pesimism, retragere n sine, nencredere n propriile fore). Ajut la nvingerea strilor de team i de apatie. Cura cu infuzie de cimbru de 3 ori/zi duce la creterea poftei de mncare. Vrei s scapi de dependena de cafea? Bea dimineaa o ceac cu ceai de cimbru. Oprete o linguri cu vrf de cimbru cu o can de ap fiart, acoper 3 minute, apoi filtreaz. Cimbrul, mueelul i coada-oricelului culese n soare i aplicate ca pern uscat de plante, la care se bea simultan un ceai fcut din aceste plante, ajut la alinarea durerilor nevralgice faciale. Dac acestea sunt nsoite de crispri ale feei, se folosete suplimentar o pern uscat de pedicu. Un ran n vrst de 79 de ani suferea de 27 de ani de o grav nevralgie facial. Fusese operat deja de cteva ori la fa. i atrsese boala cnd venise ntr-o zi acas ud leoarc de la cmp i, fiind chemat n calitatea sa de primar la o edin urgent, nu avuse timp s-i schimbe hainele, plecnd cu ele ude pe el. n ultimele luni ale bolii, gura i se retrsese cu dureri mari aproape pn la ureche. Compresele cu ierburi suedeze i-au adus la nceput o uoar ameliorare. Abia cnd plantele enumerate mai sunt i culese n soare i s-au aplicat ca pern, s-a vzut fulgertor o schimbare n bine. Un copil de vreo 4 ani nu se putea reface dup un tifos. Doi ani mama lui a tot

ncercat fr rezultate diferite metode. Dup o singur baie de cimbru, cu durata de 20 de minute, a ieit un alt biat din cad. Ca i cum s-ar fi apsat un buton, a czut de pe el tot ce era bolnav asemenea unui palton i din acea zi a nceput s nfloreasc n mod vizibil. Cimbrul se culege n perioada nfloririi, din iunie pn n august; cel mai bun este cel cules n soarele amiezii. Florile pot fi puse ntr-o sticl umplut pn la gt i lsate 10 zile la macerat n ulei sau se poate face un sirop. Uleiul de cimbru se folosete contra paraliziei, n apoplexie, scleroz n plci (multipl), atrofie muscular, reumatism i entorse. n cazul crampelor abdominale, stomacale i menstruale, ca i n spasmele organelor pelviene (genitale), este indicat cimbrul att n uz intern ct i n uz extern. Se beau 2 ceti pe zi. Florile culese n soarele amiezii i uscate se aplic extern sub form de perne de plant n cazul crampelor. nainte de culcare aceast pern se nclzete ntr-o tigaie i se pune pe stomac sau bazin. Se recomand pernele de plant i n umflturi, contuzii i reumatism vechi. Asociat n pri egale cu patlagina-ngust, cimbrul i-a dovedit eficacitatea n combaterea afeciunilor cilor respiratorii, a secreiilor abundente ale bronhiilor i a astmului bronic, ba chiar a tusei convulsive. ntr-o ceac cu ap fierbinte se introduc o felie de lmie i 1 linguri de amestec cimbru-patlagin. Repaus: o jumtate de minut. Ceaiul trebuie but foarte fierbinte i n nghiituri mici. Se administreaz proaspt de 4-5 ori pe zi; dac amenin pericolul unei pneumonii, acest ceai luat din or-n or n nghiituri mici nu-i va rata efectul. De foarte multe ori nu se ine ns seama de faptul c dac se d copiilor butura direct din frigider se poate ajunge la o bronit cronic, iar aceasta duce n anii urmtori la emfizem cu grea insuficien respiratorie. Tinctura de cimbru servete ca frecie pentru fortificarea membrelor de la copii slab dezvoltai; dar i bolnavii de scleroz n plci (multipl) ar trebui s apeleze la aceast fricionare. De ct chin ar putea fi curate unele familii dac un copil bolnav ar fi tratat la timp cu cimbru, fie sub form de ceai, fie de bi. Muli copii agitai sau nervoi au cptat un somn sntos printr-o baie de cimbru. Dar i oameni suferind de surescitare nervoas i depresii se nsntoesc la scurt timp dup ce fac asemenea bi. N-ar trebui trecut cu vederea faptul c aceast plant medicinal este un remediu indicat contra patimei beiei. Se toarn 1 litru de ap clocotit peste 1 pumn plin de cimbru, se acoper i se las 2 minute n repaus. Ceaiul se pune ntr-un termos i se d alcoolicului la fiecare sfert de ceas cte o linguri plin. Urmeaz greuri, vrsturi, purgaie i urinri puternice, valuri de sudoare, o mare poft de mncare i senzaie de sete. n caz de recidive, care la nceput sunt inevitabile, iar mai trziu tot mai rare, cura se repet. i n crizele de epilepsie se recomand cimbrul. Ceaiul, 2 ceti pe zi, nu se bea n criz, ci pe tot parcursul anului sub form de cur de 2-3 sptmni, cu ntreruperi de cte 10 zile. Minunat i foarte puternic este siropul de cimbru. n rceli, el se administreaz naintea meselor. Moduri de folosire: -Ceai (infuzie): o linguri vrfuit de cimbru sau cimbrior, la o can (250 ml) de ap clocotit, se las un minut, apoi se strecoar. Se bea cu nghiituri mici. -Adaos pentru baie: 200g de plant proaspt sau uscat se pune la macerat n 6-8 l de ap rece, dup 8-10 ore se nclzete i se adaug n apa pentru baie. -Tinctura de cimbru: Se culeg florile n timpul amiezii, se pun ntr-o sticl, se toarn alcool de concentraie 3840% i se las sticla la loc luminos i clduros timp de 2 sptmni. Se folosesc la nevoie, de 2-3 ori pe zi cte 10-15 picturi luate cu zahr i se bea ceai de cimbru n combaterea strilor de rceal, tuse i febr. -Ulei de cimbru: Se culeg florile proaspete de cimbru, numai cnd vremea este nsorit, se pun ntr-o sticl, se toarn ulei de msline sau de floarea soarelui pn ce acoper nivelul plantelor. Se las sticla la loc luminos i clduros timp de 2 sptmni. Se folosete n aplicaii externe pe locuri rnite (luxaii, entorse) pe poriuni afectate de parplizii sau dup un atac de apoplexie. Perna de plante: florile, frunzele i tulpinile proaspt culese de cimbru, se pun ntr-o fa de pern din pnz, se cos marginile i perna se aplic pe locurile afectate

(nevralgie facial, dureri de coloan etc.). -Sirop de cimbru: Florile i tulpinile culese n soare se umezesc cu minile ude la introducerea ntr-un borcan. Se pun n straturi cu zahr nerafinat i se apas pentru a se ndesa n borcan. Se las totul cca. 3 sptmni n loc nsorit. La filtrare, florile i tulpinile mbibate cu zahr trebuie splate doar cu puin ap, care se toarn apoi la sirop. Se pune siropul la foc mic s se evapore fr a-l lsa s fiarb. Siropul n-are voie s devin nici prea subire, nici prea gros, deci este lsat s se rceasc o dat sau de dou ori, pentru a se face o prob. Se folosete apoi la nevoie o linguri de sirop pentru combaterea afeciunilor bronitice. Specialitii farmacologi au identificat n coninutul cimbrului uleiuri volatile (precum carvacrol, cymol, x1-pinen, 1-borneol, linalool), peste 10% tanin, substane amare, albumin, o rin elastic, sruri de calcar. Aceste componente chimice naturale fac din cimbru un excelent remediu mpotriva infeciilor intestinale, n afeciuni pulmonare sau renale. Ceaiul dintr-un amestec de cimbru cu podbal i mueel, ndulcit cu zahr candel, trateaz foarte eficient guturaiul. Sucul de cimbru amestecat n proporie de 1:7 cu sirop de zahr poate trata cu succes tusea convulsiv, dac se administreaz cte o lingur la fiecare or. La fel de util n tratarea tusei convulsive este i combinaia de cimbru, coacze i roua cerului (Drosera rotundofolia), din care se prepar un alt ceai. n afeciunile reumatismale, ca i n alte afeciuni nsoite de febr foarte ridicat, mpachetrile sau bile cu cimbru sunt foarte utile. Alcoolul de cimbru 3% este un excelent dezinfectant al pielii, dar i un factor antiedematos al membrelor superioare i inferioare. n medicina popular, ceaiul de cimbru se administreaz n multe afeciuni: contraciile uterine, colici, dureri de cap, tusea comun, tusea convulsiv (se prepar un ceai din amestec de cimbru, patlagin i rdcin de topora), tuberculoz, retenia de urin, tulburri gastrice. Datorit coninutului de ulei volatil, cimbrul se recomand n amestecuri pentru bi aplicate copiilor cu diverse afeciuni ale cilor respiratorii, preparndu-se un ceai n combinaie cu ment, mueel, rdcin de obligean, flori de tei, levnica, soc, melisa, mghiran i coada oricelului. Nu trebuie s uitm nici de calitile de tonic nervos ale cimbrului, ceea ce l face o component de nelipsit n amestecurile aromatice i mpachetrile cu plante. O infuzie din cimbru i cimbrior poate fi o excelent compres fierbinte pentru combaterea edemelor i crceilor la femeile gravide. Stomacul este organul care beneficiaz cel mai mult de calitile cimbrului de grdin, alturi de sistemul nervos. De aceea infuzia din aceast plant este foarte eficient n tratarea diareii acute i cronice, dar i n cazul strilor de iritabilitate nervoas. Fiind un excelent dezinfectant, cimbriorul este folosit n cazul infeciilor intestinale, renale i ale vezicii urinare. De asemenea, cimbrul ajut n cazul inflamaiilor nepturilor provocate de insecte, dezinfecteaz rnile i ajut la tratarea mai multor boli de piele. El este, n acelai timp, un stimulent al metabolismului i un bun vermifug, ca i un absorbant al gazelor intestinale. Uleiul foarte concentrat de cimbrior este un remediu puternic contra gutei, reumatismului, sciaticii, ct i a durerilor de cap, migrenelor sau a senzaiilor de grea. Tinctura de cimbrior se introduce n splturile aplicate copiilor cu debilitate fizic sau rahitici. Pernuele umplute cu cimbrior i nclzite n abur trateaz cu succes durerile dentare, inflamaiile i crampele. Se spune despre celebrul printe-medic Kneipp c ar fi utilizat cimbriorul pentru a trata reumatismele i paraliziile. n rile din sud, amestecuri de flori i frunze care conin frunze uscate de eucalipt i cimbru sunt utilizate pentru mprosptarea i sterilizarea aerului n camerele bolnavilor de grip. Pentru a ngriji mici infecii ale cilor respiratorii, se pot utiliza uleiuri eseniale, fie singure, fie n amestec cu alte produse cu efect calmant. Este suficient s pui cteva picturi pe o batist sau ntr-o baie de aburi, pentru inhalare. Vindecarea iritaiile gingiviale cu ghimbir i cimbrior Un amestec de rdcini, frunze sau flori de ghimbir, frunze de cimbrior, frunze de mur i petale de rsur poate uura durerile care

nsoesc anumite afeciuni ale cavitii bucale, cum sunt aftele. Dentitii recomand ca pacienii s i clteasc gura de cteva ori pe zi cu o infuzie din aceste plante. Acest lucru se poate face chiar i n urma unui detartraj, aceste bi de plante avnd proprieti antiseptice. Aadar, dac ar fi s inem seama de toate cele de mai sus, este clar c nu putem s nu meninem cimbrul i cimbriorul n topul mirodeniilor folosite n alimentaia noastr. Totui, medicina tradiional chinez ne sftuiete c este bine ca orice om nelept s nu exagerm cu consumul acestora, avnd n vedere coninutul lor de energie cald care ar putea agrava senzaiile de cldur excesiv (n perioadele caniculare) sau unele afeciuni cardio-vasculare.

Rozmarinul, calea ctre o via mai sntoasStrns nrudit cu levnica, mghiranul i salvia, rozmarinul este o plant aromat de grdin des utilizat la gtit, pe post de condiment pentru mncruri. Pe lng aceast important funcie gastronomic, rozmarinul este un remediu naturist extrem de util. Coninutul bogat n uleiuri volatile l recomand n primul rnd n industria cosmetic, unde este folosit pentru proprietile sale de ntinerire a pielii. Nu mult lume tie ns c extractul de rozmarin are o lung istorie de utilizri medicinale, fiind indicat n tratarea unei varieti de afeciuni, ncepnd cu disconfortul gastric, tulburrile digestive i durerile de cap i terminnd cu nevralgiile, spasmele uoare, reumatismul, depresia i cancerul. Dou dintre cele mai importante ingrediente din compoziia rozmarinului, pe seama crora snt puse multe dintre aciunile terapeutice ale acestei plante, snt acidul cafeic i acidul rosemarinic ambii fiind antioxidani puternici. Aceti doi acizi naturali reduc inflamaia, ce contribuie la apariia astmului, bolilor hepatice i a celor de inim.

Proprieti medicinalen scopuri terapeutice, rozmarinul este folosit ca analgezic, antiseptic, antidepresiv, antiinflammator, expectorant, antiviral, afrodiziac i dezinfectant. Ingredientele sale active au efect tonic la nivel nervos. De asemenea, aceast plant combate oboseala i indigestia cauzat de stres, calmeaz durerile musculare i revigoreaz starea psihic, alungnd tristeea i anxietatea. Pe lng toate acestea, rozmarinul are i urmtoarele caracteristici: * amelioreaz problemele respiratorii; * mbuntete mobilitatea spermatozoizilor; * faciliteaz eliminarea pietrelor la rinichi; * energizeaz mintea i mrete puterea de concentrare; * crete fluxul sanguin ctre cap i creier; * reduce severitatea atacurilor de astm; * stimuleaz imunitatea organismului.

Efecte benefice pentru sntate1. Protejeaz mpotriva cancerului Antioxidanii pe care i conine, precum polifenolii i flavonoidele, ncetinesc producia de radicali liberi i contracareaz aciunea acestora. Rozmarinul este totodat i o surs bogat de vitamina E un alt antioxidant potent, ce contribuie i mai mult la combaterea radicalilor liberi, diminund astfel riscul de cancer. 2. Reduce efectele de mbtrnire a pielii Dup cum am precizat deja, una din utilizrile tradiionale ale rozmarinului este n industria cosmetic. Studiile recente au confirmat beneficiile de protecie a pielii pe care le are aceast plant. Rozmarinul ocrotete componentele individuale ale celulelor pielii, prevenind mbtrnirea tenului i apariia ridurilor. 3. Elimin toxinele din organism Un alt beneficiu al extractului de rozmarin este capacitatea sa de a neutraliza toxinele i de a le elimina din ficat, nainte ca acestea s provoace daune grave. Declannd enzimele hepatice de detoxifiere, rozemarinul stimuleaz ficatul s lucreze mai bine, ajutndu-v astfel s v simii mai sntoi i mai energici. 4. Combate retenia hidric Rozmarinul are proprieti diuretice, luptnd n mod eficient cu semnele reteniei de ap, precum balonarea i gleznele umflate. O doz zilnic de extract de rozmarin n form lichid mbuntete considerabil funcionarea rinichilor, crete fluxul de urin i ajut la pstrarea n organism a mineralelor eseniale, ca de pild sodiul i potasiul. Acest lucru este cu att mai important cu ct medicamentele diuretice pot, de fapt, s afecteze funcia renal, prin eliminarea acestor minerale. 5. mbuntete memoria Mirosul de rozmarin stimuleaz memoria i capacitatea de concentrare, prin creterea circulaiei sanguine n ntreg organismul, deci i la nivel cerebral. n Antichitate, studenii greci i puneau fire de rozmarin n pr pentru a le ascui mintea i a-i ajuta la nvat. 6. Calmeaz nervii Un important avantaj pentru sntatea mental al acestei plante este acela c reprezint un remediu natural i blnd contra depresiei i a stresului. Rozmarinul revigoreaz sistemul nervos, calmnd nervii i ameliornd uzura psihic i durerile de cap asociate cu aceasta. 7. Ajut digestia Adugat n mncare pentru aroma sa, rozmarinul este un bun tonic digestiv, ajutnd organismul s digere alimentele. n plus, previne acumularea gazelor i arsurile la stomac. 8. Menine sntatea prului Rozmarinul este ideal pentru sntatea prului. Uleiurile sale volatile au un impact pozitiv asupra foliculilor capilari, ncurajnd creterea firelor de pr. Planta este un excelent remediu naturist contra calviiei.

9. Uureaz crampele menstruale Aceast plant este foarte potrivit pentru calmarea durerilor menstruale, precum i pentru alungarea stresului i tensiunii emoionale care apar odat cu acestea. Rozmarinul are excelente proprieti antispasmodice i poate stabiliza schimbrile brute de dispoziie, prin stimularea sistemului nervos. 10. Este un tonic general pentru organism Pe lng antioxidanii pe care i conine, rozmarinul este bogat n substane nutritive precum bor, calciu, fier, magneziu, mangan, potasiu, seleniu, zinc, vitaminele B i vitamina C. Prin urmare, poate fi folosit ca tonic pentru ntregul organism, iar multiplele sale beneficii pentru trup i minte confer o stare general de bine.

PrecauiiFemeile nsrcinate i mamele care alpteaz snt sftuite s nu consume rozmarin n cantiti mari, deoarece dozele excesive pot afecta ftul sau pot duce chiar la pierderea sarcinii. De asemenea, suplimentele pe baz de rozmarin snt contraindicate persoanelor cu hipertensiune arterial sau epilepsie. Nu n ultimul rnd, atunci cnd snt luate n cantiti mari, frunzele plantei pot cauza reacii adverse grave, ca de pild spasmele, inducerea strilor de com, vrsturi i edem pulmonar (acumularea de fluid n plmni).