CREATIVITATEA

Creativitatea constituie una dintre cele mai importante calităţi a personalităţii.Creativitatea este formaţiunea psihologică care asigură producerea de lucruri şi idei noi, originale, socialmente

utile şi recunoscute de comunitatea persoanelor competente. A crea ceva înseamnă a inventa ceva care nu a mai fost pînă la momentul dat, a născoci lucruri ce n-au existat.

Creativitatea oamenilor face posibil progresul omenirii, progresul social, tehnic, economic…Componentele de bază ale creativităţii sînt: spirit de observaţie, curiozitatea, memorie de volum mare şi promptă în operaţii de procesare a informaţiei, nonconformism (nu fac ceea ce face toată lumea, ci cum cred eu că e mai bine),curaj…Pentru ca omul să fie creativ este nevoie de două condiţii: să se simtă în securitate (nimic nu-l ameninţă) şi să se simtă liber. Dacă omul simte că va păţi ceva rău pentru ideile lui noi şi originale creativitatea I se va bloca. De asemenea se va bloca dacă se va simţi îngrădit în acţiunile sale (aceea nu se poate, cealaltă nu se poate etc).Asigurarea condiţiilor de securitate şi libertate se face prin metoda brainstorming (asaltarea creierului).Ea presupune următoare reguli de comportare în grup:

1. Nu critica. Lasă pe urmă observaţiile şi aprecierile.2. Stăruite să născoceşti idei cît mai originale, cît mai năstruşnice, mai absurde. Cu cît ideea e mai absurdă cu

atît mai bine.3. Stăruite să inventezi şi să formulezi idei, propuneri, ipoteze cît mai mult posibil. Cu cît mai mult cu atît mai

bine.4. Preia ideea colegului şi o dezvoltă mai departe.

Această metodă le permite oamenilor să fie creativi şi inventivi.

Creativitatea=interactiunea optima dintre atitudinile predominant creative si aptitudinile de nivel supramediu si superior.-este un produs al intregului sistem de personalitate;-reprezinta producerea a ceva nou.Creativitate de nivel superior=talentMotivatia si vointa sunt factori activatori ai creativitatii.-Creativitate generala-Creativitate specifica(tehnica,stiintifica,artistica)Stadiile procesului creativ:-pregatitor-incubatia-iluminarea-verificarea

C. Creativitatea.Termenul creativitate a fost introdus în psihologie de G.W. Allport.

Creativitatea este un fenomen complex, multidimensional care a fost definit divers de psihologi.(Rocco, M., 2001) Creativitatea este aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou şi de valoare. (Al. Roşca, 1981) Creativitatea presupune o dispoziţie generală a personalităţii spre nou, o anumită organizare (stilistică) a

proceselor psihice în sistem de personalitate.

În personalitate, anumite procese şi însuşiri psihice declanşează şi susţin creativitatea. (Dafinoiu, I. şi Rudică, T., 2000). Imaginaţia permite subiectului să producă structuri, combinaţii. Ea vehiculează informaţii sub formă de imagini,

simboluri şi scheme figurative, pe care le articulează şi le sintetizează într-un mod personal, uneori ne aşteptat. Memoria influenţează descoperirea unor soluţii noi şi valoroase prin volumul şi varietatea experienţei acumulate

anterior. Inteligenţa nu poate avea decât un nivel peste medie pentru a se constitui în factor al creativităţii. Inteligenţa

generală este mai importantă în creativitatea ştiinţifică şi tehnică şi de importanţă redusă în creativitatea artistică (muzică, sculptură, pictură), în care intervin aptitudinile speciale.

Motivaţia intrinsecă susţine efortul creator, munca perseverentă a cercetătorilorşi artiştilor.

Atitudinile favorabile creativităţii sunt nonconformismul, încrederea în sine, simţul valorii şi valorizarea, curiozitatea, interesul faţă de un domeniu al cunoşterii sau acţiunii.

Ca fenomen psihic complex, creativitatea este caracterizată de productivitate, utilitate, eficienţă, valoare, ingeniozitate, noutate, originalitate. (Munteanu, A., apud Roco, M. 2001)

Utilitatea se raportează la cât de folositoare sunt rezultatele acţiunii, în ce măsură contribuie la bunul mers al activităţii.

Eficienţa se referă la performanţele care se pot obţine prin folosirea rezultatelor activităţii creatoare. Valoarea produselor să fie recunoscută şi respectată în plan social. Ingeniozitatea presupune eleganţa şi eficacitatea metodelor sau soluţiilor. Noutatea se referă la apariţiaîn timp a ideilor sau produselor. Originalitatea se apreciază prin raritatea (unicitatea) ideilor, soluţiilor sau produselor.

J.P. Guilford a elaborat un model intelectual care a reuşit să delimiteze gândirea divergentă (considerată de el nucleul creativităţii) de gândire convergentă, memorie, percepţie, raţionament şi luarea deciziilor. Pornind de la acest model, E.P.Torrance a realizat un set de teste, care măsoară creativitatea individuală în termeni de: fluenţă, flexibilitate şi originalitate. Fluenţa ideilor este capacitatea de a genera cât mai multe răspunsuri, pe o temă dată, într-un timp limitat sau

nelimitat. Flexibilitatea vizează capacitatea subiectului de a-şi modifica rapid fluxul ideativ pentru a găsi utilizări noi unor

produse sau fapte uzuale. Originaliatea este posibilitatea de a ofei răspunsuri noi, neobişnuite la anumite probleme.

O viziune holistică a creativităţii a fost realizată de H. Gardner. Din analiza efectuată de acest autor a rezultat existenţa mai multor niveluri ale creativităţii.(apud, Roco, M., 2001) Nivelul subpersonal vizează substratul biologic al personalităţii: înzestrarea genetică; structura şi funcţionarea

sistemului nervos; factorii hormonali; metabolismul. Nivelul personal grupează factorii individuali ai personalităţii creatoare în două categorii:

factori cognitivi (inteligenţă generală, inteligenţă lingvistică, memorie verbală, capacitate de învăţare a limbilor străine, inteligenţă socială şi intrapersonală);

factori de personalitate (curiozitate, dorinţă de afirmare, perseverenţă, încredere în sine, mod ordonat de lucru, capacitate de muncă).

Nivelul intrapersonal se referă la caracteristicile domeniului în care lucrează şi crează persoana: nivelul de dezvoltare al domeniului, problemele nerezolvate, contribuţiile personalităţii creatoare; modelele de gândire ale personalităţii înalt creative.

Nivelul multipersonal se referă la contextul social în care trăieşte un individ creator, modul în care anturajul influenţează viaţa şi activitatea personalităţii creative.

Învăţământul actual impune, tot mai mult, modelul învăţării prospective şi creative, care este bazat pe flexibilitate, schimbare, anticipare şi noutate: (Vrabie, D., 2000.)

A învăţa prospectiv înseamnă să creezi alternative, să imaginezi evoluţii viitoare, să explorezi zonele posibilului şi să îţi dezvolţi capacitatea de a prevedea apariţia schimbării şi neprevăzutului.

Mecanismele învăţării sunt explorarea, descoperirea, investigarea, anticiparea şi reconstruirea conţinutului semantic şi acţional al cunoştinţelor.

A învăţa creativ înseamnă să producem cunoştinţe noi prin combinarea şi recombinarea amplificarea, restructurarea şi extrapolarea cunoştinţelor din ştiinţe şi arte (cultură şi civilizaţie).

Aplicaţie. Formarea, în timp, a unui stil de învăţare care să aibă următoarele caracteristici: a) activ-participativ; b) anticipativ; c) creativ.

Să avem un stil activ-participativ presupune să învăţăm făcând ceva, cum ar fi extragerea ideilor principale din text, conspectarea, rezumarea, elaborarea de schiţe, de proiecte sau planuri tematice, rezolvarea de exerciţii etc.

adevărata normă a învăţării este aplicarea în practică a cunoştinţelor! Să avem un stil anticipativ presupune să încercăm prefigurarea evoluţiilor viitoare ale fenomenelor,

situaţiilor şi cunoaşterii, precum şi intuirea efectelor complexe ale acţiunilor, cu prevederea unor soluţii pentru problemele viitoare.

când ascultaţi o prelegere, încercaţi să anticipaţi în ce direcţie evoluează discursul profesorului. intuiţi logica expunerii, argumentarea şi concluziile.

Să avem un stil creativ presupune să ne dezvoltăm cunoştinţele forţând cunoaşterea în necunoscut prin investigare, identificare a noi moduri de abordare şi rezolvare a problemelor, generare de noi sensuri şi concluzii.

acceptaţi incertitudinea! învaţaţi pornind de la situaţii şi materiale nestructurate pe care să le structuraţi pentru a elabora referate, comunicări ştiinţifice, articole etc.