REVISTĂ ŞCOLARĂ DE CLASĂ

A ELEVILOR DIN CLASELE II-IV de la Gr. Şc. ,, I. C.Petrescu”

STÂLPENI

COORDONATOR RÎNDAŞU AURICA

institutor I

NR . 24

OCTOMBRIE 2005

Poveste de iarnă

Luna - ncet a răsărit Peste dealurile sure, În omăt a adormit Noaptea prin pădure.

Sus, în cerul lor înalt, Norii - ncep să cearnă Liniştea unei poveşti Ca un dar de iarnă.

pagină realizată de Rîndaşu Cristina

-1- Poveste de Crăciun

Trăia odată într-o căsuţă sărăcăcioasă la marginea unui mare oraş un om sărman împreună cu soţia şi cei cinci copilaşi ai lor. Viaţa nu era uşoară pentru ei, dar parcă niciodată nu fuseseră atât de strâmtoraţi ca în acea iarnă: focul în sobă abia licărea iar puţinele lemne ajun-geau doar cât să nu îngheţe de frig câteva zile. În căma-ră bucatele erau pe sfârşite, mai trăiau doar din câţiva cartofi pe care, sărmana mamă îi împărţea cum putea mai bine ca să ajungă copiilor, căci ea şi bărbatul ei de mult se hrăneau numai cu coji de pâine uscată. După cum vedeţi, dragi copii, în acea căsuţă sărăcia şi tristeţea erau stăpâne. Suferinţa acelor oameni, era cu atât mai mare cu cât se apropiau sfintele sărbători ale Crăciunului , iar ei nu aveau ce să le pună celor mici pe masă. Într-o bună zi s-a hotărât că trebuie să facă ceva pentru ei, trebuia să fie chip să câştige nişte bănuţi, cât de puţini numai să simtă şi eii că vine Crăciunul. S-a dus acasă într - un suflet şi îi spuse soţiei gândul său. -Bine, dragul meu, aşa să fie, dar te-ai gândit cum s-o faci? -Da , nevastă, adu lemnele acelea vechi din magazie, cuţitul şi barda şi pregăteşte-mi nişte vopsele! Şi bietul tată s-a apucat să cioplească în lemn tot felul de figurine mici, steluţe, îngeraşi, pitici şi ciuper-cuţe pe care apoi le vopsea. Mâna i se mişca repede şi cu multă îndemânare, căci Dumnezeu îl dăruise cu talent şi pricepere. După ce termină de cioplit si de vop- -2-sit fiecare figurină, îi punea câte-o agăţătoare. Copii se adunaseră în jurul lui şi îl priveau cu încântare.

-Ce faci, tată, ce sunt acestea? -Sunt nişte figurine de agăţat în pomul de Crăciun. -Dar noi nici măcar nu avem pom de crăciun. Pen-tru cine sunt? -Prea sunteţi curioşi, o să vedeţi! La sfârşit le puse toate într-o desagă şi dădu fuga în oraş, la târg. Le înşiră cu grijă pe o tarabă şi încercă să vindă marfa. Dar repede văzu că jucăriile lui nu erau tocmai pe placul oamenilor, care preferau globurile de sticlă sau şiragurile cântătoare de becuri colorate.Sărma-nul om era deznăjduit. Iată însă s-a apropiat de el un preot căruia i-au plăcut figuinele şi i s-au părut potriite pentru pus în bradul din biserica sa. A cumpărat câteva, nu pe toate, şi chiar i-a dat o sumă frumuşică de bani. Cu sufletul uşor ca o pană, omul a luat un sac de lemne, un coş de făină, câteva ouă, untdelemn şi alte bucate, cât să pregătească nevasta lui o masă mică de Crăciun. Îna-inte să meargă acasă s-a dus într-o biserică, s-a aşezat în genunchi şi cu ochii plini de lacrimi i-a mulţumit lui Dumnzeu căci, iată nu se întorcea cu mâinile goale la cei dragi în noaptea de Crăciun. Când a ieşit din biserică a întâlnit o femeie săracă, dar curată cu un copil mic în brate înfăşat în cârpe.Aceasta i-a spus: -Bunule om, primeşte-mă în casa ta doar noaptea asta, căci nu am unde dormi, frigul m-a pătruns până la oase şi mi-e milă de pruncul pe care-l ţin în braţe. Omul nostru s-a oprit mirat, se întreba ce caută o fe- -3-meie în seara de Crăciun cu un copil în braţe singură pe străzi, dar s-a gândit la sărăcia ce bântuia prin multe

case, s-a gândit şi la căsuţa lui strâmtă şi ne-încăpătoare pentru întreaga sa familie şi s-a hotărât imediat: -Vino cu mine, femeie, i-a spus el, se va găsi un loc şi pentru tine în casa mea. Încărcat de sacii şi coşurile de bucate, a luato încet către casă, făcându-şi drum cu greu prin troienele de zăpadă, iar pe urmele lăsate de el călca femeia cu copilul. Era o seară minunată, stelele sclipeau pe cer într-o feerie de luminiţe, însă una strălucea mai puternic de-cât celelalte. Omul nostru nu o vedea, căci stătea cu capul aplecat în pământ, încovoiat de povara bucatelor. Steaua mergea chiar deasupra lor, odată cu ei, iar când au ajuns s-a oprit şi ea deasupra casei. Era seara de Crăciun. Tare s-au mai bucurat nevasta şi copiii când l-au văzut pe bărbat încărcat cu bunătăţi, s-au bu-curat şi de femeia străină cu pruncul în braţe, nu aveau niciodată pe nimeni şi iată că se nimerise să vină oaspeţi tocmai acum. -Ia nu mai pierdeţi vremea, puneţi lemne în sobă şi faceţi focul, frământaţi pâinea şi cozonacii şi pregătiţi bucatele, că acuşi se naşte Mântuitorul şi ne găseşte cu frunţile încruntate şi cu masa goală. Bucuraţi-vă că e o noapte sfântă! Au început cu toţi să roiască prin casă: cei mari aţâ-ţau focul şi o ajutau pe mama lor să pregătească pâinea şi cozonacii; cei mici atârnau figurinele făcute de tatăl lor într-o crenguţă de brad şi îngânau colinde. Femeia cu pruncul se aşeză lângă sobă şi primea cu un zâmbet tai- -4-nic pe buze forfota din jurul ei. -Mai puneţi lemne pe foc! strigă mama.

-Nu mai sunt, s-au terminat. Stai un pic, uite, e din nou coşul plin! strigă băiatul cel mare plin de uimire. -Mai adu nişte făină! mai dă-mi un ou! -Nu mai este, mamă, ba stai, e din nou ulceaua plină!Iar ouă sunt încă şi mai multe! se minună alt copil. -Ceva se întâmplă aici, spuse tatăl cu o faţă încurcată. Se uitau în jur şi nu înţelegeau: focul se înteţea în sobă, cozonaci creşteau mari şi pufoşi în cuptor, bucate-le parcă se făceau singure, făina şi ouăle se înmulţeau, untdelemnul dădea pe-afară din sticlă. Crenguţa de brad părea acum un minunat pom de Crăciun împodobit şi toată căsuţa se umpluse de o lumină tainică şi blândă. -Uite ce stea strălucitoare! strigă un copil uitându-se pe geam. -Da, ciudat, spuse tatăl. Şi întorcându-se spre sobă au băgat de seamă că lumina venea de la pruncul femeii, care arăta ca un bul-găre de lumină. Au căzut cu toţii în genunchi în faţa ei căci şi-au dat seama de minune: se coborâse însuşi prun-cul Iisus cu Maica Lui. Era pentru ei cel mai frumos dar de Crăciun. -Nu vă fie teamă, a spus cu blândeţe Maica Domnu-lui. Am venit în casa voastră cu pruncul meu pentru că m-aţi primit cu braţele deschise. Am vrut să ştiţi că El se naşte cu adevărat în fiecare an. Acolo unde a stat Maica Domnului cu pruncul au pus o icoană cioplită şi vopsită de el. -5-

Visul meu de iarnă

Un fulg de nea şi-a pus rochiţăŞi mi-a intrat în odăiţă.Mi-am pus şi eu rochiţa meaŞi-am fost şi eu un fulg de nea.

Ne-am prins în dansÎn stânga şi-n dreapta un balans,Pluteam o legănare lină,Dar m-am trezit……era lumină.

Eram doar eu, fetiţă mică,Costumul de balet , o rochiţă.Prin geam vedeam cum iarna fermecatăÎmi aşternea covorul de zăpadă.

pagină realizată de Fianu Andreea -6-

Toboganul viselor

În fiecare an în ţara lui Moş Crăciun este agitaţie mare. Spiriduşii se întorc după un an de colindat prin toate ţările lumii şi aduc cu ei scrisorile copiilor.

Moşul îl primeşte la dânsul pe fiecare în parte şi dis-cută despre cele văzute şi auzite şi despre dorinţele fiecărui copil. În curtea Moşului este mare zarvă, deoarece unii spiriduşi împachetează cadourile, iar ceilalţi le încarcă în sanie

Spiriduşii au mari greutăţi la împachetatul şi ridica-tul pachetelor, pentru că unele cadouri sunt mai mari de-cât ei. Moşul se pregăteşte de sărbătoare. Îşi pune costumul peferat, îşi piaptănă pletele albe, îşi îmbrăţi-şează soţioara mult iubită. Iese din casă fericit şi ajunge la renii lui dragi, pe care îi îmbrăţişează duios şi discută despre drumurile pe care le au de parcurs. Când totul este aranjat, Moş Crăciun porneşte pe cer luându-şi ră-mas bun de la spiriduşi.

Moşul intră pe coşul casei şi pune sub brad fiecărui copil cadoul dorit .

-7-

Naşterea Domnului este denumită la români printr-un cuvânt specific numai poporului nostru: Crăciun. Se crede că termenul provine din limba latină creatione, creations, adică născut la începutul erei creştine.

Englezii îi spun ,,Christmas”Francezii îi spun ,,Noël”Italienii îi spun ,,Natale”Novergienii îi spun ,,Jul”Suedezii îi spun ,,Oel”Danezii îi spun ,,Juul”Polonezii îi spun ,,Willia”Bulgarii îi spun ,,Bozik”Sârbii îi spun ,,Bozic”Ucrainienii îi spun ,,Rizdvo”Ruşii îi spun ,,Razdjevsta”

-8- Rugăciune de iarnă

Gerul a ţesut pe geamuriPene albe de lăstun.

Vântul murmură-ntre ramuriCântecele de Crăciun.

Fulgi uşori ca nişte şoapteVreau în palme să-i adun,Noaptea nu mai este noapteE miracol de Crăciun.

Au sosit colindătorii,Îi aud de peste drum...... Vor umbla până-i prind zoriColindând pentru Crăciun.

Demult, undeva, departeS-a născut într-un cătunPruncul Sfânt şi-această noapteEste noaptea de Crăciun.

Pentru anul care vine,Pentru tot ce-i drept şi bunRoagă-te-n genunchi cu mineNopţii Sfinte de Crăciun.

-11-

Omul de zăpadă

Eu sunt omul de zăpadăAşezat în colţ de stradă,Vântul şi cu soareleMi-au topit picioarele.

Chiar dacă-s mai mititelNu sunt supărat defel.Fulgii când încep să cadăSe aşterne iar zăpadă.

Toţi copiii vor veni,Împreună vor trudi,Dintr-un bulgăre mai mareÎmi vor face iar picioare.

pagină realizată de Coman Adriana

-9- Curiozităţi

**********

Românii împodobesc bradul, fac petreceri cu prietenii şi rudele şi aşteaptă colindătorii, mari şi mici. Colindele lor sunt cântece sau poezii scurte în care aceştia urează gazdei belşug, sănătate, noroc şi familie numeroasă, iar gazdele, drept mulţumire, le oferă acestora covrigi, mere, nuci sau chiar bani. Impresionant este şi teatrul popular de teme biblice. Acolo autori anonimi ne povestesc în versuri despre naşterea Domnului Iisus Hristos, închina-rea celor trei magi, tăierea pruncilor de către Irod, care spera să-L ucidă şi pe Fiul lui Dumnezeu.

**********

La ruşi se împodobeşte bradul, se dau petreceri în fa-milie şi se aşteaptă colindătorii, cu nuci şi colaci. Foarte actuală în zonele rulare este plimbarea cu troica.(o sanie trasă de cai)

**********La finlandezi, ţara de unde se spune că vine Moş

Crăciun, se organizează plimbări cu o sanie trasă de un ren. Cei care doresc să meargă pe urmele lui Moş Crăciun dorm în corturi, mănâncă vânat şi spun poveşti.

**********La francezi Père Noël este aşteptat de copii cu un cio-

răpel cusut special care se atârnă la gura căminului. -12-

La drum de Otilia Cazimir

Moş Gerilă, la urcuş,S-a pornit cu sacu-n spate.Drumu-i rău, şi-i lunecuş,Şi moşneagul nu mai poate.

Lung se uită îndărăt,Scuturându-şi barba rarăDe omăt,Şi oftează sub povară:

-Greu tătucă, greu de tine!Iaca, stau şi mă socotDacă nu cumva-i mai bineSă mă mut mai cătră vară,Că-s bătrân şi nu mai pot!......

-13-

Anotimpul meu preferat

Anotimpul meu preferat e iarna. Zăpada albă seamănă cu o mantie strălucitoare care se aşează peste case, pomi şi străzi. Mă grăbesc să scot săniuţa uitată peste an în boxa de la subsolul blocului. Săniuţa zboară acum la vale, peste derdeluş, iar la un hop se răstoarnă în omătul şi îmi răco-reşte obrajii roşii de ger. Cel mai mult îmi place iarna la munte. Acolo ea se a-rată în toată splendoarea ei. Munţii au cuşme albe care strălucesc în soare, brazii au ramurile plecate sub greuta-tea zăpezii şi pârtiile sunt pline de copii cu schiuri şi să-niuţe. Râsul şi voia bună sunt prezente peste tot. Mă bu-cur şi eu alături de toţi şi mă gândesc la versurile:

,,Hai, veniţi, veniţi cu toţi,Taţi, mămici, bunici, nepoţi,Să vedeţi omătul mare,Aşezat până în zare.”

-15-

SINONIME ÎN VERSURI

paloş- sabie- spadă A vegheat în vremuri grele ,Ţara apărând de rele ,Stând duşmanului în cale , Paloşul Măriei Sale .Sabia dreptăţii sfinte ,Povestind , fără cuvinte ,Ce-a-nsemnat odinioarăDragostea de neam şi ţarăCând , sub spada lui , voievodul , Aduna întreg norodul .Cu smerenie , mereu , O privim azi la muzeu .

parfum – aromă- mireasmă-miros

- Ce parfum , ce-aromă rară !Cu nimic nu se compară .Ce mireasmă-ameţitoare !Trandafirii sunt în floare ,Ia priveşte ce splendoare !- Da ! Nu-i rău parfumul lor ,Dar mult mai îmbietorE mirosul din cuptorCând rumeneşte niţelO friptură de viţel . -8-

SINONIME ÎN VERSURI

tainic – secret – ascuns – ferit – tăinuit

Ştiu un tainic loc pe careŢi-l destăinui în secret .Gustă-i farmecul discret Când vei merge la plimbare .E un ochi ascuns de apă ,În desişuri tăinuit ,Unde , pe la asfinţit ,Căprioarele s-adapă .Stai ferit , să nu le sperii ,Şi priveştele-n tăcere .

bun –iertător – generos – clement –milostiv

De eşti bun sau iertător ,Generos , clement sau blând , Poate-atunci şi alţii cândVei greşi faţă de ei vreodată-n viitorVor fi buni , la rândul lor ,Milostivi faţă de ceiCe-au greşit în fapt sau gând .

pagină realizată de Lică Mihai

-16- CREAŢII LITERARE

Prietenul meu

Prietenul meu cel mai bun a fost un câine . Sau mai bine spus cel mai bun câine . Ne făceam reciproc servicii . El mă trezea dimineaţa ca să plec la şcoală , iar eu îl mângâiam pâ-nă adormea , în nopţile în care avea insomnii şi lătra de scula toţi vecinii . Era maroniu şi se numea Aurică . Într-o zi , ca să-mi arate cât este de viteaz , s-a luat la bătaie cu doi câini care au vrut să mă muşte . Rezultatul : el a fugit schelălăind , iar potăile au tăbărât asupra mea . Era şi credincios . Nu fugea după alţi câini sau după pisici, dar mă trăgea şi pe mine după el şi astfel , într-o săptămână eram la curent cu toate ascunzătorile confraţilor săi . L-am învăţat cu frumosul să nu muşte şi toţi care veneau şi-l mângâiau , îl numeau ,, câine prietenos şi binecrescut “ , dar Aurică dorea să arate că e totuşi câine şi că trebuia să muşte şi el pe cineva , dar cum nu aveam pisici , mă muşca pe mine . În zilele ploioase , când ne întorceam de afară , nu intra murdar în casă , era grijuliu . Se ştergea pe covorul de la in-trare , de trebuia biata mamă să-l spele mereu . Timpul a trecut , Aurică a crescut , făcând fel de fel de bo-roboaţe şi , într-o zi … s-a însurat şi a plecat la casa lui . De atunci , mi-am pierdut prietenul … pagină realizată de DRAGOMIR DUMITRU

-1-

AŞ VREA SĂ FIE …

Aş vrea să fie cerul roşuDe-atâtea înserări ce se adună ,De cântece şi veselie , De joc şi multă voie bună .

Aş vrea să fie cerul galben De lanuri ce se-apleacă-n vânt ,De floarea – soarelui sfioasăŞi liniştea de pe pământ .

Aş vrea să fie ceru-albastruCuloarea stropilor de ploaie ,Ce-ajută florile să crească ,Atunci când cade în şiroaie .

Aş vrea să fie cerul albDe zbor frumos de porumbei ,De ciripit de păsăreleŞi de miresme dulci de tei .

pagină realizată de eleva FIANU ANDREEA

-2-

TANU de Elena Farago

Tanu-i un motan cuminte

Şi-i atâta de curat ,C-are voie să se culceChiar pe pernele din pat .

Ilenuţa îl iubeşteŞi se joacă mult cu el ,Astăzi însă-i supărată ,Nu l-a mângâiat de fel .

Miau ! o-mbie din fereastră ,Dar fetiţa stă pe loc :- Taci , măi Tanule , că mieNu-mi mai vine să mă joc .

- Ce-ai păţit ?- Nimic , dar mamaAşa aspru m-a certat !- I-ai greşit ceva ?- De unde ?Pentru că nu m-am spălat .

- Ştii , fetiţa mea cuminte ,Iartă-mă că-ţi spun , dar eu Pentru asta te-aş şi bate ,Dac-ai fi copilul meu .

-5-

O FETIŢĂ CUMINTE

de Elena Farago

Când un copil mai mic ca mineVorbeşte cum nu se cuvine ,Ori ţipă , zgârie şi minte ,Ca un copil ce nu-i cuminte ,

Şi seara , la culcat , nu spune Măcar o mică rugăciune ,Şi bagă degetele-n gură ,Şi zahăr din cutie fură ,

Şi stă cu mâinile murdare ,Eu mă gândesc , că sunt mai mare ,Şi-l iau frumos pe lângă mine ,Şi îl învăţ ce este bine .

Să fie bun , cinstit , curat , Cum mama mea m-a învăţat .

-7- PINGUINII

Pinguinii sunt păsări de mare care nu pot să zboare .ei trăiesc doar în jumătatea sudică a Pământului , iar şapte spe-cii trăiesc în Antarctica . pinguinilor le ţin de cald două stra- turi de pene scurte şi îndesate şi stratul de grăsime de sub pie-

le . Dacă nu pot să zboare , pinguinii sunt în schimb buni îno-tători şi scufundători . Îşi folosesc aripile rigide şi înguste ca înotătoare . Pinguinii din Antarctica îşi petrec mare parte din viaţă înotând în Oceanul Îngheţat de sud şi vânând peşti .

Pinguinii părăsesc marea doar în perioada împerecherii . Atunci ei se întorc pe uscat sau pe gheaţă şi se îndreaptă spre colonii . An de an , pinguinii se întorc la colonia unde s-au născut .

-3-

CURIOZITĂŢI ************ Păsările rinocer îşi construiesc cuibul în scorburile copacilor. Masculul zideşte femela în scorbură . Ea şi puii sunt hrăniţi printr-un orificiu al intrării în cuib . ************Cuibul albatrosului este construit din noroi , iarbă şi muşchi . Pe dinăuntru , pasărea aşterne iarbă şi pene . Singurul pui ca-re iese din ou stă în vârful cuibului . ************ O specie de colibri , după ce construieşte un cuib minuscul din licheni şi plante , leagă cuibul de o ramură cu fire de pă-ianjen . Astfel , cuibul este legănat de vânt . ************ Puii cocoşului de munte sunt drăgălaşi , acoperiţi cu puf galben , pătat cu negru şi pământiu deschis , care-i face puţin vizibili . Ca şi puii de găină domestică , ei pot să alerge şi să se hrănească singuri imediat ce li s-a uscat puful , dar umblă su-pravegheaţi îndeaproape de mama lor . ************* Puii de uliu păsărar sunt acoperiţi în primele zile de viaţă cu puf alb . ei stau aproape o lună în cuib , primind hrana de la amândoi părinţii . Pe la jumătatea lunii iulie ies din cuib şi încep să coboare spre zona de deal şi chiar de câmpie . ************

Puii de ciocănitoare sunt foarte des hrăniţi de părinţii lor nu-mai cu larve de insecte . Larvele sunt scoase de ciocănitori din lemnul în care îşi au sălaşul sau din muşchiul ce creşte pe co-pacii căzuţi . Aceste păsări aduc mari foloase omului , ajutân-du-l în lupta împotriva dăunătorilor pădurii .

-17-

CURIOZITĂŢI ***

PEISAJ DE IARNĂ DIN MUNŢII CEAHLĂU

-18- ARTIFICII

OBIECTIVE TURISTICE

SALINA DE LA SLĂNIC-PRAHOVA

-9-

RUINELE DE LA TÂRGOVIŞTE

-10-

ŢÂNŢARII

Într-o după-amiază ,Un măr din pom aterizează .Iar pe verdea iarbă ,Seamănă c-o roşie pată .

Doi ţânţari mai zăpăciţi , De căldură ameţiţi ,Coborau vertiginos ,Către mărul cel gustos .

S-au apropiat de măr , vrând să-l sugă ,Dar apoi au luat-o la fugă .Trompele rău şi-au strâmbat ,Când în măr şi le-au băgat .

GHICITORI

*********

Zor , zor , zor ,Dacă-i speli cu sporDinţii nu te dor , Am eu grija lor . ********Este albă şi curată ,Netedă şi parfumată ,Nasul ea mi-l îngrijeşte ,Niciodată nu-mi lipseşte . ******** Colorat şi parfumatFac clăbuc neîncetat ,Doar de apă ajutat ,Corpul tău va fi curat . ********Picăturile de apăEl le strânge-n mare grabăCorpul e acum uscatNici un strop nu a scăpat . ********

( săpunul , periuţa de dinţi , prosopul , batista )

PAGINA DE SPORT

Practicarea unui sport este indicată atât copiilor , cât şi adulţilor . Un vechi proverb latin , spune că o minte sănătoasă se află într-un corp sănătos . În fiecare dimineaţă trebuie să faceţi înviorarea , care va consta în câteva exerciţii pentru membre şi pentru trunchi .

Timpul liber pe care îl aveţi poate fi folosit în mod util prin practicarea unui anumit sport . Nu vă poate obliga nimeni să practicaţi un sport pe care nu-l agreaţi , aşa că aveţi liberta-tea să alegeţi : tenisul de câmp , fotbalul , handbalul , artele marţiale , gimnastica , gimnastica aerobică , voleiul , etc. .

Indiferent ce sport v-aţi hotărât să practicaţi , este foarte important să-l practicaţi un timp mai îndelungat , pentru a dobândi o ţinută atletică .

MULT SUCCES !