crap giorgiana,grupa 4, anul ii, 2012

5/16/2018 Crap Giorgiana,Grupa 4, Anul II, 2012 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/crap-giorgianagrupa-4-anul-ii-2012 1/3

Discriminarea copiilor cu dizabilitati

Am ales aceasta tema deoarece discriminarea copiilor cu dizabilitati duce la neintegrarea

acestora in societate ba chiar la lipsa unei vieti sociale. Copii cu dizabilitati sunt izolati atat de

ceilalti copii cat si de adulti.

Deşi există o lege care le garantează educaţia în condiţii normale, copiii cu handicap fizic , dar fără

probleme psihice, nu sunt înscrişi în şcolile obişnuite. Directorii şi profesorii fug de ei, ca să nu-şi

asume responsabilităţi suplimentare. Respinşi, nedreptăţiţi, aceşti copii ajung în final în instituţii

destinate minorilor cu retard, şi pierd şansa să crească normal.

Pentru a întelege mai bine problemele persoanelor cu deficiente, incapacitate, handicap, pentru ca

de asta e vorba, trebuie sa cunoastem definitiile acestor termeni:

- o "deficienta" corespunde oricarei pierderi de substanta sau alterare a unei structuri sau a unei

functii psihologice, fiziologice sau anatomice;

- o "incapacitate" corespunde oricarei reduceri (rezultata ca urmare a unei deficiente) partiala sau

totala a capacitatii de a îndeplini o activitate de o maniera sau în limitele considerate ca normale de

o fiinta umana;

- un "handicap" este un dezavantaj social pentru un individ dat, care rezulta dintr-o deficienta sau o

incapacitate care limiteaza sau interzice îndeplinirea unui rol normal (în raport cu vârsta, sexul,

factorii sociali sau culturali) de catre acea persoana;.

Handicapul, în concepţia tradiţionalistă, defineşte posibilităţile reduse ale unei persoane de a

acţiona singur, comparativ cu posibilităţile unei persoane sănătoase O abordare mai generală

defineşte „neputinţa unei persoane vizând activităţile profesionale, sociale şi de relaţionare, civice

şi afective”. Handicapul mai poate fi definit şi ca o afectare la nivelul funcţionării capacităţii

naturale a individului de adaptare la mediul social

Reiese din aceasta ca handicapul depinde de relatiile persoanei cu mediul ei înconjurator. Unhandicap este evident când aceste persoane întâlnesc obstacole culturale, materiale sau sociale care

le împiedica accesul la diversele servicii ale societatii, care sunt disponibile pentru concetatenii lor.

Handicapul consta în pierderea sau limitarea posibilitatilor de a participa, pe picior de egalitate cu

ceilalti indivizi, la viata comunitatii.

Integrarea persoanelor cu handicap nu reprezinta doar sarcina statului ci si a întregii societati si a



tuturor membrilor, reprezentantilor si institutiilor acesteia. Consideratia pentru persoanele cu

handicap nu trebuie sa constituie numai responsabilitatea familiei, prietenilor si vecinilor, ci si a

tuturor membrilor societatii care trebuie sa fie vigilenti cu toate formele de intoleranta si sa

realizeze ca si ei au datoria de a a permite persoanelor care sufera de handicapuri sa participe "cât

de normal posibil" la viata.

Copiii cu asemenea probleme pot beneficia de educare, recuperare, socializare, stimulare

complexa, iar familiile de informare si consiliere, în institutii ale statului si/sau private care sunt

abilitate sa ofere aceste servicii. Cu cât solicita sprijin mai devreme cu atât sansele de a evolua în

bine sunt mai mari.

Etiologia acestor cazuri poate fi : prenatală, perinatală, dobândită.

Cauzele sunt multiple : cauze genetice, boli infecto-contagioase, accidente, naşteri cu risc, cauze

socio-culturale.Se disting următoarele tipuri de handicap : motrice, locomotorii, psihomotorii, handicap de

intelect, senzoriale, de comportament, de limbaj, asociate, polihandicap, bolnavi psihici.

Sunt considerate handicapate fizic acele persoane care prezintă deficienţe fizice suficient de grave

pentru a împiedica sau a face dificilă derularea normală a vieţii cotidiene. În general, când se

vorbeşte de deficienţe fizice, se au în vedere infirmităţile motorii, dar pot fi incluse în această

categorie şi deficienţele funcţiei cardio-respiratorii, care influenţeaza negative capacitatea fizică.

În Clasificarea Internaţională a deficienţelor, incapacitătilor si handicapurilor, variantaexperimentală adoptata de OMS, deficienţele scheletului si ale aparatului de susţinere sunt

interpretate într-un sens larg, cu excluderea organelor interne ca reflectare a dispoziţiei corpului şi

a părţilor sale vizibile, incluzând alterările mecanice şi funcţionale ale feţei, capului, gâtului,

trunchiului şi membrelor, precum si lipsa totală sau parţială a membrelor.

Discriminarea copiilor cu dizabilitati este o problema grava iar consecintele discriminarii se vor

observa abia cand acei copii care pentru unii oameni sunt niste ”aratari” vor creste, se vor maturiza

insa vor fi traumatizati si se vor simti inutili si ciudati. Privirile de mila sau compasiune pe care le-au intalnit in copiilarie ii vor face sa isi doreasca sa nu se fi nascut.

Sunt de parere ca acesti copii cu dizabilitati sunt tot copii cu acelasi suflet ca oricare copil, iar

faptul ca nu au o mana sau un picior, au probleme locomotorii sau orice alt fel de handicap nu-i

face mai putin copii ci ii transforma in copii speciali,unici.



Mulți copii cu dizabilități nu reușesc să se dezvolte la adevăratul potențial pentru că sunt

marginalizați în școli sau în centrele sociale. Cele mai importante bariere sunt atitudinea celorlalți

și discriminarea la nivel instituțional.

O posibila solutie la aceasta problema o detine societatea, iar aceasta consta in atitudinile celorlati,ale oamenilor sanatosi, fata de copii cu dizabilitati.Este necesară o schimbare de atitudine față de

copiii cu dizabilități, astfel încât diversitatea să nu fie doar valorizată într-un grup, ci promovată.

Copilaria nu cunoaste diferente. Un copil este un dar de la Dumnezeu, iar Dumnezeu ii face unici.

Iubeste-i si accepta-i! Toti sunt copii!

Crap Petronela Giorgiana

FSSP, Asistenta sociala

Anul II, Grupa 4

crap giorgiana,grupa 4, anul ii, 2012

Documents