Crăciunul- sărbătoarea de suflet a românilorȘuică Raluca Alexandra- Școala Gimnazială ,,Paul Bănica”, Târgoviște

,,Crăciunul este ziua care ține timpul împreună.”, Alexander Smith

Sărbătorile de iarnă la români încep odată cu prinderea Postului Crăciunului(15 noiembrie) și țin până la Sfântul Ioan (7 ianuarie). Este o perioadă bogată în obiceiuri, diferite de la o zonă la alta, având în centru marile sărbători creștine prăznuite în această perioadă. 

Sărbătorile de iarnă cu fastul lor material și spiritual, cu universala forfotă umană, cu imensa disponibilitate a dăruirii generoase devine un minunat prilej prin care se pronunță specificul unei națiuni ca într-un prețios diamant ce răsfrânge acel mozaic de raze luminoase ale credinței în Dumnezeu, ale iubirii de oameni și ale speranței în zile mai bune.

Una dintre tradițiile și obiceiurile românilor de o mare frumusețe și de o deosebită valoare spirituală este concentrată în jurul unei mari sărbători de iarna: Crăciunul. Oamenii au cultivat această sărbătoare de-a lungul timpului, creând tradiţii şi obiceiuri adaptate culturii lor specifice.

Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei fiind ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi făcându-şi daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat. La sate, îndeosebi sunt păstrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului.

Amintirile copilăriei ce ne revin în minte şi suflet, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat, colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, nerăbdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosferă de basm, linişte sufletească şi iubire.

De Crăciun, ne gândim la toţi cei dragi, fie ei aproape sau departe, cărora le trimitem felicitări. Obiceiul a fost iniţiat de către Sir Henry Cole, în anul 1843, prima felicitare fiind concepută de către J.C. Horsley, vânzându-se în o mie de copii în Londra. Un alt artist englez, William Egley, a produs o felicitare populară în 1849. De la început, temele şi imaginile erau variate, aşa cum sunt obiceiurile de Crăciun din lumea întreagă. Din recuzită nu lipsesc lumânările, flacăra, bradul cu globuri, vâscul, Moş Crăciun.

Moş Crăciun este simbolul a ceea ce noi avem mai bun. Înţelepciunea, corectitudinea, voioşia, buna dispoziţie sunt doar câteva din trăsăturile moşului care a devenit celebru de la jumătatea secolului al XX-lea.

Lumânările, flacăra, simbolizează vara, căldura, paradisul.

Pomul reprezintă tinerețea veșnică, viața eternă. Bradul argintat de beteală din casele noastre

este deopotrivă tânăr si bătrân. Crengile lui verzi însufleţeau odinioară iernile romane, în vreme ce creştinii văd în vigoarea lui simbolul pomului vieţii din Grădina Edenului. Cu toate acestea, copacul împodobit de Crăciun e un obicei germanic răspândit doar de câteva decenii. Vâscul este un simbol al păcii și bucuriei. Sărutul cuplurilor sub vasc este simbolul prieteniei și statorniciei.

Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi, merg din casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să primeşti colindători, pentru că urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce colindătorii termină de cântat, gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci, dulciuri şi colaci. Nucul simbolizează belşugul şi longevitatea, iar merele semnifică bunăstare şi bogăţie. Putem spune că, peste tot, Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Nașterii Domnului, este o sărbătoare sfântă care aduce în sufletele oamenilor lumină și

bucurie, prilej de pace și liniște spirituală. Este o zi în care dăruim și primim multă iubire și căldură sufletească.