Filiala Al-Qaida din Yemen se gândeşte la po-sibilitatea infiltrării în Israel a unor terorişti deghizaţi în refugiaţi somalezi care trec

graniţa din Egipt sau în imigranţi din Etiopia, potrivit unei scrisori a rebelilor şiiţi către cotidianul Haaretz. În scrisoare, rebeli şiiţi citează un mesaj transmis de Al-Qaida membrilor unei grupări din Fâşia Gaza, care se opune mişcării Hamas, deţinând din 2007 controlul total asupra teritoriului palestinian.

”Depunem eforturi pentru a trimite luptători în Fâşia Gaza, însă guvernul Hamas îi expediază înapoi insistând că nu are nevoie de combatanţi. Ştim că voi sunteţi în Gaza şi slavă Domnului acum păstrăm legătura. În ceea ce priveşte menţiunea din mesajul vostru care ne priveşte, dorim să vă informăm că fraţii voştri din Yemen nu au uitat cauza palestinienilor de la Al-Aqsa sau din Palestina, noi nu facem nicio diferenţă între o regiune şi cealaltă. Vă cerem totuşi detalii privind realitatea pe de teren”, se precizează în document.

”Care este capacitatea voastră militară şi de ce fel de arme aveţi nevoie pentru un eventual război cu

evreii sau dacă veţi fi persecutaţi de către Hamas? Vrem să aflăm mai multe despre posibilităţile de in-filtrare a unor substanţe explozive în Israel şi despre posibiltăţile de a le detona - deoarece aţi menţionat că aveţi legături în teritoriile ocupate”, se interesează gruparea şiită. Gruparea islamistă ar dori să ştie dacă este posibilă răpirea unui alt soldat evreu, după mod-elul caporalului Gilad Shalit, deţinut de Hamas în Fâşia Gaza din vara lui 2006.

”Există posibilitatea de a infiltra în Tel Aviv fraţi provenind din Somalia deghizaţi în imigranţi etiopi-eni? Ne-aţi spus că unii evrei din Africa imigrează în Israel pe la graniţa etiopiană”, continuă autorii scrisorii. Gruparea Al-Qaida le cere salafiştilor să în-cerce să demostreze diferenţa dintre ei şi Hamas şi să racoleze membri ai mişcării islamiste în Fâşia Gaza. Potrivit Haaretz, gruparea yemenită încearcă să demonstreze că între ea şi Al-Qaida există diferenţe fundamentale, explicând că prima cere respectarea libertăţii de expresie şi dreptul la activităţi politice, în Yemen, în timp ce reţeaua islamistă este implicată în terorismul internaţional.

Primul ministru Beniamin Netaniahu se va întâlni luni cu preşedintele egiptean Hosni Mubarak, la Sharm El-Sheik, pentru a abor-

da o eventuală reluare a convorbirilor israeliano-pal-estiniene, săptămâna viitoare. Vizita a fost stabilită în urma unei convorbiri telefonice care a avut loc marţi între cei doi oameni de stat.

“Luni voi pleca în Egipt pentru a mă întâlni cu preşedintele Mubarak care lucrează foarte mult pentru reluarea negocierilor”, i-a anunţat Netaniahu pe lide-rii Likud. ”Timp de un an întreg am chemat pentru reluarea convorbirilor directe. Nu suntem împotriva păcii, ci pentru pace. Cerem o pace reală, pe bazele

intereselor israeliene şi recunoaşterea caracterului evreiesc al statului Israel. Lumea întreagă ştie că noi protejăm Ierusalimul”, a afirmat premierul Ne-taniahu.

Autoritatea Palestiniană preferă medierea

Dacă premierul israelian preferă discuţiile directe, palestinienii consideră că numai o mediere poate fi acceptată în acest stadiu. Liderul AP, Mahmud Ab-bas a explicat clar că preferă reluarea negocierilor sub tutelă americană.

Potrivit unor surse apropiate şefului palestinian, guvernul Netaniahu ar fi promis îngheţarea tuturor proiectelor de construcţii controversate din Ierusalim, în scopul pregătirii reluării negocierilor. Conform aceloraşi surse, guvernul israelian va abandona de asemeena şi planul construirii a 1 600 de noi locuinţe în cartierul ierusalmitean Ramat Shlomo.

Aceste informaţii au fost dezminţite însă de Israel.

Anul XLVII Nr. 17.350

Joi/Vineri 29- 30 aprilie 2010 * 15 - 16 Iyyar 5770 * 32 pagini * 11.00 şekeli * (la Eilat - 9.20 şekeli)

Saptămânal israelian în limba română emorIerusalim 18.43Tel Aviv 18.58Haifa 19.00

Ierusalim 19.58Tel Aviv 20.01Haifa 20.00

Viaţa NoastrăApare

joi

Întâlnire Netaniahu-

Mubarak

Teroriştii Al-Qaida deghizaţi în evrei etiopieni vor să se infiltreze în Israel

Rebelii şiiţi: “Vrem să aflăm mai multe despre posibilităţile de infiltrare a unor substanţe explozive în Israel”

Mahmud Abbas:

”Nici un fel de frontiere temporare”

Pr e ş e d i n t e l e Autorităţii Pal-estiniene (AP),

Mahmud Abbas se opune soluţiei frontierelor tempo-rare, precum şi celei numite ”stat binaţional”. Remarcile lui Abbas au survenit după discuţiile pe care le-a avut cu trimisul special american în Orientul Mijlociu, George Mitchell, care i-a prezentat un rezumat al întâlnirii sale cu premierul israelian Benia-min Netaniahu.

Mitchell a ajuns săptămâna trecută în Israel, în speranţa relansării negocierilor de pace israeliano-palestiniene. În afară de întâlnirile pe care le-a avut cu Netaniahu şi Ab-bas, el a mai discutat în Isra-el cu ministrul Apărării, Ehud Barak şi cu preşedintele Şimon Peres.

Duminică, înainte de a pleca spre Washington, Mi-chell s-a întâlnit încă odată cu Beniamin Netaniahu. În pofida speranţelor puse în această vizită, purtătorul de cuvânt al Departamentu-lui american de Stat, Peter Crowley, a făcut următorul comentariu: ”Vom fi martorii unei schimbări în urma aces-tei vizite? Probabil că nu”.

2

VIAŢA NOASTRĂ Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Preşedintele SUA, Barack Obama, a răspuns printr-o scrisoare, preşedinţilor organizaţiilor

evreieşti americane, în care susţine că se simte împărţit între visul american vizând reglarea diferitelor conflicte pentru avan-sarea păcii şi sentimentul că o reglemen-tare impusă din exterior nu poate fi o garanţie concretă.

În scrisoarea sa, Obama se angajează să nu impună o soluţie proprie sau un pro-gram intrisec de pace în Orientul Mijlo-ciu.

În plus, într-o altă scisoare adresată ofi-cial Israelului cu ocazia aniversării celor 62 de ani de independenţă, el a transmis un mesaj de prietenie, în care a subliniat că Israelul rămâne principalul aliat strate-gic al SUA în regiune şi speră că relaţiile se vor ameliora din ce în ce mai mult cu timpul.

Preşedintele american răspunde ast-fel îngrijorărilor exprimate de comuni-tatea evreiască americană prin liderii ei, reprezentanţilor administraţiei ameri-cane. Ei deplâng, în special, degradarea relaţiilor dintre SUA şi Israel datorită

declaraţiilor şi poziţiilor adoptate de americani.

Activităţile desfăşurate de conducătorii conferinţei preşedinţilor organizaţiilor evreieşti se concentrează în ultima perioadă în culisele Casei Albe, care a decis să pună capăt agravării situaţiei.

”Puteţi distinge decalajul dintre tapajul mediatic şi adevărata poziţie a guvernu-lui meu în ceea ce priveşte Orientul Mijlociu (...) De pes-te 60 de ani preşedinţii amer-icani consideră că obţinera

păcii între arabi şi Israel reprezintă un in-teres naţional pentru SUA (...) Sunt pro-fund angajat, din ziua în care am ajuns la putere, să fac totul pentru ca pacea să se instaureze. În plus, sunt profund convins că pentru ca un acord să fie respectat, el nu trebuie impus din exterior”, notează Obama în scrisoarea adresată preşedinţilor organizaţiilor evreieşti americane

El insistă asupra principiului potrivit căruia relaţiile dintre Israel şi SUA nu se vor degrada datorită disensiunilor care există între administraţia sa şi actualul guvern israelian: ”Permiteţi-mi să fiu fo-arte clar: noi avem relaţii particulare cu Israelul şi lucrul acesta nu se va schimba. Avem valori în comun, relaţii privile-giate şi interese comune. Numeroase forţe care ameninţă Israelul, ameninţă în egală măsură şi SUA. Alianţa noastră cu Israe-lul serveşte interesele noastre securitare şi naţionale”.

Preşedintele american îşi încheie scrisoarea insistând asupra angajamen-tului total al ţării sale pentru securitatea Israelului.

Nimic nou

Potrivit principalului negociator palestinian, Saeb Erakat, este încă prea devreme pentru a vorbi de o reluare a negocierilor în următoarele zile.

Pentru alţi lideri de la Ramallah, Mitchell nu a adus nimic nou. “Continuăm să auzim aceleaşi lucruri. Poziţia noastră este clară. Nu va exista nici o reluare a negocierilor fără îngheţarea construcţiilor, nu numai în Cisiordania ci şi în Ierusalimul de Est”, explică un responsabil palestinian.

Deocamdată, Beniamin Netaniahu continuă să refuze orice suspendare a construcţiilor în Ierusalimul de Est. Cu ocaziua unui interviu oferit săptămâna trecută canalului de televiziune ABC, el a lăsat să se înţeleagă că o asemenea soluţie este ”inaccetabilă”.

În ceea ce-l priveşte, ministrul Ehud Barak, care se află într-o vizită de o săptămână în SUA, a declarat că-şi doreşte reluarea discuţiilor în două săptămâni.

Negocierile directe cu palestinienii au fost întrerupte la finalul anului 2008, în momentul declanşării operaţiunii militare israeliene în Fâşia Gaza. Ele nu au mai fost reluate de la ajungerea la putere a lui Netaniahu în martie 2009, în pofida apelerurilor repetate ale premierului israelian pen-tru reluarea dialogului.

Înainte de a reveni asupra deciziei de reluarea a discuţiilor, Mahmud Abbas va cere cu siguranţă lumină verde de la Liga Arabă, care se va reuni din nou pe 1 mai.

Obama răspunde evreilor americani

Într-un interviu acordat Canalului 2 al televiziunii israeliene, primul ministru

Beniamin Netaniahu a estimat că Iranul caută să provoace un război între Israel şi Siria, încercând să convingă Damascul că un atac is-raelian este iminent.

Netaniahu a calificat afirmaţiile iraniene drept ”minciuni” şi a rea-mintit că Siria şi Iranul înarmează miliţiile şiite ale Hezbollah.

Premierul israelian a apelat din nou la SUA cerându-le să impună sancţiuni împotriva Iranului pen-tru a pune capăt controversatului său program nuclear.

Tensiunile dintre Israel şi Siria sau accentuat în ultima perioadă, în special după ce, săptămâna trecută, Ierusalimul a acuzat Da-

mascul de transferarea de rach-ete Scud mişcării Hezbollah. O acuzaţie respinsă însă de Siria, susţinută şi de premierul libanez Hariri.

Beniamin Netaniahu:

Iranul caută să provoace un război între Israel şi Siria

Ahmadinejad:

"Sancţiunile propuse împotriva Iranului nu sunt legale. Obama va

suferi mai mult"

Preşedintele iranian Mahmoud Ahmadine-jad a catalogat drept ilegale sancţiunile ONU pentru programul său nuclear, şi

a subliniat că nu va ceda în faţa unor asemenea presiuni bazate pe "dovezile minciunoase" ale Statelor Unite şi Marii Britanii.

"Problema iraniană s-a transformat într-o mare încercare pentru întreaga lume", a preci-zat liderul iranian, adăugând că SUA şi Marea Britanie sunt preocupate că Iran construieşte o bombă nucleară, dar acestea sunt simple minci-uni, ca toate celelalte.

Ahmadinejad s-a referit la afirmaţiile nefon-date ale SUA că regimul lui Saddam Hussein deţinea arme de distrugere în masă, aspect pe care administraţia Bush l-a invocat pentru a jus-tifica războiul din Irak în 2003. Cercetările nu au descoperit nici urmă de arme nucleare sau alte dovezi care să ducă la ideea construirii unui pro-gram nuclear. "Măsurile luate sau care urmează a fi impuse de către Statele Unite şi aliaţii săi din Consiliul de Securitate al ONU nu au validitate legală", crede Ahmadinejad . "Nu cedăm şi nu acceptăm niciun fel de presiune. Şi nu urmăm deciziile ilegale. Credem că prin rezoluţiile con-tra noastră, Obama va suferi mai mult", a trans-mis liderul iranian, citat de AP.

Obama a câştigat alegerile plecând de la premiza că va face o "schimbare în acţiunile dure ale administraţiei Bush", a mai spus Ahmadine-jad , dar "faptul că are acelaşi comportament, prin sancţiuni împotriva poporului iranian, nu înseamnă decât sfârşitul poziţiei sale".

VIAŢA NOASTRĂ

3

Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

”Hahatoufim” (Răpiţii)) este ultima producţie a societăţii Keshet, difuzată

în fiecare sâmbătă seara pe canalul II al televiziunii israeliene. Scenariul: trei soldaţi israelieni deţinuţi prizonieri în Liban şi returmaţi Israelului după 17 ani de captivitate. Doi dintre ei sunt vii, al teilea însă e mort. Timp de 11 epi-soade se urmăreşte istoria reintegrării lor, a famiiliilor lor, a ţării, a libertăţii. A priori, tema pare a fi familiară spec-tatorului israelian. Serialul atinge totodată un subiect mult mai puţin cu-noscut şi investigat: ”Societatea noastră este obsedată de un lucru şi anume, aducerea copiilor noştri acasă. Dar nu vorbim niciodată de ceea ce se petrece după. Ce vor deveni ei, odată reveniţi? Aceşti oameni sunt cunoscuţi drept ido-li, cazuri naţionale, dar odată reveniţi în ţară, ei se confruntă cu un nou cotid-ian”, subliniază Gideon Raf, scenaristul şi iniţiatorul acestui proiect.

Serialul nu aminteşte nimic de-spre istoria negocierilor, nici despre campaniile pro sau contra unei ast-fel de eliberări. Povestea începe direct la Frankfurt (Germania). Negociatorul special israelian aşteaptă verdictul fi-nal. Primeşte un petic de hârtie, ridică receptorul şi spune: ”E bine, se întorc acasă. Numai doi dintre ei sunt în viaţă”.

Eliberaţi, dar prizonieri ai propriilor traume

Cu acest debut dramatic, povestea începe de acolo de unde, în general ea se opreşte pentru populaţia israeliană. Urmează sosirea soldaţilor la aeroport, reântâlnirea cu familia, primirea lor de către primul ministru, conferinţe de presă şi alte interviuri obligatorii, etc.

Realizatorii serialului au decis să iasă din traseele obişnuite, să forţeze porţi închise şi să înlăture misterul care dăinuie în general, din pretinsele raţiuni de ”respectarea vieţii private”.

”În jur de 1 500 de prizonieri de război au revenit din captivitate. Iar noi nu ştim decât foarte puţine lucruri despre viaţa lor după eliberare. Acest serial vrea să stârnească conştiinţa colectivă faţă de acest <după>. Şi re-alitatea privind acest <după> este că ei nu-şi revin niciodată cu adevărat. Este un traumatism care rămâne şi un capi-tol din viaţa lor pe care-l nu vor putea închide niciodată. Aceasta va face parte din viaţa lor cotidiană. Şi este impor-tant ca oamenii să cunoască acest lu-cru”, explică scenaristul Gideon Raf.

A vorbi despre acest subiect pare să fie

important, dar oare este cel mai potrivit moment pentru a evoca o problemă atât sensibilă şi delicată în condiţiile în care soarta lui Gilad Shaliteste încă incertă iar negocierile sunt în curs? Amintirea lui Ehud Goldwasser şi Eldad Réguev, rezerviştii israelieni capturaţi în cursul celui de al doilea război din Liban, este încă vie. Numeroşi israelieni îşi amin-tesc sicriile scoase dintr-un vehicul de teoriştii din Hezbollah. Dar pentru Raf, momentul nu este nepotrivit.

“Este o rană deschisă a societăţii is-raeliene şi pentru aceasta este impor-tant să se vorbească”, explică el, con-tinuând: ”Şi, pe urmă, există în realitate un adevărat <moment potrivit>? Astăzi este Gilad, şi înaintea lui a fost Ron Arad, iar înaintea acestuia au fost alţii”.

Fără să exploateze emoţiile ţării pen-tru a cîştiga audienţă, serialul a fost rea-lizat cu profesionalism şi după cercetări aprofundate necesare abordării unei probleme atât de sensibile.

”Cred că noi vorbim despre acest subiect cu cel mai mare respect. Ne-am întâlnit cu cu numeroase familii ale unor militari capturaţi, pentru a ne ap-

ropia cât mai mult de experienţele lor. Iar foştii captivi care au văzut serialul cred c este foarte importantă trezirea conştiinţelor”, clarifică scenaristul.

O temă controversată“Normal, la început, unii au ezitat

mai mult decât alţii, dar odată ce au înţeles unghiul din care tratăm această poveste, au încurajat iniţiativa”, explică Raf. Printre aceştia se numără şi Hezi Shai, a cărui detenţie în Liban, începută la 10 iunie 1982, aproape de localitatea Sultan Yakub, după ce tancul în care se afla a fost înconjurat de combatanţi sirieni şi palestinieni, a durat trei ani. În lupta de atunci, care a durat o zi, 21 de soldaţi israelieni au fost ucişi. Pentru Shaï, cei trei ani care au ur-mat au reprezentat o perioadă plină de o suferinţă atât de groaznică încât nu poate să descrie toate aspectele. Atun-ci când a aflat de difuzarea serialului, a susţinut imediat iniţiativa. ”Când o parte din populaţia israeliană afirmă că nu vrea să plătească preţul greu pen-tru readucerea lui Gilad, este important ca un asemenea serial să le arate de ce este necesară aducerea lui acasă”

Alte voci s-au ridicat însă împotri-va difuzării serialului. Unul dintre opozanţi este Amnon Sharon. Deţinut timp de opt luni de Siria în momentul Războiului de Iom Kipur, entuziasmul său este mai moderat: ”Simplu mă în-treb dacă acest lucru va ajuta la elib-erarea lui Shalit, sau dimpotrivă, el va avea de suferit”.

În schimb Miki Goldwasser, mama lui Ehud, care ar fi avut toate motivele din lume să se opună unui asemenea serial, a fost de acord cu afirmaţiile lui Hezi Shai. ”Dacă acest lucru va ajuta la revenirea lui Gilad, atunci este un lucru bun”, a explicat ea.

”Răpiţii” - Când ficţiunea depăşeşte realitateaDe la crearea sa, statul Israel trebuie să se confrunte cu o dilemă corneliană: cum să reacţioneze la capturarea unui soldat?,

constată ziaristul Matt Zalen într-un articol publicat în Jerusalem Post. Trebuie oare ca armata să lanseze o operaţiune de salvare cu riscul pierderii altor vieţi, fără a mai vorbi de cea a captivului însuşi?

Sau să recurgă la un schimb de prizonieri? Este indicată schimbarea unui grup mic de cetăţeni ai ţării contra sute, chiar mii de prizonieri inamici? Eliberarea acestor terorişti nu riscă să acţioneze împotriva noastră la un moment dat?

Şi acum o întrebare subsidiară: Un asemenea subiect este rentabil pentru un post de televiziune?

Posibilă retragere militară israeliană în Cisiordania?

O retragere la granițele dinaintea Intifadei, acesta va fi noul plan al armatei israeliene în Cisiordania, dacă vreodată guvernul de la Ierusalim va da acest ordin.Această retragere figurează printre cererile administrației americane în vederea relansării

negocierilor de pace cu palestinienii. Mai precis, este vorba de o retragere pe pozițiile ocu-pate de Țahal în anul 2 000 când a izbucnit a doua Intifada și înainte ca soldații să ocupe mai multe sate arabe din acest sector. La ora actuală, armata israeliană menține o prezență accentuată în jurul acestor sate.

"Armata se pregătește pentru o asemenea posibilitate”, a confirmat un înalt reprezentant din Ministerul israelian al Apărării. Anumiți responsabili, în special cei din cadrul Comanda-mentului central, se opun însă. ”Este extrem de important să fie menținută libertatea armatei israeliene de a opera peste tot, pentru a împiedica actele teroriste”, a estimat un responsabil.

4

VIAŢA NOASTRĂ Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Ideea de supraom este veche, din antichitate. Fără a face o prezentare

exhaustivă, ne vom rezuma la exemplul semizeilor din mitolo-gia greacă, a eroilor din Iliada, OdIseea, ş.a. Nişte supermeni care fie erau foarte deştepţi, fie se băteau bine, se luptau cu zeii, etc. În toate mitologi-ile şi religiile în fază incipientă găsim asemenea tipologie. Pro-paganda ateistă sovietică şi cea din ţările socialiste, satelite, se ocupa, sub semnul derizoriului de aceşti supraoameni. În Evul Mediu, dominat de creştinism, au apărut sfinţii, care au o altă misiune şi o altă culoare – este dorinţa de a face bine, de a produce minuni binefăcătoare. Folclorul a mai păstrat ceva din mitologia antică, în forme vari-ate. Secolul XIX l-a adus pe Friedrich Nietzsche, unul din marii filosofi ai lumii, care a recreat noţiunea de supraom, Uebermensch, pornind de la idealul greco-roman, antic. Mi-tologia germană, mult admirată de Wagner, un ultranaţionalist german de origine evreiască, bine tăinuită, a completat prototipul de supraom.

Revoluţia bolşevică a adus tot un supraom în faşă, dar el a fost numit „comunistul”, comisarul politic era un supraom, omul sovietic trebuia să se formeze ca un supraom în toate do-meniile, de la ştiinţă la sport. Nazis-mul a reluat citate din Nietzsche fără a le înţelege sensul,

Iar asasinatele în masă şi individ-uale, făptuite în numele purificării rasei ariene, în numele arianismului, persecuţiile antisemite şi Holocaustul au fost rezultatul tragic al ridicării ca o umbră ucigătoare

A statuii supraomului arian. Nici Hitler, nici Goebbels, dar nici Goer-ing nu corespundeau prototipului, dar nu conta. Heydrich, cu o bunică evreică era „tipic” arian. Nici Stalin, perfid, vicios, crud nu era un prototip sovietic, dimpotrivă. Supraomul este un produs de serie, nu are nevoie să ajungă ăîn vârful piramidei. Aici era o contradicţie.

După al doilea război mondial, film-ografia americană a creat şi a epuizat

toate tipurile de superman – trăgător de elită, cuceritotr de inimi, iubitor de copii, de invalizi, bătăuş iscusit, chiar deştept uneori, mai rar, iar desenele animate au adus copiilor tot ce le tre-buia pentru joaca zilnică, prin mod-elel propuse.

Acesta este un scurt istoric. O contrabalansare a acestuor mi-turi, fie ridicole, fie nocive o putem face amintinde de episodul biblic al luptei lui David, un om de statură normală, bun luptător şi filistinul Go-liath, un uriaş fără multă minte, pe care viitorul rege iudeu îl va doborâ cu o praştie. Parcă istoria se repetă, deşi în alte cooordonate şi fără un final previzibil, anume opoziţia din-tre civilizaţia israeliană şi acel mili-ard şi jumăătate de musulmani, din care numai o mică parte sunt propriu zis duşmanii Israelului, dar au arme – este vorba de extremiştii islamici, grupările teroriste, Hamas, Hezbol-lah, Al Qaida, ca şi conducătorii actuali ai Iranului. Nu toată lumea ştie că în lumea musulmană cărţile, publicaţiile din vremea lui Hitler se reeditează. Desigur, nu numai Israelul este vizat

de ura extremistului islamic, dar şi SUA, Europa de Vest. Acum, nici Rusia nu mai are liniştea visată, convieţuind cu numeroase populaţii de credinţă muasulmană, multe dintre ele persecutate cândva de Stalin. Omul care se sinu-cide cu un explozibil numai pentru a ucide un număr de civili se consideră un supraom, deşi nu îi lipseşte speranţa unei compensaţii în rai, iar altora chiar a compensaţiei materiale pentru familia sa. Preşedintele Iranului, un om mărunt de statură, lipsit de echilibru raţional, se crede deja un dictator al lumii, amenbinţă dezinvolt tot ves-tul, inclusiv SUA, nu înainte de a ameninţa periodic, ca un dispecer în aeroport, necesi-tatea distrugerii Statului Is-rael.

Un alt supraom recreat este neofascistul, extremis-tul xenofob din Europa, atât în vest, dar şi în Est. În vidul creat de dispariţia sistemu-lui dictatorial comunist, au apărut sau şi-au intensificat

activitatea urmaşii unor nostalgici, de această dată, nici criptocomunişti, nici neocomunişti, ci adulatori ai unor personaje istorice extrem de con-troversate, departe de a fi purtătorii unui umanism necesar minimei ar-monii interetnice, sociale, etc. Chiar şi Miron Cosma, „lucafărul huilei” a fost un timp, un fel de superman, su-perstar. Democraţia nu recunoaşte supraomul. De aceea Churchill iubea democraţia, aşa cum este ea, rea, bună. Infractorii – ucigaşi în serie, chiar şi delapidatorii, „kapitaliştii” de-spre care a făcut recent un film Al-exandru Solomon, nu nominalizăm personajele, că le cunoaştem prea bine din mass media, au ceva din su-praomul care crede că el se află dea-supra. Actualul preşedinte israelian, venerabilul Shimon Peres (foto) a spus recent – „Un lider nu trebuie să se afle deasupra semenilor, ci în faţa lor”. Se referea la politicieni. Oricum, supermenii de mucava sau din oţel se plimbă printre noi. Nu sunt inofensivi, sunt şi purtători ai virusului setei de Putere.

Boris MARIAN Corespondenţă din Bucureşti

Supraoamenii sunt printre noi

VIAŢA NOASTRĂ

5

Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Pentru a exercita presiune asupra Israelului privind eliberarea de prizonieri pales-

tinieni în schimbul soldatului israe-lian Gilad Shalit, organizaţia Hamas a făcut public un video animat în care era prezentat tatăl lui Shalit. Mesajul filmului este sinistru - dacă solicitările grupării islamiste nu vor fi satisfăcute, Gilad Shalit, captiv timp de aproape 4 ani, s-ar putea întoarce acasă într-un sicriu.

Noam Shalit apare în ultimele scene ale filmului cu baston şi cu o barbă, sugerându-se că acesta a îmbătrânit aşteptând eliberarea fiului său. Tatăl soldatului israelian căzut în mâinile grupării palestiniene trece pe lângă mai multe panouri pe care se pot citi promisiuni ale liderilor israeli-eni că-i vor elibera fiul sau că vor obţine informaţii privitoare la soarta sa. Apoi, citeşte un anunţ dintr-un ziar care oferă o recompensă de 50 de milioane de dolari pentru orice informaţii despre locul în care se află fiul său şi îl aruncă, dezamăgit, la gunoi.

Coloana sonoră a filmului de animaţie conţine fragmente cu vocea lui Gilad Shalit, extrase din înregistrarea video difuzată în octombrie anul trecut de Hamas pentru a dovedi că soldatul este încă în viaţă. Acea înregistrare a fost

difuzată în contextul în care se discuta despre un schimb de prizonieri, Shalit urmând să fie eliberat după punerea în libertate a 1.000 de deţinuţi palestini-eni.

Spre sfârşitul filmului, un text în ebraică şi arabă îi informează pe privi-tori că eforturile guvernului israelian de a încheia un acord privind schim-bul de prizonieri au reuşit. Noam Sha-lit aşteaptă lângă punctul de trecere în Fâşia Gaza de la Erez, unde un sicriu înfăşurat în drapelul israelian este scos dintr-un automobil negru.

Tatăl soldatului ţipă, însă apoi se trezeşte într-o staţie de autobuz. Me-sajul final al filmului este: ”Încă există

speranţă”.Noam Shalit a reacţionat într-un co-

municat, susţinând că liderii Hamas ar face bine ca, în loc să producă filme, să se preocupe de interesele reale ale pri-zonierilor palestinieni şi ale cetăţenilor obişnuiţi din Gaza, care sunt ţinuţi os-tatici de liderii lor de multă vreme.

ReacţiiGruparea Hamas a investit în

producţiile media pentru a dezvolta o modalitate la îndemână pentru a-şi răspândi ideologia, tactică folosită şi de alte grupuri militante, potrivit lui Nashat al-Aqtash, profesor la universi-tatea Birzeit, din Cisiordania.

Tehnologia mai ieftină face ca producţia de filme animate să fie destul de simplă, aceasta având şi avantajul că poate fi lesne distribuită pe internet în timp ce identitatea creatorilor rămâne secretă, a precizat Nashat al-Aqtash.

Filmul demonstrează caracterul crud şi terorist al Hamas, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului is-raelian, Mark Regev.

Materialul dovedeşte, mai mult decât orice, care este caracterul acestei organizaţii teroriste, a apreciat Nir He-fez, consilier al premierului Beniamin Netaniahu.

Tragedia soldatului israelian Gilad Shalit, într-un video al Hamas

Un oficial israelian susţine că un savant iranian care are legături cu programul

nuclear iranian a cerut azil politic în Israel. Ayoub Kara, ministru ad-jnct israelian, a declarat că savan-tul iranian se afla într-o ţară “pri-etena” cu Israelul unde aşteaptă decizia asupra cererii sale pentru azil. Kara nu a identificat savantul sau ţară. El a declarat că Israelul va face tot ce poate pentru a-i ajuta pe cei care doresc să înlăture ceea ce el a numit o ameninţare strategică şi nucleară a Iranului.

Israelul, Statele Unite şi alte naţiuni occidentale acuza Iranul că încearcă să dezvolte arme nucleare. Iranul susţine că programul său nuclear este paşnic, deşi este ciu-dat ca o ţară care se afla pe locul al cincilea pe lista exportatorilor de ţiţei să urmeze un program nuclear atât de controversat.

Washington Post îi citează pe oficialii americani care afirmă că un număr tot mai mare de experţi nucleari iranieni fug din ţară sau furnizează informaţii occidentului despre programul nuclear iranian.

Într-un raport, ziarul a citat foşti şi actuali oficiali din Statele Unite

şi Europa afirmând că unele din-tre cele mai semnificative materiale noi au provenit de la savanţi şi alte persoane cu acces la programele militare iraniene.

Washington Post susţine că ofi-cialii americani au recunoscut că fizicianul nuclear iranian Shahram Amiri a fugit în Occident după ce a dispărut în timpul unui pelerinaj în Arabia Saudită în iunie 2009.

Israelul considera că un Iran înarmat nuclear ar fi o ameninţare pentru existenţa sa, deoarece lide-rii iraieni au cerut distrugerea Is-raelului în repetate rânduri.

Fostul tehnician nuclear israe-lian Mordechai Vanunu a făcut apel la preşedintele american Barack Obama pentru a-l elibera dintr-o închisoare israeliană din moment ce doreşte să scape lumea de arme nucleare. Fostul informa-tor şi-a ispăşit sentinţa de 18 ani în închisoare pentru furnizarea de informaţii secrete despre capaci-tatea nucleară a Israelului ziarului londonez Sunday Times în 1986.

Israelul încă îl opreşte pe Vanunu să discute cu presa străină şi alte persoane ca o condiţie pentru elib-erarea sa din închisoare.

Oficial israelian:

Expert nuclear iranian cere azil în IsraelSUA:

Iran şi Siria livrează rachete către Hezbollah

Secretarul apărării SUA Robert Gates a declarat că Iranul şi Siria înarmează militanţii Hezbollah din

Liban cu rachete sofisticate de rază scurtă şi raza lungă.

Gates a afirmat că Hezbollah are mai multe rachete decât cea mai mare parte a guvernelor lumii, notând că o asemenea capacitate militară este destabilizatoare în Orientul Mijlociu.

El a vorbit la o conferinţă de presă de la Pentagon cu ministrul apărării israelian Ehud Barak.

Barak a spus că Siria a înarmat Hezbollah cu sisteme armate, incluzând rachete, care pot destabiliza "echilibrul fragil" din Liban. Dar el a spus că Israel nu are nici un plan de a provoca un conflict cu militanţii Hezbollah din Liban.

Preşedintele israelian Shimon Peres a acu-zat recent Siria că a livrat rachete Scud de rază lungă către Hezbollah, cu care poate ameninţa Israelul. Siria a negat acuzaţiile, spunând că Israel cauta o scuză pentru atac.

6

VIAŢA NOASTRĂ Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Rubrica de faţă s-a născut din nevoia şi dorinţa de a infor-

ma şi sprijini cititorii noştri ce au familii, ascendenţi, legături şi interese de orice natură în România.

Vom prezenta drepturile cetăţenilor străini, dreptu-rile de proprietate mobilă şi imobilă, acţiuni în re-constituirea drepturilor de

proprietate pentru averea pierdută (confiscată sau preluată abuziv de statul român), cetăţenia, adopţia, înfiinţarea şi funcţionarea firmelor, investiţii, fon-duri de investiţii, acordarea de credite cu rambursare parţială sau totală, administrarea afacerilor, a lo-curilor de odihnă veşnică a părinţilor şi bunicilor, despre litigii şi apărări în faţa justiţiei, parchetelor, notarilor, autorităţilor publice, în faţa persoanelor fizice şi juridice.

Rugăm ca toţi cei ce au interese în România să ne scrie pe adresa de email viatanoastra2004@yahoo.com Prin contactul nostru cu cititorii dorim să fim utili vieţii şi averii lor.

***

1. Întrebare: M.N. din Ierusalim, întreabă care este calea de re-dobândire a metalelor preţioase şi a bijuteriilor care, în timpul regim-ului comunist, i-au fost confiscate.

Răspuns: Aveţi dreptul să vă adresaţi autorităţilor române recte Banca Naţională a României, eventual sucursala din judeţul în care aţi locuit, cu o cerere de restituire a bijuteriilor. Este edevărat că autorităţile române, au emis un act normativ care a îndreptăţit persoanele preju-diciate cu o acţiune în restituire. Deşi ne aflăm peste termenul prevăzut de acest act normativ, înaintaţi o cerere Băncii Naţionale a României şi apoi instanţelor de judecată de la locul confiscării.

2. Întrebare: O.P. din Nazareth, a împrumutat un prieten din Româ-nia, cu domiciliul în Constanţa, cu suma de 4500 euro. Deşi s-a depăşit termenul de restituire, prietenul său nu a achitat suma. Care sunt căile de recuperare a împrumutului acordat ?

Răspuns: Mai întâi, vă recomandăm să vă adresaţi debitorului dumneavoastră cu o notificare emisă de un executor judecătoresc sau un avocat, prin care îi acordaţi un termen de trei zile libere pentru plata debitului, indicându-i şi contul dumneavoastră în care are posibilitatea de a vă achita datoria. În cazul în care, datornicul nu se conformează, puteţi să-l chemaţi în judecată la Judecătoria Constanţa. Acţiunea tre-buie promovată în două exemplare, cu ataşarea actului de împrumut şi plata taxei de timbru aferentă valorii şi a timbrului judiciar. Dacă nu aţi încheiat un contract de împrumut, vă puteţi folosi de un început de dovadă scrisă, proba interogatoriului pârâtului şi proba cu doi mar-tori. Aveţi mare grijă să nu depăşiţi termenul de trei ani de la data când debitorul avea datoria de a vă restitui împrumutul. Peste acest termen, dreptul dumneavoastră de acţiune este prescris. Dacă doriţi să vă sprijinim în promovarea unei acţiuni, să ne comunicaţi valoarea împrumutată pentru a vă calcula taxa de timbru şi timbrul judiciar.

Taxa de timbru se plăteşte în România, chiar prin virare din contul dumneavoastră în contul Direcţiei de Finanţe Publice Locale a Municipi-ului Constanţa, iar timbrul judiciar se cumpără de la orice oficiu poştal din România. Puteţi să vă judecaţi în lipsă dar, aveţi grijă să depuneţi toate actele.

POŞTA JURIDICĂ

prezentată deav. Lucian Piţigoi

“Celibatar”

Postul 10 de televiziune, ne “delectează” în fiecare marţi seară cu o emisiune, care vrea să fie educativă, mai precis “Celibatar” - RAVAC.

Adevărat, chiar dacă ne exprimăm opinia şi de foarte multe ori este întemeiată, nimeni nu ne ascultă şi rămânem, doar, cu mulţumirea, că ne-am descărcat sufletul, cu ce nu ne place. Poate, din întâmplare aţi avut ocazie să vizionaţi o parte sau întreaga emisiune şi aţi rămas, şi dv cu un gust amar, după cele vizionate..

Deci, ni se prezintă un celibatar (cine ştie dacă a fost sau este căsătorit) un fel de “momeală” iar candidatele pentru căsătorie sau cele ce caută reclamă sunt aduse pe rând. Urmează toată procedura... cunoştinţă, povestea vieţii, preferinţe, apoi o plimbare, o gustare la restaurat, îmbrăţişări, sărutări, sărutări fără sfârşit, iar la sfârşit se va proceda şi la verificarea ultimilor 3 candidate, “comportarea în activitatea intimă”, (dacă se respectă legile jocului ca în America) .

Deci în prima fază este “controlată marfa”, urmează ver-dictul său... place, nu place şi vine alta la rând. De obicei, găseşte motive să nu-i placă persoana, altfel cum ar continua emisiunea şi respectivul plătit.

Vorbisem cu un psiholog, care lucrează la un kupat holim şi l-am întrebat, care este părerea sa, invitându-l, în prealabil, să vizioneze emisiunea.

Răspunsul... Prezentarea sa ca bărbat, îmbrăcămintea, tunsoarea, mersul, zâmbetul, purtarea.... denotă, de la bun început, că este angajat pe post de “momeală”, o undiţă, să atragă sexul slab, poate unele cu gânduri destul de serioase, dornice să-şi găsească perechea idială, sau unele avide pentru apariţie pe ecran, reclamă. Totuşi, pentru unele, care vin cu speranţe şi fiind refuzate, deşi întrunesc mai mult de 90% din cerinţele, acest impact, acest refuz fără temei, le lasă un gust amar şi înfluenţează negativ asupra viitoul lor de celibatară.

Faza a doua urmează să viziteze pe părinţii celor 4 fete, apoi trei fete rămase pentru finală şi în sfîrşit cele două finaliste se vor întâlni cu părinţii celibatarului pentru verdictul final. (Şi aici sunt multe semne de întrebare)

Cu ani în urmă, am primit la redacţie o scrisoare, prin care ni s-a reclamat procedurta unei aşa zise “peţitoare” din păcate aparţinând tribului nostru, care locuind într-o vilă spaţioasă, din Tel Aviv, dornică de câştig uşor, a publicat în ziarele de limba română, anunţuri matrimoniale, pentru cei dornici să-şi întemeieze o căsnicie, pe cât se poate fericită.

Mulţi părinţi din trib, “gustând cu plăcere, că doamna în cauză, vorbeşte româneşte” au apelat la “serviciile ei” con-tra unei sume fixe, din care la început un avans de 2000 de şeikeli.

Mai târziu, unele candidate şi-au dat seama că individul sau individa cu care s-au întâlnit, nu manifesta nici un in-teres, de multe ori prin purtarea, s-a dedus că este un dornic să câştige un ban, pentru serviciile sale de “momeală” şi că nu are de gând să se căsătorească. Totul, un bluf. Şi mai toate întâlnirile luau sfârşit cu “Vom fi în legătură”.

Doamna peţitoare, avea totdeauna acelaşi răspuns “aveţi un băiat sau fată (după caz) foarte plăcut sau plăcută, in-teligent sau inteligentă, prezentabil sau prezentabilă etc. etc. Imediat ce voi avea o altă propunere vă voi contacta telefonic etc...”

A mai urmat o prezentare, apoi telefoane, telefoane. Avan-sul nu se restituie, întrucât doamna a efectuat convorbiri telefonioce, a dat bani celibatarului să plătească consumaţia, transportul etc..

Toate acestea s-au desfăşurat, cel puţin între 4 sau 6 ochi dar nu în văzul spectatorilor. Trauma a fost mult mai mică, mai ales pentru celibatarul dar nu şi pentru celibatară. Au urmat alte reclamaţii şi doamna cu pricina n-a mai publicat anunţuri, nr de telefon schimbat, poate la ora actuală nici nu mai locuieşte în spaţioasa vilă din Tel-Aviv.

Aceste fiind zise nu ne rămîne decât să oftatăm, întrucât “Asta-i lumea în care trăim”.

SIGI SONNTAG

VIAŢA NOASTRĂ

7

Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

În sfârşit, putem însc-rie pe drapelul nos-tru încă o „victorie”

alături de celelalte din ultim-ul timp. Avem, slavă Domnu-lui, slavă bunului Dumnezeu, şi mafioţi, alături de hoţi cu gulere scrobite; mituitori şi mituiţi din înalta societate;

mici găinari care fură orătăniile din ograda omului; tine-ri ideologişti care refuză să facă serviciul militar; soldaţi care înstrăinează armament vânzându-l lumii interlope, ba chair şi duşmanilor; părinţi care-şi ucid copiii şi copii ca-şi ucid părinţii. Regretabila şi perimata afirmaţie a lui Haim Nachman Bialik precum că s-a prins la Tel Aviv un hoţ şi încă evreu, e semn că suntem o Ţară. Sărmanul poet nu era vizionar ca Beniamin Zeev Hertzel ca să prevadă ce ţară mare suntem. Progresul nostru galopant se datorează unor factori „politici”, de luptă de-a dreptul acerbă dintre apus şi răsărit, dintre capitalişti şi comunişti. Avem, cum am spus, slavă Domnului, şi răpitori şi răpiţi contra a milioane de dolari şi pe asta scrie „made in Rusia” după patentul adus din Statele Unite, recte Chicago 1930.

Două doamne din Ierusalim au fost răpite mai ieri în plină zi, de doi „flăcăi” de aceeaşi provenienţă ca şi pros-tituatele din Tel Baruch, colţ cu fosta Cruce de Piatră din Bucureşti.

Poliţia noastră veşnic somnolentă, s-a trezit, nici ea nu ştie cum, şi i-a prins. În casele lor a fost găsit un adevărat arsenal de arme albe şi de foc, de măşti, de cătuşe şi alte ustensile necesare acestei profesii care onorează tot ce a fost până în urmă cu câtva timp, cum am spus. E adevărat, a fost numai o avanpremieră şi, ca la toate spectacolele abia urcate pe scenă, se pot întâmpla accidente: actorii să nu fie încă siguri pe text, regia să şchioapete şi cei

care fac figuraţie din volun-tariat sau pentru un bacşiş neînsemnat să se bâlbâie. Dacă avem răbdare (şi o să avem!), spectacolul va con-tinua. Se mai şlefuiesc ac-torii, îşi dezleagă limba şi să vezi câtă lume va asista la această piesă nouă: răpitori

şi răpiţi. Poate că ar fi o logică în a încerca să câştigi mult fără să faci nimic altceva decât să smulgi din apartamentul lor sau din maşină pe cei cu bănet. Dar când mai erau uce-nici şi calfe, adică amatori, „băieţii” atacau casele sărace ale unor pensionare bătrâne să le fure pensia de nimic şi niscaiva bijuterii ieftine. Dar acum, băieţii s-au „profesion-alizat”. Nu mai bat pe bătrâni ca să le grăbească moartea ci îi duc undeva departe de casă şi aşteaptă ca aceştia să fie răscumpăraţi cu cu valută forte. Păi, s-au ridicat în ultimul timp preţurile la stupefiante, la ruletă clandestină şi ca să „supravieţuiască”, au trecut la răpiri.

Dacă poliţia noastră va renunţa la somnul suplimentar şi va şti să-i prindă la timp, vom scăpa poate şi de această „victorie” căreia eu îi zic maladie grea, cancer generalizat care nu mai duce decât la coborârea drapelului în bernă.

Shaul CarmelContrapunct

Facem progrese

CitiţiLuni - 3 mai 2010

“Revista mea”* Consemnări

* File deistorie

* Scena şi Ecranul* Roman

în serial: Pe aripile

vântului* Istorii uitate

* Viata romanţată * Lumea de azi

* Ptr. dv. doamnă * Gustări simple şi delicioase* Cuvinte încrucişate * Cancanuri mondene * Programul

canalelor româneşti de televiziune * Horoscop

“Revista Mea”O publicaţie pentru

toate gusturile

Apple iPad poate fi folosit acum în Israel

Ministerul Comunicaţiilor din Israel a ridicat restricţiile im-puse asupra tabletei de Internet iPad, după ce timp de două săptămâni a confiscat 20 de unităţi pe motiv că standardul

Wi-Fi al iPad-ului nu corespunde cu cel din Israel. Cei care au un iPad pot veni acum liniştiţi în Israel.

Oficialii israelieni au efectuat mai multe teste împreună cu cei de la Apple şi s-au convins că semnalul wireless al table-tei nu este de 40 de ori mai puternic decât normele acceptate, aşa cum se cre-dea iniţial.

Testele au arătat ca iPad detectează automat reţelele wireless şi se reglează automat conec-tându-se fără a interfera cu alte dispozitive fără fir. Cele 20 de iPad-uri confiscate până în prezent vor fi returnate posesorilor.

8

VIAŢA NOASTRĂ Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Puncte de vedere Dr. Ervin ELIAS

Sfaturi utile sau indicaţii preţioase (II)

- Ah, ce plăcere am să vă revăd, doamnă Hârhăilovici. Doamne, ce schimbări fizice pro-funde. Aţi întinerit cu un deceniu !

- Adică? cu... 5 ani, nu?- Da de unde, cu un deceniu care are după

ştiinţa mea zece ani, doamnă! Arătaţi splendid. Abia aştept să îl contactez pe amicul meu de la universitate, dl.Mişu. Vai, ce plăcere o să-i facă. El are un ochi de cunoscător şi vizualizează pe loc reforma de look cu simţul său ascuţit înăscut.

Vreau să vă pun în temă, doamnă, că am aflat o mare noutate de ultimă oră care e în favoarea dvs. Astfel, am cetit pe internet că sânii fermi şi... obraznici se pot obţine cu lapte de măgăriţă cu care se spală sânii de trei ori pe săptămână. Se aşează un prosop înmuiat în laptele de măgăriţă şi se ţine 15 minute pe...bust! Pietre se fac, doamnă! Acuma asta nu înseamnă să fugiţi după orice măgar pe stradă ca să-i identificaţi sexul şi să-i luaţi apoi laptele! Nici aşa...

Aş dori însă să vă sfătuiesc cum să-i puneţi întrebările domnului Mişu la întâlnire, că este extrem de sensibil şi sesizează repede unde vreţi să ajungeţi sau să bateţi verbal în apro-pouri... Aşadar, în primul rând să nu-l copleşiţi cu întrebări de genul celor ce urmează: ce pensie are şi dacă se cumulează cu ce primeşte ca pazn-ic universitar... treaba lui, deocamdată! Dacă a mai fost căsătorit şi de câte ori, câţi copii are şi dacă le lasă ceva testamentar...cât? eventual... s-ar putea modifica? e prematur încă, doamnă şi enervează. Vă recomand însă nişte întrebări mai intime!

- Auleu!! Adică, cum? zice speriată doam-na Goldiţa.

- O, nu vă gândiţi doamnă la ce cred eu că vă trece prin cap, ci la nişte întrebări mai... omeneşti. Astfel, aţi putea să aflaţi cu...ce par-fum se dă după ras? asta să vedeţi dacă e zgârcit sau nu! Eventual puteţi să-l întrebaţi dacă înto-arce capul după femei frumoase... astfel deduceţi imediat dacă e afemeiat sau nu, ce mâncăruri preferă şi atunci aflaţi indirect cât veţi sta în timpul dvs. liber în bucătărie pentru dumnealui. Veţi întreba discret dacă... sforăie noaptea! În caz că da, vă faceţi rost de un fluier în re-minor pe noptieră. Dacă are placă numai sus sau are deja şi jos? Dinţii sunt de porţelan? implantaţi... ceva? asta ca să ştiţi cum muşcă... de unde apucă!

În fine, nu veţi evita să ştiţi dacă poartă perucă? şi dacă foloseşte...Viagra de 50 mg sau de 100 mg? Esenţial însă este să nu uitaţi să îl întrebaţi şi de ce boli suferă şi nu fiţi prea severă, că până la urmă tot dvs. îl veţi conduce la locul de veci şi pe el şi nu ca să-l vadă ci ca nou locatar şi definitiv, nu? va fi al cincilea pe răbojul vieţii dvs... că patru au fost... deja aliniaţi orizontal!

Ar mai fi şi altceva... cum îl cunosc eu pe Mişulică, nu o să vă învite de la prima vedere la un local şi atunci vă sugerez să luaţi o gus-tare acasă ori un sandwich pe drum ca să nu vă chiorăie maţele când dumnealui vorbeşte şi se dă mare şi cel mai tare din parcare. E bine să nu puneţi încălţări noi la întâlnire ca să evitaţi o supriză prin care poate să vă strângă pantofii de să vă iasă ochii şi seara să vă treziţi cu o bătătură cât un... bec! Că în cazul ăsta numai oftatul sau

urletele nu cred că ajung sau ajută!Ce ziceţi doamnă, mi-a scăpat ceva?- Bine, bine şi când îmi sugeraţi să-l în-

treb totuşi şi despre ce... venituri are? şi dacă e... viril? eventual câte flotări face dimineaţa pe stomacul gol şi câte pe stomacul plin? astfel o să mă edific ce putere are când e... la pământ! Dacă are maşină? E pretenţios şi poate vrea pantalonii călcaţi?

- Doamnă dragă, aş vrea să vă spun că madam Frederica Dard spunea că:’’ Doamnelor, e mai bine să avem o mulţime de bărbaţi care-şi scot pantalonii pentru noi decât unul singur care şi-i scoate doar pentru a vă pune să-i călcaţi!!’’

- Vai, ce cultură deasă aveţi, ce înrudit sunteţi!- Doamnă, cred că ati vrut să spuneţi erudit!- Da, da desigur, ăsta era cuvântul. Uneori îmi

scapă...- Nu aş vrea să uit ce- a spus într-un interviu

recent şi venerabilul nostru critic literar Iosef Eugen Campus la 95 de ani: ‘’....Am ajuns la teoria în care comparam căsătoria cu vânzarea pepenilor. Nu alegi pepenele ‘’pe tăiate’’. Alegi aşa, pe de-asupra! Şi ce se nimereşte, asta ai’’. Întrebarea mea, maestre, este cât de... deasupra alegi ? şi pe ce criterii?

Acuma, dacă tot suntem la destăinuiri, să vă spun numai dvs. ce a spus şi doamna Alice Sapritch: ‘’Ce oroare să te culci cu un bărbat în vârstă... Dar cu unul tânăr, câtă muncă’’! Dl. Mişu e f. sensibil şi nu care cumva să vă scăpaţi... dânsul e şi pudic. Numai dacă aude, să zicem, de o izmană... gata s-a şi... izmănit!

Vreau să vă atrag atenţia că dacă dânsul emană bucal un miros de usturoi, e a bine, că omului îi place mujdeiul şi e gurmand tipul ori poate se autotratează de hipertensiune, dacă miroase însă a votcă, e pilangiu versat şi dacă îi miroase gura a... hazna, sigur e politician şi e periculos că nu şti niciodată ce-i poate pielea, că te minte de zici că n-ai avut noroc. Mai ales la alegeri.

După două zile doamna mă vede şi toată nu-mai un zâmbet îmi mulţumeşte pentru întâlnirea mijlocită, dar şi pentru eficacitatea întrebărilor. Doamna îmi spune că tipul e foc, doar că e niţel cusurgiu şi emotiv, că îi tremură mâinile când le depune pe... unele zone corporale ale dânsei. Deja??! Ce i-a displăcut doamnei a fost că Mişu m-a bârfit deşi eu l-am ajutat în viaţă destul... nu-i nimic, am spus şi am recitat doamnei ce se cânta pe vremuri în Bucureşti la restauran-tul ‘’Poarta Albă’’ lângă hotelul ‘’Dorobanţi’’: “Din bucata mea de pâine/ Am hrănit un om şi-un câine/ Omul nu mă cunoaşte /Câinele mă recunoaşte!’’

- Domnule, eu cred că dvs. artist trebuia să vă faceţi. Recitaţi mai abitir ca Florin Piersic... la repetiţii, numai că ăsta e şi frumos... al dracu-lui la anii lui mulţi...

- Dar eu ştiu de unde mi se trage, că Mişu era îndrăgostit lulea de o tipă f. tânără, frumoasă foc şi m-a întrebat că ce ar putea el să îi dea ca să o poată îmbrăţişa? şi eu am zis în zeflemea că... cloroform! Adică să o adoarmă mai întâi.

- Mi-a spus dl. Mişu că săptămâna ce vine o să mergem la teatru să îl vedem pe Van a lui... Gogu din Oltenia, parcă a spus... nu am reţinut

cred bine, că mă uitam la el în extaz, ca la o uşă de sinagogă veche care nu scârţâie. Uşa, vreau să zic, desigur. E şarmant nea Mişu ăsta!

- Poate a zis Van Gogh din Olanda, pic-torul, nu?

- Nu ştiu să precizez exact, doar am reţinut că dânsul şi-a tăiat ceva... şi ştiu că din milă l-am întrebat dacă a curs mult sânge?

- Cine, dl. Mişu şi-a tăiat... ceva?- Da de unde, ferească Dumnezeu. Van... ăla

de ziceaţi că picta nu ştiu ce.... după ce voi vedea piesa o să vă spun mai multe. Poate mergeţi şi dvs. cu noi? vă pricepeţi la picturi?

- Nu pot, că eu conferenţiez intelectual şi lu-nar la universitate, cât despre unele picturi de azi... să mă ferească Dumnezeu, că pot să mă uit ore în şir la ele... şi tot aia e! Culorile şi cam atâta. Poate că doica mea are dreptate, că de mic copil încucam culorile şi din pricina asta am avut probleme şi cu comuniştii la şcoală... că în loc de roşu vedeam negru! Şi ce, n-a fost... negru?

- Da?? Conferenţiaţi? am spus eu d-lui Mişu că sunteţi un individ plin de intelectualitate şi că aveţi şi în mână, justificat în sensul ăsta, o geantă diplomat ce imită pielea deşi nu e neagră. Aş fi indiscretă dacă v-aş întreba despre ce le vorbiţi?...

- Nu, deloc. Expun verbal despre: ‘’Unde pleacă muştele iarna’’. Unele spuse le exemplific cu un insectar muscat şi susţin efervescent vor-bele cu diapozitive pline de... muşte !

- Vai, ce interesant şi educativ trebuie să fie! Aţi putea să îmi reproduceţi şi mie măcar o frântură din conferinţă?

- Cu plăcere. Iarna muştele se pot retrage la o lăptărie, par exemplu, de unde şi spunem... ‘’ca musca-n lapte’’, nu? Sau se aciuează într-o crescătorie de cai şi atunci e ca ‘’musca-n ....’’aia’’ iepei ‘’sau o muscă se poate refugia şi într-un bloc de locuit de unde şi că ...dânsa e ...’’rea de muscă’’, nu?

- Vai de mine, sper că nu aluzionaţi în direct la mine?

- Nu, nici vorbă de aluzie, doamnă... n-am eu destule exemple?

- Dvs. sunteţi o adevărată comoară la casa omului... ce deştept sunteţi! Efectiv străluciţi! Îmi închipui ce bibliografie vastă folosiţi în doc-umentarea despre muşte... oare câte picioare o avea o muscă?

- E relativ ce spuneţi, doamnă. Soţia spune că eu vorbesc numai tâmpenii şi scriu prostii incalificabile. Numai hârtia folosită şi uzată le suportă!

- Poate soţia nu are cultura mea vastă să vă înţeleagă ca mine?

- Doamnă dragă, să vă spun eu un mare adevăr: celibatarul e atras de toate femeile, pe când bărbatul căsătorit este atras de toate... cu excepţia uneia! Aşa că... ce să mai vorbim! Fe-meile sunt ca medaliile olimpice: trebuie să lupţi pentru ele, apoi atârnă de gât o viaţă întreagă!

Doamnă, mă bucur mult că v-am fost de folos şi sper ca în curând să vă pot vedea din nou la plimbare, cu zâmbetul pe buze, că aşa cum spu-nea şi Balzac: ‘’Când îmbătrâneşti să nu încetezi să zâmbeşti –altfel îmbătrâneşti cu adevărat’’.

Vă doresc Shabat Shalom şi să zâmbiţi mereu, aşa cum spunea şi colegul (sic) meu, Balzac.

Motto: ‘’Viaţa nu este o ştiinţă exactă, este o artă.’’Samuel Butler

VIAŢA NOASTRĂ

9

Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Trebuie să spun de la bun început

că am fost foarte surprins de atitudinea fostei judecătoare a Tribunalului Su-prem, Dalia Dorner, când a făcut pro-punerea de “compromis” în lagătură cu tânăra Anat Kam. Această fostă soldată, în vârstă de numai 23 de ani, sabră, cu o educaţie israeliană normală, s-a dovedit a fi - pur şi simplu - o spioană. Acuzaţie gravă?? Da! Recunosc, precum şi faptul că s-a scris deajuns deja pe acest subi-ect. Însă mă roade şi nu mă pot abţine.

Pur şi simplu, lucrând la cartierul comandamentului miltar de centru, la cancelaria generalului Yair Naveh,a co-piat din computerul acestuia 2000 de documente, cotate ca “ultrasecrete” leg-ate de activitatea militară a unităţii re-spective, sau de diferite acţiuni ale anu-mitor unităţi şi subunităţi în teritoriile ocupate. Cu alte cuvinte, mai pe şleau spus, a furat aceste documente, lezând în felul acesta securitatea statului. Cum?? Vom vedea. Pentru ce?? “Pen-tru uz propriu” (Ha, Ha, Ha!!). Evident, nu s-a mulţumit cu atât, le-a copiat pe două compact-discuri (dintre care unul, între timp “a dispărut” - curios, nu? ) şi, ca să fie şi mai “bine”, le-a predat unui tânăr ziarist de la “Haaretz”, pe nume Uri Blau, spre a le folosi, “cum o şti el mai bine”, dar care momentan e refugiat la Londra. Anat a sustras aceste docu-mente, deoarece, având veleităţi ziaris-tice, a vrut să aibe în mână un material “tare” care să arate “comportamentul militarilor noştri în teritoriile ocupate”. Adică, vedeţi dumneavoastră, ne lipsesc duşmanii precum Goldstonii şi alţii ca el, pe care nu vreau acum să-i numesc. După propriile ei declaraţii: “N-am reuşit în suficientă măsură să schimb lucrurile care am vrut să le schimb în decursul serviciului meu militar şi am crezut că scoţându-le la suprafaţă, asta va aduce la schimbare.” Este foarte adevărat că orice ziarist îşi ţine un stoc cât mai serios de materiale şi informaţii, pentru lucrul său. Şi, desigur, orice ziarist (cel puţin într-o democraţie) nu este obligat să-şi dezvăluie sursele de informaţii. Sunt de acord. Dar de aici şi până la să furi şi să le predai altuia, e totuşi o diferenţă (după părerea mea, cel puţin!). Aşa cum se exprima într-unul din materialele sale, cunoscutul ziarist Dan Margalit “nu este necesar să fie trimisă la 15 ani închisoare, însă o pedeapsă grea, nu chiar maximală, i se cuvine”. Şi sunt pe deplin de acord!

Orice tânăr care ajunge la armată este, evident, deşi putem spune încă un copil (pe undeva), are în bună măsură o gândire matură, fiind la 18 ani. Cel

puţin, cred că asta e ideea general acceptată şi sper să nu greşesc. După “Bakum” (unitatea de sortare şi repar-tizare a noilor recruţi), cei care sunt repartizaţi la unităţi speciale, sau în funcţii cu o anumită sensibilitate de se-curitate, bănuiesc că sunt verificaţi şi evaluaţi după cerinţele necesare (fără să încercăm să le comentăm!). Şi sunt con-vins că aşa a fost şi în cazul lui Anat. După cum s-a mirat însuşi propriul ei tată, nu se ştie ce s-a întâmplat. Dacă a făcut-o din motive ideologice (mira-ma-şi, după educaţia declarată de părinţi), pentru bani (greu de crezut)? După afirmaţiile proprii s-ar putea totuşi în-clina spre o intenţie ideologică. Adică “nu-i plăcea ce se întâmplă în teritoriile ocupate şi a vrut să schimbe ... “. Cum spune ea? : “A vrut să prevină crime de război comise de Tzahal în teritorii şi de aceea a dezvăluit documentele”. Să fim serioşi, Anat Kam!! Aşa te-a învăţat tata? Şi pentru asta ai depus jurământul cînd ai intrat în armată? Hai să fim serioşi domnişoară!! Oricum să nu începem să ne căutăm “în chiloţi” cum se spune (fără a înţelege greşit asta!)

Există nişte “înţelegeri” de ale Şabakului cu acest ziarist Uri Blau, pen-tru predarea acestor materiale secrete, etc. Nu se poate face o nouă copie? Nu-mi este tocmai clar. În orice caz dna. Dalia Dorner propune un compromis cu acet Blau şi cu nepedsirea lui Kam. Cu

tot respectul meu pentru judecătoarea Dorner, pentru verticalitatea domniei sale în multe probleme şi dezbateri publice, de data asta, însă, nu sunt de acord. Anat Kam trebuie să primească o pedeapsă şi, cred, una exemplară. Căci după părerea mea actul săvârşit de ea nu este numai simplu furt ci şi spionaj. Doamne fereşte dacă ajungeau aceste documente pe mâna duşmanilor ţării, care nu ne lipsesc, din păcate. Mi se face părul măciucă dacă mă gândesc.

“Compromis”! De ce? Este deadreptul enervantă această democratică atitudine a sistemului judiciar israelian (ştiu bine că se practică nu numai în Israel, dar altă ţară nu mă interesează, momentan!) de a se ajunge uşor la compromisuri, la înţelegeri (în ebraică: “iscat tiun!”). Ca să nu mai vorbim de trimiterile regulate la “evaluări psihologice” - vezi Doamne dacă este apt de a fi judecat ?!? Păi atunci când a furat, sau a violat sau să nu mai vorbim, când a ucis, era apt de făptuire şi acum nu?? Nu pot fi de acord, îmi pare rău, cu unele constatări că “în momentul când a comis fapta era deran-jat psihic. Să fim serioşi domnilor!! Ştiu că atunci când am propus ca criminalii să fie duşi la construirea liniei ferate Tel Aviv - Eilat s-a râs de mine, dar nu pot decât să-mi repet propunerea, evident nu cu cazul lui Anat Kam, dar este cert că trebuie pedepsită şi încă exemplar!

Ivan LUNGU “Propunere de compromis! De ce ??

Şi, mai ales, ... până când ??

În sfârşit !

Au sosit primele exemplare de la Editura ieşeană „24 ore” ale aşteptatei cărţi

„Între Patrie şi Matrie”

Memorii selective, vorbite, povestite, ale poetului SHAUL CARMEL,

preluate de pe bandă magnetică de Otilia Rosetti şi regretatul Liviu Moscovici z.l.

„Cartea aceasta se impune chiar a fi citită cu emoţia recompunerii unui destin trag-ic, în urma căruia Shaul Carmel a ajuns să fie Marele Poet, scriitorul pentru care

viaţa nu i-a fost decât un pretext, iar versul ocna din care nu a ezitat să scoată la suprafaţă veşnicia şi nemurirea sub forma cărţilor sale„

(Adi Cristi - Prefaţă )

„In <Dialoguri carmeliene> din <Facerea numelui>, autorul cărţii „ÎNTRE PATRIE ŞI MATRIE”, se dovedeşte a fi unul din cei mai avizaţi cunoscători ai mişcării literare de limbă

română, unul din fondatorii Asociaţiei Scriitorilor”(Prof.dr. Andrei Strihan)

Cartea poate fi comandată la adresa : SHAUL CARMELStr. Malkei Yehuda 4/2 Hertzlia – 46348 Tel: 09-9545947

Expediend un CEC de 70 şekeli

10

VIAŢA NOASTRĂ Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Pe marginea cărţii „Bacăul între 1850-1900” de Costache Radu

Comentator dr. Paul LEIBOVICI

Fără a diminua câtuşi de puţin importanţa lucrării lui Costache Radu, „Bacăul în-tre 1850-1900”, sunt de acord cu Lu-

cian Şerban,editorul din 2005 şi 2008, care sc-rie: „Chiar dacă nu toţi anii amintiţi de Costache Radu corespund realităţilor evocate, existând şi câţiva eroi...’’

Deasemeni semnez şi afirmaţia lui Ion Dănilă în prefaţa versiunii a doua: „...o lucrare cu par-fum al sec.XIX, asezonată cu frăgezimi ai sec-olului nostru”.

Am ţinut de la bun început să fac aceste precizări, deoarece noi băcăuanii răspândiţi prin lume, noi care ne-am petrecut copilăria, adolescenţa în acest oraş, unde am primit şi ne-am însuşit o educaţie, cultura de la învăţătorii şi profesorii pe care i-a avut Bacăul. Noi cei care eram un aluat fraged, prelucrat la vremea sa de cărturarii de la Liceul Ferdinand din Bacău, cei care ne-au insuflat dragostea pentru carte, putând trece anii universităţilor ca să putem apoi gusta din roadele învăţăturii, citind fiecare pagină a lucrării lui Costache Radu, care se petrece într-o lume aproape necunoscută generaţiei noastre, dar care a lăsat ici - colo amprente retransmise din generaţie în generaţie, Bacăul anilor 1900 se deosebeşte fără îndoială de Bacăul generaţiei mele, peste care a trecut nu numai cel de al doi-lea război mondial cu toate suferinţele şi pierder-ile de vieţi omeneşti, dar şi un regim comunist care a adus noi suferinţe, morţi şi pagube fără sfârşit pentru multe generaţii, atât materiale cât şi moral-profesionale.

Şi totuşi, noi băcăuanii am rămas cu gânduri bune, sentimente calde faţă de oraşul drag.

Paginile acestui document istoric mi-au apărut pe ecranul luminos al calculatorului meu datorită bunăvoinţei profesorului şi editorului Lucian Şerban, căruia îi sunt recunoscător.

Nerăbdător am răsfoit cartea, m-am oprit să citesc când pe un rând sau altul apărea o de-numire, un nume, un cartier sau emblema unei firme care-mi trezeau amintiri. O pauză lungă, poate câteva gânduri retrospective şi bineînţeles numeroase imagini... colegi, prieteni, străzi şi întâmplări.

De altfel, documentele trebuiesc citite pe în-delete, cu creionul în mână şi hârtia pentru notiţe pe birou. Aşa am făcut.

Am luat totul de la capăt, chiar de la titlu. Cu cât citeam, cu cât ajungeam la o pagină nouă, în faţa mea se deschideau, ca într-un film, noi secvenţe (noi...?! nu prea), secvenţe din copilărie, perioada liceană desfăşurându-se, pe unde nu!?... pe strada Buna-Vestire, în jurul bi-sericii cu acelaşi nume, pe malul Bistriţei, pe bu-levardele, străzile, uliţele oraşului...!

În paginile cărţii se găsesc numeroase date statistice, personalităţi de care în casa părintescă au fost pomenite în diverse împrejurări, instituţii pe care le-am cunoscut cu toate că unele au fost modernizate oarecum, case şi palate roase de vreme, pe care noii reformatori comunişti au ţinut să le dărâme.

Ca să nu mai vorbesc de trotuarele din centrul oraşului, străzile Ioniţă Sturza pe care mergeam

zi de zi. Câte amitiri răscolesc apele Bistriţei, ape reci şi repezi în care mi-am răcorit corpul copilăriei în lunile lui „cuptor”, împreună cu co-legii ne aruncam în valuri sau urcam pe puntea unei plute care trecea, coborând de la Neamţ şi oprindu-se pe la un gater de la marginea oraşului.

Adesea mergeam în cârd până la podul de fier ca să prindem o plimbare mai lungă cu o plută.

În zilele de sărbătoare, noi elevii de prin clasele mai mari ne îmbrăcam mai de Do-amne ajută, adică pantaloni lungi, cămaşă bine apretată şi haină. Mai întâi eram oaspeţii cole-gului Ionescu, a cărui tată era preotul bisericii Sf.Nicolaie, iar când „marţafloancele” – recte fetele de vârsta noastră, intrau în biserică, noi ne tupileam aşezăndu-ne pe lângă ele.

În faţa bisericii, după tradiţie, se scoteau trei cruci de gheaţă în ziua de Sfântu Nicolae. În anul cu pricina „crucile” au adus mare durere, au fost interzise, dar şi cei care le puneau au avut de pătimit. Secretarul de partid a dat ordin să fie arestaţi.

Halele construite pe vremea lui Sachelarie erau în apropierea scolii primare nr.5 pe care o frecventam. Profesorul Curpăn, care era şi di-rectorul şcolii, îmi strigă numele, la serbarea de sfârşit de an şi mi-a pus coroniţa pe cap. Era pri-ma mea distincţie din viaţa mea pentru merite.

Bulevardul Ioniţă Sturza, considerat de C.Radu ca strada boierimii, a rămas şi în secolul XX unul din cartierele cu proprietăţi din cele mai moderne, grădini îngrijite cu flori, curţi cu iarbă şi livezi cu pomi fructiferi. Retragerea armatelor germane, în fuga lor spre gară, cât şi ocuparea oraşului de armatele ruseşti au adus pagube. Chiar şi străzii Cristoveanu din apropiere unde erau propietăţi elegante, vile cu pereţii capitonaţi cu tapete scumpe, odăi încălzite cu şemineuri, băi moderne fiind lăsate în părăsire de cei care au fugit spre a se adăposti pe la sate, reîntorşi au găsit încăperile prădate.

Piaţa din faţa Palatului administrativ – această clădire monumentală, devenise locul manifaestaţiilor populare. Prefectul av.Ionescu care fusese numit de primul guvern de după 23 august, îşi ţinu discursul din balconul Palatului. După o scurtă perioadă dispăru din Bacău. Se pare că a avut o soartă nu prea glorioasă.

Tocmai la capătul oraşului trece pârâul căruia i se dăduse numele Negel, poate în cinstea prima-rului Negel despre care autorul are numai cuvinte de laudă pentru faptele sale gospodăreşti. Dar s-ar putea să fie şi invers căci apa aceea tulbure şi rău mirositoare dăinuia desigur, mai înainte decît onorabila familie cu acelaşi nume. În orice caz cartierul era al muncitorilor care lucrau la fabricile de postav a lui Singer, la tăbăcăria şi moara fraţilor Filderman (1886).

Costache Radu aminteşte de un loc unde în jurul unei bălţi se construise câteva bărăci, ca femeile să se poată aranja în costume de baie şi apoi să stea pe câte o cuvertură la soare. Ei bine, acesta era denumit „La trei calici”.

În apropiere trecea bulevardul care ducea spre o frumoasă pădure de la capătul oraşului. De sărbători, autobuzele încărcate cu cetăţeni

de toate vârstele se duceau acolo la „Parcul Gherăieşti” unde petrecerile ţineau până în zori.

Exact în partea opusă, se afla Letea – fabrica de hârtie pe care noi şcolarii am vizitat-o însoţiţi de profesorul care ne preda chimia şi fizica, d-nul Ionică, care ne explică procesul de fabricare şi ne impuse să aducem la şcoală ziare vechi pen-tru „sprijinirea fabricii”. Nu cred că s-au adunat doi, trei saci de hârtii, dar sigur este că fabrica s-a dezvoltat.

În apropiere de centrul oraşului a existat Ateneul, o veche clădire pomenită de autor, care a adăpostit o sală de concerte, Conservatorul de artă unde cei din generaţia mea au făcut primii paşi spre cultura teatrală şi muzicală. Acolo am învăţat de la un bătrân actor adus de la Teatrul Naţional din Bucureşti, d-nul Baldovin, primele noţiuni despre o piesă de teatru şi modul de in-terpretare. De altfel, artistul a adus câteva piese pe care noi le-am citit şi comentat.

Nu departe era strada Vasile Alexandri pe care se afla „budăria” amintită. O frumoasă, ba chiar impunătoare clădire care era baia populară a oraşului.

După ce se ieşea de acolo, bărbaţii se opreau pe la câte o bodegă din Piaţa Florescu. La parter era „Drogherie Florescu”, o clădire impunătoare în stil francez cu două etaje. În apropiere era farmacia „Stâncă” unde majoritatea medicamen-telor erau preparate de cei doi farmacişti care o deserveau. Deoparte şi de cealaltă a rondoului, se aflau străzile cu prăvălii care în ziua de joi, „zi de târg” erau invadate cu cumpărători veniţi din satele din apropiere, cu căruţele trase de boi sau cai, încărcate cu alimente, păsări şi ţesături populare. De partea cealaltă, strada Leca (după numele fostului primar din sec.XIX) - cu ateliere meşteşugăreşti, dar şi case locuite de sărăcime.

Se vede treaba că băcăuanii au avut dintot-deauna microbul teatrului, deoarece de o astfel de instituţie se pomeneşte încă de la 1852 şi care a fost dezvoltată de-a lungul anilor până la de-schiderea unui Teatru denumit azi „Bacovia”, după numele nemuritorului concetăţean-poet G.Bacovia, a cărei soţie a fost Preşedinta comis-iei de bacalaureat a liceului Ferdinand.

Cartea lui Costache Radu ne prezintă şi o mul-titudine de ziare şi ziarişti, dovadă că profesia a fost îndrăgită, iar ziarele precum Zorile -1867, Rusaliile - 1868, Gazeta de Bacău – 1870, Curi-erul de Bacău-1878, au înscris o tradiţie în viaţa oraşului. Această profesie pe care am îndrăgit-o şi preacticat-o la Bucureşti încă din vremea studenţiei ,,Magazinul de Bucureşti, unde am iscălit numeroase articole, printre altele „Pre-miul pentru apele de la Slănic” primit la Paris.

Mulţi dintre cei care onorează cu iscălitura lor ediţia, pomenesc de câteva studii realizate în anii noştrii.

Toate acestea recoordonate ar duce la câtva volume interesante întrunite într-o „Istorie a Bacăului”, larg cuprinzătoare dar de o mare necesitate pentru o cunoaştere amplă şi profundă.

„Şi-a găsit Bacău”, expresia pe care o mai folosesc şi care a devenit „Aţi găsit băcăuanul” căruia i-aţi dăruit câteva zile de bucurii.

VIAŢA NOASTRĂ

11

Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Sigi Sonntag

Din ciclul “Oameni care ne fac cinste” Mizzi Locker, Ramat Gan 2010

Au fost mulţi, au mai rămas puţini. Au părăsit casa, familia, tot ce le-a fost drag şi pentru a-şi câştiga, în mod

cinstit şi nu uşor, existenţa, au venit în Israel să îngrijească cu multă conştiinciozitate şi sin-ceritate pe cei care, ajungând la anii bătrâneţii, nu mai sunt în stare să-şi conducă singuri viaţa, mulţi nemaiputând merge pe propriile picioare, care le-au slujit o viaţă întreagă.

Niciodată nu am citit în ziare şi n-am văzut la televiziune, că cele venite în acest scop din Romînia în Israel, să aibă o comportare necorespunzătoare faţă de cei pe care îi ingijesc. Mereu am întâlnit în cale aceste femei care, în multe cazuri, devin aşa de ataşate de persoanele pe care le îngijesc, încât nu greşesc când sunt create relaţii de familie, de prietenie, de iubire reciprocă.

Zilele trecute a avut loc o înmornântare la cimitirul nou din Beer Sheva, a murit d-na Fa-bian, z.l. Cea venită din România, pentru îngri-

jirea ei s-a ataşat aşa de mult de această femeie provenită din Transilvania, încât cu greu a fost luată de lângă mormântul proaspăt săpat. N-a vrut să părăsească locul unde a fost înhumată cea pe care a îngrijit-o. Plânsete ce intristau pe toţi cei din jur.

În Israel, Lucreţia Berzintu a venit cu aproape 13 ani în urmă (din cauza coruptiei din România de care a fost afectată în activi-tatea de afaceri - import-export, editură, turism - conform relatărilor sale) şi de aproape 10 ani, lucrează ca asistent social pentru renumita muziciană Mizzi LOCK-ER, cunoscută în România dar mai ales în Israel, ca interpretă şi profesoară de canto.

Ascultând frânturi (mai mult chiar), din viaţa plină de realizări a celei pe care o îngrijeşte, a atras-o aşa de mult încât a hotărât să-i creeze o pagină în Wikipedia, câteva din multele amintiri ale eroinei relatării mele de astăzi.

Contactând-o telefonic în două sco-puri şi anume că mi-a înlesnit să cunosc mai bine pe o concetăţeancă de a mea din Rădăuţi, care a ajuns la cele mai în-alte trepte în ale muzicii şi a-i mulţumi pentru toată dragostea ce o acordă îngrijirii celei care a ridicat săli pline de spectatori în picioare, însoţind fiecare concert cu ropote de aplauze iar după ce a părăsit-o pentru totdeauna tovarăşul de viaţă, n-a mai avut putere să urce pe scenă şi a pregătit zeci de viitori muziceni din ţară, mulţi ajungînd şi peste hotare.

Şi acum să v-o prezint pe Mizzi LOCK-ER, văzută şi ascultată de Lucreţia Berzintu, originară din Iaşi dar sufleteşte legată de cea pe care o ingrijeşte dar şi de Israel.

***Mizzi Locker, s-a născut în anul 1917,

provine dintr-o familie de evrei bucovinieni şi vede pentru prima dată, lumina zilei în oraşul Rădăuţi. Este singura fată din cei zece copii ai familiei. Nu a avut noroc să- l cunoască pe tatăl ei, întrucât a trecut în lumea umbrelor, chiar în anul cand s-a născut.

Mai târziu se mută familia la Storojineţ, nu departe de oraşul natal. Aici îsi va petrece anii copilăriei şi de şcoală. Înclinată, încă din fragedă copilărie pentru muzică, are prilejul de a demon-stra acest talent în faţa cantoruluii Lerner, de la sinagoga mare din localitate, când acesta face repetiţii cu patru din fraţii ei, care fac parte din corul sinagogii.

Ascultându-i la repetiţii pe fraţii ei, învaţă toate cântecele şi astfel, cantorul auzind-o cum fredonează în camera de alături, o invită să inter-preteze câteva melodii care l-au fascinat şi astfel îi propune să continue învăţarea tainelor muzicii

clasice.Din cauza greutăţilor financiare o profesoară

de canto din localitate, se oferă să-i dea primele lecţii gratuit. Fraţii mai mari sunt angrenaţi în diferite munci şi fac tot posibilul ca unica lor soră să-şi vadă visul împlinit şi să continue învăţătura în ale muzicii la Cernăuti, cu renumita profesoară de canto, Althaim Feler.

Alesul inimii sale, Bernhard Locker, care va deveni sotul ei în 1937, i-a fost coleg de şcoală în Storojineţ. Acesta, fiind dintr-o familie înstărită, iubind-o foarte mult, îi susţine cariera muzicală, îi înlesneşte să continue studiile, astfel îi cumpără un pian.

Primele succese le va înregistra pe scenele Cernăuţului şi Radio de aici.

Norii întunecoşi ai celui de-al doilea razboi mondial destramă toate visurile familiei Lock-er, se confiscă casa şi tot ce au înjghebat pentru căminul fericit. Familia se refugiază la Cernăuţi,

închiriind o cameră la o familie. La fel ca majoritatea locuitorilor

oraşului, sunt, mai întâi, închişi în ghetou şi pe 14 iunie 1942, sunt deportaţi din-colo de Transnistria, în lagărul german al mortii Mihailovca, din zona Trasnsbug, unde, din lotul de 745 de evrei deportaţi au supravieţuit doar 13 evrei, respectiv cei care au avut curajul sa evadeze după aproape un an de chin (munca forţată la construit străzi şi la cariera de piatră, boli, inaniţie, groază), sotii Mizzi si Bernhard Locker fiind primii care au fugit.

După trei zile şi trei nopţi (doar no-aptea mergeau, ziua stăteau ascunşi în vegetaţia câmpului) au ajuns în Transnis-tria la ghetoul de la Berşad unde au stat până la terminarea războiului, după care au pornit spre Cernăuţi.

Ajungând la Cernăuţi, aici Mizzi Locker şi-a reluat cariera muzicală cântând la diverse con-certe şi radio Cernauti, dar şi studii la Conserva-torul din Cernăuţi.

Continuare în pagina 31

Schiţă realizată de ing. Beno Naori

12

VIAŢA NOASTRĂ Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Centrul Comunitar Evreiesc (JCC) împreună cu Comunitatea Evreilor din Iaşi au organizat, în 20 aprilie

2010, o Seară Culturală dedicată aniversării a 62 de ani de la proclamarea independenţei Statului Israel.

Despre semnificaţia Zilei Independenţei - Iom Haaţmaut- sărbătorită la 5 Yiar, atât de către evreii din Israel cât şi de cei din Diaspo-ra, a vorbit ing. Abraham Ghiltman, secretarul comunităţii ieşene care a arătat că Adunarea Generală a ONU a votat la 29 noiembrie 1947 crearea Statului Evreu Palestina.

La 14 mai 1948, David Ben Gurion, liderul evreilor din Palestina a proclamat independenţa Statului Israel, apărut în toiul unui război sânge-ros purtat împotriva lui de către şapte state arabe vecine: Liban, Siria, Irak, Iordania, Egipt, Libia, Arabia Saudită, care juraseră să facă una cu pământul acest stat, încă înainte ca el să se fi născut. Israelul a câştigat Războiul de Independenţă cu preţul vieţii a 6000 de tineri, băieţi şi fete, ceea ce reprezenta 1 % din întreaga populaţie evreiască a statului Israel. Crearea acestui stat a fost precedată de o luptă lungă şi dramatică, de o jumătate de secol, de ani de imigrări legale şi ile-gale, de aşezare în colonii şi de cultivare a pământului, de formare şi instruire a trupe-lor de autoapărare, de creare a infrastruc-turii, etc. Soarta tinerei naţiuni israeliene a fost hotărâtă, până la urmă, printr-un război lung şi încrâncenat câştigat datorită hotărârii şi curajului tinerilor evrei care nu au ezitat nici un moment să-şi rişte vieţile pentru independenţa statului lor. Soldaţii ce au lup-tat în războiul de independenţă au continuat tradiţia voluntariatului şi a sacrificiului de sine începută cu primii colonişti ai timpu-rilor moderne care erau însufleţiţi de ideea creării unei ţări pentru poporul lui Israel.

În continuare vorbitorul a subliniat că în cel de-al 62-lea an al existenţei sale Israe-lul se prezintă lumii ca o ţară democratică şi modernă, hotărâtă să-şi continue drumul ales în 1948 şi să pună în practică ideea ce a călăuzit atâtea generaţii de militanţi sionişti şi anume asigurarea unui cămin evreiesc în care să se poată trăi în siguranţă, pace şi prosperitate.

Israelul de astăzi trebuie să facă faţă unei duble răspunderi: pentru viaţa şi securitatea locuitorilor săi dar şi pentru soarta milio-anelor de evrei din Diaspora expuşi unui antisemitism renăscut sub diverse forme. Raportul anual al Institutului Stephen Roth pentru studierea antisemitismului şi rasismului contemporan publicat în cooperare cu Con-gresul Evreiesc European arată că anul 2009 s-a evidenţiat prin atacuri coordonate şi premeditate împotriva evreilor şi printr-o atmosferă violentă. În întreaga lume în anul 2009 au fost înregistrate 1129 incidente faţă de 559 în anul 2008. Creşterea cu 102 % a violenţelor antisemite în anul 2009 reprezintă o tristă şi tulburătoare realitate ce

naşte şi un mare semn de întrebare asupra direcţiei spre care ne îndreptăm în viitor. Analizarea acestor fapte conduce şi către un avertisment adre-sat omenirii pentru ca anii negri ai na-zismului, rasismului şi antisemitismului să nu poată reînvia nicicând şi niciunde.

Sacrificiul şi vite-jia eroilor Israelului sunt un testament pentru viitor. Un tes-tament al celor ce şi-

au vărsat sângele pe câmpurile de bătălie pentru ca aceleaşi câmpuri să se prefacă în câmpuri ale păcii.

Organizatoarea serii culturale, Martha Eşanu, a vorbit despre Iom Hazicaron – Ziua Aminti-rii, premergătoarea Zilei Independenţei, zi când evreii îşi cinstesc eroii, îşi pleacă frunţile, păstrează un moment de reculegere şi îi plâng pe cei căzuţi la datorie în lupta pentru independenţa

statului şi pentru existenţa sa dar în egală măsură şi pe martiri, vic-time ale atacurilor teroriste antiis-raeliene.

“Revista mea “apărută în ziua de 19 aprilie a.c. însera pe copertă urarea “La Mulţi Ani Is-rael!” Este poate o urare mai puţin uzuală în adresarea către un stat dar foarte binevenită pentru Is-raelul ameninţat tot mai mult de peroraţiile furibunde, pline de ură ale liderului iranian şi ale conducătorilor Hamasului şi Hez-bolahului cât şi de terorism.

“Long Life Israel!” şi “Many Happy Birthday to You!” Viaţă lungă Israelului şi multe aniversări fericite este o urare necesară Israe-lului astăzi când antiisraelismul este o formă nouă de manifestare a antisemitismului mondial.

Un cântec antrenant, pe care îl cântăm mai mereu la serbările no-astre este “Neveinu Shalom Ale-hem“. Cântăm cu bucurie să fie pace în lume şi ne gândim la un loc anume apropiat sufletului nos-tru, la Israel.

PACE! - SHALOM! Este urarea noastră pentru a 62-a aniversare a Statului Israel! PACEA este mereu necesară pretutindeni în lume dar îndeosebi într-o zonă ca Orientul Mijlociu, zonă ce a fost deseori zguduită de conflicte armate şi de sângeroase acte teroriste.

Organizatorii împreună cu Editura 24: ORE au invitat publicul la lansarea cărţii „Somnul de după – amiază al Atlanticului “scrisă de cunos-cutul jurnalist I.Ştiru.

Autorul împreună cu soţia sa, Evita, au onorat cu prezenţa lor seara culturală ieşeană.

a

Secvenţe ieşene (VII)Seară culturală – Israel 62

Martha EŞANU

VIAŢA NOASTRĂ

13

Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Editorul cărţii, scriitorul şi zia-ristul Adi Cristi, a creionat per-sonalitatea autorului remarcând că acesta a fost “sedus de gazetărie “încă de la vârsta de 17 ani şi în-cepând cu anul 1947 a lucrat în redacţiile cotidianelor ieşene “Moldova liberă”, “Opinia “, “Flacăra Iaşului “şi a fost colabo-rator permanent la revistele “Cron-ica “şi “Convorbiri literare “. Fiind “soldat fidel al profesiei de ziarist” I.Ştiru a continuat această profesie şi după anul 1976 când s-a stabilit în Israel şi a început să colaboreze la publicaţiile în limba română ce apar în această ţară.

Criticul literar Ioan Holban prezentând cartea “Somnul de după – amiază al Atlanticului “-cea mai recentă apariţie editorială a scriitorului- a subliniat că aceasta face parte din memoria culturală şi colectivă a Iaşului şi reprezintă un autentic document al perioadei anilor ’60 - ’70 când oraşul începea să îşi pună în lumină valorile şi să-şi consolideze instituţiile culturale de prestigiu.

În “Pragul marilor iubiri şi decepţii “- prefaţa cărţii - Ioan Holban menţionează: “Toate cărţile lui I.Ştiru - “Un israelian în jurul lumii”, “Din nou prin lume”, “Cu haina ruptă şi pantaloni de aceeaşi culoare “şi, acum în urmă, “Som-nul de după -amiază al Atlanticului” – cresc din experienţa publicistică şi din demersul memori-alistic al unui jurnalist din Iaşul perioadei 1947-1976... I.Ştiru evocă lumea Iaşului de atunci cu blândeţe, înţelegere şi, mai ales, cu semnul unei neascunse nostalgii afectuoase; şi deşi anii sunt “vineţi şi nesiguri “, dominaţi de un “entuziasm artificial şi înşelător “iar tinereţea îi pare acum “tăvălită în râncede sosuri ideologice “autorul scrie azi despre ieri sorbind cu voluptate din ceea ce numeşte “cupa cu siropuri nostalgice “

Arătând că această carte, foarte bine scrisă, trebuie citită împreună cu celelalte criticul a pre-cizat că proza memorialistică a lui I.Ştiru are fo-arte mult umor şi “redă cu căldură trecutul deşi... poate au existat destule motive pentru a privi înapoi cu mânie “

Amintirile autorului, “fructe ale trecutului “leagă ultimele două cărţi şi reconstituie atmos-fera din “dulcele târg “mai ales prin portretele care întregesc farmecul evocării. Galeria por-tretelor de personalităţi, multe dintre ele figuri pitoreşti uitate astăzi, defineşte istoria locală, redă parfumul unor trecute vremi şi conturează Iaşul prin oamenii deosebiţi pe care i-a dat ţării şi lumii întregi.

Făcând portretul lui I. Ştiru, pe baza “Amintirilor din trecut “şi a “Consemnărilor dintr-o suflare “, secţiuni ale volumului recent apărut, criticul Ioan Holban spune despre acesta că:”.. e gazetar pur-sânge, se agită, îşi subliniază apăsat opiniile, critică şi laudă, dar, mai ales, e conciliant, cu dreapta măsură a bunului simţ...I. Ştiru rămâne gazetar şi în notele de călătorie la Londra, la Burgas şi în Creta, la Veneţia, în Por-tugalia, Norvegia, pe “Princess Crown” sau în Ţara Sfântă” şi subliniază că “peste tot el poartă cu sine Iaşul “oraşul natal, oraşul în care revine mereu cu dragoste şi nostalgie.

Ca cititor al cărţilor lui I. Ştiru mi-am destăinuit şi eu gândurile despre recenta apariţie editorială menţionând că amintirile sale se pot constitui oricând într-un capitol important al

unei cronici a Iaşului în care autorul s-a născut, s-a format ca om şi ziarist şi în care a petrecut aproape cinci decenii din viaţă. Unii dintre cei întâlniţi în paginile cărţii sunt de mult trecuţi în liniştea lumilor celeste şi sigur amintirile aces-tea sunt ca o lumânare aprinsă întru neuitarea lor şi reprezintă o mângâiere de gând pentru ei şi pentru cei ce i-au cunoscut, i-au apreciat şi i-au iubit. Stilul alert, gazetăresc al scrierilor despre călătorii te fac să nu laşi cartea din mână până nu ajungi la finalul ei fiindcă doreşti să afli pe unde a mai poposit şi ce frumuseţi a mai văzut.

Şi apropo, pe unde ne vei mai plimba dragă prietene I.Ştiru cu viitoarele tale însemnări de călătorie şi.. pe când?

Emoţionat I. Ştiru a mulţumit conducerii Comunităţii Evreilor din Iaşi şi Editurii 24: ORE pentru organizarea serii culturale şi implicit pen-tru lansarea cărţii. Transmiţând un salut plin de căldură către coreligionarii şi prietenii din Iaşi prezenţi în sală el a ţinut să sublinieze că Israelul, aflat în cel de-al 62-lea an al existenţei sale, este astăzi o ţară minunată, un model demn de urmat în industria HT, în construcţii, în agricultură. Medicina israeliană a dezvoltat domenii primor-diale de cercetare, investigare şi tratament iar doctorii israelieni au câştigat importante premii internaţionale şi mai ales stima şi încrederea pacienţilor din multe colţuri ale planetei.In cei 62 de ani israelienii au transformat deşertul

Într-un pământ fertil, brăzdat de cele mai moderne sisteme de irigaţie din lume şi au cre-at o agricultură prosperă ce exportă portocale, flori şi vegetale în toată lumea. Totodată Israelul este un duşman al terorismului încercând prin capacităţile sale militare să –şi apere poporul şi pământul străbun.

Impresionat de atmosfera plină de căldură cu care a fost întâmpinată apariţia cărţii sale la Iaşi, autorul a avut cuvinte de apreciere pentru as-pectul deosebit al cărţii, pentru sugestiva copertă realizată de Adi Cristi, pentru interesanta prefaţă semnată de criticul literar Ioan Holban, pentru redactarea realizată de Ana Parteni şi în general pentru colaborarea cu Editura ieşeană 24: ORE şi cu directorul ei poetul Adi Cristi care s-a im-plicat plenar în toate etapele de editare, tehnore-dactare şi lansare a volumului.

Cu bucurie subliniem prezenţa la seara noastră culturală a unor distinse personalităţi ale Iaşului cultural printre care s-au numărat scriitorul Ion Mitican, directorul Filarmonicii Moldova, mae-strul BujorPrelipcean, scriitorul Mircea Radu Iacoban, jurnaliştii Doina Bazgan Andrei şi Mir-cea Dascaliuc de la Studioul de Radio Iaşi, prof. Univ. Dr. Dumitru Rădăuceanu, prof. Carmen Zaharia Danicov, actorul I.Zaharia de la Teatrul

Naţional „Vasile Alecsandri “, etc.Scriitorul Mircea Radu Iaco-

ban, prezentat publicului de I.Ştiru ca „unul dintre cei mai înzestraţi dramaturgi, scriitori şi ziarişti ai Iaşului”, a salutat preocuparea pentru memorialistică, preocu-pare la care generaţia sa şi-a adus o deosebită contribuţie. El a evo-cat perioada de început a revistei ieşene „Cronica “când a învăţat secretariat de redacţie de la I.Ştiru şi a menţionat că această întreprin-dere a fost foarte dificilă dar în cele din urmă a condus la o apariţie de prestigiu în peisajul publicisticii locale şi nu numai. Mircea Radu Iacoban a vorbit despre familia de

ziarişti Ştiru evocându-l şi pe fratele autorului Jack Ştiru (z.L.) cunoscut realizator de emisiuni la Studioul de Radio Iaşi.

Maestrul Bujor Prelipcean, directorul Filar-monicii ieşene, a evocat personalitatea lui Iosif Sava, descris astfel de către I.Ştiru în cartea sa: „Cu Iosi Segal am copilărit împreună, chi-ar dacă am locuit în cartiere diferite în Iaşul dezamăgirilor noastre. Acest adolescent durdu-liu, îndrăgostit de lectură, muzică şi fetiţe fru-moase (prima sa pasiune a fost o seducătoare brunetă, eleva Elena Tonegaru), iradia farmec încă de pe băncile liceului; se aprindea ca o torţă, nu accepta botniţa şi, aflat în dialog – mai ales cu urmaşele Evei – căuta un pretext pen-tru un excurs erudit “Totodată a vorbit despre profesorul Nahmanovici de la Galaţi căruia îi păstrează o vie amintire, profesor care i-a în-drumat pe Ştefan Gheorghiu, Avi Abramovici, Bondy Ştenţler, Eugen Sârbu şi pe mulţi alţii pe drumul muzicii, performanţei şi succesului.

I. Ştiru a mulţumit tuturor pentru că au on-orat, cu prezenţa, lansarea cărţii sale şi a oferit autografe.

Seara culturală organizată la Iaşi a marcat şi împlinirea a unui an de la inaugurarea Centrului Comunitar Evreiesc - JCC Iaşi. Cu această oca-zie Benjamina Vladcovschi, directoarea Centru-lui a punctat reperele primului an de existenţă şi a invitat pe toţi cei prezenţi să colaboreze şi să participe la activităţile viitoare ale centrului, activităţi pe care cei implicaţi în organizarea lor le doresc tot mai diverse şi mai atrăgătoare.

Un minunat concert a continuat seara aniversară ieşeană. Cunoscutul cântăreţ bucureştean Radu Captari a fermecat publicul cu melodiile sale, cu vocea sa amplă şi pătrunzătoare. Ca un adevărat magician, cu chi-tara sa pe post de baghetă magică, solistul a elec-trizat atmosfera.

În finalul serii culturale Radu Captari şi chi-tara sa au fost acompaniatorii soliştilor ieşeni Albert Lozneanu şi Rudolf Rozenberg care cu talent şi patos au intonat imnurile naţionale ale Israelului şi României, Hatikva şi Deşteaptă-te române. Printre acompaniatori s-au aflat şi mulţi dintre numeroşii participanţi la seara culturală ieşeană. Distracţia a continuat cu surprize, muzică, dans, grătar şi gustoase salate, cu humus şi pite, cu veselie şi bună dispoziţie.

Participanţii au apreciat această seară minunată iar organizatorii au considerat cuvin-tele lor deosebite ca o reală răsplată pentru mun-ca şi strădaniile depuse.

Fotografiile au fost realizate de jurnalista Doina Bazgan Andrei de la Radio Iaşi

14

VIAŢA NOASTRĂ Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Spre sfârşitul mileniului trecut, mai exact în anul 1996, a apărut a treia ediţie a unei cărţi valoro-ase întitulată „Viaţa marilor com-pozitori”, în care se prezintă în ordine cronologică biografiile tu-turor compozitorilor importanţi, începând cu Monteverdi şi până în prezent. Autorul cărţii, Harold Schonberg, născut şi studiat la New-York, a fost treizeci de ani critic muzical la ziarul New- York Times, obţinând în 1971 premi-ul Pulitzer pentru activitatea sa jurnalistică în domeniul criticii literare. Paralel cu jurnalistica, Schonberg a scris şi numeroase cărţi valoroase despre muzică şi marii creatori. Prin „Viaţa marilor compozitori”, autorul realizează o adevărată enciclopedie muzicală, care încântă pe toţi pasionaţii de muzică, destăinuindu-le amâ-nunte despre viaţa celor care au dăruit lumii opere muzicale nemuritoare. Harold Schonberg recunoaşte că s-a străduit să-i ”umanizeze” pe compozi-tori, pentru a crea cititorului o imag-ine clară despre modul cum trăiau, gândeau, simţeau aceşti muzicieni geniali, lăsându-ne să-i cunoaştem şi în intimitatea lor de oameni cu viaţa şi aspiraţiile lor de zi cu zi.Nu întot-deauna autorul cărţii a avut adepţi ai acestei metode de abordare a lumii muzicale, ceea ce nu l-a împiedicat să rămână fidel ideii că muzica trebuie şi poate fi explicată numai prin omul–creatorul ei.

„Muzica unui om – scrie autorul cărţii - este o funcţie a acestuia, o reflect-are a gândirii şi a reacţiilor sale faţă de lumea înconjurătoare... La fel cum ve-dem lumea şi celălalte fiinţe prin ochii unui Rembrandt, ai unui Cezanne sau Picasso când ne uităm la tablourile lor, tot aşa cunoaştem lumea prin urechile şi mintea lui Beethoven, Brahms sau Stravinski când le ascultăm muzica.”

Am transcris aceste citate pentru a înţelege poziţia lui H.Schenberg faţă de compozitori şi muzica lor. Din lunga galerie de nume strălucit - oare din lumea muzicii, mă voi opri asupra câ-torva numai şi dintr-o pornire cu totul subiectivă,voi începe cu... Giuseppe Verdi.

Giuseppe Verdi s-a născut la 10 oc-tombrie 1813 într-o localitate mică din Italia. În copilărie nu a dat semn că va deveni geniul muzical de mai târziu,

deşi în familie s-a observat că băiatul are înclinaţii spre muzică. Cu sprijinul unui amic al tatălui său el a ajuns să primească o educaţie muzicală, cea mai bună pe care i-o putea oferi or-ganistul unui orăşel modest. Ulterior, protectorul său, om înstărit şi gene-ros, l-a trimis pe băiat la Milano pen-tru a-şi continua studiile la Conserva-tor. Pregătirea primită de la organistul de acasă era insuficientă pentru a fi admis la Conservator, dar fiind la 18 ani un tânăr inteligent, hotărât, dur, el nu a renunţat, rămânâd la Milano pentru a-şi continua studiile particular. În 1839 Verdi s-a întors acasă unde s-a căsătorit cu fiica binefăcătorului său, Margherita Barezzi, aşezându-se la casa lui, unde şi-a găsit liniştea necesară pentru a creea. Aces-tei perioade i se atribuie terminarea primei sale opere întitulată „Oberto” care i-a plăcut îndeajuns impresaru-lui Operei din Milano pentru a o pro-pune spre montare, deşi era compusă de un începător încă „necunoscut”. Şi s-a produs minunea: opera „Oberto” a fost bine primită de către public. Dar adevăratul succes Verdi l-a cunoscut abia cu a treia sa lucrare, ,”Nabuco”, care l-a ridicat pe culmile gloriei pen-tru toate timpurile. Ulterior au urmat alte şi alte opere vestite, ca „Rigo-letto”, „Traviata”, „Trubadurul” cu care Verdi şi-a lăsat amprenta asupra a zeci de generaţii de muzicieni, ca şi de iu-bitorii de muzică. Cu acestea, Verdi a extins formula de „belcanto”, a folosit orchestre mari cu muzică mai amplă, mai puternică. Interpreţii operei ver-

diene nu făceau paradă de voce, chiar dacă uneori foloseau unele artificii vocale, o făceau în scopul obţinerii unor motive emoţionale. În al doilea rând, din operele lui Verdi răzbat întotdeauna mo-tive patriotice, militante, com-pozitorul căutând să folosească cu preferinţă librete cu conţinut politic, serios. Opera „Nabuco” de pildă, rămâne un simbol al rezistenţei naţionale împotriva dominaţiei austriece asupra Ital-iei. Corul renumit, care exprimă dorul de patrie al evreilor exilaţi, a fost identificat de către italieni cu năzuinţele lor de eliberare şi independenţă.

Au urmat alte opere de ma-turitate, care l-au transformat pe Verdi în compozitorul naţional al Italiei. Operele „Lombarzii”, „Er-nani”, „Mackbeth”, urmate de

„Luiza Miller”, au fost jucate la Paris, ca şi la Londra, iar până azi pe toate scenele lirice din lume, oferind aceste partituri celebre unor cântăreţi nu mai puţin celebri. Verdi a devenit idolul mulţimilor, mai ales după punerea în scenă a câtorva creaţii elaborate după o muncă serioasă şi matură, care l-au ridicat pe culmi încă neatinse de alţi compozitori. Acuma a venit timpul pentru „Bal mascat”, „Forţa destinu-lui”, „Don Carlos” iar în 1871, „Aida”, ultima, fiind compusă pentru deschi-derea noii clădiri a Operei din Cairo, după ce compozitorul refuzase să scrie o lucrare ”comandată” pentru inaugu-rarea Canalului Suez. Printre ultimile lucrări verdiene nu se poate omite cea mai tragică şi măreaţă operă „Othel-lo”, în care compozitorul a concentrat întreaga sa experienţă acumulată pe parcursul unei vieţi întregi. „Othello” nu este o colecţie de arii şi ansambluri, ci o operă în care elementele compo-nente sunt îmbinate armonios într-un tot unitar, iar orchestra sublinează acţiunea, anticipând sentimentele per-sonajelor şi tragedia care urmează.

Cu opera „Falstaff”, Verdi şi-a în-cheiat ciclul său de opere. „Falstaff” a format un contrast total faţă de celălalte compoziţii verdiene, fiind o operă comică, o poznă, sau un ca-priciu al vârstei. Dar alăturată celor-lalte creaţii, se numără printre toate operele muzicale lăsate posterităţii de către Giuseppe Verdi ca pe un dar de preţ lăsat oamenilor din graţie divină.

Hedi S. SIMON

O carte despre mari compozitori

VIAŢA NOASTRĂ

15

Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

• Săptămâna trecută au fost lansate spre Eilat trei rachete “Kassam”. Una a căzut în regiunea industrială din Akaba-Iordania şi două au căzut în Marea Roşie. În ambele cazuri nu au fost pagube mari şi nici răniţi. Securitatea din Iordania a declarat că rachetele au fost trimese din Akaba şi a fost negat faptul că ar fi fost îndreptate spre Israel. De asemeni s-a menţionat că nu se cunoaşte locul de unde s-a tras. Din surse de securitate israeliene se declară că între Israel şi Ior-dania există o colaborare perfectă şi se spera că în scurt timp să se copnstate dacă s-a tras spre Eilat sau au fost ex-plozii întâmplătoare.

Sâmbătă dimineaţa poliţia israeliană a închis faleza sudică din Eilat, regiune a hotelului “Nesiha”, aceasta în urma fap-tului că doi scafandri au găsit în mare o rachetă care li s-a părut suspectă şi o echipă de specialişti a venit la faţa locului pentru a face cercetări. Până la sfârşitul cercetărilor faleza sudică din Eilat a fost închisă.

• Pe strada Kibut Galuiot din Nes Ziona a

fost găsit cadavrul unui tânăr în vsrsta de 24 ani, cunoscut poliţiei, care a fost înjunghiat în piept şi stomac. În urma primelor cercetări s-a constatat că tânărul a fost asasinat într-o ceartă de delicvenţi. Au fost reţinuţi pentru ancheta şase suspecţi.

• Cu ocazia deschiderii plajelor pen-

tru noul sezon, Ministerul Apărării Mediului înconjurător a întocmit un raport din care reiese că doar 60% dintre faleze au fost cu-rate, cele din Tel Aviv, Bat Yam şi Eilat. În falezele unde s-au găsit mai multe gunoaie au fost Emek Hafar, Hof Hasaron şi Gan Rove.

De la minister s-a mai comunicat faptul că au fost efectuate o serie de îmbunătăţiri în cea ce priveşte problemele de canalizare, ast-fel în anul 2008 au fost 14 cazuri, în 2009 zece cazuri iar în primul semestru al anului 2010, au fost patru cazuri. De asemeni a fost menţionat şi faptul că în anul 2009 s-au înecat 42 persoane dintre care majoritatea au intrat în apă după orele admise.

• În Aşdod au fost multe şedinţe şi discuţii în vederea

realizării proiectului de dezvoltare turistică a oraşului. S-au dat publicităţii planurilor de construcţie a unui amfiteatru, un parc de apă cel mai perfecţionat din Israel, amenajarea falezelor, etc. Printre planurile făcute a fost şi acela de a se construi o reţea de hoteluri. A fost iniţiată şi construirea la Marina din Asdod a hotelului “Meridian” care o să aibă 11 etaje,191 suite, o sală de congrese care să cuprindă 450 persoane şi un etaj la subsol pentru magazionare.

• În cadrul proiectului de luptă împotriva violenţii, al-

coolismului şi a drogurilor, primarul oraşului Askelon, BENI VACNIN a aprobat legea care interzice vânzarea al-coolului minorilor şi consumul de alcool noaptea în locuri publice, între orele 21 şi 06 dimineaţa.

• Aproximativ 200 membrii ai “Sindicatului Muncitorilor

Africani”, împreună cu familiile lor, au manifestat la Ieru-salim în faţa locuinţei primului ministru Beniamin Netaniahu, cerând ca munci-torii africani să poată părăsi ţara atun-ci când vor ei şi nu să fie expulzaţi. La manifestaţie au fost prezenţi deputaţi şi personalităţi publice care au încurajat cererea muncitorilor africani.

• Ministrul de Interne, Eli Işai a

aprobat cererea primarului din Aşdod, dr.Ihiel Lasri, de-a transforma Marina din oraş într-un port internaţional pe iahturi care să poată intra şi pleca din Israel în străinătate. Această hotărâre va contribui la dezvoltarea turismului în Asdod.

La ora actuală mai sunt de rezolvat o serie de probleme, în sensul că cetăţenii înoată şi pescuiesc pe teritoriul marinei încălcând legea şi îşi pun viaţa în pericol. O altă problemă sunt tinerii care stau pe

dig şi aruncă pietre în vase, pescarii strică digurile, etc. Di-rectorul Marinei a declarat că ar trebui să fie introdusă o lege care să impună amenzi mari tuturor celor care nu ţin cont

de regulile de bună funcţionare a Mari-nei.

• Cercetătorii In-

stitutului care se ocupă de maniferele din Israel au văzut la o distanţă de 6 km de ţărmul mării dintre Hertzlia şi Tel Aviv patru delfini maturi. Se apreciază că în Is-rael sunt aproximativ 360 delfini, dar sunt cunoscuţi doar 170.

• P r e ş e d i n t a

Asociaţiei de Protecţie şi Salvare a animalelor, Dr.Haia

Dinski, roagă populaţia să lupte împotriva actelor de cruzime comise împotriva animalelor şi a arderii pisicilor în focurile de tabără de LAG BAOMER. Preşedintă Asociaţiei a vizitat până în prezent diferite şcoli şi a apelat la elevi să reclame părinţilor, profesorilor pe cei care chinuesc animalele.

Ed. Grossmann

Poveştiri adevărate

BENI VACNIN

16

VIAŢA NOASTRĂ Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Bineînţeles că ridurile şi îmbătrânirea nu pot fi “prevenite”, dar într-o oarec-are măsură, putem vorbi de prevenirea

îmbătrânirii premature, a îmbătrânirii “urâte” şi înainte de vreme. Pielea este cel mai mare organ al nostru, fiind primul scut de apărare împotriva factorilor nocivi din mediu.

Dar când expunerea la factorii nocivi este îndelungată şi agresivă, pielea are extrem de mult de suferit, iar asta se vede mult înainte de vreme.

PrevenireLupta împotriva ridurilor începe cu mult

înaintea apariţiei lor. Iar cel mai simplu mod de a lupta împotriva lor este evitarea principalilor factori care le accelerează apariţia: fumatul şi razele ultraviolete.

Fără ţigări!“Evitarea fumatului, inclusiv a celui pasiv,

previne formarea ridurilor, îngălbenirea pielii, apariţia anumitor tipuri de cancer de piele şi de-gradarea colagenului cutanat”.

Fumatul împiedica oxigenarea corectă a pielii, ceea ce are ca efect acumularea toxinelor la nivelul tegumentului, dar şi regenerarea mai greoaie a pielii.

Fără prea mult soare!

“Este bine să ne protejăm pielea pe cât posibil împotriva razelor solare atât prin îmbrăcăminte, cât şi prin creme fotoprotectoare la nivelul zonelor neprotejate: fata, decolteu, mâini. Oche-larii de soare sunt foarte importanţi pentru că un soare puternic forţează ochii şi duce la apariţia “labei de gaşcă” în colţul ochilor”, declară Dr. Andra Cristea.

“Manifestările îmbătrânirii provocate de ex-punerea la razele UVA sunt de două tipuri: un-ele sunt imediate şi temporare, apar ca urmare a deshidratării şi dispar dacă aplicăm imediat pe piele produse hidratante; altele apar mai târziu şi constau în îngroşarea pielii în anumite zone, scăderea elasticităţii şi pierderea fermităţii pielii”, potrivit medicului Bruno Massa, autorul cărţii “Secretele unui ten mereu tânăr”.

O manifestare ce nu trebuie neglijată este apariţia pigmentaţiei neuniforme pe faţă şi la nivelul articulaţiilor. Efectele nocive ale razelor ultraviolete depind foarte mult de durată, oră şi gradualitatea expunerii la soare, de fototip (ca-pacitatea organismului de a produce melanina) şi de tipul de protecţie utilizat.

Îngrijire specială pentru pielea din jurul ochilor

Hidratează-ţi pielea din jurul ochilor cu

ajutorul unei creme speciale pentru această zonă. Foloseşte o cremă de ochi bogată care va hrăni intens pielea uscată pentru a preveni apariţia liniilor fine de expresie şi a ridurilor, precum pentru a le estompa pe cele deja exis-tente.

“Crema de ochi se întinde prin mişcări circulare ale degetului inelar, în sensul acelor de ceasornic, începând din colţul extern al ochiului şi con-tinuând prin estomparea uşoară a cre-mei în jurul zonei externe a ochiului, astfel încât pielea să nu fie întinsă pes-te măsură”, ne sfătuieşte Serena Gold-enbaum, beauty coach, Olay brand ambassador.

Tratare

“Tratarea” nu este un termen chiar potri-vit pentru riduri, tocmai pentru că nu există un tratament universal valabil care să ne scape de ele... cel puţin nu încă. Cremele şi produsele an-tirid de îngrijire a tenului sunt tot mai multe şi tot mai promovate. Dar chiar îşi fac treaba şi ne elimină ridurile?

Din păcate, oricât de frumoase sunt prom-isiunile din reclame, aceste produse au abilităţi limitate. Estompează ridurile, într-o oarecare măsură, dar numai pentru o perioadă relativ scurtă de timp.

Printre substanţele active conţinute, cele mai

des folosite sunt hidroxiacizii. Aceştia sunt acizi naturali, extraşi mai ales din fructe, care au un efect de exfoliere superficială. Sursele unor hi-droxiacizi sunt merele, cireşele - acidul maleic, laptele fermentat, ananasul, afinele - acidul lac-tic, strugurii - acidul tartric.

Acidul glicolic este cel mai cunoscut şi utili-zat hidroxiacid, fiind indicat pielii îmbătrânite, predispusă hiperkeratinizarii şi lipsită de elas-ticitate.

De asemenea, cremele antirid pot fi îmbogăţite cu antioxidanţi care intensifică producţia de co-lagen, compusul care oferă elasticitate pielii. Coenzima Q10 este o astfel de substanţă, care este produsă în mod normal în organism, dar a cărei producţie scade semnificativ după vârsta de 30 de ani.

Femeia...eterna poveste

Bucătăria – atelier de creaţieChips-uri sănătoase!

Dintre toate mâncărurile proaste pe care le putem

mânca chips-urile sunt cele mai cele. Sunt super ex-tra mega calorice, pline de E-uri şi tot felul de litere din astea dăunătoare. Dar ştim şi că, cel mai bine este să ne ţinem dieta sub control, să nu ne ignorăm poftele pentru că tot acolo ajungem. Avem aşadar o alternativă sănătoasă şi relativ uşoară pentru pofta de chipsuri.

Avem nevoie de:3 cartofi roz măricei, Sare, Rozmarin, busuioc uscatePiperUlei de măslineCu un cuţit foarte fin tăiem feliuţe de cartofi cam de 3 mm. Încercaţi să le tăiaţi cam la aceiaşi

mărime pentru că altfel o să aveţi unii cruzi şi alţi prea prăjiţi.Încingem cuptorul şi pregătim o tavă în care am pus hârtie de copt. Aşezăm feliuţele frumos

în tavă, fără să le înghesuim. Pensulam cu puţin ulei de măsline(foarte puţin, cât să adere condi-mentele). Eu am făcut de două feluri: primii cu sare şi piper iar a doua tava cu sare, rozmarin şi busuioc. Le-am pus pe amândouă în cuptor, pe rafturi diferite.

În funcţie de cuptor, au nevoie de cam jumătate de oră să se usuce.Bune şi sănătoase! S-aveţi poftta!

Tratăm ridurile sau le prevenim?

VIAŢA NOASTRĂ

17

Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Monstru din Loch Ness, legenda vie?

Relatări cu privire la un mon-stru acvatic, ce trăieşte în Loch Ness, Scoţia, datează

de acum 1500 de ani dar legenda modernă s-a născut abia pe 2 mai 1933 când a fost publicată ştirea că acest monstru a fost văzut.Un cuplu a susţinut ideea că monstrul era pe mal, traversând drumul de pe ţărm.

Ziarele britanice au trimis reporteri în Scoţia pentru a veda monstrul.S-au găsit urmele unui imens animal pat-ruped.Au fost luate mulaje cu urmele găsite în pământ şi trimise la Muzeul Britanic de Istorie a Naturii, care a anunţat că urmele erau ale unui hipo-potam.

În 1934, o faimoasă fotografie, prezenta o creatură asemănătoare cu un dinozaur, al cărei gât lung ieşea din apele învolburate. Această fotografie i-a făcut pe unii să speculeze că Nessie ( monstru ) era singurul supravieţuitor al unei specii dispărute de mult, ple-siozaurul. Plesiozaurul acvatic, se pre-supune că a dispărut împreună cu re-stul dinozaurilor, cu 65 de milioane de ani în urmă. Totuşi, Loch Ness, a fost ingetat în tim-pul erei glaciare, astfel încât această creatură ar fi trebuit să străbată calea dintre mare şi răul Ness în ultimii 10000 de ani. Plesiozaurul, despre care se crede că a avut sângele rece, nu ar fi pu-tut să supravieţuiască multă vreme în apele îngheţate din Loch Ness.

În anii ‘60 mai multe universităţi britanice au organizat expediţii la Loch Ness, utilizând un sonar pentru a cerceta adâncurile. Nu a fost descoperit nimic conclu-dent dar un semn de în-trebare rămâne fiindcă la fiecare expediţie, opera-torii sonarului au detec-tat imense obiecte sub-acvatice care se mişcau, fenomen pe care nu l-au putut explica.

În 1975, Academia de Ştiinţe Aplicate din Bos-

ton a combinat sonarul cu fotografia subacvatică. După ce au făcut fotogra-fia, au mărit-o zărind posibilă înotătoare imensă, creatura asemănătoare unui plesiozaur.

Cercetări se fac în continuare, entu-ziasmul turiştilor şi al investigatorilor profesionişti sau amatori neputând fi stăvilit.

Un mit poate fi descris în mai multe feluri: o legendă, un basm, un produs al folclorului. Sunt poveşti tradiţionale, adesea cu o natură simbolică, referitoare la o persoană sau un loc anume. Originile lor

se pierd de multe ori în negura timpului. Mitul se poate modifica şi poate evolua o dată cu trans-miterea sa de la o generaţie la alta. Există mituri despre zei şi zeiţe, precum cele din mitologia greacă şi

romană. Uneori, miturile descriu povestea unor figuri legendare, ţesute în fibră istoriei unei naţiuni.

Triunghiul Bermudelor, poarta către altă galaxie ?

Unii cred că legile fizicii nu se aplică în Triunghiul Bermudelor. Este unul din cele două locuri din lume unde

acul busolei nu arata nordul adevărat, mag-netic.

I se mai spune Zona Crepusculară şi este aproximativ creat de Florida, Insula Bermu-da şi Puerto Rico.

Rapoarte despre ciudatele dispariţii din această zonă datează dinainte de 1950. Este o regiune oceanică, care “înghite” vase

şi avioane fără să lase urme.Începutul istoriei Triunghiului Bermudelor, datează de pe 16.09.1950, cu un articol în care se vorbea despre dispariţii ale vaselor şi avioanelor între Florida şi Bermuda.În anii următori au apărut tot felul de ipoteze, despre cine ar fi vinovat ( extratereştrii) şi despre câte “victime” au fost, din 1955 până în prezent : 428 de vase. Adevărata legenda a Triunghiului Bermudelor a început la 5.12.1945, cu faimoasa dispariţie a “Zborului 19”, în care cinci bombardiere au dispărut misterios împreună cu alt avion de căutare venit după ele, deci 6 avioane şi 27 de oameni. Nu au fost găsite nici până azi.Alte incidente , de aceeaşi natură , s-au atrebuit tot Triunghiului Bermudelor.

Totuşi nu se poate spune cu certitudine dacă Tiunghiul Bermudelor este adevăr sau doar o legendă pentru că majoritatea dispariţiilor pot fi explicate raţional şi pentru că nu se ştie cu precizie dacă evenimentele atribuite acestei zone au şi avut loc acolo pentru că nu s-au descopeirt probe evidente în acest sens. În continuare însă, Triunghiul Bermudelor ridică semne de întrebare .

18

VIAŢA NOASTRĂ Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Ştiri din românia

Ministerul Turismului plăteşte aproape 100.000 € pentru concertele de 1 Mai

Firma care va încasa 95.136 de euro de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turis-mului (MDRT) pentru organizarea, la Nep-

tun, a spectacolelor de 30 aprilie şi 1 Mai e Para-digma Group

Paradigma Group a orchestrat, anul trecut, fes-tivalurile de la Mamaia şi Mangalia (Calatis) şi s-a ocupat de partea tehnică a concertelor Iron Maiden, Metallica, John McLaughlin, Kylie Minoque, Leo nard Cohen, Lenny Kravitz sau Massive Attack. Plaja de la Neptun va fi “atacată”, însă, exclusiv de artişti au tohtoni: Smiley, Fly Project, Puya, Alex, Laurenţiu Duţă, Andreea Bănică şi Akcent.

Onorariile acestora reprezintă doar o parte a sumei plătite de MDRT. Antreprenorul Paradigma se va ocu-pa de tot ce este legat de spectacolele din cele două zile: montare/demontare scenă şi echipamente, focuri de artificii, proiecţii de filme pe plajă, petreceri antre-nate de 8 DJ, transport, asigurarea pazei, pompieri, salvare, salubritate etc.

Doar doi competitori

Pentru desemnarea organizării spectacolelor de la Neptun, s-a organizat o selecţie de oferte, s-au prezentat doi competitori (al doilea fiind Five’s) şi a câştigat “firma cu preţul cel mai mic”, a explicat Biroul de Presă al MDRT.

Turiştii se vor putea plimba şi cu Bricul Mircea, în urma unei înţelegeri făcute între MDRT şi Minis-terul Apărării Naţionale, însă contra cost.

“Din studiile pe care le-am făcut în anii trecuţi, a reieşit că pe litoral de 1 Mai merg tinerii între 18 şi 34 de ani dornici de turismul activ şi de turism cu foarte mult agrement, cu foarte multă distracţie”, a declarat marţi ministrul de resort, Elena Udrea.

“Pentru zilele de 30 aprilie, 1 şi 2 mai, deja locuri-le scoase la vânzare au fost cumpărate. Mamaia este staţiunea cu 90% grad de ocupare, dar s-au rezer-vat locuri de cazare şi în Costineşti şi Vama Veche. Totodată, turiştii vor merge şi în Neptun, acolo unde MDRT şi-a concentrat acţiunile în acest an, faţă de anul trecut, când aceste acţiuni au fost organizate în Mamaia”, a adăugat ea. Ministrul a afirmat că nu cunoaşte ce sumă a fost alocată pentru evenimente, precizările venind, ulterior, de la subordonaţii d-nei Udrea.

Majoritatea occidentalilor care se gândesc la o vacanţă în România au o strângere de

inimă. Se tem că dacă ajung aici nu vor fi în siguranţă, arată o cercetare făcută de THR, compania implicată în crearea brandului turistic naţional

Cei care iau în calcul posibilitatea de a-şi petrece pentru prima dată vacanţa în România se tem de nesiguranţa pe care ar putea să o întâlnească, nu se aşteaptă la mare lucru de la infrastructură şi vor şi altceva decât dan-suri tradiţionale, indică cercetarea făcută de THR, compania care lucrează la crearea brandului turistic românesc. "Străinii care au participat la studiu şi care nu au vizitat până acum România se tem de nesiguranţa pe care ar putea-o întâlni aici în timpul vacanţelor.

Dintre cei care au vizitat România, ma-joritatea şi-au schimbat părerea în bine cu privire la acest factor. Totodată, dintre cei care au vizitat ţara noastră, cei mai mulţi au preferat peisajele şi natura, acestea fi-ind elemente care diferenţiază România de alte destinaţii", a spus Jorn Gieschen, directorul de marketing şi strategie al destinaţiilor din cadrul THR, citat de Me-diafax. În ceea ce priveşte siguranţa pe care România o oferă turiştilor, aceasta este mult sub nivelul mediu din Uniunea Europeană.

Nu dau importanţă infrastructurii

Jorn Gieschen a încercat să vadă ce îşi doresc turiştii străini. "Ar prefera în vacanţele în România experienţe auten-tice. Aceştia nu caută doar locuri is-torice, ci vor să experimenteze altceva decât muzică şi dansuri tradiţionale. Ar prefera, de exemplu, să asiste la prepararea specialităţilor tradiţionale româneşti", i-a arătat cercetarea. Un lu-cru îmbucurător relevat de studiu este că

puţini occidentali dau importanţă infra-structurii.

“Turiştii străini ştiu că nu se pot aştepta să găsească în România drumuri-le din străinătate. De asemenea, în ceea ce priveşte unităţile de cazare, ei pot accep-ta nu hoteluri de cinci stele, ci proprietăţi cu arhitectură specifică, simplă şi auten-tic românească”, a continuat Gieschen.

Analiza realizată arată că 29% dintre persoanele intervievate ar lua în calcul posibilitatea de a-şi petrece vacanţele în destinaţii româneşti, în timp ce 44% dintre turiştii străini nu intenţionează să vină în România. Ca factor de atractivi-tate pentru petrecerea vacanţelor, Româ-nia ocupă locul al şaselea, cu 1,1%, după ţări precum Ungaria şi Turcia (2,4%), Re-publica Cehă (2%), Polonia (1,4%) şi Bul-garia (1,3%). După România s-au situat Ucraina (0,9%) şi Serbia (0,8%), scrie Me-diafax.

Dintre turiştii străini intervievaţi care au vizitat România, 56% au declarat că ar reveni şi ar recomanda România per-soanelor cunoscute, 12% au spus că vor recomanda România ca destinaţie de vacanţă, însă nu vor mai reveni (călători din Statele Unite ale Americii şi Franţa), iar 30% nu vor reveni şi nici nu vor face recomandări (Germania, Ucraina şi Ru-sia). La analiza realizată telefonic de THR au participat 10.800 de turişti, din opt ţări, respectiv Germania, Franţa, Ita-lia, Marea Britanie, Austria, Rusia, Un-garia şi SUA.

Ţara care nu-ţi inspiră siguranţă.

Cu ce îi sperie România pe turiştii străini

VIAŢA NOASTRĂ

19

Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

65 ani de la prăbuşirea Germaniei hitleriste (IV)Falimentul

„Crimă şi pedeapsă”Ing. Baruch SEMELMAN

Continuare din numărul trecut

Reînvierea ritualului secret cavaleresc medieval, imitarea ordinelor cavaleri-lot teutoni (glugi, cruci, cai, cisme,

pinteni), reînoirea culturii germane cu motive şi simboluri magice medievale (curentul „Sturm und Drang”), preluarea tendenţioasă a unor idei şi concepte filosofice (Nietzche, Spengler, Fichte) au exercitat o fascinaţie imediată asupra gândirii şi comportamentului tineretului german. În legătură cu rolul tineretului în perioada hitler-ismului în Germania, istoricul Tudor Nedelcea, redactorul şef al publicaţiei „Neamul Româ-nesc”, publică un articol în care arată următoarele lucruri: „În general, programele tinereşti aveau un caracter radical şi uneori fanatic.Tinereţea conţine în sine germenii unei noi spiritualităţi, dar tinerii nu-şi dau seama că această spirituali-tate nu este <energie politică>, ci numai <potenţă dinamică> , că ideile nu pot deveni, întotdeauna, realităţii”. Legat de această problemă, Petre Andrei face în „Sociologie generală” (Craiova, Scrisul Românesc, 1936) următoarea remarcă : „Tânărul vrea să fie ascultat, să-şi impună ideile, să schimbe realitea, căci simte într-însul torente de forţă, care i-ar permite să se împotrivească oricui, de aici îndrăzneala, nu arareori ofensa-toare a tinerilor. Omul matur însă îşi dă seama că cine vrea să conducă un grup de oameni tre-buie mai întâi să adopte el ceva din spiritul gru-pului, pentru a putea să-i impună apoi treptat şi pe nesimţite idealul său propriu”. mmmDar să-i dau cuvântul în continuare lui Tudor Nedelcea : „Adevăr valabil nu numai pentru starea de spirit din Germania, dar şi din alte ţări conduse de dic-tatori. În Italia, fascismul propovăduit de Benito Mussolini a devenit victorios în 1922, tocmai printr-o dură organizare a tineretului. Copiii între 8 - 14 ani ei deveneau <avangardişti>, dobând-ind educaţie militară. Cei care împlineau 18 ani intrau în <fasci giovanile di combattimenti>, sub impulsul unor formule magice („cartea şi sabia”, „rugăciunea şi lupta”), fiind înscrişi în partidul fascist. Tineretului german i se adăuga, la aceeaşi direcţie de gândire politică şi orga-nizare militară, antisemitismul, ideea purităţii şi superiorităţii rasei germane, antimarxismul şi antibolşevismul”.

Referinduse la fascismul în sine, Tudor Ne-delcea scrie : „Ce înseamnă fascismul ? <Eu contra semenului meu, societatea mea contra al-tor societăţi, atura contra culturii, instinctul con-tra raţiunii, ca şi apoteoza forţelor morţii al cărui nume este infernul>. Sau, altfel spus cu cinism de Hitler :<În sfârşit i-am eliberat pe oameni de înjositoarea prejudecată a conştiinţei şi mora-lei>. La Poznan, la 4 octombrie 1943, adresân-du-se şefilor SS: <Majoritatea dintre dv. ştiţi ce înseamnă să vezi laolaltă o sută de cadavre, sau 500 de cadavre, ba chiar o mie de cadavre. Să vezi toate astea, şi să rămâi totuşi un om onest, iată ce ne-a dat nouă tărie ! Este o pagină de glo-rie încă nescrisă din istoria noastră, o pagină care

poate nici nu va fi scrisă vreodată>. Iar Magda, soţia lui Goebbels, omul-microfon, după ce şi-a omorât cei şase copii : <Cu copiii am terminat, acum să vedem ce facem noi>.

Fascismul mai înseamnă dictatură (de la latinul dictatura = a porunci), adică puterea absolută a unui dictator, în vremuri şi circumstanţe istorice demenţiale.Totalitarism, absolutism,tiranie, des-potism. În genere, formele de guvernământ, dar îndeosebi sistemele de conducere dictatorială, valorează atât cât reprezintă ca valoare personală dictatorul, care a instaurat şi diriguit sistemul.

Dictatura naşte dictate ca cel de la Viena din 2 noiembrie 1938, prin care Ungariei i se atri-buie 12.000 kmp din teritoriul Cehoslovaciei dezmembrate ; cel din 21 martie 1939, când Germania anexează Danzig-ul (Gnansk) de la Polonia ; şi, în sfârşit, dictatul de la Viena, prin care partea de nord a Transilvaniei (43.492 kmp şi 2.667.000 locuitori, în majoritate români) este smulsă României şi predată Ungariei hortyste. Germania şi Italia <garantează> noile frontiere ale României”.

„Dictatul scrie Milton G. Lehrer este un act arbitrar, inechitabil şi apolitic, impus cu violenţă de cei doi dictatori ; Ducele şi Führerul, care au crezut că Europa culturii milenare a căzut atât de jos încât destinele ei pot fi scrise de doi aventu-rieri, erijaţi în conducători. Dictatele impuse de dictatori au avut întotdeauna soarta făuritorilor lor. Nimic nu se poate clădi într-adevăr pe violenţă, după cum nimic nu se poate clădi pe nisip : nici dictaturi şi nici dictate” (Milton G. Lehrer. Ardealul pământ românesc. Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, 1989).

* * *

Aşa cum arată renumitul jurnalist Tudor Ne-delcea, „modelul” fascist al lui Mussolini şi Hit-ler n-a rămas în graniţele ţării lor. Alte epave ale acestei ideologii, mărunţii führeri, au mânjit, cu crimele săvârşite, istoria ţărilor lor.

În Estonia activa organizaţia fascistă „Cru-cile Tunetului”, în Lituania „Lupii de Oţel”. În Slovenia, generalul Lev Rupnik era şeful organizaţiei „Apărătorii patriei slovene”. Naţional-socialiştii greci ai lui Gheorghias Mer-curi (tatăl actriţei Melina Mercuri) şi partizanii fascişti ai generalului grec Grivas împărtăşeau aceeaşi ideologie şi aceleaşi metode, ca şi parti-zanii lui Mussert, Quisling şi von Tonningen din Ţările de Jos, din Norvegia sau din Belgia. În Olanda activa „Liga naţional-solidariştilor olan-dezi”, care urmărea reconstituirea imperiului olandez (Ţările de Jos, Belgia şi Luxemburgul într-o singură comunitate politică). Separatiştii flamanzi de orientare fascistă acţionau în „Uniu-nea naţionalistă flamandă” şi în „Comunitatea germano-flamandă”.Fasciştii francezi erau grupaţi în jurul lui Jaques Doriot, a scriitorului Robert Brasilbach, Pierre Drieu La Rochelle, Marcel Déat, Marcel Bucard. În Croaţia, ustaşii lui Ante Pavelici au executat peste 400.000 de

sârbi şi au exterminat, în lagăre de concentrare, peste 40.000 de evrei (pe larg, în Jacques de Launay. Ultimele zile ale fascismului în Euro-pa. Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985). În România, mişcarea legionară grupată în „Garda de Fier” de sub conducerea lui Horia Sima şi Corneliu Zelea Codreanu, a recurs la acţiuni criminale care s-au lansat cu mii de vic-time în rândul populaţiei evreieşti, culminând cu rebeliunea legionară din ianuarie 1941, când au fost masacraţi un număr apreciabil de evrei, in-cendiate sinagogi, distruse şi jefuite bunuri mo-bile şi imobile care aparţineau evreilor. Este de menţionat că acestei organizaţii criminale i-au căzut victimă o serie de intelectuali şi politicieni români, cum au fost Petre Andrei, Nicolae Iorga, Virgil Madgeru ş.a.

* * *

Dau cuvântul în cntinuare lui Tudor Nedel-cea: „Din respect pentru adevăr şi istorie este cazul să amintim şi de o mişcare de rezistenţă germană, recunoscută oficial abia la aniversa-rea a 50 de ani (20 iulie 1994) de la încercarea de atentat la viaţa führerului. <Atentatul trebuie să reuşească cu orice preţ se adresa generalul-maior Henning von Tresckow contelui Claus von Stauffenberg, cel care avea să plaseze o bombă sub hărţile de război din biroul lui Hit-ler. Trebuie să demonstrăm lumii şi istoriei că mişcarea de rezistenţă a îndrăznit să facă acest pas decisiv. Restul nu mai are importanţă>. Complotul nu a reuşit, gestul însă rămâne, ca simbol şi al unei alte Germanii. Conspiratorii au acţionat încet şi cu maximă precauţie, datorită terorii exercitate de Gestapo, nevoiţi să respecte regulile conspirativităţii. Dar au existat şi alte mişcări de rezistenţă subterane : reprezentanţi ai social-democraţiei, ai sindicatelor, ai bisericii lutherane şi chiar unii militari de rang superior, precum feldmareşalul Erwin Rommel („Vulpea din deşert”). În clandestinitate a acţionat şi o organizaţie studenţească de la Universitatea din München, intitulată <Trandafirul alb>. Încă din 2 februarie 1936, sub preşedenţia lui Thomas Mann, s-a creat un comitet pentru pregătirea <Frontului popular> din Germania. Apelurile scriitorului la blândeţe, la umanitate, la raţiune au fost prea puţin ascultate şi urmate, iar valurile de emigrări, începând cu aprilie 1933, au diminuat din forţa de rezistenţă a intelectualilor opozanţi regimului hitlerist. Încercările rezistenţei ger-mane în interiorul ţării sunt meritorii, constituin-du-se într-o făclie în tenebrele celei mai obscure epoci din istoria modernă a Germaniei. Ascen-siunea pe scena istoriei şi conducerea lumii de către dictatori trebuie să fie un avertisment şi o permanenţă a conştiinţei fiecărui individ. Cinia-mul şi aberentele idei din <Mein Kampf> tre-buie să fie un memento pentru cei de azi”.

sfârşit

20

VIAŢA NOASTRĂ Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

În rubrica de faţă, ziarul nostru îşi propune să prez-inte apariţiile legislative din

România, ce interesează cetăţenii is-raelieni de origine română, precum şi cetăţenii români ce domiciliază sau au reşedinţa în Israel.

Solicităm ca dumneavoastră, citi-torii, să ne sugeraţi idei de prezen-tare a legilor sau ordonanţelor ce reglementează interesele dumneavoastră.

***

O altă modalitate de do-bandirea proprietăţii este con-tractul de donaţie. Spre de-

osebire de contractul de vanzare-cumpărare, prezentat în numărul anterior, ca de altfel de majoritatea contractelor civile- care au caracter bilateral (sinalagmatic) şi oneros, donaţia, deşi strămută irevocabil dreptul de proprietate asupra unui bun ori un alt drept real sau de creanţă, este un contract unilateral şi gratuit. Actele juridice cu titlu gratuit se împart în liberalităţi , prin care o parte procură celeilate părţi un avantaj material, micşorandu-şi patrimo-niul, fără să obţină, în schimb un contraechivalent, şi acte dezinteresate, prin care se face un serviciu gratuit, fără a se micşora patrimoniul celui care îl face. Astfel, contractul de donaţie se înscrie în categoria liberalităţilor. Se poate dis-pune cu titlu gratuit, fie prin acte între vii ( prin donaţie) fie prin acte pentru cauză de moarte (prin legat). Între donaţii şi succesiuni există anumite interferenţe. Astfel, întrucat donaţia făcută micşorează patrimoniul gratificantului, le-giuitorul, în vederea ocrotirii unor membri apropriaţi ai familiei donatorului, a căutat să limiteze abuzul de donaţii, instituind o interdicţie de a dispune prin acte juridice cu titlu gratuit, şi anume, rezerva succesorală. Prin urmare, în prezenţa descendenţilor, ascendenţilor privilegiaţi şi a soţului supravieţuitor, cel care gratifică, va trebui să ţină seama să nu încalce rezerva succesorală, care este deferită prin lege moştenitorilor enumeraţi mai sus. O donaţie ce încalcă rezerva succesorală este supusă reducţiunii. În ceea ce priveşte instituţia raportului succesoral, se presupune că donaţiile făcute moştenitorilor sau soţului supravieţuitor reprezintă un avans asupra părţii din moştenire ce li se va cuveni, astfel încat, în lipsa un ei cauze exprese de scutire de raport, moştenitorii amintiţi sunt obligaţi să raporteze donaţia- adică să readucă la masa succesorală bunurile primite cu titlu de donaţie. Printre caracterele juridice ale donaţiei enumerăm:

a) Donaţia este un contract unilateral, deoarece dă naştere la obligaţii numai în sarcina donatorului;

b) Donaţia este un contract esenţialmente gratuit. În ca-zul donaţiei cu sarcină, contractul este oneros în limitele valorii sarcinii şi gratuit numai în limitele valorii bunurilor donate, care depăşesc valoarea sarcinii;

c) Contractul de donaţie este un contract translativ de proprietate. Efectul translativ al dreptului de proprietate sau al altui drept real ori de creanţă, acesta se produce între părţi şi faţă de terţi după regulile de drept comun;

d) Contractul de donaţie este un contract solemn. So-lemnitatea acestui contract, adică autenticitatea, este cerută de legiuitor, pe de o parte pentru a proteja dorinţa donatoru-lui contra sugestiilor şi captaţiilor care se pot exercita asu-pra voinţei sale, iar pe de altă parte , prin contractul auten-tic se asigură principiul irevocabilităţii donaţiilor , căci, dacă donaţiile s-ar putea face prin orice act sub semnătură privată, înscrisul ar putea fi lesne distrus de donator, iar principiul irevocabilităţii donaţiilor încălcat.

Sancţiunea nerespectării solemnităţii contractului de donaţie constă în nulitatea absolută a actului, cu unele excepţii prevăzute strict şi limitativ de lege, ca, de exemplu, darul manual.

Informaţii legislative Rubrică redactată de avocat Lucian Piţigoi

Aberman Berthold-TELLU

Uitarea Adesea singurul leac al durerilor noastre constă în uitare; dar noi

uităm leacul (Gracian)

Se pare că uitarea este un fenomen relativ simplu dar realitatea arată că uitarea nu e doar o consecinţă firească a procesului de îmbătrânire.

Nu ar trebui să dispară niciodată durerea sau plăcerea, căldura sau frigul, sănătatea sau boala.Achiziţionăm toată viaţa informaţii şi le păstrăm reactualizându-le dar în timp, ele se degradează şi treptat dispar.Acest fenomen a constituit preocuparea multor cercetători psi-hologi.Este uitarea un fenomen natural?Răspuns afirmativ şi necesar solicitările fiind mereu actuale, spre a face loc depozitării.Reactualiza-rea e doar ce ne este necesar, selectiv-eliminăm ce e în plus spre a nu deveni o povară pentru memorie.

Între uitare şi memorie există relaţii dinamice, fiecare acţionând una asupra alteia.Uitarea totală imposibil de a o reactualiza o întâlnim în cazurile patologice.Între cât uităm şi cât memorăm apreciem uitarea.Pot fi luat ca exemplu...încerc să uit vîrsta încercând conform principi-ului adoptat în ultima vreme de a refuza minciuna altora minţindu-mă singur.Sunt născut mai devreme dar...parcă era ieri..

Uităm tot ce îşi pierde actualitatea, îşi pierde valoarea, nu mai răspunde necesităţilor.Psihologul german H.Ebbinghaus care s-a preo-cupat de ritmul uitării a fixat o curbă a ei devenită clasică.Uitarea diferă de la om la om intervenind mărimea materialului memorat, semnificaţia ,vîrsta.Odată cu înaintarea în vîrstă, memoria suferă un proces de di-minuare şi astfel începe şi îngrijorarea când memoria începe să jo-ace feste, ne deranjează golurile de memorie.Tulburările de memorie intervin când omul se rătăceşte într-un loc până atunci familiar, uită numele celor apropiaţi, uită aragazul sau apa neînchise.Boala care s-a dezvoltat odată cu lumea modernă numită Alzheimer este o afecţiune a creierului care determină o diminuare a memoriei şi a vieţii obişnuite.Este o boală cerebrală degenerativă, cea mai frecventă dintre demenţe şi duce la degradarea progresivă a funcţiilor cognitive.Statistic în lume 18 milioane de persoane au demenţa iar până în 2025 numărul lor va creşte îngrijorător la 34 milioane.Am găsit undeva scris de mult dar foarte actual:

“Uitarea nu doare pe cel care uită.Uitarea întristează doar pe cel ui-tat! Uitarea face din ceea ce este în ceace a fost, lăsând loc pentru ce va fi. Uit de la mână până la gură, uit dar nu iert, nu-mi uit propriile păreri, mă vei uita, că şi uitarea e-nscrisă-n legile omeneşti..”

Folosim mai des cuvântul Lapsus care reprezintă incapacitatea cuiva de a-şi aminti un lucru ştiut pe moment.Devenim mai uituci odată cu vîrsta şi nu odată ni se întâmplă să avem ochelarii pe nas şi să întrebăm pe cineva din jur unde-s ochelarii.Un consult medical are întotdeauna darul de a ne linişti.Cine aude mai greu, memorează şi mai greu, lipsa de somn, stresul, lipsa vitaminei B12 din corp, fumătorii, consumul ex-agerat de alcool, sedativele diminuează capacitateade gândire la fel ca hipertensiunea arterială sau diabetul.Sigur, uitarea este necesară uneori.Nu uităm părinţii, greutăţile trecutului.Uitarea este mai dureroasă ca tristeţea! Este ca o supapă care lasă să se evaporeze ceea ce nu mai co-respunde noilor solicitări, contribuie la echilibrarea sistemului de adap-tare..Vârstnicii uită de regulă evenimentele recente dar le pot evoca pe cele îndepărtate.Memoria este un proces prin care stocăm, întipărim şi reactualizăm informaţiile.Ea este activă, stochează informaţiile, este selectivă.Creierului îi este frică să nu se suprasolitice anulând mai mult decât poate şi astfel intervine uitarea.

Sigur că anii de uitare sunt de amărăciune, amintirile se pierd, răsfoieşti în cartea amintirilor vechi pagini şi nu mai regăseşti ceea ce mai erau actuale.

Sigur amintirile pot fi abstracte, amare, arzătoare, brutale, calde, ciudate, dure, confuze, duioase, erotice, fericite, tandre şi câte altele.

Ne uităm unii la alţii şi e bine , ne bucurăm că ne recunoaştem. -De ce nu dormi Iţic? -Păi cum să dorm?Ai uitat că mâine trebuie să-i restitui vecinului

nostru cei 2000 de dolari împrumutaţi? Soţia iubitoare deschide larg fereastra spre apartamentul vecinului şi

strigă spre a fi convinsă că e auzită: -Vecine!Să şti că Iţic mâine nu are de unde să-ţi înapoieze banii! -Acum tu poţi dormi liniştit.El m-a auzit că avea fereastra deschisă. Uită de griji. Acum el nu va mai putea dormi...Doar nu e nou proce-

deul!

VIAŢA NOASTRĂ

21

Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Ing. Itzhac GUTTMAN BEN-ZVI

Sionismul în lumina istoriei

Spre sfârşitul secolului 19, doi dintre străbunicii mei - Iaacov Itzhac din Moineşti şi Iosef Meir din Podul Il-ioalei - doi rabini, la o vârstă înaintată, au venit în Eretz Israel, să trăiască ultimii ani ai vieţii în Ţara Sfântă; ei au fost înmormântaţi la Ierusalim (Iosef Meir) pe Muntele Măslinilor şi la Tzfat (Iaacov Itzhac).

Timp de mulţi ani, în decursul diasporei, evreii ve-neau în Eretz Israel, să-şi trăiască ultimii ani ai vieţii, îndemnaţi de credinţa religioasă profundă; Eretz Israel a fost şi a rămas întotdeauna, singura noastră patrie, chiar şi în timpul diasporei, chiar dacă era o patrie virtuală, un teritoriu dominat de alte ţări; în decurs de milenii, în toate rugăciunile lor, zilnice şi de sărbători, evreii îşi exprimau, cu consecvenţă şi perseverenţă, ataşamentul la Eretz Is-rael, la Ierusalim, Oraşul Sfânt.

Poporul evreu, timp de milenii, i-a păstrat limba (ebraica), cultura, religia, şi-a dezvoltat o artă, o muzică, o arhitectură, o literatură, un sistem educativ, o filozofie, o concepţie de viaţă, un sistem sanitar. În peregrinările sale în mai toate ţările lumii, şi-a însuşit limbi şi dialecte, dar a perseverat în a-şi menţine limba şi cultura ebraică, patrimoniul naţional, care întărea legătura indestructibilă cu unica, îndrăgita şi neuitata sa patrie.

În secolul 19, au apărut şi s-au înmulţit manifestările de concretizare a acestor legături cu patria noastră, cu patrimoniul nostru naţional. Au apărut organizaţii de natură sionistă, ca Hovevei Zion, s-au propagat mişcări de emigrare în Eretz Israel. În contextul manifestărilor antisemite numeroase, în special în Europa, al pogromu-rilor îngrozitoare din Rusia, Ucraina, Polonia şi alte ţări - au apărut şi s-au manifestat, oameni de cultură, scriitori, intelectuali de tot felul, care au analizat situaţiile, şi-au exprimat opinii şi idei, cu o indicaţie destul de clară, că a venit momentul ca poporul evreu “să-şi ia soartă” în mâinile sale.

Nu numai evreimea rusă, poloneză, germană, austro-ungară, sau franceză - dar şi evreii din România acelor vremuri - au dezvoltat idei, s-au manifestat în sensul unei renaşteri naţionale a poporului evreu.

În decembrie 1881, s-a organizat la Focşani, în nou-născutul regat al României, un congres sionist, o primă manifestare de organizare a unei mişcări sioniste, de renaştere naţională a poporului evreu.

O consecinţă a acestui congres, a fost emigrarea unei masse de evrei în Eretz Israel, mulţi din Moineşti şi alte oraşe şi târguri româneşti.

Iată ce scrie David Ben Gurion, primul ministru al Israelului, într-o scrisoare oficială adresată rabinului Zvi Guttman, la 17 noembrie 1961:

“...Evreii din România au fost dintre cei ce au pus primele baze ale colonizării agricole, ce a dus la renaşterea ţării (Zihron Iaacov şi Rosh Pană) şi ei până în ziua de azi sunt în fruntea emigrării, iar contribuţia lor la dezvoltarea ţării este excepţională, mai preţioasă ca aurul...”

Frământările în rândul evreimii europene, în contex-tul acţiunilor antisemite şi ale pogromurilor, au dus la o recunoaştere a necesităţii organizării unei mişcări de renaştere naţională - ceeace era în concordanţă şi cu spiri-tul vremii, când în Europa erau deja, în multe ţări, mişcări de independenţă naţională. Spre sfârşitul secolului 19, a apărut un vizionar evreu, Theodor Herzl, influenţat, aş spune chiar revoltat de “Afacerea Dreyfus”, care a iniţiat organizarea Congresului de la Basel în 1897, congres care a stabilit înfiinţarea Organizaţiei Sioniste, o instituţie politică a poporului evreu, a cărui scop principal era de a crea un stat evreiesc, unde să se concentreze majoritatea poporului evreu, care să redevină patria acestui popor, ţara sa veche\nouă, în Eretz Israel.

Ca instituţie politică, Organizaţia Sionistă a iniţiat o largă activitate de propagare a scopurilor naţionale evreieşti. Herzl, iar după moartea sa în 1904, ceilalţi conducători sionişti, au luat legături politice cu conducători ai puterilor din acea vreme - Turcia, Ger-mania, Anglia, Franţa, Austro-Ungaria - pentru a obţine

suportul politic necesar realizării “visului” de a înfiinţa Statul Evreu. Printre cele mai importante succese ale acestor activităţi, a fost Declaraţia Balfour din 2 noiemb-rie 1917, prin care Anglia recunoaşte dreptul evreilor de a crea în Eretz Israel, un cămin naţional.

Herzl a înfiinţat Organizaţia Sionistă, a creat sionis-mul politic. Multe din comunităţile evreieşti, şi în special printre evreii ce au emigrat şi s-au stabilit în Eretz Israel, erau convinşi că activitatea politică, absolut necesară, nu este suficientă; este necesară şi o activitate practică, de clădire, de construire a acestui cămin naţional, de re-alizare a unei structuri statale a viitorulu stat evreu. A apărut sionismul practic. Cu timpul s-a realizat o sinteză între activitatea politică şi cea practică a mişcării sioniste.

Dacă în 1882 a avut loc un prim val de emigrare, la începutul secolului 20 a avut loc un al doilea val de emigrare, care a adus în ţara sute şi mii de tineri, care au înfiinţat colonii agricole. Greutăţile întâmpinate de aceşti noi emigranţi, dificultăţile de ordin economic, social, medical, cultural, au dus la o soluţie originală, o gândire nouă şi anume s-a concretizat şi formulat o ideologie, bazată pe o realitate bineînţeleasă, o soluţie fără precxe-dent :s-a înfiinţat Kibutzul, aşezarea cu un trai în comun. Era această o revoluţie socială, economică, culturală, o realizare evreiască sui-generis, cu o amprentă istorică de amploare. Kibutzul este o soluţie de comună totală; s-au iniţiat şi alte forme economice şi sociale, ca mosa-vul, în care anumite elemente sunt private, individuale; moşavaua, în care toate bunurile sunt private. Acţiunea de colonizare, de realizare de noi aşezări, în special agri-cole, s-a răspândit, şi pe harta Eretz Israel au apărut multe aşezări noi de tot felul.

Una din problemele detectate de la începutul activităţii Organizaţiei Sioniste, a fost aceea de a mobili-za fondurile necesare construcţiei acestui cămin naţional. Cu înţelegere, competenţă şi simţ practic, realistic, s-au creat Fondul National-KKL-(Keren Kaiemet Leisrael) de mobilizare de fonduri prin donaţii ale evreilor din toată lumea (puşculiţa alb-albastră, care se găsea în mai toate casele evreieşti din lume), fond al cărui scop era de a cumpăra terenuri în Eretz Israel. Pentru sprijini-rea de achiziţionare de unelte agricole şi construire de clădiri necesare înfiinţării de aşezări, s-a creat fondul numikt Keren Hayesod. Aceste două fonduri - Fondu-rile Naţionale - au avut un rol deosebit de important în construcţia elementelor statale ale viitorului Stat.

O altă problemă ce s-a ivit încă de la începutul creării de noi aşezări, a fost aceea a securităţii; emigrarea evreilor, nfiinţarea de aşezări, a determinat bande de tâl-hari arabi, să vină în ţară şi să fure bunuri, echipamente, chiar să omoare locuitori. A fost necesară constituirea unei organizaţii de apărare, o poliţie; aşa s-a creat organizaţia de apărare Hashomer, care a funcţionat mulţi ani.

În 1917 armata engleză a învins armata turcă şi a de-venit puterea ce a dominat în această ţară. Ulterior, după primul război mondial, Anglia a căpătat din partea Li-gii Naţiunilor, mandatul asupra Palestinei, numele ce l-a căpătat tara, după numele vechiului popor filisteni, care au locuit pe acest teritoriu în antichitate.

La începutul anilor 20, au venit în ţara mulţi evrei, un al treilea val de emigrare, iar spre sfârşitul anilor 20, un al patrulea val. În anii 20 s-au creat instituţii, ca de exem-plu Histadrutul (sindicatele), Kupat Holim, societatea de construcţii Solel Boneh.

Aşezarea evreiască (Ishuvul) s-a mărit, s-a consoli-dat; dar dificultăţile economice şi problemele medicale, boli, epidemii, au determinat o seamă de locuitori evrei, să părăsească ţara. Pe de altă parte, înmulţirea aşezărilor evreieşti au făcut ca bande armate arabe, să atace aşezări, să fure, să ucidă. În 1929, întreaga comunitate evreiască de la Hebron, o colectivitate relativ mare pentru acele vremuri, a fost asasinată; de atunci şi până în 1967, nu au mai existat evrei la Hebron.

În anii 30, odată cu venirea lui Hitler la putere în Ger-

mania, a avut loc un al 5-lea val de emigrare; şi-au găsit atunci refugiul în Eretz Israel, mai multe mii de evrei; şi din România au emigrat evrei. Vărul meu, Baruch Gutt-man, un tânăr de 18 ani, a venit ca “halutz” (pionier), cu un grup de tineri şi au creat un kibutz la Magdiel, în 1935. O mătuşă a soţiei mele, pe nume Stela Reitman, căsătorită cu Israel şi cu un fiu Dorian, au venit în Pal-estina în 1935, prevăzând ce se va întâmpla în Europa, în România; din burghezi orăşeni, au devenit agricultori, cu o livadă (pardes) de portocale şi alte produse citrice şi cu o crescătorie de păsări, în ceea ce era în acea vreme localitatea Herzlia; unicul lor fiu, Dorian, la mai puţin de 18 ani, a căzut în războiul de independenţă. În acea perioadă, în anii 30, au venit din România şi o seamă de personalităţi, că dr.Michael Landau, Idov Cohen, Stern-Kohavi, Misu Weissman şi alţii, ca şi oameni de artă ca Reuven Rubin, Marcel Iancu.

În anii 30, puţin timp înainte de declanşarea celui de al doilea război mondial, puterea mandatara, Anglia, a emis “Cartea Albă”, un document care limita emigrarea evreilor în Palestina, la un total de 75.000 de persoane în decurs de câţiva ani. Împotrivirea organizaţiei sion-iste, s-a manifestat în bună măsură, prin organizarea unor emigrări ilegale; probabil că nu puţini evrei ar fi putut fi salvaţi de holocaust, dacă emigrarea ar fi fost liberă. În cărţi publicate, ca de exemplu “The last escape” a lui Ruth Klueger (1973), sau “Alianţa Secretă” a lui Tad Szulc (tradusă în limba română la editura Hasefer în 2002), sunt relatate multe secvenţe ale enormului efort de a aduce în Eretz Israel, evrei, în special prin emigrările ilegale, întrucât englezii au intezis emigrarea evreilor. Cartea lui Ruth Klueger, este o relatare personală a aces-tei femei, venită în Palestina din Bucovina în anii 30 şi care a fost trimisă (voluntară) special în România în 1939, pentru a realiza emigrarea ilegală din România, a cât mai mulţi evrei.

S-au publicat cărţi, documente, mărturii, istorii şi an-alize, cu privire la cele întâmplate în timpul războiului şi în perioada de după război.

Evreimea din România, în marea sa majoritate, a vrut, s-a luptat, să plece în Eretz Israel. În timpul războiului, vreo 5000 de evrei din România, au reuşit să ajungă în Eretz Israel; două vapoare au fost scufundate, Struma şi Mefkure, peste 1100 de persoane au murit înecaţi în Marea Neagră. După război, între 1944 şi 1948, au ple-cat din România vreo 40.000 de evrei, unii în alte ţări, majoritatea în Eretz Israel; în lagărele din Cipru, unde englezii îi internau pe emigranţii ilegali, dintr-un total de vreo 50.000, vreo 20.000 erau din România.

Vărul meu, rabinul Pinhas Derbaremdiger, care era “absolvent” al ghetoului Mogilev din Transnitria, a avut parte de “plăcerea” de a fi în lagărul din Cipru; verişoara mea Sheli Aghinei, al cărui soţ a murit în lagărul de la Tg. Jiu, a avut şi ea parte de “amabilităţile” englezeşti din lagărul din Cipru.

În 1948 când s-a declarat independenţa Statului Isra-el, au rămas în România vreo 350.000 de evrei. Presiunea evreilor de a pleca era atât de mare, încât şi comuniştii au organizat o emigrare de vreo 3600 de evrei în 1948. Po-litica anti sionistă a comuniştilor - care a dus la arestarea a vreo 260 de conducători sionişti în anii 50 - a cedat însă în faţă presiunii masselor de evrei, care voiau să plece în Israel. Între 1949 şi 1952, au emigrat vreo 80.000 de evrei. Condiţiile erau grele, dificultăţile enorme. Tânărul, fragedul Stat Israel, în război, avea probleme economice, financiare, sociale, educative, politice. Totuşi a făcut tot posibilul pentru a permite o emigrare de sute de mii de evrei, nu numai din România, ci şi din alte ţări, ca cele din nordul Africei, din Irak, Siria, Liban, Iran, din Europa şi America. Ajutorul financiar al evreilor din toată lumea, din America, Europa, Australia, ajutorul important al Jointului, au contribuit la emigrarea şi integrarea evreilor în societatea israeliană.

În ce priveşte evreimea română, în decurs de numai 50 de ani, această comunitate a părăsit România, marea majoritate venind în Israel.

Istoria adevărată a sionismului, este o poveste de care poporul evreu poate fi mândru. Istoria sionismului din România, este expresia unei comunităţi evreieşti care şi-a dovedit fidelitatea la tot ce înseamnă iudaism creator.

Motto: Sionismul nu este o mişcare politică iniţiată de conducători... Sionismul a preexistat conducătorilor săi politici. Sionismul nu este numai un imperativ naţional... dar şi o funcţiune a istoriei universale.

Iancu Guttman - SLOVE DE MARTIRI

22

VIAŢA NOASTRĂ Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Orizontal:1) Arbori răşinoşi (brazi, molizi, pini

etc.) 2) Frunze de brad - Retras să se ro-age prin pădurile de munte. 3) Un ar-bore cu coroana mare şi rotundă - Cedri găunoşi! 4) Pădurice de arini - Care nu conţine elemente străine. 5) Obicei la slu-jbele religioase - Mici suprafeţe agricole. 6) Genialul autor al poeziei “Freamăt de codru” (Mihai). 7) Prăijini lungi cu cârlige de fier la vârf. 8) Reprezentaţi de inelele arborilor - De netrecut cu vederea,opac - Rămuroşi la mijloc! 9) Pădure de stejari. 10) Specie de arbust târâtor sau agăţător, cu frunze verzi şi lucioase, care se prinde de copaci sau de ziduri - Cum poate fi nu-mit codrul cu arborii foarte apropiaţi între ei.

Vertical:1) Drumul printre copacii

pădurii - Cel mai bun serviciu la tenis (pl.). 2) Unitate silvică

adminstrativă - Zona marilor păduri de conifere. 3) Lovitură la tenis, în care mingea trece în terenul advers atingând partea de sus a plasei (pl.) - Puiul cap-rei negre. 4) Arbori care cresc pe lângă râurile de munte - Vârf de jep! 5) Copiliţe - Pom fructifer , care poate fi şi pădureţ. 6) Trunchiul cerilor! - Folosită la culesul fructelor din pomi. 7) Afurisită - Salcâmi (pop.). 8) Din lemn! - Pom fructifer - Scud! 9) A despica un trunchi de lemn cu ajutorul unei pene - Fire subţiri din material plas-tic, de care se leagă cârligul undiţei. 10) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă,solidă şi păroasă , folosită ca nutreţ pentru porci - Pom fructifer.

Mihai Zgubea

Printre pomi...

Orizontal:1) Vânzătoare de flori.2)

Fructul galben şi acru al unui arbust cu frunze ovale lucioase şi flori albe - Din cale-afară de frumoasă. 3) 2,3 tulipe! - Sădiţă pe margini! - Floarea...marinar-ilor. 4) “Şi printre flori”,în cazul de faţă - Aflat pe un zid. 5)Mar-gini de uliţă! - Dana Bănescu - Cum se numeşte bărbatul în ziua nunţii? 6) Cultivator de flori albastre. 7) Sărbătoare populară care se ţine în prima zi din luna florilor. 8) Răsărit de soare! - Trandafirii de pe mar-gini! - Alina Vişinescu. 9)Plantă erbacee perenă,cu frunzele peţiolate şi creţe şi florile roşii-violete (2 cuv.). 10) Răsar aişorii în mai! - Arbust de pădure, plin

primăvara de mâţişori (dim.). Vertical:1) Mici şi delicaţi, zburători

din floare-n floare (dim.). 2) Floare de primăvară,simbol al Olandei - Trandafir. 3) Fiinţă superioară - 2,3 mimoze! - Mar-gareta Isopescu. 4) Construcţie simplă în care se cultivă răsadurile. 5) Cea de colo - Plantă erbacee cu flori albastre,rar albe,care creşte în regiunile al-pine. 6) Roza Enache - Capete de rând! - Curele! 7) În ce fel? - Încercare...literară. 8) Arahnidă mică, cu capul,toracele şi abdo-menul de obicei nediferenţiate - Fiecare cu primăvara lui. 9) Astral - Priveşte! 10) Numele dat mai multor arbuşti ornamentali exotici cu flori roşii,roz sau albe - Vază de flori.

Mihai Zgubea

Şi printre flori

BerbecBanii intră şi ies, trebuie să-i gestionaţi cum

se cuvine, c-o să rămâneţi lefteri, dacă nu aplicaţi regimul de criză, aşa cum ar trebui să facă toată lumea.

Taur O s-aveţi multe pe cap, solicitările vin din

toate direcţiile, o să primiţi răspunsuri favorabile şi poate şi bani. Sau poate şi cadouri, dacă e zi de naştere.

Gemeni Vă luaţi adio de la nişte… dureri, medicul la

care aţi ajuns, ştie cum să vă scape de suferinţă, atâta doar c-o să vă coste, dar sănătatea e cea mai importantă.

Rac O să vedeţi că există telepatie între voi şi fiinţa

iubită, o să vă sune sau o să vină atunci când aţi vrea voi să vină, la aceeaşi dată.

LeuE nevoie de stăpânire de sine ca să nu vă sară

ţandăra când cineva încurcă treburile, nu vine la muncă sau când face glume pe seama voastră.

FecioaraO s-aveţi pare-se, succes în sfera birocratică,

or să vi se semneze acele hârtii care aşteaptă de luna trecută, dacă nu cumva de anul trecut, o semnătură.

BalanţaSe conturează nişte bani, aşa cum şi datoriile

bat la uşă, dar una peste alta, o să vă descurcaţi poate mai bine decât pân-acum.

Scorpion V-aţi propus să duceţi la bun sfârşit o groază

de lucruri stabilite pe ziua de azi şi chiar veţi reuşi, nu fără un consum nervos, însă, pe măsură.

SăgetătorO să intensificaţi ritmul, la job, la şcoală, ca

să încheiaţi nişte activităţi care vă storc de ener-gie şi azi, şi o s-aveţi randament bun, că e lună plină.

CapricornSe pare că aţi ajuns la concluzia că trebuie,

adică v-ar face bine să lucraţi un pic la condiţia fizică, să vă duceţi la sală ori să alergaţi în parc.

Vărsător E posibil să intraţi în posesia unei sume de

bani şi să vă puteţi cumpăra, în sfârşit, ce v-aţi propus, pentru casă, ori să rezolvaţi o problemă medicală.

PeştiO situaţie scriptică se va finaliza, dar atenţie

mare de tot la detalii, să nu vă treziţi după un timp cu erori de editare şi s-o luaţi de la capăt.

VIAŢA NOASTRĂ

23

Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Orizontal:1) Bine evidenţiat în privinţa

scheletului - Mohorât. 2) Folosit cu mătura odată - A reproduce. 3) Strânşi de gât. 4) Şarlatan. 5) În ligă! - Simbolul aluminiului - Capete de echere! 6) Generos - Interpretat pe scenă de actori. 7) Ciocan de lipit - Dimpotrivă. 8) Dimie - Hanguri. 9) Sistem de retransmisie folosit în tele-viziune - Grămadă de obiecte aşezate neordonat. 10) Ataşat - Fruct galben-portocaliu.

Vertical:1) Poziţie afară din joc la fot-

bal - A brăzda terenul cu plugul. 2) Spus la alegere - Culoare de aşteptare la stop. 3) Instru-mente muzicale din biserică - Adevărate. 4) Fermecător - Scrise în text! 5) Torutură. 6) În smoc! - Folosit pentru strâns gu-noiul. 7) Aşezări urbane - Stea variabilă. 8) Câine de vânătoare - Pătrate agricole. 9) Cuvânt spus la despărţire - Condamnat la sare. 10) Precum - A scoate în evidenţă.

Dan Popa

Rezolvarea rebusurilor din numărul trecut

Dezlegare ROADE: HAMBAR - SNOP - ALEI - IEPURE - RECOLTA - CAR - CAI - AM - PILE - IN - LN - AR - E - O - CATELUS - L - GRANE - ANUME - OS - ROI - DOG - RATONI - PALA - ADORATOR - IR - MERE - EPOPEE.

Dezlegare RODUL PĂMÂNTULUI: SEMANAT - TUR - ARAT - LOTURI - PONOR - RASAD - AZOTATI - AT - IA

- RODI - OR - RUSTIC - MURE - ANA - TARAN - C - SE - PA-TOS - BO - A - ALT - S - SOL - RUSU - CIUPIT - IRIGATII - AE.

Dezlegare DOAR UN PIC: PUTIN - VOAL - ITI - UDAT - A - PICULET - FC - ELAN - SAFIR - TAI - STROPSIRI - AR - OSTROPEL - M - INOT - IDEI - G - OLAN - EP - OPRI - PISIC - LEITI - PICA.

Dezlegare MULŢIMI: GRAMADA - POT - RATACI - OLAR - UP - TAVALIRI - POTERA - ESEU - RUMENE - C - M - STRAT - TT - AV - E - MT - SCROBI - CLAITE - IZ - R - TU - COLABORA - IMPARAT - NAT - IED - TRATATE.

Adevărul...

Orizontal:1) Femeia fatală - Ştire

neoficială. 2) Persoană care se străduieşte să întreacă pe cineva - A face un ocol pe drum. 3) A respira - În lege! 4) Bine! - fată în casă. 5) Din nou - Lipsiţi de încordare. 6) Drapel - Ra-pizi. 7) Apă întărită iarna. 8) Puşi pe glume (pop.) - Bărbierit. 9) A oţeli - Lipsă nemotivată de la şcoală,de

la muncă etc. 10) Operă a unui autor - Margini de zone!

Vertical:1) A deschide o expoziţie - Bice! 2)

Tărăgănat - Dar divin. 3) Elev-mari-nar - Legate de un monarh. 4) Sem-nul adunăarii - A dori foarte mult ceva. 5) Lumină pe cer în timpul furtunii. 6) Imaculată - În acest loc. 7) Ridat la chip - Miez de chec! 8) În oval! - Ratări ale unor acţiuni. 9) Acrit - Simţul ure-chii. 10) A nu recunoaşte - Jgheab cu mâncarea vitelor.

Dan Popa

Să spui...

* Un ţăran, mergând pe ogor, vede pe jos un peştişor de aur. Cum se zbătea peştişorul pe uscat, minune mare, începe să vorbească:

- Ţărane, fie-ţi milă de mine, aruncă-mă te rog în baltă aia, ca eu sunt regele peştişorilor şi ţi-oi da tot ce vrei.

-…- Te rog frumos, ţărane, aruncă-mă în apă ca ţi-oi da

toate bogăţiile pământului!-…- Îndură-te ţărane, o să-ţi dau cel mai frumos palat din

lume să stai în el!Cu năduf şi îndesat, ţăranul nostru puse călcâiul pe

peştişor şi îl strivi în ţărână.- Mă, nu ai învăţat că se zice FERMIER … ?! ţăran eşti tu

* Americanul:“Eu şi soţia mea lucrăm în aceeaşi firmă de 20 de ani.

Eu am biroul meu, ea îşi are biroul ei. Nu ştiu ce face şi nici nu mă interesează. Ea nu ştie ce fac eu şi nici nu o interesează.”

Rusul:“Eu şi soţia mea lucrăm în acelaşi birou de 20 de ani.

Ea are fişetul ei, eu am fişetul meu. Nu ştiu ce face şi nici nu mă interesează. Ea nu ştie ce fac eu şi nici nu o interesează.”

Romanul:” Eu lucrez de 20 de ani în acelaşi birou. Nu ştiu ce fac şi

nici nu mă interesează.”

24

VIAŢA NOASTRĂ Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Caleidoscop medical

Dintre toate alimentele, creierul de vită, de oaie şi de porc conţine cel mai mult colesterol. Dar are în compoziţie şi grăsimi sănătoase, plus câteva vitamine importante, spune

specialistul nostru.

Conţine fier şi vitamine

100 de grame de creier au 2.000-2.600 mg de coles-terol, indiferent de la ce animal provine. De aceea, persoanele cu hip-ercolesterolemie, cu dislipidemie şi cu maladii cardio-

vasculare şi hepato-renale ar trebui să evite acest aliment.În ciuda acestui dezavantaj, cei fără probleme de sănătate nu ar trebui

să-l excludă total din dietă, deoarece conţine şi grăsimi bune, în special pentru sistemul nervos. Creierul este o sursă foarte bună şi de fier, de vitaminele B6 şi B12 (cea din urmă se găseşte în puţine alimente şi este importantă în prevenirea anemiei şi bolilor nervoase) şi de vitaminele C şi E.

La cuptor, este cel mai bun

În general, creierul este gătit pane, însă combinaţia cu pesmet/făină este indigestă. În plus, prin prăjirea în ulei, vom adăuga colesterol şi calorii acestui aliment. Mult mai indicat este creierul preparat la cuptor

Imunizarea este recomandată mai ales bebeluşilor, personalului medical şi bolnavilor cronic. Vaccinarea protejează de boli care pot da complicaţii severe. Printre astfel de complicaţii se numără

cancerul hepatic în cazul infectării cu virusul hepatitei B.Prin vaccinare, organismul luptă mai uşor cu agenţii patogeni care

produc diverse boli. Dacă, în cazul copiilor, medicii susţin că beneficiile vaccinării sunt mai mari în comparaţie cu efectele adverse pe care aceasta le produce, în alte cazuri (cancer de col uterin, gripa nouă), imunizarea a stârnit păreri pro şi contra.

În general, vaccinurile sunt bine suportate, însă unele dintre ele pot da reacţii precum erupţii, dureri de cap sau, în cazuri severe, şoc anafilactic.

„Principalele boli care pot fi prevenite prin vaccinare sunt difteria, tet-anosul, tusea convulsivă, poliomielita, rujeola, rubeola, oreionul, hepa-tita virală de tip A şi B, tuberculoza la copil, varicela, gripa, meningita meningococică, infecţia cu Haemophilus influenzae tip B (pneumonii, meningite, otite), infecţia pneumococică, infecţii cu rotavirus (diaree) şi infecţii cu HPV”, afirmă medicul primar epidemiolog Adriana Pistol de la Centrul de Prevenire şi de Control al Bolilor Transmisibile.

Imunizarea antiTBC, necesarăVaccinarea nou-născuţilor împotriva tuberculozei (BCG) se impune

din cauză că în ţara noastră incidenţa bolii este mai mare în comparaţie cu alte state membre ale Uniunii Europene. Din cauza imunităţii scăzute, bebeluşii pot face forme severe de boală, precum meningoencefalita. Deocamdată, în multe centre din ţară, nou-născuţii nu au fost imunizaţi, situaţie apărută după ce Institutului Cantacuzino, unde se producea vacci-nul BCG, i-a fost retrasă autorizaţia ca urmare a unor deficienţe pe linia de producţie. În ţara noastră, vaccinarea împotriva tuberculozei este gratuită şi obligatorie, conform Programului Naţional de Imunizare. Acesta mai include vaccinurile pentru hepatita B, difterie, tetanos, tuse convulsivă, poliomielită, rujeolă, rubeolă şi pentru oreion. Opţional, copiii mai pot fi vaccinaţi contra infecţiei cu pneumococ, meningococ, Haemophilus in-fluenzae, varicelă, rotavirus, hepatita A şi gripă.

Personalul medical,mai expusExistă grupe de risc pentru care vaccinarea reduce riscul unor boli

infecto-contagioase. Astfel, personalului medical şi persoanelor care fac dializă li se recomandă vaccinarea împotriva hepatitei B. De asemenea, vârstnicilor şi celor cu boli cronice le este indicată imunizarea antigripală sezonieră, iar vaccinul ROR poate fi făcut de persoanele care nu au făcut rujeolă, oreion şi rubeolă.

Indivizii cu vârste de peste 65 de ani, cu boli pulmonare sau car-diovasculare sunt expuşi riscului de a face infecţii pneumococice, care pot da complicaţii severe, în acest caz fiind recomandată vaccinarea antipneumococică.

Atenţie la zonele cu risc!Persoanele care călătoresc în Africa, în Asia şi în America de Sud pot

contracta boli infecţioase, unele putând da complicaţii care pun viaţa în pericol. Astfel de boli sunt febra tifoidă, hepatita A, poliomielita, hepatita B, tetanosul, rabia, difteria, meningita meningococică şi febra galbenă, toate putând fi prevenite prin imunizare.

Ghid de nutriţie: Creierul pane nu este sănătos Ce

afecţiuni pot fi

prevenite prin

vaccinare

Cum alegem orezul?

„Regele” orezurilor este cel basmati, potrivit specialistului nostru. Acest soi are două atu-uri: nu se lipeşte şi nu îngraşă.

Dacă se lipeşte, îngraşă

Cel mai folosit, dar şi cel mai puţin sănătos orez este cel cu bob oval, decorticat. El se lipeşte şi are o cantitate mare de amidon, deci şi un indice glicemic ridicat. O alternativă care îngraşă mai puţin şi care nu se lipeşte la preparare este orezul cu bob lung, care poate fi de mai multe soiuri.

Cel mai accesibil este orezul cu bob lung prefiert. Datorită modului de preparare, el îşi păstrează majori-tatea vitaminelor şi mineralelor, deci este hrănitor. Cel mai bun orez cu bob lung este basmati. La fel de sănătoase sunt orezurile brun, roşu ori sălbatic, dar aceste soiuri se găsesc mai greu şi sunt mai scumpe.

Nu se combină cu carnea

Orezul, indiferent de tip, se poate asocia cu peşte, cu brânzeturi, cu ouă, cu alte paste făinoase, cu legume sau cu leguminoase (soia, fasole boabe, mazăre). Nerecoman-date sunt asocierile cu carne sau cu fructe.

VIAŢA NOASTRĂ

25

Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Ing Hanan WASERMAN

Accidentul aviatic de la Smolensc, continuă să suscite atenţia lumii civilizate

Am urmărit cu atenţie şi cu un profund sentiment de mâhnire înmormântările de la Varşovia

şi a doua zi de la Cracovia a victimelor catastrofei aeriene, când avionul prezidenţial Tu 154, având la bord pe Preşedintele Poloniei Lech Kaczynschi, pe soţia sa şi alţi 86 membri ai elitei po-loneze, s-a prăbuşit la 1,5 Km de aero-portul din Smolensc.

Ca evreu, ca israelian, ca fiu al unui popor civilizat ce a cunoscut din toate timpurile durerea, suferinţa, nu pu-team să nu dau curs sentimentelor de solidaritate umană în faţa imaginilor ce se derulau pe ecranul televizorului, imagini ce încercau să transmită între-gii lumi trista despărţire a poporului polonez de conducătorul mult stimat şi apreciat.

De atunci, mass-media, în general şi presa în special, din întreaga lume continuă să furnizeze noi ştiri, informaţii legate de tragicul eveniment. Nu lipsesc nici speculaţiile care nu fac decât să îngroaşe ceaţa în care se învălmăşesc lucrurile.Nu ne vom ocupa de interp-retarea informaţiilor pentru că ele pot avea un caracter temporar, fiecare nou element ce vine în discuţie putând in-firma pe cel precedent. Vrem doar să precizăm că comentariile se regăsesc pe multiple planuri începând cu cel religios care uneori i-a forma unui dialog cu Providenţa: “unde ai fost Dumnezeule de n-ai văzut cele ce s-au întămplat”? sau “de ce tatăl împuşcat la Katyn a trebuit să se întâlnească, în ceruri, cu mama şi nepotul, aflaţi în avionul prezidenţial, invitaţi de Preşedintele Poloniei să parti-cipe la comemorarea celor 22000 ofiţeri, intelectuali polonezi, victimele dictatu-rii staliniste. “Cei asasinaţi de către poliţia politică stalinistă, au fost ofiţeri şi intelectuali polonezi care au repus pe hartă Polonia, după ce ţara a fost împărţită succesiv până la dispariţie de către Rusia ţaristă, Prusia şi Imperiul Habsburgic în cursul sec.XVIII.

Masacrul din pădurea Katyn a avut loc în aprilie-mai 1940 după ce Polonia a fost invadată de armatele germane şi cele sovietice.

Împărţirea ţării datează din 1939 cînd pe baza unui pact de neagresiune, Ar-mata Roşie a luat 250000 de prizioneri. Soldaţii au fost eliberaţi, în schimb Sta-lin a aprobat propunerea lui Beria, de împuşcare a ofiţerilor.

Gropile comune, au fost descoperite în 1943 de către trupele germane, dar abia în 1990 fostul Preşedinte Gorba-ciov, a admis implicarea sovieticilor în masacru.

Cu trei zile înaintea accidentului aviatic, premierul Putin a vorbit pen-

tru prima dată de crimele staliniste de la Katyn, în prezenţa premierului po-lonez Donald Tusk, invitat oficial. Se ştie că acesta a fost unul din rivalii lui Kaczynschi pentru viitoarele alegeri prezidenţiale.

Surse, greu de confirmat, afirmă că vizita neoficială în scopul comemorării memoriei victimelor de la Katyn, consti-tuia un prim pas al lui Kaczynschi în scopul campaniei prezidenţiale, de aici hotărârea fatală de a impune piloţilor aterizarea cu orice preţ, în condiţiile nefavorabile pe aerodromul de la Smolensc. La acestea se mai adaugă deficienţe de înţelegere, în limba rusă, a echipajului cu inspectorii de zbor de la aerodrom. Este greu a da crezare unei asemenea explicaţii. Oare piloţii unui avion prezidenţial dintr-o ţară din inima Europei nu cunosc cel puţin o a doua limbă în zborurile internaţionale ce le efectuează? Se mai spune că piloţii cu cel puţin 5 secunde înainte, au fost conştienţi de iminenta catastrofă! Cui a mai folosit?

Aşa cum am subliniat, sunt convins că se vor mai adăuga şi alte informaţii pe măsura investigaţiilor, dar înclin să cred că această catastrofă aeriană va constitui un titlu în plus la “Enigme ale istoriei universale”, enigme printre care se află chiar moartea lui Stalin.

Privit sub un alt unghi, prăbuşirea aeronavei şi moartea călătorilor, ur-mate de alte evenimente, fără legătură, ca erupţia vulcanului din Islanda, într-eruperea zborurilor a sute de avioane şi blocarea a zeci de mii de călători în aeroporturi datorită norilor de cenuşă, cutremure ce provoacă miii de vic-time, alte zeci şi sute de victime ce se înregistrează pe şosele, alte zeci şi sute de morţi datorită răutăţii, egoismului şi neînţelegerii dintre “oameni”, toate acestea şi altele ne arată că în faţa societăţii umane cu tot progresul înreg-istrat până în prezent, înspre obiectivul bine cunoscut numit: “civilizaţie” stau şi îşi aşteaptă rândul spre rezolvare multe probleme care soluţionate ar fi trebuit să aducă mai multă linişte, mai mult echilibru între oameni, între om şi natură, între Om şi Divinitate dacă vreţi.

***

Presa din România, alături de cea din America şi Europa, continuă cu ştiri care mai de care privind tema abordată mai sus. “Cotidianul”, ziarul de largă circulaţie pune la dispoziţie o listă cu “Mari oameni politici” dispăruţi în catastrofe aeriene:

Barthelemy Boganda, primul preşedinte al Republicii Centrafricane,

moare în urma exploziei în plin zbor a avionului de tip Noratlas, la 29 Mar-tie1959.

Dag Hamarskyold, secretar general ONU, diplomat ce mediase criza Canal-ului de Suez (1956) şi criza din Iordania (1958), moare în urma prăbuşiri avion-ului său DC-6; s-a vorbit despre un at-entat pus la cale de mercenari belgieni din Katanga.

Ahmed Ould Bousseif, premier al Mauritaniei, moare în urma prăbuşirii avionului său la 27 Mai 1979, în largul Dakarului (capitala Senegal). Devenise prim-ministru în urma unei lovituri de stat.

Francisco de Sa Carneiro, premierul Portugaliei, moare în urma accidentului aviatic din 4 Dec. 1980 cauzat de un atentat.

Jaime Roldos Aguilera preşed. Ecua-dorului a decedat într-un accident de avion la 24 Mai 1981, în sudul ţării. S-a presupus că explozia a fost provocată de o bombă ascunsă într-un magneto-fon.

Omar Torrijos, preşed. Panamei, a fost victima unui accident aviatic la 1 Aug.1981; s-a presupus un atentat.

Samora Moises Machel, preşed. Mo-zambicului a murit în urma accidentu-lui aviatic din 19 Oct.1986. Comisia de anchetă a vorbit de o eroare a pilotu-lui sovietic a cărui avion Tu-134 s-a lo-vit de stăncile muntoase, la 300 m de frontieră.

Zia ul-Hag, preşed. Pakistanului a pierit într-o catastrofă aviatică la 17 Aug 1988. Nu s-au găsit dovezile unui atentat aşa cum s-a bănuit, dat fiind rolul ce l-a îndeplinit în conflictul mili-tar sovieto-afgan.

Pentru a nu abuza de spaţiul rezervat şi nici de încordarea nervoasă a unor cititori, ne oprim aici.

Subliniem în încheiere, că la data scrierii acestor rânduri, presa israeliană (Israel Haiom) din 25 Aprilie crt. vine cu o nouă relatare sub titlul: “Moartea Preşedintelui: Conspiraţia”. Articolul vorbeşte de poze făcute de către un am-ator cu înregistrări video, imediat după prăbuşire. Clişeele prezintă uciderea unor supravieţuitori de către elemente ce au tras la faţa locului; printre ce-i ucişi se presupune a fi fost şi pilotul şef cu mâinile ridicate. Din înregistrările fonice, se desluşesc ţipete de oameni în pericol. Mai rezultă din aceste rânduri că autorul acestor înregistrări, ar fi fost înlăturat.

Nu ne surprind acest amestec de informaţii din care unele obiective, la un loc cu speculaţii de tot felul. Va fi foarte greu, poate imposibil de stabilit adevărul pur.

26

VIAŢA NOASTRĂ Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Pe strada Plevnei, vizavi de casa bunicii Minda, locuia într-o casă bine îngrijită, familia Trandafir.

În afară de domnul şi doamna Tran-dafir, erau în familia lor şi trei copii, doi băieţi şi o domnişoară.

În faţa casei lor era o verandă şi în-tre verandă şi gardul curţii care dădea în strada Plevnei, era o grădină cu gh-erghine şi alte flori frumoase.

Familia Trandafir era o familie onorabilă. Domnul Trandafir era un om mândru care, atunci când trecea pe stradă, niciodată nu se uită la cei din jurul lui, ca în felul acesta să sugereze tuturor oamenilor, superioritatea lui de om de vază.

Nici măcar “bună ziua” nu spunea şi dacă i se spunea lui “bună ziua”, el nu răspundea la toată lumea.

Într-adevar, domnul Trandafir era militar cu grad de ofiţer. Nu un ofiţer de rând, el era unul din ofiţerii cei mai importanţi ai regimentului “Roşiori de Verde” din oraş.

Ori de câte ori ieşea din casă, uni-forma lui militară era curată, fără nici o pată şi călcată fără nici măcar un sin-gur fald, cu dunga pantalonilor dreaptă şi bine presată. Pe umerii hainei lui din poplină, de culoare kachi, purta cu mândrie gradele lui de ofiţer, de culoare aurie.

Pantofii lui erau lustruiţi de parcă ve-nea de la lustragiu şi se putea citi pe faţa lui că e conştient şi de eleganţa sa şi de rolul său onorabil de ofiţer.

Pe vremea aceea frumuseţea oameni-lor era aprecita după cât erau de graşi.

Cu cât era omul mai gras, era consid-erat că e mai frumos.

Aşa era şi doamna Trandafir. Avea forme rotunde şi dolofane mai peste tot şi în partea de sus şi în partea inferioară a corpului, cum se spunea atunci la noi, era corpolentă.

Rareori ieşea din casă, dar o vedeam adesea aşezată pe veranda din faţa ca-sei cu o coafură îngrijită de parcă s-a întors de la coafor, cu o rochie frumoasă de stambă colorată şi cu un şal frumos peste umeri, care o ferea de răcoarea de afară, dar îl purta chiar dacă era cald afară, deoarece îi dădea o alură impozantă de soţie de ofiţer.

Băieţii familiei Trandafir erau mai mari ca noi, aşa că nu ne jucam niciodată împreună, iar domnişoara Trandafir avea deja probabil 18 ani şi era plinuţă şi drăguţă foc.

Într-o zi, noi copiii, băteam mingea cu mult zel în curtea noastră.

Mingea noastră nu era cum sunt mingile copiilor în zilele noastre. Nu a fost cumpărată la o prăvălie cu articole de sport, ci era confecţionată de noi, de copii.

Eram deja meşteri specialişti în confecţionarea mângâi.

Pentru a confecţiona o minge trebuia să avem câteva ziare vechi sau câteva cârpe vechi şi o sfoară. Mototoleam bine ziarele, sau cârpa, le legam cu sfoară şi mingea era gata pentru joc. Dacă se strica o minge, se întrerupea jocul, se confecţiona o minge nouă şi se pornea iar la joc.

Deşi mingile cumpărate acum sunt mai arătoase şi sar în sus când le dai de pământ, vreau să ştiţi că mingile noastre confecţionate de noi erau apre-ciate, poate mai apreciate ca mingile de prăvălie, pentru că însăşi îndelet-nicirea confecţionării era o joacă şi un meşteşug care ne amuză.

***

În timp ce băteam mingea în curte, deodată am auzit gălăgia unui motor de maşină.

Până atunci, pe strada Plevnei în Bacău nu s-a mai auzit gălăgia unui mo-tor de maşină. Poate s-a auzit motorul unei maşini de tăiat lemne, a cărui zgo-mot ne era cunoscut şi când îl auzeam, ştiam exact în ce curte se taie lemne, dar zgomotul maşinii de tăiat lemne era complet deosebit de zgomotul motoru-lui de camion.

Bineînţeles, cum am auzit gălăgia, am întrerupt îndată jocul şi am fugit la poartă să vedem ce se întâmplă.

Spre mirarea noastră, un camion mil-itar s-a oprit aproape de gardul curţii familiei Trandafir, a oprit mersul mo-torului, un militar a coborât din cami-on şi a intrat în casa Trandafir, în timp ce domnişoară Trandafir era singură acasă.

După ce ne-am săturat să ne învâr-tim în jurul camionului să ne uităm la el ca la o minune a secolului, noi copiii ne-am întors în curte la noi, la mingea noastră de cârpa.

La noi în curte în afară de gălăgia copiilor era linişte deplină, puteai să auzi cum bâzâie o muşcă, cum cântă un greiere, cum ciripeşte o păsărică sau cum cotcodăcesc găinile.

Dintr-odată în timp ce ne jucam, pe neaşteptate, liniştea a fost tăiată de ţipetele stridente şi dureroase a unei femei care veneau dinspre stradă, de parcă era o lăuză, care dădea să nască un prunc.

Aşa ţipete înfiorătoare am mai auzit numai când se tăia un porc, dar nu de la un om.

Înspăimântaţi, am fugit în stradă să vedem ce se întâmplă şi iată că o ve-dem pe domnişoara Trandafir cu părul despletit, cam în neglije, în capot de stambă şi papuci, ieşită în stradă lângă camionul militar, cu musafirul ei şi tipa cât o ţinea gur: “Costel nu pleca”, “Cos-tel nu pleca”.

Costel îi răspundea că e obligat să pl-

ece la regiment, dar ea nimic, continua să ţipe cu voce stridentă, să-l înduplece să rămână la dânsa.

Când a văzut Costel că nu poate ajunge la o înţelegere cu domnişoara Trandafir, a luat manivela cu care se pornea motorul, s-a dus în faţa cami-onului, a băgat manivela în gaura unde se angrena cu motorul camionului, a învârtit de câteva ori manivela şi după ce a pornit motorul, s-a urcat în cabina şoferului să plece.

Cum a dat soldatul să pornească camionul, a început domnişoara Tran-dafir să strige cât o ţinea gura ca ea se omoară, că dacă el o porneşte, ea se aruncă sub roţile camionului şi stătea neclintită, lipită de tamponul din faţă a camionului cu pieptul ei frumos lipit de motor, cu mâinile şi picioarele desfăcute să oprească camionul din mers cu tru-pul ei.

Neavând încotro, soldatul a oprit motorul, s-a dat jos din camion şi a în-ceput să discute cu domnişoara Tran-dafir, încercând s-o convingă că e ob-ligat să plece, că e aşteptat la regiment şi că va fi pedepsit dacă nu ajunge la timp.

Când credea Costel că domnişoara Trandafir s-a liniştit, pornea iar cu manivela lui motorul, dar în momen-tul când urca în cabina camionului să plece, emoţiile domnişoarei Trandafir creşteau şi începea să strige iar ca din gură de şarpe şi să ameninţe că ea se omoară, că se aruncă sub roţile cami-onului.

S-a repetat de vreo zece ori încăierarea asta înspăimântătoare, până când a reuşit Costel s-o înduplece să nu-i peri-cliteze viitorul lui la armată şi să-l lase să plece.

Când a auzit domnişoara Trandafir că poate periclita viitorul iubitului ei, s-a muiat, dezolată a intrat în casă şi l-a lăsat pe Costel să se întoarcă la regi-ment.

A doua zi toţi soldaţii regimentului “Roşiori de Verde” îşi recomandau unul altuia să-şi ţină gura în ce priveşte aventura lui Costel cu domnişoara Trandafir, că dacă ajunge povestea la urechile lui domnului Trandafir, el îl omoară pe Costel.

Auzind cum periclita domnul Tran-dafir viaţa lui Costel şi cu câtă abnegaţie şi-a pus Costel viaţa în pericol, am înţeles ce înseamnă vitejia bravilor noştri soldaţi. Nu degeaba se dau soldaţilor decoraţii pentru faptele lor.

Noi copiii ne-am speriat tare de ţipetele răscolitoare ale domnişoarei Trandafir, menite să-l împiedice pe vite-azul ei soldat să plece de la dânsa şi ori de câteori vedeam un camion, îndată ne veneau în minte suferinţele domnişoarei Trandafir.

ing. Beno NAORI

Domnişoara Trandafir(Fragment din volumul in curs de apariţie)

VIAŢA NOASTRĂ

27

Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Urmare din numărul trecut In seara dinaintea zilei, când întunericul încă

nu a pus stăpânire pe tot ce e în jur, începe me-morialul celor căzuţi, Yom Hazikaron.

Oamenii se strâng în jurul monumentelor din fiecare oraş şi aşezare şi-şi amintesc unul altuia de cei dispăruţi, de copiii acelui oraş sau ace-lui mic moşav sau kibuţ care au rămas doar ca o prezenţă efemeră în cărţile prăfuite ale istoriei.

Următoarea dimineaţă începe cu sirenele care vuiesc în modul cel mai strident, anunţând cele două minute de reculegere în amintirea ce-lor căzuţi. Ah, a nu se cădea în greşeală, nu toţi se comportă în acest fel. O bună parte a evre-imii israeliene habotnice nu respectă cele două minute de profundă durere colectivă, ci în loc să stopeze orice activitate, să coboare privirea spre pământul care găzduieşte osemintele celor ucişi pentru ca alţii să poată trăi, miile de aşa zişi israelieni îşi văd de treburile lor, îşi continuă netulburaţi activitatea pentru că, vedeţi Dvs, cei căzuţi pe front nu fac parte din grupul lor etnic, pentru ca tinerii habotnici nu se asociază efortu-lui naţional de apărare a ţării.

Apoi urmează vizitarea mormintelor soldaţilor căzuţi în războaiele Israelului, şi celor ucişi între două războaie (de fapt Israelul nu are războaie ci unul singur şi prelungit, care durează fără într-erupere de aproape un secol), apoi emisiunile de radio şi televiziune în care se prezintă micile şi tragicele istorii ale celor dispăruţi în luptele care au loc aproape în fiecare zi.

Momentul suprem de imersie a fiecăruia dintre noi e cel în care are loc ceremonia de pe muntele Herzl din Ierusalim, în prezenţa capilor naţiunii şi armatei, declararea începutului celebrării zilei independenţei statului si aprinderea celor 12 torţe de câtre simpli cetăţeni (numărul lor e iden-tic cu cel al triburilor de odinioară), aleşi pen-tru a reprezenta pături cât mai largi ale întregii populaţii.

Din acel moment evreul se poate cu adevărat bucura de ceea ce vede în jurul lui, de ceea ce s-a realizat de la un an la altul, ceea ce nu înseamnă că ochiul critic al cetăţenului a adormit şi a înce-tat să vegheze asupra tot ce se întâmplă în jur.

Israelianul de rând nu se îmbată cu apă rece. El veghează şi critică. Pentru el ziua independenţei nu reprezintă un pretext pentru a înghiţi orice gogoaşă. Fiecare afirmaţie, rostită sau scrisă în vâltoarea sentimentelor patriotice desinhibate în această măreaţă zi e examinată, întoarsă pe toate părţile şi nu întodeauna e acceptată aşa cum ar dori cârmuitorii ţării. A nu se uita, israelianul s-a fript deja de prea multe ori ca să fie cuprins de un sentiment de gingăşie şi înţelegere pentru nero-ziile comise cu ghiotura de diversele guverne care s-au perindat la putere dealungul acestor mai bine de şaizeci de ani de independenţă.

Dar până una-alta, oamenii ies din casă (pe vremea mea, acum vreo 40 ani încă se dansa în pieţele publice, un spectacol care nu poate fi uitat de cineva care venea dintr-o ţară în care dansu-rile populare veneau în contradicţie cu civilizaţia si cultura orăşeanului), cuceresc parcurile naţionale şi plăjile mărilor şi lacurilor si sunt în deobşte ocupaţi cu producerea mâncărurilor de grătar, faimosul mangal israelian, un cuvânt îmrumutat în ebraică, ca atâtea altele, din limba turcă. Resturile abandonate în parcuri, păduri, pe malurile lacului Kineret, tonele de gunoaie lăsate pe pentru pătrat la sfârşitul acestei zile sunt o dovadă elocventă a lipsei de educaţie a cetăţeanului de rând şi nu lasă nici un semn de îndoială asupra faptului ca israelianul de duzină are cei şase (şapte) ani de-acasă, da’ nu-i dai!!

La întoarcere familii întregi petrec ore în şir pe şoselele supraaglomerate, evitând cu încăpăţânarea atât de potrivită israelianului, să înveţe din experienţa anilor trecuţi şi să încerce să părăsească frumuseţile naturii şi binefacerile cărnii prăjite, o oră înainte de puhoiul monştrilor

pe patru roate.

Ce-ar mai lipsi ca într-adevăr să ne bucurăm?

Unii sunt de părere că ar trebui să ne reîn-toarcem la acei ani în care ziua independenţei găzduia o mare paradă militară, o potrivită oca-zie de a arăta altora şi de a ne reaminti nouă înşine cât de puternici suntem. Personal cred că nu mai avem nevoie de o asemenea dovadă de supremaţie militară. Parade militare organizează doar acele ţări în care războiul e un fenomen an-acronistic, pierdut pe undeva în îngălbenitele foi ale istoriei. Parade militare organizează anumite ţări totalitare care ţin să-şi înspăimânte propriile lor populaţii şi în acelaş timp să-şi ofere un mo-ment de înşelătorie naţională, ceva similar cu o situaţie în care o echipă de fotbal apare pe teren fără adversar şi reuşeşte să marcheze nenumărate goluri,unul la fiecare câteva minute.

Israelul nu are nevoie de parăzi militare, din păcate noi nu defilăm, ci pur şi simplu luptăm, ne apărăm şi nu rareori murim pentru o cauză ce pare pentru mulţi dintre noi suficient de justă pentru a nu pune la îndoială sacrificiul pe care ea îl pretinde.

Ceea ce într-adevăr ne lipseşte e un gest, un mic gest, din partea populaţiei arabe israeliene, de recunoaştere a existenţei statului, de împăcare cu situaţia existentă, de încercare de adaptare la această situaţie. Israelul a dovedit că poate ex-ista şi fără aceste gesturi ce ar trebui să vină din partea unei populaţii care profită de toate avan-tajele oferite de o societate avansată, avută şi mai ales înţelegătoare (uneori prea înţelegătoare!) faţă de această largă pătură a populaţiei sale pen-tru care Israelul e “nakba”, în traducere liberă, o catastrofă istorică.

Ştiu ce mi se va răspunde, că o bună parte a situaţiei încordate între cele două populaţii se datoreşte erorilor comise de administraţia israeliană dealungul acestor şase decenii, iar eu nu am suficiente argumente pentru a mă opune acestei teorii.

Dar arabii israelieni pot fi linştiţi, guvernele israeliene au greşit şi continuă să greşească faţă de mai toţi cetăţenii acestei ţări. Ele nu oferă asistenţa medicală la nivelul pe care noi suntem în stare să-l asigurăm, şi nu ne oferă securitatea internă şi imuni-tatea necesară faţă de crima organizată care înfloreşte pe aceste meleaguri, şi nu ia nici un fel de măsuri ca banul pe care eu îl plătesc ca taxe să fie folosit în favoarea mea şi nu spre binele celor care ştiu să fure fără să fie prinşi, şi lista poate fi lungită la nesfârşit.

Dar de aici şi până a face totul pentru a împiedica in-tegrarea populaţiei arabe în viaţa socială israeliană, cee-ace ar trebui să reprezinte ţinta esenţială a acestei largi pături arabe autohtone, distanţa e uriaşă şi mai ales extrem de periculoasă. Pentru că peri-colul e aproape iminent: per-petuarea spre veşnicie a schis-mei între cele două populaţii, cu consecinţe nefaste pentru toţi.

Israelul evreuluiActualmente peste şase mil-

ioane de evrei trăiesc între mare şi fluviu (e vorba de Iordan, nu prea fluviu, dar aşa îl numesc toţi, după sistemul în care lacurile la noi sunt mări şi dealurile munţi) şi ceva mai mult de şase milioane în afara Is-raelului.

În mod, poate, cu totul neaşteptat aş dori să mă apropii de ultimele rânduri ale acestor însemnări prin a discuta puţin importanţa Israelului pentru evreul Disaporei.

O succintă privire asupra istoriei evreilor în ul-timii două mii de ani mă conduce spre concluzia ca evreului galutian (o expresie ebraică care se referă la evreul din afara graniţelor Pământului Promis) i-a fost întotdeauna bine (uneori chiar foarte bine) înainte de a-i fi rău (şi uneori chiar foarte rău). Evreul egiptean a condus destinele Ţării Nilului până a de-venit sclav. Evreul persan a dus o viaţa de huzur şi numai tandemul Ester-Mordehai l-a scăpat de totala exterminare. Evreul spaniol a fost la putere acum 500 ani ,până ce inchiziţia i-a explicat intersecţia la care ajunsese, între anihilare şi asimilare. Şi cine a condus revoluţia bolşevică de acum aproape 100 ani?! Cine erau Troţki, Kameniev, Zinoviev, Buharin, Kagan-ovici, Djerzinski si mulţi alţii din jurul lui Lenin şi Stalin? Oare e nevoie să amintim ce i s-a întâmplat evreimii sovietice şi faptul că numai binecuvântata moarte a dictatorului în 1953 a împiedicat anihilarea fizică a rămăşiţelor populaţiei evreieşti din marea ţară a comunismului atotbiruitor?!

Mai e cazul să adăogăm la această listă povestea evreului aşkenaz? Evreul german a dat mari cărturari, savanţi şi politicieni dar caporalul austriac i-a demon-strat că o minoritate, oricât de bine s-ar simţi într-o ţară străină, vine o vreme în care soarta e pecetluită de alţii şi niciodată în favoarea minoritarului şi aşa au început să fumege crematoriile de la Auschwitz şi Maidanek.

În momentul de faţă lumea civilizată, Europa de Vest şi Statele Unite, a abolit în întregime antisemi-tismul ca politică oficială. Cum spunea răposatul meu dascăl, prof. Nicuşor Cajal, referindu-se la România postCeuşescu: azi nu mai există antisemitism ci nu-mai antisemiţi.

Continuare în pag. 31

Ordinea corectă Predând gramatica,la curs,

desigur,orice-invatator,Explică timpii verbelor:prezent,trecut şi viitor.

Dar,numai profesorul “Viaţă”,sever,precis şi reţinut,

Ne spune ordinea firească:prezent,viitor şi-apoi...trecut.

În… avansE clar: “cerinţele” globalizării,Se lasa foarte greu implementate.

Dar,nesimţirea şi mitocănia,Au fost -chiar în avans-

globalizate!

Cel puţin*

Contextul ar impune, ferm,că domnul Preşedinte,Dacă nu poate fi “Barak”,

să nu fie “Husein”.

Ţinând cont de realităţi,ar fi bine şi cuminte,

Să fie numai “Obama”,deci...neutru,cel puţin!

*Catrenul a fost scris,având la baza articolul deosebit

al D-lui Ivan Lungu,”Eu n-am spus,ci doar...aşa...am zis!” (Viaţa Noastră din 8-9.04.10),care se în-cheie astfel:”...îl rog pe dom-nul Preşedinte al Statelor Unite,Obama,să încerce să fie mai mult Barak şi mai puţin Husein!!”

Decepţie

(Cu vorbele poetului gigant).A crezut că reprezinta-o torţa,

Că îi vor fi câştigătoare zarurile.A uitat că nu există forţa,

Care să-opreasca...”vânturile,valurile”.

Catrene Ing. Darius LIBER

Gabriel Ben MERON

Şi când va fi sărbătoare şi pe uliţa noastră?

28

VIAŢA NOASTRĂ Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Joi 29 aprilie

7:00 Ştirile ProTv10:00 Happy Hour 11:00 Aniela ,Ep 105 12:00 Poveştiri adevărate 12:50 Omul care aduce cartea 13:00 Ştirile ProTv 13:50 Reţeta de acasă 14:00 Ştirile ProTv 16:30 Meseriaşii 17:00 Ştirile ProTv17:45 Happy Hour 19:00 Ştirile ProTv20:30 10 pentru tine ! 22:30 Aniela ,Ep 106 23:30 Meseriaşii 0:00 Ştirile ProTv 0:45 Happy Hour 2:00 Ştirile ProTv3:00 10 pentru tine ! 5:00 Aniela ,Ep 106 6:00 Meseriaşii 6:30 Omul care aduce cartea 6:45 Reţeta de acasă

Vineri 30 aprilie

7:00 Ştirile ProTv10:00 Happy Hour 11:00 Aniela ,Ep 106 12:00 Poveştiri adevărate 12:50 Omul care aduce cartea 13:00 Ştirile ProTv13:50 Reţeta de acasă 14:00 Ştirile ProTv (An-dreea Liptak / Mihai Dedu) 16:30 Meseriaşii 17:00 Ştirile ProTv17:45 Happy Hour 19:00 Ştirile ProTv20:30 Dansez pentru tine 1:00 Happy Hour 2:00 Ştirile ProTv (Andreea Esca) 3:00 Dansez pentru tine

Sâmbătă 1 mai

7:00 Ştirile ProTv10:00 Happy Hour11:00 Fotbal Liga 2, 13:00 Ştirile ProTv 13:15 Reţeta de acasă14:00 10 pentru tine !15:55 Week-end cu Monica Dascălu16:00 Te vezi la ProTv

Internaţional16:15 Promotor17:00 ProTv Internaţional Special - 10 ani17:30 România, te iubesc!18:30 Week-end cu Monica Dascălu19:00 Ştirile ProTv 20:30 De Suflet22:30 State de România23:25 Week-end cu Monica Dascălu23:30 Descoperă România 23:45 Gala Filmului Româ-nesc: Contratimp 0:30 România, te iubesc!1:30 Week-end cu Monica Dascălu2:00 Ştirile ProTv 3:00 De Suflet5:00 State de România 6:00 Descoperă România 6:30 ProTv Internaţional Special - 10 ani

Duminică 2 mai

7:00 Ştirile ProTv10:00 România, te iubesc! 11:00 Fotbal Liga 2, UTA Arad – Universitatea Cluj 13:00 Ştirile ProTv13:15 După 20 de ani 14:00 De Suflet 15:55 Week-end cu Moni-ca Dascălu 16:00 Ascultă-ţi muzica17:00 ProTv Internaţional Special - 10 ani 17:30 Apropo TV 18:30 Week-end cu Moni-ca Dascălu 19:00 Ştirile ProTv 20:30 Divertis 21:30 Divertis -Serviciul Român de Comedie 22:30 State de România , ep 68 23:25 Week-end cu Moni-ca Dascălu 23:30 Gala Filmului Româ-nesc: Supravieţuitorul (Sergiu Nicolaescu, 2008) 1:30 Week-end cu Monica Dascălu 2:00 Ştirile ProTv 3:00 Divertis5:00 State de România5:45 Apropo TV 6:30 ProTv Internaţional Special - 10 ani

Luni 3 mai

8:00 Ştirile ProTv10:00 Ascultă-ţi muzica de acasă 11:00 Divertis 12:00 Divertis -Serviciul Român de Comedie 13:00 Ştirile ProTv 13:50 Reţeta de acasă 14:00 Ştirile ProTv (An-dreea Liptak / Mihai Dedu) 16:00 Descoperă România 17:00 Ştirile ProTv 17:45 Happy Hour 19:00 Ştirile ProTv 20:30 Poveştiri adevărate 21:30 Aniela ,Ep 107 22:30 Poveştiri de noapte 23:30 Meseriaşii 0:00 Ştirile ProTv (Amalia Enache / Cristian Leonte) 0:45 Happy Hour 2:00 Ştirile ProTv 3:00 Poveştiri adevărate 4:00 Aniela ,Ep 107 5:00 Poveştiri de noapte 6:00 Meseriaşii 6:30 Omul care aduce cartea 6:45 Reţeta de acasă

Marti 4 mai

7:00 Ştirile ProTv 10:00 Happy Hour 11:00 Aniela ,Ep 107 12:00 Poveştiri adevărate 12:50 Omul care aduce cartea 13:00 Ştirile ProTv 13:50 Reţeta de acasă 14:00 Ştirile ProTv 16:30 Meseriaşii 17:00 Ştirile ProTv17:45 Happy Hour 19:00 Ştirile ProTv 20:30 Poveştiri adevărate 21:30 Aniela ,Ep 108 22:30 Poveştiri de noapte 23:30 Meseriaşii 0:00 Ştirile ProTv (Amalia Enache / Cristian Leonte) 0:45 Happy Hour 2:00 Ştirile ProTv (Andreea Esca) 3:00 Poveştiri adevărate 4:00 Aniela ,Ep 108 5:00 Poveştiri de noapte 6:00 Meseriaşii 6:30 Omul care aduce cartea 6:45 Reţeta de acasă

Miercuri 5 mai7:00 Ştirile ProTv 10:00 Happy Hour11:00 Aniela ,Ep 10812:00 Povestiri adevarate12:50 Omul care aduce cartea13:00 Ştirile ProTv 13:50 Reţeta de acasă14:00 Ştirile ProTv (An-dreea Liptak / Mihai Dedu)16:30 Meseriaşii17:00 Ştirile ProTv 17:45 Happy Hour19:00 Ştirile ProTv 20:30 Povestiri adevarate21:30 Aniela ,Ep 10922:30 Poveştiri de noapte23:30 Meseriaşii0:00 Ştirile ProTv (Amalia Enache / Cristian Leonte)0:45 Happy Hour2:00 Ştirile ProTv 3:00 Povestiri adevarate4:00 Aniela ,Ep 1095:00 Poveştiri de noapte6:00 Meseriaşii6:30 Omul care aduce cartea6:45 Reţeta de acasă

“ProTv Internaţional Special de 10 ani”, o frumoasă călătorie prin comunităţile de români din lume

Cu ocazia aniversării a 10 ani de cînd s-a lansat, ProTv Internaţional le face o surpriză

românilor de pretutindeni în acest week-end. Sîmbătă şi duminică, de la ora 17.00, telespectatorii vor putea urmări un repor-taj special, în două părţi, a cîte 30 de min-ute fiecare cu cele mai frumoase momente din călătoriile făcute de echipa ProTv Internaţional în comunităţile de români din lumea întreagă.

Astfel, cei care vor urmări programul special al acestui weekend o vor vedea pe Monica Dascălu în Israel alături de Corina Chiriac, Cătălin Crişan, Nicu Constantin, Alexandru Lulescu, pe Mihai Dedu care a dus la Zidul Plângerii mii de mesaje strînse de Pro Tv Internaţional de la românii din lumea întreagă şi pe Cabral alături de An-astasia Lazariuc, Fuego, şi Leonard Jose-fini, în cea mai recentă deplasare în Israel.

Tot în cadrul “ProTv Internaţional Spe-cial de 10 ani” telespectatorii o vor revedea pe Dana Rogoz în America cu Loredana, Nea Beni, Junii Sibiului şi Lia Lungu la festivalul “Chicago’s Taste of Romania” şi pe membrii trupei Talisman tot în America, alături de Carmen Trandafir.

ProTv Internaţional a însoţit artiştii români prin lume şi aşa a ajuns împreună cu formaţia Compact în Spania (la Arganda del Rey în 2008), la ziua naţională a României în Italia la Roma (anul trecut) cu Ionuţ şi Doiniţa Dolănescu, Gheorghe Turda şi Ştefania Rareş.

De asemenea, românii din întreaga lume vor avea ocazia să vadă imagini şi din mate-rialele filmate în comunităţile din Grecia, Portugalia sau Germania şi Spania.

VIAŢA NOASTRĂ

29

Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Joi 29 aprilie7,00 Telejurnal7,20 Jurnal de secol7,25 Memoria zilei7,30 La prima oră8,00 Trezirea la apel8,50 Agenda internaţională 9,00 Telejurnal9,15 Trezirea la apel!10,05 Zestrea românilor10,30 Jurnal de secol10,35 Memoria zilei10,40 Descoperă românii10,45 Întâlnire pe 211,50 Agenda internaţională 12,00 Investiţi în România! – Afaceri de succes12,55 Capodopere13,00 Garantat 100%13,50 Agenda internaţională 14,00 Telejurnal14,30 Descoperă românii14,35 Sarea în bucate. Stu-dioul teritorial Timişoara14,50 Memoria zilei15,00 Baschet masculin *Meci 4, Sferturile de finala ale Diviziei A16,30 Prin Ţara Zânelor 17,00 În cuvinte româneşti17,35 Lumea de aproape18,00 Un doctor pentru dvs.18,50 Memoria zilei18,55 Agenda internaţională 19,05 Descoperă românii19,10 Job internaţional20,00 Telejurnal 20,50 Sport21,00 Expo Shanghai 2010. 21,10 Arena publică 22,20 Ro AIR0,00 Ca la carte0,40 Jurnal de secol0,45 România balneară1,00 Geografi@Ro.1,30 Un doctor pentru dvs.2,25 Descoperă românii2,30 Telejurnal3,20 Expo Shanghai 2010. 3,30 Job internaţional4,20 Lumea şi noi4,50 Arena publică6,00 E ora ta!

Vineri 30 aprilie

7,00 Telejurnal7,20 Info Job7,25 Memoria zilei7,30 La prima oră8,00 Trezirea la apel!8,50 Agenda internaţională 9,00 Telejurnal9,15 Trezirea la apel! 11,30 Film românesc: Columna. Regia Mircea Drăgan. 13,45 Memoria zilei13,50 Descoperă românii14,00 Telejurnal 14,30 E ora ta!15,30 Magazin în limba germană

16,30 Polo. Turneul de cali-ficare la Campionatul Euro-pean17,45 România balneară18,00 Un doctor pentru dvs.18,55 Discover Romania19,00 Memoria zilei19,05 Descoperă românii19,10 Interes general20,00 Telejurnal 20,50 Sport21,00 Expo Shanghai 2010. 21,10 Dincolo de hartă21,35 Lumea şi noi22,00 VINEri STAR 23,45 Înapoi la argument0,30 Prin Ţara Zânelor1,00 În cuvinte româneşti1,30 Un doctor pentru dvs.2,25 Descoperă românii2,30 Telejurnal3,25 Expo Shanghai 2010. 3,35 VINEri STAR la TVRi.5,15 Film românesc: Caste-lul condamnaţilor. Re-gia : Mihai Iacob. An de producţie 19706,45 Agenda internaţională

Sâmbătă 1mai

7,00 Videoterapia7,50 Memoria zilei7,55 Discover Romania8,00 ABC... De ce? 8,50 Agenda internaţională 9,00 Geografi@Ro. 9,30 Arena publică10,40 Memoria zilei10,45 România balneară11,00 Rugby. Divizia Naţională: CSM Bucureşti - Dinamo. Etapa a 7-a12,55 Memoria zilei13,00 Europa ne priveşte13,50 Agenda internaţională 14,00 Telejurnal14,15 Discover Romania14,20 Ne vedem la TVR (I)15,10 Agenda internaţională 15,20 Ne vedem la TVR (II)16,20 Memoria zilei16,30 Polo17,50 O dată-n viaţă19,30 Ziduri şi umbre20,00 Telejurnal20,50 Sport20,55 Expo Shanghai 2010. 21,05 Oameni de presă21,30 Lumea şi noi22,00 Film românesc: La răscrucea marilor furtuni. Regia Mircea Moldovan. An de producţie 198023,30 Atenţie, se cântă!1,40 Europa ne priveşte2,30 Telejurnal3,35 Ro AIR5,15 O dată-n viaţă

Duminică 2 mai7,00 Memoria zilei 7,05 Discover Romania7,10 Universul credinţei

8,50 Agenda internaţională 9,00 În cuvinte româneşti9,35 România în văzul lumii10,00 Lumea şi noi. 10,30 Polo. Turneul de cali-ficare la Campionatul Euro-pean. *România – Rusia.11,45 Documentar: Castelul Bran. 13,00 Agenda politică13,50 Discover Romania14,00 Telejurnal14,15 Memoria zilei14,20 Miezul zilei15,10 România balneară15,30 Alo, România! 16,25 Capodopere din Gale-ria de Artă Modernă16,30 Antidot la uitare17,00 Dănutz S.R.L.17,50 Agenda internaţională 18,00 Telejurnal18,10 Dănutz S.R.L. 19,20 Agenda internaţională 19,30 România în văzul lumii.19,55 Memoria zilei20,00 Telejurnal20,50 Sport20,55 Expo Shanghai 2010. 21,05 Români de top21,30 Lumea şi noi22,00 Dedicaţii muzicale la 23,30 România în văzul lumii23,55 Ne vedem la TVR (I)0,40 Ne vedem la TVR (II)1,40 Agenda politică2,30 Telejurnal3,20 Expo Shanghai 2010. 3,30 Documentar: Castelul Bran. 4,35 România în văzul lumii5,00 Dănutz S.R.L.

Luni 3 mai7,00 Telejurnal7,20 Jurnal de secol 7,25 Memoria zilei7,30 La prima oră. 7,55 Videoclip Eurovision 8,00 Trezirea la apel!8,50 Agenda internaţională 9,00 Telejurnal 9,15 Trezirea la apel!10,00 La porţile ceriului.10,30 Agenda internaţională 10,40 Info Job.10,45 Întâlnire pe 2. 11,50 Antidot la uitare. 12,15 Jurnal de secol 12,20 VINEri STAR14,00 Telejurnal14,30 Descoperă românii 14,35 Videoclip Eurovision14,40 Agenda internaţională 14,45 Sarea în bucate. 15,00 Ro AIR.16,40 Zestrea românilor 17,05 Videoclip Eurovision17,10 H...ora prichindeilor. 18,00 Un doctor pentru dvs.18,55 Agenda internaţională 19,05 Descoperă românii19,10 Nocturne. Invitat Liv-iu Ciulei – regizor (I).

20,00 Telejurnal 20,50 România la Expoziţia Mondială Shanghai 2010 21,00 Camera de ştiri. 21,55 Memoria zilei. 22,00 Avocatul dvs.22,55 Videoclip Eurovision23,00 Concert Neri Per Caso 0,00 Natură şi aventură. 0,25 Videoclip Eurovision0,30 Din arhiva TVR. 1,30 Un doctor pentru dvs.2,25 Descoperă românii 2,30 Telejurnal 3,20 România la Expoziţia Mondială Shanghai 2010 3,30 Avocatul dvs.4,25 Info Job. 4,30 Lumea şi no5,00 Camera de ştiri.5,55 Jurnal de secol 6,00 Remix

Marţi 4 mai7,00 Telejurnal 7,20 Jurnal de secol 7,25 Memoria zilei7,30 La prima oră. 7,55 Videoclip Eurovision 8,00 Trezirea la apel! 8,50 Agenda internaţională 9,00 Telejurnal 9,15 Trezirea la apel!10,05 Prin Ţara Zânelor 10,35 Agenda internaţională 10,45 Întâlnire pe 2. 11,50 Info Job. 11,55 Videoclip Eurovision 12,00 Camera de ştiri. 13,00 Ziduri şi umbre. 13,30 Lumea şi noi 14,00 Telejurnal 14,30 Descoperă românii 14,35 Agenda internaţională 14,45 Sarea în bucate. Stu-dioul teritorial Craiova. 15,00 Club TVR3. 16,25 Videoclip Eurovision 16,30 1001 de poveşti. 17,00 Vedeta familiei.17,50 Memoria zilei. 17,55 Jurnal de secol 18,00 Un doctor pentru dvs.18,55 Agenda internaţională 19,05 Videoclip Eurovision 19,10 Atunci şi acum. 20,00 Telejurnal20,50 Sport21,00 Memoria zilei. 21,05 Remix

22,00 România la Expoziţia Mondială Shanghai 2010.22,50 Agenda internaţională 23,00 Timpul chitarelor.23,50 Info Job. 23,55 Jurnal de secol 0,00 H...ora prichindeilor. 0,50 Videoclip Eurovision 0,55 Descoperă românii 1,00 Un doctor pentru dvs.2,00 REVIZIE TEHNICĂ

Miercuri 5 mai7,00 Telejurnal7,20 Jurnal de secol 7,25 Memoria zilei. 7,30 La prima oră.7,55 Videoclip Eurovision8,00 Trezirea la apel!8,50 Agenda internaţională 9,00 Telejurnal 9,15 Trezirea la apel!10,00 O dată-n viaţă. 11,40 România la Expoziţia Mondială Shanghai 2010. 12,30 Film românesc: La răscrucea marilor furtuni. Regia Mircea Moldovan. 13,55 Videoclip Eurovision14,00 Telejurnal 14,30 Descoperă românii 14,35 Agenda internaţională 14,45 Sarea în bucate. 15,00 Baschet masculin16,55 Videoclip Eurovision 17,00 Geografi@Ro. 17,30 Imaginea succesului. 17,55 Memoria zilei. 18,00 Un doctor pentru dvs.18,55 Agenda internaţională 19,05 Descoperă românii19,10 Între bine şi rău.20,00 Telejurnal 20,50 Sport 21,00 E ora ta! 21,55 Memoria zilei. 22,00 Investiţi în România! 22,55 Jurnal de secol 23,00 Film românesc: Vânătoare de vulpi. Regia Mircea Daneliuc. 0,40 Vedeta familiei. 1,30 Un doctor pentru dvs.2,25 Descoperă românii 2,30 Telejurnal 3,30 Investiţi în România! 4,25 Videoclip Eurovision 4,30 Film românesc: Ştefan cel Mare – Vaslui 1475. 6,45 Agenda internaţională

30

VIAŢA NOASTRĂ Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

A fost, mai întâi, un zvon. Un zvon, pe „uliţa românească”:

- Teşu îl aduce pe Mălăele!- Pe Horaţiu Mălăele? Când? Unde?Şi iată-mă, împreună cu prietenii mei,

veniţi în grup, într-o recentă zi de vineri, la sala „Da Vinci”, din Tel Aviv. In foaier se vinde carte românească actuală, de cali-tate. Apoi, fiecare la locul său, aşteptăm să înceapă. Se sting lumini. Se face linişte. Din sală urcă pe scenă un om. Parcă e um-bra lui. Îmbrăcat în negru şi cu o pălărie „gambeta”, care îmi reaminteşte de Char-lie Chaplin. Când începe să vorbească, mă trece un fior. Nu e Chaplin, nu e Cotescu, nu e Beligan... E el şi numai el, Horaţiu Mălăele. Unic! Unic şi inconfundabil!

Pot spune cu mâna pe inimă că specta-colul a fost un regal, o sărbătoare a poeziei vieţii, a umorului, satirei, ironiei şi dra-matismului existenţei umane. Are omul acesta, artistul Horaţiu Mălăele, ceva divin în simplitatea sa aparentă, prin care transmite gânduri, simţăminte, întrebări. „Gala” prezentată la sala „Da Vinci” din Tel Aviv, a fost o reluare a spectacolului de la Bucureşti , intitulat „Sunt un orb”. De fapt - o „însăilare” de vorbe de duh, de poezii sau proză scurtă, de bancuri cu tâlc bun, de poeme grave, profund umane, de mare strălucire; o „spunere” continuă, cu nuanţă de improvizaţie, dar în esenţă atent lucrată, până la cel mai imperceptibil amănunt, la care se adaugă şi prezenţa de spirit permanentă a artistului.

Gama ideatică cu care ne-a întâlnit marele artist, este un evantai care merge de la lucruri uşoare, simple, nostime, hazlii, până la substanţa densă, profundă, a unor versuri semnate de mari poeţi români. Poeziile alese ilustrează, în primul rând, intelectualul de forţă şi rafinament care este acest artist ( grafician, scenograf, mim, sce-narist, păpuşar, regizor, dar, pentru noi, acum, în primul rând, Actor). Dar, înainte de talentul său, se relevă substanţa intelectuală a fiinţei sale. Mălăele are o aură de sfânt tern, modest şi parcă timid, dar superior şi condescendent, neinteresat parcă de succesul său, dornic de lucruri bune şi dezgustat de nimicnicii murdare. Om cu de toate, dar om aparte! Nu că vrea, ci că aşa e el. Şi, ad-esea, el merge la esenţă, la fineţe, la subtilitate. De câte ori am luat contact, direct sau indirect, cu arta sa, m-a străfulgerat vibraţia infinitului de zi cu zi. Este o unire specială în acest om, între etern şi tern, între zâmbet şi lacrimă, între viaţă şi moarte.

Teşu Solomovici, publicistul, scriitorul, edi-torul, ziaristul, dar acum, în primul rând, im-presarul, ştie bine unde este valoarea şi ştie să îmbogăţească cultura de aici, din Israel, cu val-ori universale! Cotidianul francez „Le Monde”,

scria, referindu-se la Horaţiu Mălăele : „Un ge-niu actoricesc trăieşte şi face furori pe scenele româneşti”. Incomplet! Trebuie scris „Pe scenele româneşti de oriunde, din lumea largă!”...

..Marea poezie umple sala şi vibrează grav şi simplu, astfel încât să-i poţi pătrunde miezul, să te implici şi să te despici! Trebuie să-l auzi pe Nichita Stănescu, spus de Mălăele, şi devii alt om! „De mult negru mă albisem/ De mult soare mă-noptasem/ De mult viu mă mult murisem/ Din visare mă aflasem”. De la glumă, ironie, satiră, până la filozofie, dragoste şi nemurie, nu-i decât un pas. Mălăele îl face nonşalant, serios şi grav, neserios şi etern. Recitalul „Sunt un orb” – titlu pornit de la poezia cu un astfel de titlu de Marin Sorescu, ni-i aduce în prim plan pe Emil Brumaru, Nazim Hicmet, Adrian Păunescu, George Topârceanu şi alţii... Umorul şi tristeţea merg mână-n mână, ca şi ironia şi profunzimea vieţii. Mălăele vede mai bine decât alţii sensul adevărat şi uneori ascuns al unor versuri, me-sajul artistic e nuanţat şi îmbogăţit cu multe ca-rate. Transmiterea acestuia se face cu dragoste detaşată şi din dorinţa simplă de a lumina.

Ce fior trecu prin sală, când Horaţiu Mălăele spuse simplu, trist, abea vorbit, demn şi rafinat: „Sunt un orb, în faţa ta, care uite, vezi prin mine, ce e rău şi ce e bine”... Omul ăsta cu ochelari, Horaţiu Mălăele, mai glumind, mai vorbind se-rios, te îndeamnă să sorbi viaţa şi să te bucuri

de ea. Te face, simplu, să descoperi încă ceva din ceea ce nu ştiai despre tine. Parcă e un sculptor care ciopleşte permanent un monument, mai mult în joacă, în dans, în glumă. Şi, deodată, apare o sculptură expresivă, frumoasă şi mare, despre gravitatea vieţii, de-spre poezia ei, despre marea dragoste pentru „a fi sau a nu fi”, rostită prin tăceri şi spuneri, prin gesturi simple şi esenţiale, prin mimică discretă, prin nu ştiu ce şi nu ştiu cum, care se chemă, pur şi simplu, artă. Şi sunt convins că, la baza acestui mare succes, este Poe-zia lui Horaţiu Mălăele, poetul care încă n-a scris versuri!

Teşu Solomovici, cu flerul său in-failibil (care a adus în Israel, înnobilând viaţa noastră culturală, pe un Radu Be-ligan, pe un Florin Piersic, ca şi pe atâţi alţi maeştri ai scenei româneşti) a ştiut şi acum să-l aleagă şi să ni-l dăruiască pe acest mare poet, care este, fără îndoială, Horaţiu Mălăele! L-am văzut pe Teşu Solomovici, acolo, pe scenă, prezentându-şi invitatul. Era emoţionat cu adevărat, ceea ce nu i se întâmplă des, în public... Dar în faţa „monştrilor sacri”, el ştie bine că n-ai ce face, decât să-ţi scoţi pălăria şi să-ţi pleci capul. Trebuie să recunosc că-i stă bine astfel!

...La începutul careierei sale Horaţiu Mălăele a fost distribuit, la Teatrul din Piatra Neamţ, într-un rol super-secundar: un copac. Avea o replică - atât, doar o replică de trei cuvinte. Regizoarea Catalina Buzoianu a vrut să-l cunoscă, să-l audă. Copacul era întrebat: „ Pe unde trece drumul?”, şi el răspundea: „Pe aici, pe acolo, pe dincolo”... „Când a ajuns la „pe acolo, pe dincolo” – notează Cătălina Bu-zoianu – a făcut un gest cu mâna în sus, evaziv, spre cer parcă. Imediat replica a avut o conotaţie metafizică, de nelinişte, un fior”. A fost transfer-at din rolul cel mai secundar în rolul principal al piesei respective! Aşa stau lucrurile şi în viaţa artistului, acum. El nu poate fi decât principal!

...Incât, poate i se potrivesc aceste câteva cuvinte, pe care i le adresez din umbra sălii de spectacol: „Un talent/ Plurivalent/ Coerent/ Per-severent/ De poet/ Discret/ De simţit transceden-tal/, De iubit fundamental/ Cu o scenă ca fundal,/ O „graficatură”,/ Când cu dragoste/ Şi când cu ură,/ O subtilă/ Simplă filă,/ Zâmbet trist/ De printr-un om,/ Care are rol de pom,/ Infrunzit/ Iscusit/ Şi c-o creangă-n cer/ Pentru clipele ce pier - / Stele-n frunze agâţate/ Tremurate-n zori de rouă,/ Clipe dăruite nouă./ „Ascultaţi de ele”,/ Zice parcă Mălăele - / Un artist, / Un poem,/ Ve-sel-trist,/ Un Semn/ Demn/ L-am simţit şi eu/ E din Dumnezeu!...

Strict personal

RONI CACIULARU

Horaţiu MălăeleUn actor, un poet!

VIAŢA NOASTRĂ

31

Joi / Vineri 29-30 aprilie 2010

Şi când va fi sărbătoare şi pe uliţa noastră?

Urmare din pagina 27

Dar întrebarea mea e până când ?

Această întrebare se referă la faptul că noi nu învăţăm din trecutul apropiat sau depărtat şi rămânem adepţii principiului ubi bene ibi patria, fără să ne amintim că întotdeauna ne-a mers bine până când ci-neva şi-a adus aminte (adversarii noştri nu uită nimic, nici măcar propriile lor minciuni) că evreii sunt de vină pentru toate relele lumii şi că a venit timpul, pen-tru a câta oară, ca ei să plătească, la început cu bani şi bunuri, iar mai târziu cu propria lor viaţă.

Din păcate nu sunt singurul care vede lucrurile în această lumină. Aş dori să recomand cititorului ro-manul imaginar al lui Philip Roth, “Complotul Am-ericii” , pentru a înţelege ce ar putea să se întâmple cu coreligionarii noştri în ţara democraţiei universale şi absolute.

Şi dece toate aceste gânduri în preajma zilei independenţei Israelului?

Pentru că aceasta reprezintă o ocazie perfectă de a aminti evreului diasporei secolului XXI că moneda are întotdeauna două faţete, că niciodată nu ştii cine o azvârle în aer şi cine îi dirijează căderea pe pământ şi că mai bine să devii tu responsabil de propria ta soartă decât s-o laşi pe mâna altora, oricât de simpatici şi prietenoşi ţi-ar părea ei în momentul de faţă.

Israelul cu greu va face loc la cele şase de milio-ane de evrei răspândiţi în cele cinci continente, dar Negevul paote absorbi (zic specialiştii noştri) cam cinci milioane, şi asta fără prea mare bătaie de cap. Şi cum sună zicala ebraică? Hamevin iavin –în traducere liberă: să înţeleagă cine are de înţeles.

În loc de închiere, scuze. Cu bună ştiinţă am folosit ca titlu al acestor

însemnări de amator o frază preluată din celebrul dis-curs al lui Stalin, enunţat în a zecea zi de la inceputul invaziei naziste în Uniunea Sovietică, la începutul lui Iulie 1941 şi-mi cer scuze pentru această alegere care poate părea neotvită unora dintre cititori.

Se pare că în toate acele zile ce au precedat dis-cursul radiofonic al dictatorului, Stalin fusese cuprins de panică şi nu găsise forţa sufletească de a se adresa poporului şi de a explica catastrofa ce începuse să ia proporţii de anihilare naţională.

Dar în momentul în care reuşi să incropească prea cunoscutul discurs, Stalin redeveni eroul naţional iar una din explicaţiile acestei turnuri psihologice e enunţarea frazei : “va fi sărbătoare şi pe uliţa noastră”.

În urmă cu zeci de ani am avut ocazia să ascult înregistrarea acestui discurs şi-mi amintesc că mi se făcuse pielea de gâscă când am reuşit să identific fraza cu pricina în noinaul de cuvinte pe care le-am înţeles doar parţial.

Am folosit această frază pentru faptul că ea a anunţat deznodământul favorabil al celui de al doilea război mondial. Sărbătoarea pe uliţa sovietică nu şi-a făcut efectul decât foarte târziu asupra vieţii interne din închisoarea popoarelor denumită URSS.

Şi cu toate acestea, sărbătoarea pe uliţa sovietică a reprezentat victoria asupra barbariei naziste. Poporul rus a supravieţuit, a plătit această supravieţuire cu 25 milioane victime, dar azi Rusia e o ţară care a reuşit să iasă din cercul războinic al perioadei postbelice, a făcut pace cu duşmanii ei cei mai feroci şi a încetat să mai plătească cu jertfe omeneşti o independenţă mult dorită.

Nici pe departe n-aş dori ca poporul meu, aşezat aici pe malul Mării Mediterane după o absenţă de aproape 2000 ani, să fie obligat să treacă prin ce a trecut poporul rus în anii de restrişte comunistă.

Dar aş dori ca sărbătoarea aceasta, de independenţă paşnică, de inutilitate a războiului, de calm naţional, să vină şi pe uliţele noastre, şi cu cât mai repede cu atât mai bine.

Din ciclul “Oameni care ne fac cinste”

Urmare din pagina 11

În anul 1945, atmosfera devine din ce în ce mai încărcată din cau-za trupelor sovietice, care ocupă Cernăuţiul, Mizzi şi Bernhard reuşesc să plece în România. Merg în oraşul Botoşani trei luni, unde îşi găsise de lucru Bernhard, după care se stabilesc la Bucureşti.

De anii trăiţi la Bucureşti vom lega terminarea studiilor de canto la Conservatorul de muzică. Devine solistă în programele de la Radio Bucureşti.

Urcând cu succes toate treptele în însuşirea tainelor muzicii a fost primită la Opera de stat pentru rolul Suzanei din Nunta lui Figaro, de Mo-zart şi alte roluri de seamă. Dar toate succesele dobândite nu o pot reţine în România, şi, împreună cu soţul vor ajunge în ţara tuturor evreilor din lume, Israel (decembrie 1950).

Israelul şi amatorii de muzică clasică, o primesc cu braţele deschise şi este distribuită în rolul Michaelei din Carmen. Apariţia ei cu vocea cristalină de soprană, a stârnit atenţia şi primeşte multe roluri de seamă printre care şi cel al Margaretei din

Faust. Orice apariţie, ridică publicul în picioare şi este răsplătită cu ropote de aplauze.

La fel şi în cadrul emisiunilor de radio Kol Israel, fie acompaniată de pian sau orchestră, Mizzi se bucură de mult succes şi admiraţie. Pos-esoare a unei voci de soprană lirică, o voce versată pe toate registrele, Mizzi Locker se distinge mereu prin muzicalitate şi un deosebit caracter artistic.

Mereu va fi distribuită în arii im-portante de operă şi operetă, alături de cântece populare în multe limbi ale lumii. O întâlnim foarte des alături de Lica Sade sau Celina Alfandary, cu Paula Haber, Irina Mastrovoi, Rose Damph, Ruth şi Beno Sharon, Doroteia Liviu, Mordehai Ben Sha-har, precum şi alte stele ale muzicii clasice. Cu mare plăcere a cântat, şi atunci când era acompaniată de pian-ista Teea Rafaeli. De asemeni, a cân-tat împreună cu foşti elevi de canto, nu puţini la număr.

În stagiunea 1954 -1955, sub or-ganizarea Societăţii Dante Alighieri-Tel Aviv, în concert de muzică vocală, a cântat Mozart, “Cosi fan tutte” împreună cu renumita cântăreaţă Ce-lina Alfandary, obţinând un succes şi o critică excepţională a specialiştilor. Nu pot trece cu vedere prezenţa ei în cadrul concertelor date de Col-

legium Musicum din Tel Aviv, sub conducerea dirijorului Eytan Lustig, precun şi la la serile de cameră din Ierusalim.

Criticii muzicali au avut cuvinte de laudă pentru stilul muzicii de cameră. Dar, mai mult pentru vocea ei expresivă si emoţionantă.

Între anii 1961-1976, dornică să împărtăşească tainele muzicii clas-ice şi tinerelor talente o întâlnim ca profesoară de canto la Conservatorul Israelian de Muzică.

Decesul tovarăşului de viaţă în anul 1971 o determină să nu mai urce pe scenă, ştiind că iubitul ei soţ nu se mai află în primul rând aplaudând-o şi făcând semne de satisfacţie. Soţul ei, Bernhard Locker, obţinuse tit-lul de doctorat în fizică la Grenoble (Franţa) şi a lucrat la Universitatea Bar Ilan până la sfârşitul vieţii.

Se retrage de la scenă, dă lecţii de canto în particular, bucurându-se de succesele obţinute de foştii elevi, cărora le-a înrădăcinat dragostea pen-tru această nobilă îndeletnicire. Unul dintre aceste talente fiind marele ten-or Gabi Sade.

Acum, retrasă în apartamentul ei din Ramat Gan îşi trăieşte anii de pensie înconjurată cu o dra-goste deosebită de Lucreţia. Mai merg impreună la un spectacol, citeşte multe publicaţii în limbile

română, ebraică, germană, engleză şi franceză. De multe ori, când se iveşte ocazia, “o dă şi pe idiş”, limba vorbită în casa parintească.

Deşi ajunsă la această vârstă, nu renunţă să facă multe lucruri, pentru care merită toată admiraţia. Găteşte când are dor de o anumită mâncare, calcă, merge la cumpărături. Lucreţia – ”ministrul ei de interne şi externe”, cum îi place să spună uneori, încercă s-o menajeze de multe activităţi inerente, dar ea refuză, sub motivul că vrea să fie activă şi utilă. Pentru anumite treburi administrative, puţin mai grele, Mizzi angajează pe câte cineva să le facă, ca s-o protejeze pe Lucreţia.

Aşa trec zilele, săptămânile, lu-nile şi Mizzi Locker te fascinează cu inteligenţa ei, cu modul de expri-mare, cu umor, chiar şi cu înfăţişarea. Sigur că, în toate acestea şi multe altele, grija Lucreţiei Berzintu are pecetea.

Nouă nu ne rămâne decât să trans-mitem urarea “La multi ani până la 120!”

Colectivul de redacţie al ziarului

“VIAŢA NOASTRĂ”

Redactor şefNANDO MARIO VARGA

RedacţiaSHAUL CARMEL

SIGI SONTAGPAUL LEIBOVICI

ELIAS ERWINMIREL HORODI

LIANA SAXONE-HORODIRONI CĂCIULARUAARON GOVRIN

SONIA PALTYITZHAC GUTTMAN BEN-ZVI

BARUCH SEMELMANHANAN WASSERMAN

BENO NAORIDANIEL SEGAL

ED. GROSSMANNHEDI S. SIMONIVAN LUNGU

DARIUS LIBERABERMAN BERTHOLD TELLU

GABRIEL BEN MERONMARTHA EŞANU (România)PETRE IANCU (Germania)BORIS MARIAN (România)

STEPHAN BENEDICT (New York)

Grafica computerizatăMARIA FILIMON

Culegere computerizatăMARA SORIN

E-mail: viatanoastra2004@yahoo.comRedacţia nu răspunde de conţinutul

reclamelor şi nici de articolele, opiniile şi punctele de vedere ale colaboratorilor.

32

Germania vrea „noi măsuri dure” pentru

a credita Grecia

Cancelarul Angela Merkel a promis ajutorul german numai dacă grecii acceptă austeri-tatea pe termen lung

“Dacă Grecia este pregătită să accepte măsuri dure, şi nu doar pentru un an, ci pentru câţiva ani, atun-

ci avem o şansă bună de a păstra euro ca o monedă stabilă pentru noi toţi”. Aceasta este declaraţia prin care cancelarul german, Angela Merkel, s-a declarat dispusă să împrumute statul elen, care are nevoie urgentă de refinanţarea datoriei sale externe, scadentă luna viitoare.

Pentru a nu stârni şi mai mult iritarea contribuabililor germani, Merkel a evi-tat cuvântul “împrumut”, axându-se mai mult pe condiţiile pe care ar trebui să le îndeplinească grecii. Merkel s-a văzut nevoită să ofere această declaraţie “de susţinere”, la capătul unui weekend de speculaţii că Berlinul ar fi gata să se retragă din planul de salvare pentru Grecia.

Practic, Guvernul grec nu mai poate face faţă datoriilor scadente fără ajutorul partenerilor din UE (30 miliarde) şi al FMI (încă 15 miliarde). Împrumuturile de pe pieţele internaţionale au devenit imposibile, din pricina creşterii accelerate a dobân-zilor, la sfârşitul săptămânii trecute. Astfel, pentru un credit pe doi ani, Greciei i se cere o dobândă de 14%, iar pentru obligaţiuni scadente de acum în zece ani - 10%. Aceasta în condiţiile în care Atena nu putea accepta nici dobânzile care au fluctuat, de la începutul lui 2010, între 6 şi 7%, pentru că totalul datoriilor (circa 300 miliarde euro) depăşeşte de 1,2 ori valoarea economiei sale.

Mai mult, în loc să crească, pentru a aduce venituri suplimentare la buget, eco-nomia Greciei este estimată a se contracta cu 2% anul acesta. Singura cale prin care Atena ar mai putea strânge bani de datorii sunt noi reduceri de cheltuieli, considerate inacceptabile de sindicate. Potrivit ultimelor sondaje, grecii se declară mai degrabă favorabili reîntoarcerii la drahmă decât împrumutului de la FMI şi UE.

Un avion a aterizat de urgenţă în Maine din cauza

ameninţărilor cu bombă

Un zbor Paris-Atlanta al companiei aeriene americane Delta Airlines a fost deviat spre Bangor, în statul american Maine, după ce un pasager de la bord a

afirmat că deţine explozibil, transmite CNN.De asemenea, pe lângă anunţul privind deţinerea unei bombe,

bărbatul a declarat că are documente false. După aterizare, pas-agerul a fost preluat de autorităţi pentru a fi interogat, a anunţat Administraţia Securităţii Aeriene.

Controalele efectuate nu au dus la descoperirea explozibilu-lui anunţat.

VIAŢA NOASTRĂ. Săptămânal independent în limba română. Redacţia şi administraţia: GEORGE EDRI, C.P. 2590, IAVNE, Tel: 0505 - 345041, Fax: 077-5356514

Tiparul: “Tipografia Nouă”

Ţfat20-12

Haifa22-13

Tel Aviv22-14

Ierusalim 18-9

Eilat28-19

Beer Şeva 23-13

Tveria25-15

Gravă poluare cu petrol, în Statele Unite

Autorităţile americane se confruntă cu o vastă polare cu petrol în Golful Mexic, în urma scurgerilor de ţiţei de pe o platformă care s-a scufundat, iar Paza

de Coastă nu excludea “unul dintre cele mai mari valuri de pet-rol din istorie”, în cazul în care scurgerile nu sunt colmatate,

relatează AFP.“Voi fi sinceră. Eforturile întreprinse de British Petroleum

(BP, grupul britanic petrolier care exploata platforma) privind colmatarea scurgerilor nu dau rezultate, pentru moment”, a de-clarat contra-amiralul Mary Landry, într-o conferinţă de presă, citate de Mediafax.

Comandantul Gărzii de Coastă din New Orleans (Louisiana, sud) a refuzat să compare acest accident cu cel al petrolierului Exxon Valdez, care a eşuat în largul coastelor statului Alaska şi care a deversat peste 40 de milioane de litri de petrol, pe o distanţă de 1.300 de kilometri. Dar, a dat ea asigurări, “dacă nu vom securiza puţurile, da, acesta va fi unul dintre cele mai mari valuri de petrol din istoria americană”.

Necesitatea opririi scurgerilor este cu atât mai presantă, cu cât o peliculă de petrol, cu o circumferinţă de 965 de kilometri se afla la aproximativ 30 de kilometri de coastele Louisianei, unde există un ecosistem fragil, alcătuit din numeroase păsări de apă. Autorităţile vor fi pregătite, în ultimă instanţă, să meargă până acolo încât să dea foc peliculei.

Platforma s-a scufundat joi, în apropierea coastelor ameri-cane, după o explozie şi un incendiu, care s-au produs la 20 aprilie, seara. După o săptămână de la acest accident, 11 per-soane erau, în continuare, date dispărute, iar şansele de găsire a acestora sunt aproape nule.

Potrivit BP, în fiecare zi se scurg aproximativ 159.000 de litri de ţiţei. Platforma, numită Deep Water Horizon, aflată în proprietatea societăţii Transocean, conţinea 2,6 milioane de litri de petrol şi extrăgea aproximativ 1,27 de milioane de litri pe zi.

TVA-ul Bulgariei ar putea creşte la 25 %

Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA) în Bulgaria ar putea ajunge până la 25 %, conform informaţiilor furnizate de partidul Forţele Democratice Unite. Majorarea TVA-ului va avea loc în 2010, informează Novinite.

Valoarea TVA-ului ar putea depăşi 22 %, putând ajunge chiar la 25 %, potrivit preşedintelui partidului FDU, Rumen Hristov.

Chiar dacă TVA-ul va creşte la 25 %, această măsură nu va rezolva problema deficitului public al Bulgariei în 2010, apreciază reprezentanţii FDU, fiind nevoie de luarea unor măsuri concrete pentru stabilizarea economiei, măsuri pe care par-tidul Cetăţeni pentru Dezvoltarea Europeana a Bulgariei (GERB), aflat la putere în Bulgaria, pare să le ignore. Majorarea TVA-ului la 22 % ar aduce în plus la bugetul de stat 700 milioane de leva, în condiţiile în care, în luna aprilie, deficitul de stat al Bulgariei a urcat la 1,5 miliarde de leva, conform calculelor FDU.

Partidul FDU s-a opus ferm creşterii TVA, din ziua în care ideea a fost lansată de ministrul bulgar de Finanţe, Simeon Djankov.

Potrivit Novinite, CE a demarat săptămâna trecută o procedură de infringement împotriva Bulgariei din cauza deficitului bugetar excesiv înregistrat în anul 2009. În aceeaşi situaţie se află alte 19 din cele 27 membre ale Uniunii Europene.