Monografia orasului Corabia

Oras situat in sudul judetului Olt, in lunca si pe terasele Dunarii, la 80,6 km sud de municipiul Slatina si 39 km sud de municipiul Caracal, pe DN 54.

Vecinii

Nord: comunele Vadastra si Visina,

Nord-est: comuna Cilieni

Est : comunele Tia Mare, Izbiceni si Garcov

Sud: fluviul Dunarea, care formeaza granite naturale cu Bulgaria,

Vest: comunele Orlea si Vadastrita

Suprafata totala a orasului: 12497 ha (1064 ha intravilan).

Relieful: campie joasa (Campia Caracalului), caracterizata printr-o serie de vai seci si paralele, care imprima reliefului un aspect valurit si in care se intalnesc gorgane si mici ochiuri de apa ale iazurilor.

Clima – temperat continental cu temperatura medie anuala peste 11 gr C si precipitatii de 500 – 520 mm.

Hidrografia – fluviul Dunarea, paraul Garcov si iazuri

Vegetatia: stepa cu grupari de pelinita de stepa, pir gros, firuta cu bulbi, specii de Negara, pir crestat, paius s.a.

Fauna

- carnivore: dihorul, nevastuica, hermelina;

- rozatoare: harciogul, popandaul, soarecele de camp, iepurele de camp;

- pasari: prepelita, ciocarlia de camp, barza;

- reptile: serpi, soparle, gusteri

- insecte

Solurile: cernoziomuri levigate, soluri slab evaluate (nisipuri, regosoluri nisipoase, soluri aluvionare si aluviuni).

Resurse naturale: terenuri agricole, nisipuri cu un continut de cuart de 96-98%, argile loessoide, cu calitati bune pentru ceramica bruta.

1

Activitatea edilitar-urbanistica: orasul, avand o origine relativ recenta si fiind constituit dupa un plan urbanistic modern, are strazile perfect simetrice (aspect intalnit la toate orasele dunarene infiintate in secolul al XIX - lea), drepte si paralele. In cartierele Corabia Veche si Dasova, foste localitati cu o vechime atestata inca din epoca medievala, cladirile sunt pozitionate de o parte si de cealalta a strazii principale, fapt ce atesta tipul asezarii rural – traditionala. Supranumita si “Orasul teilor”, localitatea prezinta astazi numeroase spatii verzi, care insumeaza o suprafata de 7 ha; la acestea se adauga un parc in suprafata de cca 3 ha.

Dezvoltarea orasului s-a facut mai mult pe orizontala. Daca in anul 1884 existau in oras doar doua cladiri cu etaj, dupa explozia edilitara care a urmat numarul lor nu a crescut, totusi, semnificativ, astfel ca in anul 1913 nu existau decat 15 case si 4-5 magazii de cereale, care prezentau 2 sau 3 niveluri, inaltimea lor nedepasind 22 m. In acelasi an, numarul strazilor era de 38, fiecare in lungime de cca 2-3 km.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial au fost aplicate o serie de proiecte edilitar-gospodaresti. Au fost construite sau reparate localuri de scoli (de ex. Scoala din cartierul Corabia Veche), localul palatului Cosma Constantinescu, devenit sediul Casei de Cultura, localuri pentru o serie de institutii politice si administrative (comitetul national PMR, locuinte ale activistilor de partid, Caminul cultural din Silistioara etc.), complexe comerciale, etc. Din anul 1962 a inceput construirea blocurilor de locuinte. In perioada 1968-1978 s-au dat in folosinta 528 de apartamente din fondurile statului si au fost construite 352 de locuinte proprietate personala. Cutremurul din anul 1977 a afectat mai multe cladiri, printre care Hotelul Imparatul Traian, internatul casei de copii, spitalul orasenesc, fabrica de zahar etc.

In perioada ce a urmat, Corabia a cunoscut o dezvoltare urbanistica importanta. S-au ridicat: Teatrul de vara, Monumentul independentei de la Silistioara, 2240 de apartamente; s-au intreprins activitati de amenajare a parcului, amenajare si intretinere a strazilor, canalizare etc. La nivelul anului 1983 numarul cladirilor din oras era de 4432, dintre care 3971 in orasul propriu-zis.

In anul 2005, in oras existau 86 km de strazi orasenesti, 26 km retea de distribuire a apei potabile, 23 km retea de canalizare.

Institutii: in anul 2005 in oras se gaseau primarie, politie, judecatorie, 6 unitati PTTR, ocol silvic, pichet de graniceri, statie de cale ferata, punct vamal, un spital in sectorul public, un dispensar medical in sector public, o farmacie in sectorul public, un laborator medical in sectorul privat, un cabinet medical in sector privat, 2 cabinete de stomatology in sector privat, 15 unitati de invatamant din care 7 gradinite, 6 scoli, 2 licee, 9 biblioteci (din care una publica), un muzeu, o casa de cultura.

Monumente:

- Monumentul eroilor din razboiul de independenta

2

- Crucea independentei

- Monumentul independentei de la Silistioara

- Monumentul eroilor din primul si al doilea razboi mondial

- Bustul si obeliscul

- Monumentul eroilor din cartierul Celei

- Complexul arheologic Sucidava

Publicatii:

“Libertatea” – ziar independent

“Corabia economica” – organ local pentru indrumarea vietii economice si sociale

“Corabierul” – revista

Etnografie:

Arhitectura traditionala. Printre primele tipuri de locuinte traditionale din zona Corabia s-au numarat bordeiul, care a aparut din neolitic, dovedind trecerea populatiei la o viata sedentara, de agricultori. Locuinta avea, pe langa functia de adapost, si pe cea de depozitare si prelucrare a bunurilor produse.

Portul. Portul femeiesc din zona Corabia se compune din carpa (marama de borangic), camasa cu poale, valnic (zavealca), boscea, bête, casac, cojoc (suba). Pentru acoperitul capului s-a folosit carpa din borangic. Erau nelipsite camasile cu platca sau cele drepte, purtate de femeile in varsta, cusute sau alese, cu ornamente geometrice sau florale la umar sau pe piept.

In confectionarea pieselor de imbracaminte, o activitate specializata a constituit-o cojocaritul, atestata de numeroase documente. In general, cojoacele si pieptarele erau impartite in doua categorii: de lucru – confectionate din blana mai groasa si decorate cu tasmale din mesina; de sarbatoare – facute din pielicele de miel, decorate cu broderii policrome, cu aplicatii de ira verde, mesina si blanita neagra de miel.

Incaltamintea se compunea din ciorapi de lana, lungi pana la genunchi, cu ornamente geometrice si opinci din piele de ovina.

Costumul de barbat din zona Corabiei se deosebea de cel din alte zone prin bogatia ornamentelor de la cojoace si casace, prin croiul caracteristic si cromatica rafinata, prin albul camasilor si al subelor. Vara, pe cap se purta palarie din paie de grau, impletita in cadrul gospodariei sau de mesteri specializati. Pe timp de iarna se purta caciula din piele de miel, neagra, lucrata de cojocarii locali. Camasa de barbat se incadreaza, din punct de vedere morfologic, tipului cu platca sau dreapta, specifica zonelor din Oltenia. Camasa era lunga pana la glezne, iar decorul era facut din sabace cu alesaturi dispuse la piept, guler, maneci si poale. Pantalonii costumului de vara erau confectionati din panza de bumbac tesuta in casa, simpla sau cu cerculete.

3

Imbracamintea de iarna era confectionata din dimie. Pantalonii aveau croiul asemanator cu cel al ismenelor, fiind decorate cu gaitane bleumarin pe solduri, in partea din fata si la manseta de la picior. Betele si braiele s-au purtat atat la costumul de iarna, cat si la cel de vara. Erau tesute la razboiul din casa, alese cu benzi colorate pe verticala, avand o lungime de 2-3 m si o latime de 7-10 cm; pe timp de iarna costumul era completat de casaca, asemanator cu cel purtat de femei, deosebindu-se prin coloritul ornamentelor.

Obiceiurile. In sistemul obiceiurilor traditionale, cele calendaristice sau de peste an ocupau un loc important in societatea rurala traditionala. Fiecare anotimp era insotit de ritualuri privind fertilitatea si prosperitatea. Obiceiurile calendaristice cu data fixa corespundeau celor patru anotimpuri: obiceiuri de iarna, de primavara, de vara, de toamna.

Obiceiurile de iarna sunt cele mai spectaculoase. Colindatul era o datina adanc inradacinata. In seara de Craciun se obisnuia colindatul cu steaua. In aceeasi zi se mergea cu Irodul, un obicei astazi pe cale de disparitie. Plugusorul era legat indestructibil de specificul agrar al zonei, fiind performat de Anul Nou . Obiceiul Sorcovei se practica tot cu aceasta ocazie. Grupul era format din doi tineri care purtau in mana o sorcova din hartie colorata sau o ramura de mar.

Odata cu aparitia primelor semne de primavera, oamenii incepeau sa se pregateasca pentru intampinarea acesteia. La 1 martie fetele faceau martisoare din fire de ata alba si rosie, pe care le treceau prin branza si vin pentru a avea pielea alba si obrajii rumeni tot anul. La 23 aprilie, de sarbatoarea Sf. Gheorghe, se aduceau ramuri verzi ce se prindeau la poarta si la grajdurile animalelor, ca simbol al reinvierii naturii si cu scop apotropaic. Inceputul postului mare, lasata secului, era marcat prin focuri facute de tineri si maturi pe ulitele satului.

Din ciclul sarbatorilor de vara, calusul deschidea si inchidea sarbatoarea Rusaliilor. Calusarii erau primiti sa joace in toate gospodariile, presupunandu-se ca prin jocul lor cu valente vindecatoare sunt alungate fortele malefice. Aflandu-se intr-o zona de campie, unde agricultura a ocupat un loc important, in Corabia s-au practicat doua obiceiuri, Paparudele si Caloianul, menite sa induplece natura si sa aduca ploaia.

Ocupatii si mestesuguri traditionale.

Unul dintre primele mestesuguri traditionale practicate a fost tesutul. Descoperirile arheologice de la Sucidava au scos la iveala greutati pentru razboiul de tesut si fusaoile pentru fusul de tors. Acest mestesug are continuitate si consistenta datorita necesitatii confectionarii imbracamintei si a tesaturilor de interior.

4