Copilul meu este plictisit sau are o depresie?

Autor: Psihoterapeut Viorica Dragomir | Adaugat la: 05.08.2008 14:03

Credinta ca un copil nu poate suferi de depresie se datoreaza persistentei imaginii de inocenta a copilariei si faptului ca depresia ar fi o reactie  a adultului la stresul vietii moderne.

Parintii remarca schimbari ale comportamentului copilului fata de cum il stiau. Astfel de schimbari pot fi :

-         isi pierde interesul fata de lucrurile care mai inainte il pasionau foarte  mult;

-         chiar daca continua sa faca unele lucruri , le face fara placere;

-         plange chiar si datorita unor incidente minore;

-         prefera sa stea mai mult in casa;

-         se simt obosit;

-         nu doarme bine;

Schimbarile sunt graduale si acest lucru le face sa para dificil de remarcat de la inceput. Cand sunt observate de catre cei din jur, pot fi atribuite unei banale raceli.

Depresia poate aparea la copii si adolescenti cu varsta intre 5 si 16 ani. Pentru a vorbi de dispozitie depresiva la copii sau adolescenti, trebuie ca dispozitia depresiva sa fie prezenta cateva saptamani la rand.

Este important ca cei din jur sa nu nege faptul ca atat copiii, cat si adolescentii pot deveni depresivi.

Este dificil pentru parinti si profesori sa recunoasca o dispozitie depresiva,  intrucat pe de o parte pe parcursul unei zile dispozitia se poate schimba.Tristetea poate fi mascata prin comportamente cum sunt neascultarea sau agresivitatea, dar aceasta nu inseamna ca orice tulburare de comportament ne duce cu gandul la depresie.

 Depresia poate fi insotita de anxietate si aceasta se poate manifesta si sub forma unor semnale fizice cum ar durerile de cap, deranjamentele stomacale. Daca parintii devin ingrijorati ca, copilul ar putea sa aiba o afectiune fizica , depresia poate fi ignorata.

Multi copii spun ca sunt plictisiti uneori. Aceasta inseamna ca ei devin plictisiti cand nu au nimic de facut, sau prietenii sunt plecati si ei nu-i pot suna, sau vremea este urata si nu pot juca fotbal. O asemenea stare nu poate fi considerata ca un semn al depresiei. Devine un semn al depresiei doar atunci cand copiii au ocazia de a face lucruri care in mod obisnuit ii bucura, dar nu doresc sa participe.

 Daca copii sau adolescentii prezinta un asemenea comportament timp de cateva saptamani , este un semn clar al depresiei.

Parintii trebuie sa ceara sfatul unui specialist:

-         daca dispozitia ramane depresiva timp de doua sau trei saptamani;

-         dispozitia depresiva afecteaza rutina zilnica;

-         apar perturbatii serioase ale deprinderilor alimentare si de somn;

-         copilul are ganduri sau dorinte de a-si lua viata.

In asemenea situatii, parintii au nevoie sa-si asigure resursele necesare, cum ar fi timpul si disponibilitatea necesara pentru a-i acorda copilului atentia cuvenita ascultarii dorintelor si emotiilor lui.

Cateva recomandari folositoare pentru a asigura o ascultare pozitiva a copilului sunt:

-         asigurati-va ca aveti timp suficient pentru a comunica cu el;

-         alegeti un spatiu linistit unde sa nu fiti intrerupti;

-         in timpul discutiei nu-l coplesiti cu propriile dumneavoastra nelinisti sau suparari; 

-        nu-i spuneti povestiri despre persoane care au avut probleme asemanatoare  cu ale lui.

-         nu intrerupeti copilul cu fraze de genul: "Hai, revino-ti, nu-i sfarsitul lumii".

-         nu invinovatiti copilul.

Atunci cand si in cadrul familiei sunt probleme de comunicare intre parinti, este recomandabil ca acestia sa apeleze la o terapie de familie.