ADHD: deficitul de atentie la copiii prescolari si scolari

ADHD (Deficit de atenie i tulburarehiperkinetic) este una dintre cele mai frecventetulburri comportamentale ntlnite la copii iadolesceni. Un procent de 5% din copiii de vrstacolar prezint simptome ADHD (1-2 din copiii dintr-o clas de 30).ADHD debuteaz n copilrie i poate persista i la vrsta adult. Dei la unii copiisimptomele ADHD dispar odat cu naintarea n vrsta, n jur de 60% pot prezenta simptomei la vrsta adult. Simptomele copilului care i pot duce cu gndul pe prini la aceasta tulburaresunt : note i scoruri mici la testele de aptitudini, slabe abiliti de organizare i planificare aactului de nvare, probleme de socializare, imagine de sine negativ i impresia c e respinsde colegi. Copiii nu mai sunt ca odinioara...din ce in ce mai des auzim o astfel de afirmatie din partea celor in varsta care au crescut generatii de copii de-a lungul timpului. In prezent, prescolarii, dar si scolarii sunt mult mai neastamparati si mai nerabdatori. Astfel ca parintii incep sa se ingrijoreze si sa fie mult mai atenti la ceea ce se intampla cu copilul lor pentru a depista din timp daca simptomele aparute duc la ADHD, o boala moderna, care merita un tratament si o atentie aparte. Atat parintii cat si cadrele didactice trebuie sa se informeze asupra simptomelor acestei boli pentru ca orice copil trebuie ajutat de mic pentru a nu intampina dificultati la varsta maturitatii. Deficitul de atentie/Tulburarea hiperkinetica (ADHD-ul) este o boala care apare la copiii prescolari si care se dezvolta pe parcursul vietii de scolar daca nu este descoperita la timp. Pentru a veni in ajutorul copiilor, specialistii in pediatrie au dezvoltat numeroase programe pentru a urmari evolutia comportamentului celor mici si pentru a stopa simptomele ADHD-ului. In general, deficitul de atentie se manifesta prin stari de neliniste, tulburarari de atentie si concentrare, agresivitate si implusivitate sporita, etc. In general, toti copiii cu varste intre 4 si 8 ani se confrunta cu astfel de stari. Sindromul ADHD-ului devine ingrijorator daca toate aceste tulburari se repeta frecvent. Indiferent de gravitatea situatiei, strategiile terapeutice dezvoltate in acest sens vor contribui la indepartarea starilor caracteristice sindromului hiperkinetic si ii vor ajuta pe cei mici sa ajunga, treptat, treptat la o viata normala. Daca in viata de zi cu zi, simptomele ADHD-ului nu sunt foarte vizibile, la scoala, marea majoritate a copiilor diagnosticati cu o astfel de boala intampina dificultati de adaptare si de realizare a activitatilor scolare...nu reusesc sa-si faca corect temele din cauza lipsei de atentie, nu pot asimila cunostinte din cauza faptului ca nu se concentreaza suficient asupra subiectului dat, nu 1

reusesc sa duca la bun sfarsit o activitate scolara deoarece se lasa usor influentati de factori externi, pierd deseori obiecte care le sunt folositoare in realizarea temelor, etc. Acestea sunt doar cateva dintre problemele unui copil cu ADHD, care se pot agrava in timp in cazul in care copilul este marginalizat si catalogat ca avand deficiente majore in gandire. Fie ca este vorba de ADHD, fie ca este vorba de un comportament deosebit, cei mici nu trebuie lasati sa-si dea seama ca sunt copii problema, ei trebuie integrati in colectivitati pentru ca sunt la varsta la care actiunile si felul de a gandi al celorlalti le influenteaza comprtamentul. In nici un caz, nu sunt indicate actiunile drastice cum ar fi retragerea copilului de la o scoala normala in favoarea unui scoli ajutatoare. Aceasta actiune nu va face decat sa agraveze situatia copilului, intrucat mediul pe care i-l veti oferi va fi exact cel al copiiilor cu probleme de adaptare la mediul normal, indiferent de tratamentele ajutatoare de care pot beneficia in scoala respectiva. ADHD-ul nu este o boala irecuperabila sau cu consecinte grave asupra sanatatii copiilor. Orice copil diagnosticat cu ADHD poate avea o viata normala daca este ajutat acasa, la scoala sau de specialistii in domeniu. Insa nu orice tulburare de atentie este cauza unei boli ca ADHD-ul. Exista copii de clasa intai al caror ritm este mult mai incet decat al celorlati si care au nevoie de o tratare aparte pentru a se adapta treptat cerintelor scolare. In acest sens, orice cadru didactic are menirea de a avea rabdare si de a incerca pe cat posibil sa ofere acestor copii sansa de a se integra si de a-si imbunatati ritmul de invatare si de asimilare a cunostintelor. Sindromul deficitului de atenie i hiperactivitate sau ADHD determin modificri ale comportamentului copilului pe plan social, emoional i colar. De obicei, se face greit acocierea copil ru cu copil cu ADHD ! Este necesar s se fac distincia ntre natura rea a copilului i comportamentul ru al copilului. n cazul ADHD comportamentul nedorit manifestat de copil este rezultatul unei tulburri. Hiperactivitatea specific precolarilor cu ADHD este cauzat de o serie de deficiene cerebrale ale copiilor, de faptul c impulsurile i informaiile nu se transmit ntr-o manier normal datorit insuficienei secreiei neurotransmitorilor. Conform cercetrilor realizate de specialiti, alte cause ar fi plictiseala, supradotarea, conflictele psihice, tulburrile emoionale, depresie, mediu familial conflictual, pubertate, deficit de atenie, deficit de nvare, auz sau vz , tulburri tiroidiene, alergii alimentare. Copilul hiperactiv se dovedete a fi mai energic dect media ntr-un mod lipsit de finalitate n situaii obinuite: la mas, la somn, n timpul activitilor. Hiperactivul pare mereu n micare. Majoritatea

2

problemelor comportamentale ale copiilor diagnosticai cu ADHD sunt legate de hiperactivitate i impulsivitate.Simptomele hiperactivitii sunt prezente nainte de 7 ani. Copiii hiperactivi sunt incapabili s-i concentreze atenia asupra detaliilor sau face erori prin neglijen. Activitatea este dezordonat, efectuat neglijent, fr un plan gndit. Aceti copii prezint dificulti n a-i menine atenia asupra unor sarcini sau activiti de joc. Ei par adesea ca i cum ar fi cu gndul n alt parte, c nu ar asculta sau nu ar auzi ce li se spune. De cele mai multe ori nu respect exact instruciunile. De regul, copiii hiperactivi evit activitile care necesit autoexigen, efort mental sau capaciti organizatoare. Deprinderile de lucru sunt adesea dezordonate, dezorganizate, iar materialele pierdute, mprtiate sau mnuite neglijent. n timpul activitilor, aceti copii sunt uor de distrat de stimuli irelevani i ntrerup frecvent sarcinile pentru a se ocupa de evenimente banale, care sunt uzuale i uor de ignorat de ceilali. Sunt uituci, par n continu micare, vorbesc excesiv de mult, au dificulti n a rmne aezai, se ridic frecvent n picioare, se rsucesc pe scaun, se ridic de la mas n timp ce mnnc sau n timp ce se uit la televizor sai i fac temele, fac zgomot n timpul activitilor care ar trebui s se desfoare n linite. Impulsivitatea se manifest la copiii hiperactivi prin dificultatea de a formula rspunsuri sau trntirea lor nainte de a formula complet ntrebarea. Au dificulti n a-i atepte rndul, i deranjeaz pe cei din jur, fac pe clovnii n faa celor din jur. Copilul cu ADHD trebuie ajutat de prini i de educatoare s-i mreasc posibilitile de concentrare a ateniei. Un prim pas necesar realizrii acestui obiectiv este acceptarea condiiei deosebite a copiilor care sufer de acest sindrom i acordarea de sprijin constant materializat n recompense, laude i aprecieri verbale n public. Deoarece simptomele ADHD apar nainte de vrsta de 7 ani, este important stabilirea unui diagnostic precoce pentru a iniia strategii de intervenie menite s previn accentuarea acestora i evoluia spre agresivitate, tulburare opional sfidtoare i de conduit. Pe lng medicaia prescris de medicul psihiatru este important construirea suportului familial i educaional care s antreneze copilul ntr-un program de terapie comportamental cu reguli clare i msuri (metode) psihologice ce urmresc dezvoltarea ateniei i a capacitii de concentrare, reducerea comportamentului agresiv, creterea ncrederii n sine, a adaptabilitii sociale i mbuntirea performanelor colare.

3