contribuŢia mĂnĂstirilor la dezvoltarea culturii Şi spiritualitĂŢii ortodoxe romÂneŞti...

8/17/2019 CONTRIBUŢIA MĂNĂSTIRILOR LA DEZVOLTAREA CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII ORTODOXE ROMÂNEŞTI Arhim. Conf. Un…

1/33

CONTRIBUŢIA MĂNĂSTIRILOR LA DEZVOLTAREA

CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII ORTODOXE ROMÂNEŞTI

Arhim. Conf. Uni . V!"i#$ Miron%

Keywords: mănăstiri, locaşuri de cultură, de trăire duhovnicească, de asistenţă socială.

Mănăstirile ortodoxe româneşti au constituit de-a lungul istoriei noastrebimilenare adevărate oa e ale trăirii ascetico-!ilocalice şi !ocare ale culturii şi s"iritualităţii noastre ortodoxe de la care a radiat lumina #nvăţăturii s!inte şi !lacăraevlaviei şi a vieţuirii creştineşti. $n aceste s!inte aşe ăminte s-au tradus şi ti"ărit "rimele cărţi de slu%bă şi de #nvăţătură creştină şi "ro!ană& aici au !uncţionat "rimeleti"arniţe şi "rimele şcoli româneşti, iar #n incinta lor şi-au des!ăşurat activitatea "rimele instituţii caritabile, de bine!acere şi asistenţă socială: bolniţe, s"itale şi a ile "entru bătrâni, unde "ersonalul monahal o!erea s"ri%in şi #ngri%ire bolnavilor şioro"siţilor soartei. 'ocaşurile noastre mănăstireşti au oglindit de-a lungul secolelor, "rin viaţa şi activitatea lor liturgică, cărturărească şi duhovnicească, s"iritul adevărat al s!inţirii şi trăirii creştineşti şi al tradiţiei noastre ortodoxe strămoşeşti.

În istoria mult încercată a poporului nostru românesc, născut creştinortodox încă din primele clipe ale etnogenezei lui, mănăstirile şi schiturileaşezate pe crestele şi văile Carpaţilor şi pe întinsul plaiurilor noastrestrămoşeşti, au îndeplinit un rol extrem de important în procesul îndelungat decultivare şi promovare a limbii, culturii, tradiţiilor şi spiritualităţii noastreortodoxe, autohtone. În aceste oaze de cultură, evlavie, reculegere şi trăireduhovnicească îşi duc existenţa comunităţi de fiinţe umane, care, biruindimboldurile şi înclinările pătimaşe ale firii şi renunţând la toate plăcerile şideşertăciunile vieţii lumeşti se străduiesc să atingă, prin neîncetată rugăciune,asceză şi nevoinţă, idealul perfecţiunii morale !atei ", #$%.

&ceastă ascensiune spirituală pe calea desăvârşirii, pe care o aduceviziunea eternităţii şi fiorul prezenţei misterului divin se oglindeşte într'olucrare asiduă şi neîntreruptă.

!onahul nu este o fiinţă statică, ci o fiinţă dinamică, nu un pasiv şiindiferent, ci un spirit de (ertfă şi de sacrificiu pentru mântuirea sa şi a celor din (urul său) nu un egoist, ci un om care se dăruieşte pururea pe sine, pentruînfăptuirea binelui său şi al altora. *+ndiferent de limbă pe care o vorbeşte,


2/33

monahul este un ostaş al lui -ristos, Căruia şi'a dedicat viaţa şi pentru caretrăieşte .

În mănăstiri, cetăţi inexpugnabile ale spiritului, pe care niciodată nu le'a putut birui încercările cumplite ale vremurilor, poţi intui ce este permanenţa,continuitatea, veşnicia.

/ub imboldul acestora, ca nişte albine lucrătoare şi cu deosebită hărnicie,monahii mânuiesc treburile zilnice ale gospodăriei, se îndeletnicesc cu lectura şistudiul cărţilor sfinte, concentrându'şi neîncetat mintea la 0umnezeu şiînălţându'şi inimile către &totţiitorul în privegherile de seară şi în imneleliniştite de la miezul nopţii.

În spiritul acesta s'a născut şi s'a dezvoltat tradiţia vieţii monahale,începând de la originea ei din 1iserica primară%, continuând apoi cu veacul deaur secolul al +"'lea%, când s'au întemeiat marile centre monastice din 2rient

3gipt, /iria şi !untele /inai% şi până în zilele noastre, conservând întotdeauna

profilul moralei creştine în forma lui autentică. 2rtodoxia, care s'a menţinut dela început în limitele învăţăturii !ântuitorului nostru +isus -ristos,a /finţilor &postoli şi a tradiţiei şi evlaviei /finţilor 4ărinţi, n'a găsit un climat mai prielnic de împlinire a menirii ei sacre, decât în liniştea pioasă a mănăstirilor.Contemplativă, adică îndreptându'se mai întâi şi mai mult spre ceruri şiurmărind realizarea frumosului spiritual, 2rtodoxia se întâlnea cu idealulmonastic. 2rtodoxia este monastică. !onahismul, mănăstirea cu forma ei deviaţă duhovnicească este expresia fidelă a 2rtodoxiei, o conturează şi odefineşte.

5oi românii, singurul popor născut creştin, am crescut de la început înaceastă matcă a 2rtodoxiei, îndreptată mai întâi spre ceruri. 3a ne'a fost piatrade temelie pe fundamentul căreia s'a plămădit fiinţa şi spiritualitatea neamuluinostru. /tructura noastră sufletească este clădită din 2rtodoxie tot atât cât estefăurită din sângele originii noastre daco'romane. 2rtodoxia ne'a ferit de prime(dii şi ne'a apărat patrimoniul spiritual şi specificul nostru cultural şinaţional, iar dacă am fi lepădat'o, ne'am fi contopit în masa popoarelor cu caream intrat în contact. 2rtodoxia s'a potrivit cu felul nostru de viaţă patriarhală,unde predomină fondul sentimental şi nu forma măiastră. 4reotul ţăran trăia însimplitatea lui creştinismul autentic, iar cuvântul său de învăţătură era cuvântulCarţii /finte, ce mişca inimile şi determina voinţele. /ub bolta de har a1isericii, în mireasma rugăciunii şi în armonia duioaselor cântări duhovniceştidin clipele minunate ale privegherii şi 6iturghiei şi'a găsit românul liniştea,mângâierea, speranţa şi echilibrul sufletesc. &ceasta este atmosferacaracteristică vieţii mănăstireşti organizată după sistemul rânduielii şi tradiţiei bizantine ortodoxe%, a vieţii contemplative şi ascetico'mistice, zidită pesmerenie, rugăciune, ascultare desăvârşită, înfrânare şi curăţie sufletească. Înacest mediu al vieţii interiorizate şi lucrative, principiul *ora et labora roagă'

&ugustin 7aur, *!onahismul românesc şi reorganizarea lui , în8(tudii )eologice ** 9:;%, nr.


3/33

te şi munceşte%, specific 2rtodoxiei şi spiritualităţii patristice, şi'a găsit cea maifidelă rezonanţă şi aplicabilitate practică.

Chiar dacă nu avem mărturii concludente despre existenţa unor locaşurimănăstireşti înainte de începutul secolului al >+" ' lea=, totuşi, nu putem negafaptul că viaţa mănăstirească se perpetuase în mod consecvent şi neîntrerupt pe

pământul românesc, încă din clipa în care ne'am născut creştini.0espre o aşa zisă reorganizare structural'administrativă şi de oreînvigorare duhovnicească a monahismului ortodox românesc, după modelulatonit, se poate vorbi, într'adevăr, începând cu a doua (umătate a secolului al>+"'lea, când îşi face apariţia la noi /fântul 5icodim de la ?ismana în2ltenia%"+++%, 4aisie "elicicovschi în !oldova%, însă,aceşti atleţi şi corifei ai ascetismului ortodox n'au făcut altceva decât să dea unimpuls şi o strălucire monahismului românesc, care dăinuia încă din vremuriîndepărtate. 0espre cel din urmă, un mare istoric şi cercetător român afirma că

*chiar dacă acest monah rus ar fi venit fără nici un alt gând şi chiar dacă viaţalui ar fi fost luminoasă ca lumina soarelui, a fost doar o clipă faţă de vechimeasihăstriei din Carpaţi#, ca să nu mai vorbim de tradiţia monahală dobrogeanăconcretizată şi ilustrată de complexul mănăstiresc de la !urfatlar, descoperitîn anul 9:@ datând din sec. >%: , de aşezământul monahal de la 1isericuţaAarvăn fosta cetate romană 0inogeţia%, ale cărui origini urcă până în sec. >+Biar după alţi cercetători ar fi existat chiar din sec. >.@ 2ricum, nu putem excludefaptul că, aici, în 0obrogea, au luat fiinţă primele aşezări şi obşti monahale de pe teritoriul patriei noastre. În aceste comunităţi monastice au trăit şi s'au

format personalităţi ilustre care s'au distins prin erudiţia şi trăirea lor înaltă,cum au fost, de pildă8 /f. Aherman, /f. ?eotim 3piscop al ?omisului,contemporan şi corespondent cu /f. +oan Aură de &ur, recunoscut înunanimitate prin viaţa sa ascetică, /f. +oan Casian şi 0ionisie cel !ic care autransmis flacăra culturii şi spiritualităţii ortodoxe în &pus.

0espre /f. +oan Cassian se spune că *şi'ar fi început formaţia monahalăundeva în /c thia !inor 0obrogea de azi%, unde, ştim de la /fântul 3pifaniu

Contra ereziilor, +++, , @;, #, 4.A. #=, >++ 9@;%, nr. :'B, p. :$@':9$.# /imeon !ehedinţi, reştinismul românesc,editată de 7undaţia &nastasia, 1ucureşti, 99:, p.B9.: +on 1arnea, !onumente creştine şi viaţa bisericească în sec. "++'+>, în8 vol. Monumenteistorice şi i voare creştine.Mărturii de străveche existenţă şi de continuitate a românilor "eteritoriul unării de os şi al obrogei, 3d. &rhiepiscopiei ?omisului şi 0unării de Dos, Aalaţi,

9$@, p.$ ' =:B +on 1arnea, !onumente creştine şi viaţa bisericească în sec. "++'+>, în8 vol. Monumenteistorice şi i voare creştine/, p. ;B' ;9.@ "irgil "atăşianu, *storia artei !eudale #n 0ările 1omâne,vol. +, 1ucureşti, 9:9, p. =$' =9.


4/33

arheologice în regiunea 5iculiţelului, unde au fost descoperiţi cei patru martiri8Eoticos, &ttalos, Famasis şi 4hilippos, reiese, cu probabilitate, că bisericamart rionului a devenit încă din sec. +" biserică de mănăstire, ceea ce i'aconferit până de curând acestui loc denumirea de ... !ănăstirea ...$.

Cu timpul, au luat fiinţă şi la noi acele modeste schituri de lemn

construite prin strădania şi evlavia poporului drept credincios, care se retrăgeaadeseori în aceste sfinte locaşuri, pentru a păstra comuniunea cu cerul şi ainvoca a(utorul lui 0umnezeu, mai ales în momentele de grea cumpănă, cândurgia barbarilor ameninţa pacea ţării. 5umărul impresionant de mare alschiturilor şi sihăstriilor noastre reflectă profilul sufletesc isihast, de linişte, derugăciune şi reculegere al românilor. În aceste schituri au vieţuit primii îndru'mători sufleteşti ai neamului nostru, călugări smeriţi, buchisind şi descifrândslovele pe vechi bucoavne. &ici au licărit sfios primele torţe ale culturii noastre,*căci, în lipsă de şcoli, mănăstirile se transformă în cele dintîi focare de

cultură)aici se pregătesc clericii, aici se traduc şi se copiază cele dintîi cărţi) elesunt şi primele organizaţii sociale şi economice .9 &ici se simţea durerea unuineam ce îşi cerea dreptul la viaţă. &ici, în lumina candelelor şi a făcliilor deceară, în nopţile lungi de priveghere, strămoşii noştri îşi găseau odihna şiliniştea sufletelor lor şi se îmbărbătau la luptă cu năde(dea neclintită că0umnezeu este cu ei, pentru că mănăstirile au fost dintru începuturi, primelelimanuri de scăpare şi de remediu în vreme de răstrişte. Înţelegând pe deplinrolul strategic, cultural, spiritual şi misionar al sfintelor locaşuri *nemuritoriinoştri domni din vechime, conducători ai neamului românesc, au împodobit

pământul patriei cu aceste monumente religioase, biserici şi mănăstiri, temple pentru închinarea lui 0umnezeu, înzestrându'le cu averi îndestulătoare pentruîntreţinerea şi conservarea lor perpetuă în toate generaţiile următoare, pentruexistenţa celor ce vieţuiesc într'însele, slu(itori ai 1isericii, şi pentru adăpostireaşi a(utorul săracilor, neputincioşilor şi văduvelor, care alergau la aceste limanuride mântuire, fugind de viforul şi nevoile vieţii lumeşti, pentru a slu(ii lui0umnezeu în linişte, prin rugăciune şi practica faptelor celor buneevanghelice ; spune piosul şi venerabilul mitropolit al !oldovei, +osif 5aniescu.

&şa a trăit poporul nostru de'a lungul a aproape două milenii de existenţă,în spiritul autentic al 2rtodoxiei, în duhul evlaviei şi în atmosfera pioasă a bisericilor şi a mănăstirilor noastre, care, prin activitatea lor neîntreruptă derugăciune, slu(ire evanghelică şi apostolat creştin, au promovat valorile culturiişi spiritualităţii ortodoxe, întărind, în acelaşi timp, conştiinţa şi unitatea noastrănaţională, fiindcă, în credinţa noastră ortodoxă ne'am păstrat datinile şiobiceiurile strămoşeşti, limba literară cu forma ei măiastră, cu farmecul ei

$ +oan A. Coman,(criitori bisericeşti din e"oca străromână, 3d. +1!12G, 1ucureşti, 9@9, p.== .9 Htefan Ciobanu, *storia literaturii române vechi,3d. 3minescu, 1ucureşti, 9$9, p.=@.; Constantin 3rbiceanu, *storia Mitro"oliei Moldovei si (ucevei şi a catedralei mitro"olitanedin *aşi,1ucureşti, $$$, p. 6>>>+>.

#


5/33

poetic şi ţesătura sa românească şi eroismul legendar care constituie gloriastrăbună a neamului nostru românesc.

Citadele ale 2rtodoxiei, vetre ale trăirii şi simţirii creştineşti şi izvoare aleculturii şi spiritualităţii româneşti, mănăstirile au fost locurile sacre de contopireşi împărtăşire reciprocă a simţămintelor noastre naţionale şi religioase. *În

biserici şi mănăstiri toţi erau adunaţi în acelaşi duh de iubire evanghelică şifrăţie creştinească, încât nu putem face deosebire între unii şi alţii, între cei bogaţi şi cei săraci, între cei învăţaţi şi cei neînvăţaţi,decât numai prin luminileştiinţei şi ale virtuţilor creştineşti de care unii erau înzestraţi mai mult decâtalţii)dar modestia smerenia%, ascultarea, răbdarea şi devotamentul religios eraucomune şi egale tuturor, spunea acelaşi ierarh moldovean.

În vremurile îndepărtate, mănăstirile reprezentau singurele instituţii decaritate şi filantropie creştină. *În mănăstiri îşi găseau adăpost şi a(utor toţi ceisăraci şi bolnavi. &ici începe cărturăria noastră cu sfioasele încercări de scris şi

apoi de tipărit a călugărilor luminaţi. +ată, aşadar, atâtea motive, care nu puteausă nu determine pe voievozii iubitori de neam să înzestreze mănăstirile, pentruca ele, la rândul lor, să spri(ine propăşirea socială şi culturală a neamului .=

&lături de marii domnitori şi ctitori de aşezăminte8 1asarab +, !ircea cel1ătrân, Gadu cel !are, 5eagoe 1asarab, !ihai "iteazul, !atei 1asarab şiConstantin 1râncoveanu în Iara Gomânească% şi &lexandru cel 1un, Htefan cel!are, 4etru Gareş şi "asile 6upu în !oldova%, aproape că n'a existat voievodromân care să nu zidească, să restaureze sau să înzestreze mănăstiri. &cest actreprezintă simbolul supremei adorări pe care o aduceau lui 0umnezeu, dar şi

expresia dorinţei lor de a cultiva sentimentul religios dovedind prin aceasta căsunt susţinători ai 2rtodoxiei şi protectori ai tezaurului nostru spiritual şinaţional.

Gidicarea altarelor sfinte era şi un semn de recunoştinţă şi mulţumireadusă lui 0umnezeu pentru a(utorul primit în războaie şi, totodată, un mi(loc de*gri(anie a sufletelor ctitorilor şi a familiei domnitoare. /ă ne gândim numai laeroul !oldovei *Htefan cel !are şi /fânt , care, după fiecare victorie repurtatăasupra duşmanilor, înălţa câte un locaş de închinare lui 0umnezeu şi în actelede danie pe care le oferea acestora, atât el cât şi înaintaşul său, &lexandru cel1un, adăuga menţiunea8 *pentru sufletele răposaţilor domni şi pentru părinţii şifraţii noştri şi pentru sufletul domniei noastre şi a slu(itorilor noştri , sau8*pentru pomenirea sfânt răposaţilor noştri părinţi şi pentru sănătatea şimântuirea noastră şi a copiilor noştri, a binevoit domnia mea, cu bună voianoastră şi inima curată şi luminată să dăm mănăstirii noastre% şi, încontinuare, se specifică obiectul donaţiei8 moşii, sate, mori, prisăci, obiectesfinte, odoare, etc. &tât domnitorul &lexandru cel 1un şi nepotul său, Htefan cel

Constantin 3rbiceanu, *storia Mitro"oliei Moldovei si (ucevei şi a catedralei/, p. >C+++.= ".Ah. /ibiescu, Mănăstirile noastre, temei de viaţă românească 2con!erinţă3,1uzău, 9#;,

p. #.< ocumente "rivind istoria 1omâniei, veacul 4*5, 45, 6. Moldova, vol.+,


6/33

!are şi /fânt, au oferit în repetate rânduri danii şi împroprietăriri mănăstirilor pe care le'au ctitorit şi împodobit8 5eamţ, 4utna, !oldoviţa, 4robota, 1istriţa,-umor şi bisericii /fintei "ineri din târgul Gomanului, înzestrându'le cu totavutul material necesar #. 6a rândul lor, slu(itorii mănăstirilor îşi luauanga(amentul că îi va pomeni zilnic la sfintele slu(be pe ctitorii donatori şi

binefăcători. 0omnitorul &lexandru cel 1un îi obligă pe călugării !ănăstirii 5eamţ *să cânte 0umnezeiasca 6iturghie în toate săptămânile, domniei mele, (oia, iar doamnei !arinei, marţea ..., pentru sănătatea noastră, cât vom fi înviaţă, iar după moartea noastră, pentru mântuirea noastră:.

Geînnoind acest testament, domnitorul Htefan cel !are porunceştecălugărilor !ănăstirii 5eamţ *să'i cânte lui şi doamnei sale !aria,0umnezeiasca 6iturghie în fiecare 0uminică, cât vor fi în viaţă, iar dupămoarte, câte un parastas miercuri seara, iar (oi o 6iturghie până'n veac, cât vor sta această sfântă mănăstireB.

0acă am cerceta pe rând toate documentele care menţionează donaţiileoferite mănăstirilor noastre de binecredincioşii noştri voievozi, începând dinsec. >+" şi până în sec. al >+>, vom observa că aproape nu există mănăstirecare să nu fi fost împroprietărită cu moşii, sate şi averi îndestulătoare. *&tât demare a fost dărnicia voievozilor şi boierilor faţă de mănăstiri, încât, lasecularizarea averilor mănăstireşti în timpul lui Cuza, s'a constatat că mai multde o treime din teritoriul ţării era în mâna mănăstirilor .@

În afară de motivul religios, voievozii noştria(utau mănăstirile şi pentruca să'şi poată îndeplini opera lor samariteană şi filantropică, dar mai ales pentru

importanţa şi rolul lor cultural şi social. 0in cele mai vechi timpuri, mănăstirilenoastre au fost singurele instituţii de binefacere şi cele dintâi focare de culturăde la care a radiat lumina învăţăturii şi a dreptei credinţe, iar când surveneauschimbările de domnie sau năvălirile oştilor păgâne care nimiceau şi pustiautotul, mănăstirile deveneau singurul loc de refugiu, adevărate cetăţi de apărare,care păstrau garanţia continuităţii şi permanenţei româneşti$. În aceste cetăţinebiruite ale spiritului îşi căutau liniştea şi tihna sufletele obidite. &ici se

# ocumente "rivind istoria 1omâniei, veacul 4*5, 45/, p. @, =:, =9=, =9#, =9:, =9B,


7/33

refugiau domnii şi boierii pribegi şi tot aici îşi găseau adăpost săracii şi oropsiţiisoartei.

În climatul vieţii ascetico'mistice a vetrelor noastre de sihăstrie a rodit din plin pietatea creştină. &ici s'a întreţinut vie flacăra credinţei strămoşeşti şi s'aucreat condiţiile şi mi(loacele favorabile dezvoltării culturii şi spiritualităţii

noastre româneşti. &ici se găsesc germenii literaturii noastre, pentru că aici aurăsărit primele licăriri de lumină ale culturii noastre teologice şi profane.4rima instituţie de cultură şi şcoală românească atestată pe bază de docu'

mente, ca datând din secolul al >'lea, este mănăstirea /fântului +oan 1otezăto'rul din Cenad (udeţul ?imiş%, unde se crede că şi'a avut reşedinţa voievodulAlad din 1anat. 0in păcate, această aşezare monastică nu şi'a putut desfăşuraactivitatea în bune condiţii, din cauza propagandei catolice care a dus în celedin urmă la înlăturarea călugărilor ortodocşi de aici.9

0esigur, aşezări monahale au continuat să existe în cuprinsul ţării, mai

ales sub forma unor schituri răzleţe situate în creierii Carpaţilor, prin codriiseculari, sau sub forma unor lavre cum este complexul monastic de la !ulfatlar datând din secolul al >'lea%, sau cum sunt schiturile din munţii 1uzăului ale

căror origini merg până în secolul al +"'lea=;.2 etapă nouă în istoria vieţii monahale începe în secolul al >+"'lea, odată

cu apariţia călugărului 5icodim, originar din /erbia şi canonizat sfânt de1iserica noastră în 9::.

0upă ce îşi făcuse ucenicia călugărească la /fântul !unte &thos, care, pevremea aceea reprezenta un puternic centru de cultură ortodoxă bizantină,=

/fântul 5icodim este invitat în Iara Gomânească de domnitorul "laicu "odă


8/33

&ceastă stare de fapt nu dăinuieşte multă vreme ,fiindcă, la scurt timp, înanul


9/33

&şadar, în locul călugărilor simpli, avem acum călugări învăţaţi şiîncercaţi în viaţa monahală. Cu aceşti călugări pe care i'a adus cu sine odată cuvenirea sa în ţară, /fântul 5icodim va instaura un curent nou, un nou duh deviaţă, axat nu numai pe activitate manuală, rugăciune şi contemplaţie, ci şi peîndeletniciri şi preocupări culturale.

?radiţia atribuie /fântului 5icodim întemeierea !ănăstirii 4rislop(udeţul &rad%=9, precum şi faptul că trei dintre ucenicii săi călugării8 /ofronie,4imen şi /ilvan% au pătruns în !oldova şi au ctitorit !ănăstirea 5eamţ, în anul


10/33

cercetători, s'ar părea că a fost dus în Gusia, înaintea primului război mondial


11/33

el ne'au rămas treizeci de manuscrise slave."++'lea, având manuscrise în diferitelimbi şi cu un conţinut foarte variat#;. 0in totalitatea manuscriselor slave

copiate în mănăstirile noastre în decursul sec. al >"'lea, se păstrează astăzi în biblioteca &cademiei Gomâne un număr de 9$ de exemplare, cele mai multedintre ele fiind texte religioase şi numai câteva cuprind scrieri istorice, (uridicesau populare# . !ulte din aceste manuscrise sunt anonime, căci, din smerenie,copiştii şi caligrafii nu au binevoit să'şi semneze numele pe operele lucrate deei cu atâta osârdie şi migală.

0intre miniaturişti mai trebuie să amintim şi pe monahul de la Cozia,0amian din vremea lui !ircea cei 1ătrân


12/33

Jnii copişti au introdus în textul lucrărilor o serie de adnotări şiobservaţii critice asupra evenimentelor petrecute în timpul lor, încât acesteopere au devenit importante izvoare de documentaţie istorică.

În general, prin contribuţia pe care au adus'o pe tărâm cultural, copiştiiafirmă ". &. Jrechia% s'au dovedit a fi *pionierii cei mai activi ai limbii

române. 6or li se datoreşte toată propăşirea scrierii româneşti. 3i nu erau numaicaligrafi, ci şi conceptişti. Jmili şi necunoscuţi, soldaţi ai triumfului limbiiromâne, ei merită menţiunea istoricului literaturii naţionale#@, şi, ca săconcretizăm mai bine acest adevăr, este de a(uns să ne referim numai la unuldintre ei şi, anume, la 7ilotei monahul, despre care mitropolitul nostru cărturar ?it /imedrea spunea că este *cel mai vechi autor cunoscut şi începător alliteraturii române şi pripealile lui constituie cea mai veche operă literară de pe pământul românesc .#$

0ar şi în domeniul istoriei s'au făcut progrese însemnate în această

perioadă tot prin contribuţia unor reprezentanţi de seamă ai monahismuluiromânesc şi, în acest caz, trebuie să menţionăm de Cronica de la 1istriţa şi ceade la 4utna, cărora le'au urmat alte trei lucrări originale de o incontestabilăvaloare istorică şi anume8 Cronica lui !acarie episcopul Gomanului, considerat*ctitor al naraţiuni istorice#9, Cronica lui 3ftimie, fost egumen al mănăstiriiCăpriana şi cea a lui &zarie:; . ?rei dintre ele, şi anume, Cronica de la 4utna,Cronica lui !acarie şi cea a lui 3ftimie, au fost adunate într'o colecţie la!ănăstirea /latina de către călugărul +saia în anul :B: . &cest corp de cronicia inaugurat începutul monografiei istorice în cultura românească.

4aralel cu intensificarea activităţii culturale de copiere a cărţilor bisericeşti şi de elaborare a operelor istorice, a sporit şi interesul pentrutraducerea unor cărţi din /fânta /criptură şi din /finţii 4ărinţi, interes izvorâtmai ales din dorinţa clericilor şi a credincioşilor de a asculta cuvântul lui0umnezeu în limba română. În !ănăstirea /f. !ihail din 4erii!aramureşului:= s'au tradus primele cărţi în româneşte. ?extele maramureşene

Codicele "oroneţean şi 4saltirea /cheiană% de acolo îşi au originea:


13/33


14/33

!oxa de la 1istriţa care a tradus 4ravila cea !ică de la Aovora tipărită înB# %, a ieromonahului tipograf !eletie !acedoneanu, sau a lui /ilvestru,

traducătorul cărţii intitulată 3vanghelia Învăţătoare, apărută la Aovora înB#=:9.

&lături de scopul religios clericii mai urmăreau un scop tot atât de

important şi, anume, acela de a deştepta conştiinţa unităţii naţionale a tuturor românilor, aşa cum reiese din predoslovia 5oului ?estament tipărit la &lba +uliaîn B#< sau mai cu seamă din predoslovia Cazaniei lui "arlaam +aşi, B#


15/33

meşteşug al tipografiei când am primit haina călugărească în /fântul !unte al&thosului în marea lavră bulgărească, numită !ănăstirea Eugrav.KB#

#. Pr! i#! $ #! /o or!%tipărită în B# . În predoslovia acestei operenomocanonice se spune că a fost editată de Kcel mai umil între preoţi, !eletie!acedoneanul, egumenul comunităţii vieţuitorilor din !ănăstirea Aovora.KB:

0. C!1!ni! $ #! /o or!%tipărită în anul B#= cu denumirea deE !n'h$#i! 2n -3-+o!r$. Jdrişte 5ăsturel spune în predoslovia acestei cazaniică Ks'a scos această carte ce se cheamă 3vanghelie învăţătoare tâlcuită, ca să fie propovedanie creştinătăţii noastre, a /fintei 1iserici &postolească a Găsăritului,de o am primenit tradus% de pe limba rusească pe limba românească, ca unizvor ascuns în pământul inimii noastre cel secetos şi uscat de învăţăturăKBB. 6aorigine ,această operă este Cazania lui 4etru !ovilă.

B.C!1!ni! numită4n -3-+(ri 5$n+r( +o!+$ 1i#$#$, tipărită la Câmpulung!uscel în anul B#=, Kcu multă îngri(ire şi cu cheltuiala ieromonahului

!elchisedec, egumenul /fintei !ănăstiri a &dormirei, 4rea /fintei 5ăscătoarede 0umnezeu, în Câmpulung, anul B#=K.B@@. An+o#o'hion(#%ce cuprinde slu(ba praznicelor şi a sfinţilor de peste an,

tipărit tot cu osârdia şi cheltuiala ieromonahului !elchisedec, în anul B#


16/33

;. Li+(r'hi$r 6S#(7$+ni*8 "#! on$"*% tipărit la !ănăstirea 0ealu, în anulB#B, de &rhimandritul +oan@.

.P"!#+ir$! "#! on-, tipărită la Câmpulung în anul B:;. În prefaţă, sespecifică faptul că cel ce s'a ocupat cu osteneala corecturii acestei cărţi, latipografia ieromonahului !elchisedec, a fost smeritul ieromonah 0ionisie

3cleziastul@=

.=.Ch$i! 2n3$#$"(#(i% 1ucureşti, B@$.În prefaţa acestei opere omiletice, mitropolitul "arlaam al Iării

Gomâneşti spune astfel8 *Cu a(utorul Celui ce petrece mai presus de ceruriîntru mărire veşnică, apucatu'm'am şi cu multă osârdie a mă nevoitu şi dascălide tipografie am adus în sfânta şi de 0umnezeu păzita !itropolie a scaunului1ucureştilor, şi i'am aşezatu şi de iznoavă tipografie câte au trebuit) şi iarăşimai de iznoavă cu totul dinadinsul socoteală şi certare am facutu, ce carte ar fideocamdată de folos pentru neamul nostru românesc a se tipări şi a se da

1isericii noastre cei pravoslavnice şi am aflatu această carte ce se cheamă Cheiaînţelesului, făcută şi culeasă din multe scripturi sfinte, cu bună socoteală scoasădin limba rusească de învăţatul F r +oanichie AalaetovsM , arhimandritulCernicovului spre a fi de mare folos 1isericii şi Iării noastre Gomâneşti şi deîndreptare a mulţi spre folosul sufletului neamului nostru ..., cu multă osârdiem'am nevoit şi m'am cruţat dentru dreapta mea agoniseală, şi cu multăcheltuială am tocmit dascăli învăţaţi şi le'am dat această carte de au scos'o de pe limba rusească pe limba noastră dreaptă românească. Hi pentru ca să seînmulţească acest dar bun şi scump, spre înţelegerea neamului nostru, o am pus

pe tipar cu a(utorul 1unului nostru /tăpân şi 0umnezeu +isus -ristos care mi'adat mie această îndemânare) şi s'au început a se tipări cu toată nevoinţa cu bunăsocotire. 0rept aceea, rog pe voi toţi, fii iubiţi întru 0uhul /fânt, căutaţi şiispitiţi /criptura aceasta că veţi afla viaţă şi îndreptare către împărăţia ceruluidupă cuvântul 0omnului@


17/33

:. A5o"+o#(# tipărit la 1ucureşti în B$


18/33


19/33

#$.P"!#+ir$, tipărită la Gâmnic în @B# şi diortosită de Gafael monahul dela -urezi9: .

#9.Mo#i+f$#ni*, tipărit la +aşi în @B# şi diortosit de 3vloghie !onahul9B.:;. 4n r$5+!r$! 5-*-+o"(#(i +aşi, @B:%, diortosită de acelaşi 3vloghie

!onahul 9@.

: . Voro! - $ 2n+r$9-ri :i r-"5(n"(ri 2n+r( ;ri"+o", 1ucureşti,@B:%9$.:=. P"!#+ir$ 6+aşi @BB% diortosită de monahul 3vloghie99.:


20/33

BB.T$o or S+( i+(#% C( in+$ Gâmnic, @$#%, diortosită de *smeritul+eromonah Arigorie


21/33

În această şcoală se pregăteau şi lucrau copişti, corectori şi traducători decărţi şi manuscrise. 5umărul cărţilor păstrate din timpul lui 4aisie, se ridică laaproape


22/33

vetre de sihăstrie, susţine că, la finele secolului >"+++'lea, mănăstirile8 1ogdana(ud. 1acău% şi /ihastru (ud. "rancea%, fost metoc al &rhiepiscopiei Gomanuluiastăzi, aflată în cadrul teritorial al &rhiepiscopiei 1uzăului%, au fost cârmuite

de doi stareţi proveniţi de la şcoala marelui 4aisie, de unde au avut şi metania. 5umele celui dintâi este ieromonahul +oasaf, stareţul mănăstirii

1ogdana=:

, iar celălalt este /amuil ieromonahul=B

.0upă opinia unor cercetători, 4aisie ar fi *originar din părinţi români, plecaţi spre ţinutul -arcovului şi 4oltaviei=@ . 7ormaţia sa duhovnicească şicărturărească este în mare parte atonită şi într'o oarecare măsură românească,datorită contactului neîntrerupt cu duhovnicii şi mănăstirile noastre, fiindcă, înanul @B

==


23/33

literatura populară, din scriitorii clasici greci, din filozofii antichităţii şi chiar din cărţi cu conţinut istoric=9.

/piritul nou de viaţă şi cărturărie monastică s'a infiltrat repede şi în IaraGomânească. 0in soborul paisian s'au format şi stareţi munteni8 Gafael de la-urezi, Arigorie din 1ucureşti, care se aşeză apoi la Căldăruşani, Chiriac

Gâmniceanu, care se aşeză la Călui şi Aheorghe care conduse !ănăstireaCernica. În fine, mănăstirile8 +ezerul "âlcii, 4oaina !ărului, "ărzăreşti,Ahighiul, 0ălhăuţi, Ciolanu, Cheia, etc., suferă binefăcătoarea înrâurire paisiană


24/33

&lături de activitatea cultural'tipografică, în mănăstiri s'a dezvoltat pictura, artă decorativă, călugării fiind şi pictori ai locaşurilor s finte, având camodele originale renumitele fresce ale &thosului. 3i au creat la noi un stilcultural propriu, acomodat cu simţirea noastră românească. 0in şcolile noastremănăstireşti au ieşit acei iconari şi zugravi, care puneau mult suflet în ceea ce

zugrăveau. 0e la ei ne'au rămas celebrele capodopere de artă, cum suntmănăstirile din nordul !oldovei care întrec în frumuseţe artistică chiar măreţele catedrale din &pus.

În mănăstiri s'au practicat şi diferite meşteşuguri. &u existat fabrici de postav şi ateliere de lucrat broderii, veşminte şi epitafe frumos ornate.

Jnii călugări se pricepeau la legatul cărţilor pe scoarţele cărora săpau înlemn sau metal chipul sfinţilor aşa cum se observă pe ferecătura?etraevanghelului dăruit de Htefan cei !are !ănăstirii 4utna în anul #$@. &lţiisculptau în lemn catapetesme, adevărate broderii şi uşi de biserici, cum sunt

uşile paraclisului, de la !ănăstirea /nagov #:


25/33

4utna 6++

9BB%, nr. @'$, p. : #) !ircea 4ăcurariu, *storia 7isericii +rtodoxe 1omâne, ed. a "'a, 3d./ofia, 1ucureşti, =;;;, p. # .


26/33

până la &lbina românească a lui Aheorghe &sachi . &ceastă şcoală dispunea de*o clădire mare de zid, cu cerdac, în stilul caselor vechi româneşti şi eraconsiderată *una dintre cele mai vechi şi mai de căpetenie şcoli ale (udeţului1acău ## . 2 şcoală cu o tradiţie culturală şi un rol instructiv'educativ la fel deimportant a existat în ţinutul Gomanului la !ănăstirea 0ol(eşti (ud. 5eamţ%.

&ceastă mănăstire, al cărui fir istoric s'a întrerupt de multă vreme, a reprezentatde'a lungul timpului *cuibul de linişte şi de cultură a ţinutului şi centrul deodihnă şi de mângâiere sufletească a creştinilor#:. Hcoala mănăstirească afuncţionat intermitent. *3gumenul "eniamin Goset, hirotonindu'se arhiereu,redeschide şcoala în mănăstire, unde, mai târziu, se predau ştiinţele necesare, pentru cei ce doreau să devină preoţi#B.0upă o scurtă întrerupere, *şcoala esteredeschisă de arhiereul "ladimir +rinopoleos /uhupan care este cel din urmăegumen al acestei mănăstiri. Cea dintâi gri(ă la venirea sa aici, a fost aceea de aredeschide şcoala în mănăstire, unde chiar el, a(utat de monahul /ebastian,

preda ştiinţele necesare elevilor, aşa că astăzi în sat sunt mulţişori gospodaricare au învăţat la şcoala bătrânului şi venerabilului arhiereu.#@ 2dată cusecularizarea averilor mănăstireşti, o bună parte din aceste şcoli şi'au întreruptactivitatea, din cauza insuficientelor mi(loace de întreţinere.

Hcoli mănăstireşti s'au înfiinţat şi în Iara Gomânească cu iniţiativa şispri(inul unor voievozi şi dregători cum au fost8 Herban "odă Cantacuzino,Constantin 1râncoveanu, Constantin /tolnicul, etc. Cea mai mare importanţăculturală au avut'o şcolile bucureştene, cum a fost cea de la biserica /fântulAheorghe "echi, cea de la !ănăstirea Colţea şi &cademia domnească de la

!ănăstirea /fântul /ava, *unde se studia literatura şi filozofia antică şicreştină .#$Cea de la /fântul Aheorghe "echi, care funcţiona încă de la :@B, *a fost

singura şcoală de slavonie din 1alcani în care timp de aproape trei secole, auînvăţat alături de români de pretutindeni şi foarte mulţi tineri veniţi din sudul0unării #9. 0upă modelul acesteia, spătarul !ihai Cantacuzino a înfiinţat înanul @;@ şcoala de la Colţea, despre care patriarhul /amuil al &lexandriei scriela @ #, când se afla în trecere prin Iara Gomânească, că, *era pentru feluriteînvăţături şi de învăţătura cântării , iar *pentru învăţătură să fie dascăli, unul pentru ştiinţe şi altul pentru învăţăturile începătoare:; . 0upă absolvirea acestor şcoli, elevii cei mai sârguincioşi urmau cursurile &cademiei domneşti de la/fântul /ava unde *se preda disciplinele filosofice, logica, psihologia,

## 4rotosinghelul Alicherie 6ovin, Mănăstirea 7ogdana/ , p. =@'=9.#: &thanasie "asilescu, *!ănăstirea 0ol(eşti , în8 7iserica +rtodoxă 1omână, >>+" 9;;%,

nr. +, p. 99#.#B &thanasie "asilescu, *!ănăstirea 0ol(eşti L, p. 99$.#@ &thanasie "asilescu, *!ănăstirea 0ol(eşti L, p. 999.#$ Aabriel Iepelea, 9entru o nouă istorie a literaturii şi culturii române vechi,3d. ?ehnică,

1ucureşti, 99#, p. # .#9 5eculai Handru,5ulturul antacu in,3d. &lbatros, 1ucureşti, 9@:, p. =


27/33

metafizica, fizica, cosmografia, dar şi retorica, poetica, gramatica şi teologia: .&cademia aceasta a fost fondată de domnitorul Constantin 1râncoveanu:= şi programul ei de învăţământ se desfăşura după modelul &cademiei ortodoxe dela Constantinopol. În rândul primelor şcoli din !untenia se numără şi cea de laCâmpulung !uscel întemeiată în anul B@; de Gadu, fiul lui Jdrişte 5ăsturel,

cu spri(inul domnitorului &ntonie "odă, care dă şi un hrisov domnesc pentruînfiinţarea acestei şcoli mănăstireşti, la data de =$ martie a acestui an:


28/33

Hcoli mănăstireşti au mai existat şi în alte centre monahale. *Jnelemănăstiri ca !otru, îşi aveau şi ele şcoala lor:9. În secolul al >"+++'lea, la!ănăstirea Cozia exista o şcoală mănăstirească unde, pe lângă vieţuitoriimănăstirii, învăţau carte şi cei care deveneau preoţi de mir B;, iar la !ănăstirea1istriţa Dud. "âlcea% a funcţionat până la mi(locul secolului trecut, colegiul

numit *&şezământul &coperământul !aicii 0omnului , alcătuit dintr'o *şcoalămedie, un liceu teoretic şi o şcoală normală şi *toate profesoarele pentrudisciplinele respective ale liceului şi normale erau maici, cu excepţia unui preotde muzică B. În anul 9#$, şcoala a fost desfiinţată de regimul totalitar ateu.!ănăstirea 1istriţa olteană are o veche tradiţie culturală care urcă până laîntemeierea ei de către boierii craioveni. &ici a activat călugărul !acarie şigrămăticul 0ragomir care s'au ocupat cu transcrierea cărţilor de ritual. Întreanii8 : 9' :=;, aceştia au alcătuit o copie a 4saltirii şi o copie a lucrăriiintitulată &lbina, iar în anul B=; călugărul !ihail !oxa a adus o contribuţie

importantă la apariţia următoarelor opere8a%Croni*! Ţ-rii Rom)n$:+i după izvoarele bulgăreşti şisârbeşti) b%Pr! i#! $ #! /o or! din anul B# )c%C!1!ni! tipărită în anul B#=.

?ot la 1istriţa, monahul !ardarie Cozianul a scris unLi+(r'hi$r şi unDi*3ion!r "#! o,rom)n% +eromonahul +oan a tradusVi!3! :i 5$+r$*$r$!5!+ri!rh(#(i Nifon, scrisă de Aavriil 4rotul, iar &rhimandritul Htefan adaugă lalucrarea lui "arlaam Cheia înţelesului, alte zeceC!1!nii&>'lea, în !ănăstirea 1istriţa s'au tradus şi s'au prelucrat fragmente dinvieţile sfinţilor şi opere din literatura filocalică.?oate aceste şcoli erau păstrătoare ale credinţei ortodoxe noastre

strămoşeşti, ale bunului simţ şi ale cuviinţei noastre româneşti.3le au fost primele focare de ştiinţă şi simţire românească şi centre de

popularizare a culturii noastre naţionale.!arele nostru istoric 5icolae +orga le numeşte *universităţi ale

neamului , pentru că ele au deţinut rolul primordial în promovarea culturii şispiritualităţii poporului nostru. 0e aceea, orice şcoală afară de mănăstire, sau2rtodoxie, erau suspecte ca fiind dăunătoare credinţei neamului.

&şa se explică faptul de ce încercarea lui 0espot "odă de a întemeia oacademie protestantă, cu programul studiilor umaniste de tipul celor din2ccident a avut eşec. 4oporul a reacţionat prompt împotriva acestei încercări,considerând'o un atentat la credinţa şi specificul lui naţional.

:9 5icolae +orga, *storia #nvăţământului ..., p. B.B; &rhimandrit Aamaliil "aida, Mănăstirea o ia,1ucureşti, 9$ristos, 3d. Aândire şi

&rtă, 0etroit, !. +., /.J.&., 99


29/33

Începând cu secolul al >+>'lea, şcolile mănăstireşti se vor deplasa cătrecentrele episcopale şi mitropolitane şi vor intra toate sub protecţia statului,înlesnindu'se, în felul acesta, posibilitatea transmiterii culturii şi a ştiinţei înrândurile maselor.

4aralel cu activitatea cărturărească, în mănăstiri s'a organizat şi opera de

filantropie şi asistenţă socială impusă de preceptele moralei creştine. Înmănăstiri au existat totdeauna azile şi case de adăpost pentru săraci şi necă(iţi.+eromonahul 0ionisie -udici, ctitorul şi egumenul fostei !ănăstiri 0ol(eşti

@B:' @@#%B< de lângă Goman, spune în testamentul său că a mângâiat oricesărac sau săracă care a năzuit la sfânta mănăstire, cerând adăpost şi îngri(ire în*casa de bătrâni şi bolnaviB#.

Jneori ctitorii şi voievozii poruncesc cu legământ în actele lor de danie,să asigure milă şi a(utor tuturor celor oropsiţi şi năpăstuiţi. *Jn autor rus, carescrie despre 4aisie, ne relatează că un domn moldovean, după ce isprăvi zidirea

unei mănăstiri, statornici cu blestem ca în toţi anii să se a(ute săracii, bolnavii,robii) să se dea pentru înzestrarea fetelor sărace şi pentru orice bine al celor nevoiaşi. B:

0omnitorul "laicu "odă dăruia anual !ănăstirii "odiţa, suma de ;;; de perperi pentru a(utorarea săracilor BB, iar mai târziu, 5icolae !avrocordat făcudin !ănăstirea "ăcăreşti, ctitoria sa, un adevărat azil de binefacere, statornicindca pe viitor călugării *să'i primească pe străini, pe cei goi să'i îmbrace, peflămânzi să'i sature, pe bolnavi să'i caute, pe cei din temniţe să'i cerceteze cumile până va sta mănăstireaB@. 2 mănăstire cu profil asemănător, care a

desfăşurat de'a lungul timpului o amplă operă de ocrotire socială şi asistenţăsanitară, a fost /fântul /piridon din +aşi, întemeiată prin hrisovul lui ConstantinCehan. În incinta mănăstirii a fost clădită bolniţa sau spitalul cu menirea de aasigura tratament şi îngri(ire medicală *celor mulţi bolnavi şi neputincioşi şisăraci ce se află din pământeni şi streini .B$ 0in acest spital s'a construit cutimpul actualul spital orăşenesc din +aşi. &celaşi lucru s'a petrecut şi cu!ănăstirea 4recista !are din Goman. 3piscopul Gomanului, +oanichie -asan

@#@' @:B%, unul dintre ctitorii principali ai acestei foste mănăstiri, a clădit îincinta locaşului un corp de clădiri pentru adăpostit *oamenii străini şi sărmanicare, cu timpul, a servit ca *azil şi bolniţă întreţinute din fondurile proprii alemănăstirii. În locul acestora s'a construit la începutul secolului al >+>'lea unspital, cu spri(inul bănesc acordat de episcopul de atunci "eniamin CostacheB9.

&şezăminte spitaliceşti au existat şi în celelalte mănăstiri, cum au fost, de pildă8 4utna, 5eamţ, 0ragomirna în !oldova% şi 1istriţa, -urezi, Colţea şi

B< !ircea 4ăcurariu, *storia 7isericii +rtodoxe 1omâne/,vol. ++, p. :BB.B# &thanasie "asilescu, *!ănăstirea 0ol(eşti L , p. 99#.B: ". Ah. /ibiescu, Mănăstirile noastre, temei de viaţă/, p. =


30/33

/fântul 4antelimon în Iara Gomânească%. &ceasta din urmă, construită deArigorie Ahica ++ între anii @


31/33

În 1iserica 2rtodoxă cu mănăstirile ei, noi ne'am conservat neamul, ţara,limba, datinile şi obiceiurile strămoşeşti, pentru că 1iserica a fost implicatăadânc în viaţa neamului românesc. 2rtodoxia românească a fost leagănul încare românii cugetau şi simţeau româneşte. 0e aceea, în timpul propagandeiromano'catolice, stăpânirea austro'ungară din ?ransilvania a dat dispoziţie să se

distrugă mănăstirile ortodoxe ca *să nu mai existe aceste vetre ale schismei@<

cum era considerată 2rtodoxia.2rtodoxia, a fost însuşi modul nostru de a ne manifesta sub raport etnic,

spiritual, cultural şi tradiţional, la un nivel destul de complex, fiindcă*creştinismul ortodox este mai religios, mai mistic şi mai cultic decâtcreştinismul apusean@#. Cu toate că limba de circulaţie în 1iserică a fost multăvreme slavona şi într'un oarecare timp greaca, noi nu ne'am pierdut limba saunaţionalitatea, căci învăţătura ortodoxă care ni s'a transmis în aceste limbi, nuînăbuşea sentimentul patriotic şi naţional, ci dimpotrivă îl întărea.

Cultura ortodoxă venită a noi în limba slavonă sau greacă, ne'a prote(atoarecum, ţinându'ne un răstimp departe de puternicul val al Genaşterii culturaleapusene, care venea prin filieră catolică şi care şi'a făcut apariţia mult maitârziu la noi. /ă presupunem că am fi primit creştinismul în rit latin. &tunci n'am fi avut posibilitatea să dezvoltăm o viaţă culturală proprie în sânulcatolicismului, ci am fi fost mereu nişte slugarnici ai culturii apusene.

&m fi avut poate catedrale catolice măreţe şi mănăstiri monumentale dupămoda 2ccidentului, dar n'am fi avut bisericuţele şi mănăstirile noastre din lemndin !aramureş, sau cele de o neîntrecută frumuseţe artistică din nordul

!oldovei, precum nici cele din timpul lui !atei 1asarab, "asile 6upu şiConstantin 1râncoveanu care rămân peste veacuri adevărate enigme şi bi(uterii,expresie a geniului artistic al poporului.

În aceste sfinte locaşuri se întrupează toată simţirea ortodoxă,românească. 3le reprezintă zestrea spirituală a poporului şi cartea lui de vizită,în care străinii pot citi în imagini trecutul istoric al neamului nostru cu toatevicisitudinile şi faptele lui măreţe de glorie.

0acă catolicismul ne oferea o cultură a Genaşterii cu mult fond păgân,2rtodoxia ne'a deschis accesul către cultura bizantină în toate formele ei, aceacultură a cărei valoare incontestabilă este recunoscută în întreaga lume. 1izanţula cunoscut un 3v !ediu mult mai devreme şi toţi învăţaţii de aici dupăextinderea stăpânirii otomane% s'au retras în &pus unde au pus bazele mişcăriiGenaşterii. *În timpul când influenţa slavă era atotputernică în 4rincipate, nutrebuie să se uite că influenţa bizantină era cea care stăpânea. Cine zice slavism,zice bizantinism, căci slavismul nu era altceva decât trupul exterior, mişcat alsufletului bizantin. &proape întreaga civilizaţie slavonă fiind împrumutată de la1izanţ, când zicem românii au împrumutat slu(ba bisericească sau instituţiile destat de la slavi, trebuie să înţelegem că slu(ba era bizantină îmbrăcată în haină

@< 5icolae +orga, *storia românilor, vol. "++, 1e!ormatorii,1ucureşti, 9


32/33

slavă, aşezămintele, atât cele bisericeşti cât şi cele politice, erau în ma(oritate bizantine, numai denumirile lor s'au slavizat) ba chiar acestea nu rareori autrecut neschimbate la români de la bizantini prin intermediul slav. &şadar, întimpul aşa zisei influenţe slavone, cât şi mai târziu, când înrâurirea greacă aalungat cu totul din biserică şi şcoală, din cancelariile domneşti şi viaţa publică

limba slavă, bizantinismul stăpânea de fapt, întâi sub o etichetă slavă, pe urmăsingur, netulburat de rivalul său , până la epoca influenţei franceze, care, larândul ei, îl alungă şi îi luă locul .@:

!ănăstirile noastre au asimilat această cultură ortodoxă bizantină care, a pătruns la noi în limba greacă şi slavonă, tocmai când turcii căutau să stârpeascăorice reminiscenţă a ei. 6a noi această cultură a înflorit şi a rodit în mediul prielnic al mănăstirilor şi din ea s'a adăpat veacuri de'a rândul sufletulromânesc ca dintr'un izvor nesecat.

+ată ce au fost mănăstirile de'a lungul zbuciumatului nostru trecutQ

3le au menţinut vie conştiinţa naţională a poporului şi au deschis perspective luminoase în dezvoltarea progresului său cultural şi spiritual.!ănăstirile au fost vetre de trăire spirituală, de cultură teologică şi de

simţire patriotică în acelaşi timp. *Călugării noştri s'au folosit de cunoştinţa delimbă greacă, mai accesibilă nouă în perioada fanariotă, pentru a traduceminunate texte de spiritualitate bizantină, dar nu pentru a se delecta cu nuanţelede înţelesuri subtile ale limbii greceşti. 6egătura cu 1izanţul a stimulat picturade o atât de subţire şi autohtonă spiritualitate a picturii mănăstirilor noastre@B.

În aceste sfinte locaşuri s'a trăit profund credinţa, dar s'a cultivat şi

unitatea monolitică de gândire şi simţire românească, pentru că toţi schivnicii şieroii credinţei noastre au fost pătrunşi de fiorul iubirii de patrie. În chiliilemănăstirilor noastre au stat închinători ai lui 0umnezeu cu condeiul în mână,meşteri caligrafi, tipografi şi pictori, care au prins în operele lor, sufletulromânesc. &ici a văzut neamul lumina slovei, aici au găsit adăpost şi liman demântuire, sufletele obidite, aici s'a mângâiat şi întărit soarta *unui neam înaşteptare şi tot aici a strălucit lumina credinţei şi a învăţăturii creştineşti şi profane care a risipit întunericul minţii.

&ncorate puternic în viaţa poporului nostru, păstrătoare a tradiţiilor luireligioase şi naţionale şi făuritoare ale culturii, mănăstirile noastre au constituitde'a lungul istoriei, forţa spirituală dinamică care a spri(init destinele neamului,a(utindu' să se înalţe către idealul care îl apropie pe om de valorile eterne.

(ummary: 5iaţa monahală s-a de voltat şi răs"ândit "e teritoriul "atrieinoastre odată cu extinderea "rocesului de !ormare şi #ncreştinare a "o"oruluiromân. Mănăstirile şi schiturile #n!iinţate la noi #n ţară, #n decursul tim"ului,au re"re entat adevărate cetăţi de re istenţă şi a"ărare a +rtodoxiei şi de stăvilire a "ro elitismului catolic sau "rotestant. $n aceste oa e de linişte şireculegere su!letească a vă ut neamul românesc lumina slovei. $n atmos!era

@: 2. ?afrali, 7i anţul şi in!luenţele lui asu"ra ţării noastre, 1ucureşti, 9 #, p. @


33/33

"ioasă a rugăciunii şi trăirii ascetice s-a adâncit şi "er"etuat s"iritul autentical vieţii #n >ristos, s-a "ro"ovăduit ne#ntreru"t adevărul dre"tei credinţe, s-amângâiat şi #ndrumat su!letele rătăcite şi obidite şi s-a transmis "rin scrislumina culturii şi a #nvăţăturii evanghelice.

9entru rolul deosebit de im"ortant "e care l-au avut aceste locaşuri s!inte

#n "romovarea culturii şi s"iritualităţii noastre ortodoxe, domnitorii români auctitorit, #n estrat şi #m"odobit aceste aşe ăminte monahale "entru a le a%uta să- şi cultive viaţa duhovnicească şi liturgică şi să-şi #nde"linească activitatea lor culturală şi !ilantro"ică. $n s!intele mănăstiri au lucrat cu râvnă şi măiestrieartistică "rimii traducători, co"işti, caligra!i şi miniaturişti. 6ceşti deschi ătoride drumuri şi maeştri talentaţi ai culturii religioase şi "ro!ane sunt socotiţi

contribuŢia mĂnĂstirilor la dezvoltarea culturii Şi spiritualitĂŢii ortodoxe romÂneŞti...

Documents