CONTRIBUEE LA CUNO ALTERE A RELATIILOR ROMÏNO-IUGOSLAYE

(Acte emise de Petar Petr ovic-Nj egos)

S. IANCOVICI

Printre achizitiile Bibliotecii Academiei R.P.R. in anul 1961 se gàsesc douà certificate emise si semnate de Petar Petrovié-NjegoS, cirmuitorul statului muntenegrean in anii 1830—1851. Se §tie cà Njego§ s-a ocupat totodatà de literaturà §i este socotit unul dintre cei mai de seamà poe i iugoslavi

Insui-si faptul cà aceste acte slnt originale emise la inceputul domniei lui Njegos, este de natura sa atragà aten^ia cercetàtorului. Eie con in unele amànunte necunoscute pinà acum in biografia atit de cercetatà a cirmui- torului §i poetului muntenegrean 2. In Muntenegru s-a depus §i se depune multa stràduintà pentru stringerea corespondentei lui NjegoS, aflatà mai pu(,in la Cetinje, unde el i§i avea re§edinta, §i mai mult in alte ora§e (Zara, Belgrad §.a.) unde se aflau adresan ii. Se duce o ac iune intensa pentru culegerea §i copierea acestor materiale 3.

1 Este foarte cunoscutä opéra lui poetico-filosoficä « Coroana MunÇilor ».s Mentionam doar unele din materialele despre NjegoS, apârute de la sfîrçitul seco-

lului trecut pînâ în anii din urmä: R O V IN S K lI PAVEL A, Vladika petar Petrovii- NjegoS i J . Gagic, ruski konsul u Dubrovniku, « JaBop », X I I I , Novi Sad, 1886; Dva neStampana pisma P. P. Njegosa. « Ko.no » I I , 1901, p. 439—440; VLAClC L JU BO , Petar I I Petrovié-Njegos, (Po nezabeleienim tajnim aklima arhive dalmatinskog namens- niftva, EorocJioBii>e, X I, 1936, p. 173—188, 287—293,391—405; X I I , 1937, p. 160—174; Idem Vladika Rade po pismima tajne arhive namesniStva dalmatinskog, « E!phjio3h 3a KitiDKeBHOCT, HCTopHjy h (¿oJiKJiop » V II, 1927, p. 73— 88; Jedno pismo Vladike Roda. Prilog njegovoj biografiji (1838) « Tuac IlpHoopua», X L II , 1914, 2, p. 1; POPOVIC PAVLE. Rukopisima Njegosevim, « JleTonnc Marnue CpncKe », Kh>. 306. 1925, p. 45—56; Spomenica Petra I I Petrovica-N jegoSa — Vladike Rada 1813—1851 — 1925. Cetinje, 1926; VUKSAN DUSAN, Jedan austriski iveStaj o bolesti Vladike Rada 16/19 okt. 1851, 3anucu, 1929, p. 301— 305; Idem, Jedan izvestaj Vladike Rada o stanju u zemlji 1841, 3emcKU T/iacuuK, X I I , 1940, p. 2; Idem, Poslanica Vladkie Rada, 3anucu X V III , 1937, p. 295—303,359— 367; P. POPOVIC, Mladi Njegoi, Pacnpaee u hjiohHu, 1939, 261 p .; R . DRAGICEV IC , NjegoSevo Skolovanje, Hcmopucau 3anucu, I I , 1948; Idem, Clancio NjegoSevo Cetinje, 1949, 223 p .; VUK VRCEVlC, Ogranei za istorijiu Crne Gore. Za Stampu spremio dr. Ljubomir Durkovic — IakSic, Cetinje, 1950, 68 p. Dupâ cum se vede, orice act légat de viata lu i NjegoS este socotit binevenit pentru cunoaçterea viefii çi activitâfii lui.

3 In arhiva de la Cetinje exista acte abia din anul 1856. Scrisori de aie lui Njegoä se gâsesc la Belgrad. în 1948— 1950 o echipä specialâ a copiât acte despre NjegoS din arhivele oraçului Zara. (Arhivist, 1954, 1957).

443

Deci, actele care se gàsesc in Bucure§ti §i pe care le publicàm mai jos prezintà Ínteres pentru istoricii muntenegreni, indeosebi pentru cercetàtorii viefii §i operii lui Njego§. Eie intereseazà §i pe cei care ar studia relatiile romino- muntenegrene, in generai necercetate §i necunoscute, cu exceptia persoanei §i activitafii tipografului Macarie de la Cetinje *. Pentru acest motiv, adàugàm aici §i alte douà acte care nu sint emise de NjegoS, dar aduc làmuriri in plus asupra lui Nicola Ivanovic pentru care Njegos a dat cele douà certificate §i care a venit cu eie din Muntenegru in Bucure^ti.

Petar Petrovié-Njegos, nàscut in anul 1812, devine cirmuitor al Munte- negrului in octombrie 1830. Cum forma de guvernare in aceastà tarà era atunci monarhia de tip teocratic, adicà suveranul era totodatà si §ef religios — mitro- polit, tinàrul Tade Tomov, cum se numea Njego§ in mirenie, a trebuit imediat sà se càlugàreascà, luind numele Petar §i cinul de arhimandrit2. A§a se face cà cele douà certificate emise unul la 7 iunie si altul la 27 decembrie 1832 (anexele I si II), pe numele lui Nicola, fiul lui Antonie Ivanovic, sint semnate autograf de « arhimandritul Muntenegrului » Petar Petrovié-NjegoS, « in re§edinfa mitropolitului la Cetinje »3. In urma acestor làmuriri, credem cà nu mai ràmine nimic neclar pentru cititorul romin in titulatura « Noir Petar Petrovié, arhimandrit §i cirmuitor al Muntenegrului » de la actul din anexa II.

Cele douà certificate semnate de NjegoS, unul laconic ¡-si celàlalt mai dez- voltat, sint date pentru Nicola, fiul lui Antonie Ivanovié din Dobrota 4, drept dovezi ale noblefei sale. Pentru a se dovedi acest lucru, in act se face o intere- santà incursiune in trecut, aràtindu-se cà familia Ivanovic, originará din Bosnia, a fost innobilatà in 1446 de regele §tefan Tama§ al Bosniei. Acesta ar fi dàruit familiei Ivanovié feude in Bosnia fi Herzegovina, iar regele Matei Corvin al Ungariei i-ar fi dat ca feudà orasul Nis cu imprejurimile. In urma càderii Bosniei sub turci, in 1463, aceastà familie s-a refugiat la Cetinje, iar in 1515 ea s-a stabilit la Dobrota, unde a ràmas tot timpul. Se subliniazà faptul cà in tóate timpurile familia Ivanovié, inclusiv Nicolae, purtàtor al atestatului, a fost devotatà Rusiei6.

Cine este Nicola Ivanovié care se bucurà de atita atenfie din partea lui Njego§ §i vine In Bucure§ti?

1 Ultimul studiu asupra lui Macarie a dat P. P. PANAITESCU in introducerea laLiturghierul lu i Macarie, Bucure^ti, 1961.

3 La 31 ianuarie 1831.3 La cinul episcopal, Rade, devenit Petar, a fost ridicat in august 1833 la Petrograd,

iar in septembrie acelaji an a fost fàcut mitropolit. E1 insà va deveni popular sub numele de Vladika Rade.

* Localitate lingà Cattaro.5 Fire^te cà nu se poate pune temei pe toate afirmadle din acest act privitoare

la trecutul ìndepàrtat al familiei Ivanovié. Se poate constata cà adunarea nobilimiidin Bosnia intr-adevàr a avut loc in mai 1446 (Vezi M. J . D IN IC , Dravni Sabor srednjevekovne Bosne, p. 35). In schimb afirmaba privind donarea Nijului de càtre Matei Corvin pare a fi o eroare, intrucit nu acesta ci Iancu de Hunedoara a stàpìnit orasul Ni$ la 1454 (K. J IR E C E K , Istorija Srba, II , p. 162). Singura diplomà, dupà cítese ?tie, datà euiva de Matei Corvin, este din 1486 $i a fost emisà despotului Gheorghie §i fratelui sàu Ivan. (C ep6cK nñ JleTom icb , 1844, p. 114—117). Datele acestea nesigure au putut fi luate dupà documente indoielnice existente in numàr mare in secolele X V II si X V III in Balcani. Cu cità u^urintà se putea obline uneori titlul de noblefe in Muntenegru, se poate vedea din cazul lui Leonte Radu, care a tràit in Moldova dar totu^i a pus mina pe un act de noble^e muntenegreanà (Vezi « Romanoslavica », V, p., 239).

444

Constatàm in primul rind cà acesta era un om foarte instruit. Intr-un atestat din 1835 1 se arata cà el cunoa^te istorie, geografie, literaturà italianà, filosofie, limbà francezà si cà are bune maniere civice. A studiat la Institutul de Martiy din Venetia. Om cult si pedagog, Nicola Ivanovié devine educator si profesor particular pe lingà diverse familii instàrite 2. La Bucure§ti va fi profesorul de casà al familiei Obrenovic.

Desigur cà Nicola fàcea parte din neamul Ivanovié din Dobrota, cunoscufi ca buni marinari 3, unii purtind titlul de conte 4.

P. Petrovic-Njegos cunoftea bine aceastà familie. In iunie 1833, cind a plecat spre Rusia prin Cattaro, el a fost gàzduit in casa contelui Iosif Ivanovié6. Dupà aceea, timp de mai inulti ani Njegoà a mers in fiecare varà la Dobrota si a vizitat casa lui Vuko Ivanovic 6. Este ciar cà NjegoS cuno§tea bine neamul Ivanovic §i pe Nicola, dupà cum insufi màrturisefte in unul din actele anexate aici, spunind cà Nicola, fiul lui Antonie « ne este bine cunoscut ». Rela(.iile intrefinute cu acest neam au constituit motivul ca Njegoà sà recomande cu atita càldurà pe « nobilul » Nicola Ivanovié. Acesta din urmà a avut nevoie de certificate — recomandàri in vederea càlàtoriei, eventual §i a stabilirii sale in Rusia, unde intentiona sà obtinà o slujbà. In acest scop, N. Ivanovic aduna si alte recomandàri. Una din ele ii este datà din partea lui Ivan Vukotié, in 1833 pre^edinte al senatului muntenegrean fi locfiitor al lui NjegoS, pe cind acesta se gàsea in Rusia. De aceea anexàm mai jos §i recomandarea acestuia, necunoscutà istoriografiei iugoslave 7.

Toate aceste acte au ajuns in Bucurefti cu posesorul lor, Nicola Ivanovié. Asupra acestui fapt ne làmurim din atestatul eliberat lui Nicola din partea lui Milo§ Obrenovié, la 22 mai 1841, in Bucurefti (anexa III)8. Acest act

1 Acad. R .P .R ., sec^ia mss, doc. 5648/1960. Orig. italian.2 Dupá cum se vede dintr-un act din 1824 (Acad. R .P .R ., sec^ia mss, doc. nr. 5647/

1960. Orig. italian), N. Ivanovic preda geometría $i aritmética unui anume Giuseppe din Venecia. Intr-o recomandare din 1834 a lui Vincentio Micarellis cátre Iusuf pa§a de Serez, Ivanovic de asemeni este láudat ca om cu bógate cuno^tinfe.

3 Fra{.ii Marco si Iosif Ivanovié din Dobrota au nimicit in 1756 flota piratului turc Ibrahim (Hctophckh 3anHCH, X II , 1956, p. 311—313). Tatál acestora, un marinar viteaz, obfinuse titlul de conte de la senatul Vene(,iei. Se pare cá chiar §i tatál lui Nicolae a fost ofi(er de marina.

4 Vuko Ivanovic avea a^est titlu. In arhivele din Dobrota se pástreazá $i astázifondul contelui Djuro Ivanovié, cuprinzind acte din 1844 —1845 fArhivist, 1958, nr. 3—4, p. CCXXXV I).

6 Impresionat de buna primire ce i s-a fácut in aceasta familie, NjegoS compune la Petersburg cunoscuta sa poezie « Sirbul mulfumefte sirbilor pentru ospitalitate » (Manje pjesme Vladike crnogorskoga Petra II-oga Petrovica-Njegoia. Izdao Milan ReSetar. Srpska Knjiievna Zadruga, Beograd, 1912, p. 38—40).

6 Lui Vuko Ivanovié li dedicase edi^ia din 1759 a operelor sale poetul Andrija Kacié — MioSic íntr-o altá poezie a sa, acest poet invoca trecutul familiei Ivanovié descris in actul lui NjegoS din 27 decembrie 1832 (anexa II, mai jos). (Vezi §i H cto ­phckh 3anHCH, I I , 1948, p. 349).

7 Ivan Vukotié a trait mul{i ani in Rusia unde prin cásátorie a devenit stSplnul mo^iei Parhomovka (Gubernia Slobodskoukrainska), dupá cum se vede si din scrisoarea lui de mai jos $i s-a imbogfltit intr-atita cá era In stare sá f'inanteze reorganizarea admi­nistrativa a Muntenegrului (Despre el vezi in Hctophckh 3anncH, IV, 1951, p. 294—310; X I, 1955, p. 155— 172.

8 Nadejda Romalo care posedá únele hirtii rámase de la Nicola Ivanovié lámure$te cá acesta a venit din Constantinopol in Bucurefti $i in loe sá continue drumul spre Rusia, unde mergea, a rámas aici pentru totdeauna. De la el, nu se §tie cum, au rámas únele hirtii in familia Romalo.

445

intrege?te datele despre N. Ivanovié aràtate de Njegos §i ni-1 arata pe acela? Ivanovié in slujba lui Milo? Obrenovié (aflat in refugiu la Bucure?ti) intre 20 iulie 1839 — 3 august 1841, intii ca profesor al lui Mihail Obrenovic care deveni indata print al Serbieix, apoi ca secretar ?i translator al lui Milo?.

Acest din urmà fapt arata cà N. Ivanovié se afla de mai mult timp in |ara noastrà §i invádase deja limba romineascà.

Amànuntele cuprinse in actele noastre in legatura cu Mihail §i Milos Obrenovié la Bucure?ti, nu sint cunoscute istoriografiei sirbe.

Pe unul din actele de mai jos, emise din cancelaría lui NjegoS, gàsim certificarea semnàturii lui de catre Jeremija Gagié, vicecónsul al Rusiei la Raguza, prieten cu Njegos2 ?i bun cunoscut al lui Ivan Vukotic3.

Acest Jeremija Gagié a avut ?i el prilejul sa viziteze Jara Romineascà4. Dupà 1815, ca vicecónsul al Rusiei la Raguza, el a jucat un rol important in treburile din Balcani, mai cu seamà in afacerile politice ale Muntenegrului. J. Gagic il cuno?tea foarte bine pe Njegos5, a?a cà certificarea ce o dà el sem­nàturii acestuia din urmà constituie pentru noi o garantie in plus cà actul este originai §i cà provine direct din cancelaría lui Njegoi, ajuns prin impre- juràrile aràtate la Bucure?ti. In Muntenegru s-a gàsit doar conceptul certifi- catului din 27 decembrie 1832, ràmas printre ni?te file neinregistrate 6, incit nici nu se putea vedea rostul lui, fàrà celelalte acte pe care le dàm sau le men^ionám aici.

Cele citeva date noi care se desprind din actele prezentate, interesind istoriografia muntenegreanà, sirbà ?i rominà, pune in luminà un aspect al rela iilor romino-muntenegrene si imbogà^esc informatile noastre despre prezen^a unor personalità^ din sudul Dunàrii in Jara Romineascà, unde au làsat urme interesante in documéntele epocii.

1 Imprejurárile cárora se datoreazá angajarea luí Ivanovié la Obrenovié sint urmá- toarele.

In iunie 1839, Milo? Obrenovié abdicft de pe tronul Serbiei ?i fiind silit sá pará- seascá {ara, se adfiposteste in Bucure^ti, aducínd §i pe fiul sáu Mihail. Aici li dá ca profesor pe Nicola Ivanovié. Cum ínsá primul fiu al luí Milo§, Milan Obrenovié, ramas pe tron, a murit dupá 25 de zile, Mihail a fost numit domn §i spre sfír^itul lui august a plecat in Serbia. N. Ivanovié rámine ín slujba lui Milof mai departe ca secretar $i translator.

In felul acesta aflám cine a fost educatorul lui Mihail, dupá acel Gheorghie Zarié « fost educator al prinfilor Milan $i M iha il», náscut la Arad, tráit citva timp ín fa ra Romineascá (Spomenik, V I, 1890, p. 96—97).

2 Intre ei s-a purtat mult timp corespondent (3ctckh rjiacHHK V I, 1934 nr. 43—4, p. 5— 6 ; nr. 47, p. 2 ; 3aniicH,, X X I I I , 1940, p. 168— 171; Hctophckh 3anncH, I, p. 69— 86, 90, 337; I I , p. 201, 205; I I I , p. 8—9, 15, 20 ?i urm.)

3 H c t o p h c k h 3anncH, X I, 1955, p. 159.4 In vara anului 1807, J. Gagié a fácut parte din delegaba sirbá venitá la Bucure^ti

pentru a cere ajutor de la comandamentul o^tirii ruse. ín 1809, el a fost secretar al luiMilenco Stoicovici, comandantul rásculatilor sirbi pe marginea Dunárii, care a avut ca secretar §i pe §tefan Zivkovié-Telemah, un alt cunoscátor al {árii noastre. Trecind in slujba ru^ilor, J. Gagié a fost numit ín 1815 vicecónsul la Raguza $i a rámas in acest post pina ín anuí 1856.

6 P. Petrovié-NjegoS a pre^uit mult prietenia lui J. Gagié $i ajutorul diplo­matic dat de el Muntenegrului. Pentru acest motiv el i-a consacrat douá poezii: « Mojemu prijaltelju G. Jeremiju Gagicu, Pozdrav 1-og maja» (<t Salut de 1 mai prielenului meu Jeremija Gagic ») §i « Cestilanje novoga Ijeta gospodinu Gagicu» (« Felicit ári dmnului Gagic de Anuí N o u » (Ambele in « Manje pjesme Vladike crnogorskoga . . . » p. 109— 110,111 — 112).

8 H c t o p h c k h 3 a n u c H , X II , 1956, p. 312—313.

446

A N E X E

I

Cetinje. 1832, iunie 7. Recomandarea data lui Nicola Ivanovié din Dobrota, semnata de Petar Petrovic-Njegos, de a fi recunoscut, mai cu seamá ín Rusia ca nobil descinzínd din Bosnia.

CBHMa BooSine h ocoShto CBaKOMy ohomy KOMy npçAcraBH obo Harne nncMO,UHHHMO HeCyMH'felIMO H3B’tcTÍe H CBHA'íiTejlCTByeMO 1131. HCTHUIlieX 1. B'íipniex’i. AOKa3aTejn>CTBa y apxnBH Hanioñ H a x o f le h ie x b ce, fla 6jiaropoAna (})aMHJiHa HBaHOBHha koh e 1515 rofl y Bony KoTopcny y ivrfecTo JíoGpoTy npecejnma ce> npoH3Jia3H o A t nepBiexi, 6jiaropoAHÍext> ^aMHJiinx'B Upuoropcniex H3t M-fecra U[eTbIHH.

TaKO^ep CBHA'íjTejicTByeMo Aa e rocnoAHH HiiKonafí, cbiH Fociioa. Ahtohíh noKOHHora Feoprin HBaHOBuha, HaMa Ao6po ii03HaTL.iii, KOMy h nocy^yeivio obo

nHCMO, HCTHHHLIH H 33K OH H bIH n0T 0M 3K H 3 n p a B e M yU IK e JIH H ie n p O H C X O A e h ii í

H3i> OBe ÓJiaropoAne <|>aMHJiie k o h caAa > k h b h y J.I,o6poTy.Mbi AaeMo TocnoA. HnK0Jiai0 0B0My HBaHOBnhy obo cbhaÍ tcjictbo Aa ce

MO>Ke OBA'fe h rAHHn6yAi> npH3H3TH 3a ripaBorî. ABopninma h Aa ce OBAe h csyAa npHMH k ap>kh 3a TaKBora; a ocoôhto y BbicoKocjiaBHon BcepocHíícKOH HMnepnn koíoíi cy He caMO npeAHMHO h HMeHOBaTbiíi Fociioa • HiiKOJiaií cbrn-b Ahtohíh HBaHOBHha noKasHBajm neorpanH^eHy npHBp>KeHOcn>. PaAH coBepujeimora B’tpoHxiH noTBp^yeMo obo nHCMo CBoepyqieM’b h npHjio>KenieM oBbimion» nenaTa rep6a Hamera.

JlaHO y EoroxpaHHMofí H p h o h Topn, y MHTponoJiHTCKoií c t o j i h i j h HeTbiirfe,7 Ane iym n , roAHHe 1832 Hamera cnaceHHH.

ApxnMaHApHT í. qepHoropcKiñ

nerp HcTpoBHM Hkroui.

[Pecete ín tu§ negru cu stema Muntenegrului, vultur bicefal]

Acad. R.P.R., doc. 5645/1960. Orig. sírb., cu semnátura orig. a lui Njegoá.

II

Cetinje. 1832, decembrie 27. Petar Petrovié-Njego§, in calitate de círmuitor al Muntenegrului, atesta ca Nicola Ivanovié este nobil descendent al unei familii fugite din Bosnia dupa càderea ei sub turci çi-1 recomandá autoritá^ilor din Rusia.

Mbi neTap-b nerpoBHm.

ApxHMAaHpHT HpHoropcKiñ h npaBHTeJU)

CBHMa BooSme h booco6t> CBaKOMy OHOMy KOMe 6yAe obo name nHCMo npeA- crraB -ÉHo AaeMo nyHo h HecyMHHTejn>Ho yB-tpenie h CBHA'feTejibCTByeMO, KaKO cmo y B'fepiibiMa AOKyMeHTHMa x, y ApxnBH namoíí xpaHehHM-b ce H3HamjiH, Aa

1 Redàm cuvintele cu initiale mari sau mici, aça cum sint scrise in original.

447

ÖJiaropoflHa <J>aMHJiÌH HßaHOBHha, ca A t y Æoôpora 6jiH3y KoTopa >KHBeha, npoH3Jia3H H3 i> npan(x'b) 6jiaropoAHbi(x'b) c[>aMHJiÌH one Harne AP>KaBe U pno- ropcKe h to ynpaBi) h31 MÍcra U,eTbiHH.

Oßa 4>aMHJiiH UBaHOBH'ia crapo CBoe noApemio npon3BOAH h3 t. 1 BocHe kok) e 6jiar0p0flCTB0M 6ocaHCKH(x-b) (J)aMHJiiH roaraie 1446 Kpaju. CTetJjaH t Toivia 2 KpncTHMb no>Ka;ioBao y Bceoßme.M coGpaniio CBera SjiaropoACTBa h crap’tiiiHHa oHora KpajrfecTBa y Koiitnny (?) ap>k3hom, y HepeTBH, npeApe^ene

roflHHe 1446.Kao iuTo HCHo AOi<a3yro AOKyjweHTH noe cmo M m pa3BHA'knn, reoprin HßaHo-

BHHb ofl oBe <J)aMHJiHe rioHcajioBaT e Khh30M oA"b YHrapcKort Kpajin MaTie KopBHHa, koh My e noKJioHio y (JjeyAajibHO npnTH>Kanie Fpa/iî. Hhiub y CepÔin ca cbomt> H'feroBOM Tj okojihhom h noTBpAio ra npaBbiM npHTJi>KaTem>OM b Apy- rie(x-b) M'fccTa h 3aMOJja EocaHCKÍe(x-b) h xcpi;eroBaMKHe(x-b), koh e Beht osa ({la.MHJiHK npHTHHOBajia nao cpeyAajrbHbiH noKJiom, ymnitubiii oa^ iipeApeqenor KpajiH CTecfiaiia ToMe KpHCTHha

IIpn nocjriiAH'iiM ï , naAeHiio KpajiiiBCTBa BocHe h Cep6ie 3 osa 4>aMHJTÍH AoG-fcrue y Hpny ropy, 3ae/(Ho c i MHoraiwa ßjiaropoAHbiMa Apyrniwa (})aMHjm>iMa •rfex'b KpajibeBCTBa, a noToiwb nonma e y ¿(oGpoTy 4 koat» KoTopa Aa >khbh.

Ochm Tora, CB-feAo HMO Aa rocnoAHH'b HmcoJiafi, cbiH-b rocnoAHHa A htohíh

noKOHHora re o p r in HnanoBHqa, HaMa Aoßpo no3naTbiñ, KOMy ce h Aae obo iihcmo, GCTb HCTHHHTbIH H 33K0HHbIH ÜOTOMaK no MyUIKOH npaBOH JIHHÍH npOHCXOACllH

H3 "b OBe ôjiaropoAHe 4>aMHjiie ÜBaHOBHha koh e caAa y JJ,o6poTH h Aa ce MOHce

oBA'fe h cByAa no3HaTH 3a npaBor BjiaropoAHHKa (ABOpHumia) h Kao t 3kob Aa

6yAe OBA’fe h CByAa ripnivurEH-b h nomTOBaH'b, a ocoôhto y BbicoKocjiaBHOH BcepocciiicKOH HiwnepHH, koío íí cy npeAAbi npeAHMeHOBaTora PocnoAHiia Hhko-

Tian cbina TocnoAHHa A htohíh HaaHOBHMa CBarAa yK33HBajiH oco6h to ÔJiarorOB-fe- Hie h npiiBep>KeHOCTb; no cjiÎAHMa Koiix'b h o h i npmvrfepHO nocryna.

H paAH coBepmeHHora B'fepoHTÎH noTBepl)yeMo obo nncMo cBoepymibiM noAHHcoM ï, h npHJio>KenieM oGbmnor b negara rep6a Haniera.

JlaHO y BoroxpamiMOH Hpiioii Topn, y M htpoiiojihtckoh cTOJiHUbi UeTHH'fe 1832 roA- JleKeMBpiH 27 Ane.

ApxHM. ^iepHoropcKiH IleTpoBHH H "fer.

[Pecetea în tu§ negru cu sterna Muntenegrului]

[Seris de alta mîna:]

MtO CÌH nOAflHCb Ha CBHA'tTeJIbCTB'fe O npOHCXO>KAeHÌH (J)aMHJlÌH HBaHOBHUB, AcncTBHTejibHo yMHHena coGctbchhoio pyKOK) ApxHMaHApHTa HepuoropcKoro rieTpa IleTpoBHtia, to cBHA'feTejibCTByeTt chmi. HMnepaTopcKoro PoccnftcKaro KoHcyjibCTBa Kanuejiapin B-b Pary3e, Main 8/20 a«h 1833-ro roAa

Bnqe KoHcyji Kojiokckííí Accecop'b h KaBajiep Tarau-b

KHHra B. JV» 9b

[Pecetea Consulatului rus din Raguza]

1 la text, acest cuvînt este répétât la începutul rîndului urmâtor. ä Regele Stjepan Tomaà (evici) (1443— 1461). Nobilimea era proturcä çi ostilä lui

Stjepan Tomaè.8 Cäderea Bosniei sub turci a avut loc în 1463, iar a Serbiei în 1459.1 Sat.

448

Acad. R.P.R., doc. 5644/1960. Orig. sirb., pergament, cu semnátura lui NjegoS §i atestarea acesteia de viceconsulul rus la Raguza.

III

Bucure§ti, 1841, mai 22. Milos Obrenovié atesta cá a avut in serviciul sáu pe Nicola Ivanovié ca pedagog, secretar §i translator §i-l recomandá celor care ar dori sa-l angajeze.

CBHfl'BTEJICTBO

>1 aojienoflnncaHHWH cb-Íjaomhm aa e rocnoiuiHB Hnnojia Ahtohob HnaHo-

Bnh 'b, pol)eHTj y J],o6poTH y Bokh KoTopcKon y Jl,ajiManiH, OTb 20-ro IOjiíh 1839-Te AO 3-ra ABrycra 1840-Te roAHne y moíoíí cjiy>K6H 6bio, h to naiiiipe BocribrraTejub Mora npejno6e3HOTa cbma Mnxaftjia, ca^auin fera KHH3a CepScKon., H nOTOMB MOH CoScTBeHHblH CeKpeTapt H IipeBOAHHK.

H 3CTynaBum oii/ja r . ÜBaHOBHhB c b o,ao6peHneM mohmb H3 B cjiy>«6e moc,

AaeM My obo CBHflerfejibCTBo, saM'fciiHBaioke oTnycthtcjiho iihcmo mog; h yB’tpa-

BaM cBaKor b aa e peqem ibm T. HBaHOBnhB 3a u4 jio Tedíeme rope3Hauenne Menu

yKa3aHHe cJiywcSe nferoBe, npHM’tpHorx. noae/jenin 6bio, Ha H’t r a B03Ji0H<eHHe

SbIBUie AyHCHOCTH 3B3HÍH H'trOBOra, TOMHO, peBHOCTHO H COB'fecTHO HCIIOJIHHBaO,

Moioíí JIHUHOCTH CBaTAa H y CBaKO BpeMe IipHBep>KeH'b H npHM’fepHO B'fepaHB

6bio h BooSme Tano otm 4hho BJia^ao ce aa h 3a Ay>KHocn> moio noniTyCM b obo

Ha HCTHHHH 0CH0B3HH0, no MHCTOH COBCTH MOÍOÍÍ COHHH’tnO CBHfl-ETejlbCTBOr . HBanoBHky aara , h nfcra, nao HcnycHora, Tomrora, peBHocTHora h B’kpiiora MOB^Ka h MHHOBHHKa, cBbiMa h CBaKOMy, Kofi 6bi ra y cjiy>K6y y3eTH B03HaM'f>- paBao, iiatíycep/ínie npenopyuHTH, HCKpenno >Kejiehn aa obo mog noanncoMB M oei”b HMeHa h Mohm coSctbchhbim b ne^aTOMB yTBpl)eHHO CBHflfiTejTCTBO, cyrySo coA'feiicTBye k b ropeH3HBieHHOH Hcnpennoñ npenopynbi moíoíí, jjainioH Ha riojiay pe^eHnora F. H hkojic HBanoBnha.

Y ByKypeurry 22 Man 1841 roflHHe

KHH3b M hJIOUIB 0 . OSpeHOBHhB

n o 3anoBecTH H ’feroBe C b*£tjiocth , ñoB an CTaHKOBHk, cenperap.

[Pecete In ceará ro ie rotundá cu inscripta:]

KHH3 MhJIOUIB ©eOAOpOBHhb O 6peH0BHMb

Acad. R.P.R., doc. 5646/1960. Orig. sirb.

IV

Centinje. 1833, iunie 2. Ivan Vukotié, pre?edintele senatului munte- negrean, recomandá lui Semen Mazarovici din Rusia pe Nicola Ivanovié care va veni acolo.

noHTeH-ijHuiHH flpyrB CeMeH MeaHOBHMb!

XlojiroBpeMennoe Mojmanie Moe npeflB BaMH h npocTHTb ce6h He Mory,

XOTH H 6oJI-Í3HeHÍe MOH npHnaflKH H 0TB-fe3fl MOH Ha KaBI<a3KÍH BO/JH MHOrO TOMy

npenHTCTBOBajiH.

29 — c. 11449

Ho Koraa fi OTnpaBHJicn H3b flepeBHH b nerepSyprfe, npiaxaBiiiH bt> M ockbc ,

TOTMacb noexaa b flOMe Manopa jiorocJjeTb rg-fe k i co>KajieHÌio Moeiwy cKa3ajiH

mh4 mto Bbi bt> hm'Iìhì CBoeM-b no/j Tyjm. HaKoneni. npiexaBuiH b IleTepGyprfe

33HHJICH CBOHMH KJIOFIOTaMH H B b >Kapy XOJiepH OTIipaBHJIH MeHH Bl» OTeqeCTB-fe

rfli h noHHH't upeSbiBaio. Ho iiomhh Baine >KejiaHÌe 6biTb b Baiuewb aom^, a OHoe HcnojiHHjiTi, r a ’fe Haiueji flo6pbix BauiHXb cecTpnnb KOTopne npmiHJiH

MeHH h oSjiacKajiH nan-b poAHoro, o neM h n aca jib K b naM b H3b Hepnoii Topbi

h o npoueM i., aflpecyn oHHoe Ha Baine hmh b Tyjrfe.HbiH-fe, KaK-b oT’be3H<aeT'b AoSpoft Hanib e,n;HH03eMenb rocnoAHii HBaHOBHm»

H3 JJoOpoTe Bb Pocciio , KOToporo Teiui-feMiue peKOMeHflyio BaMb KaKb Moero

npiHTejiH h HeJioB'feKa 6jiaropo/;naro, c b otjihhhoio aoSpoToio He o c ra B H T b ero cbohm HacraBJieHieM.

O ce6n yBeflOMHTb B aci, necrb H.wfeio h to h npiexaji Bb ^lepHoft Fop-fe, He 3acTajib b ì . HCHBbixb MHTponojiHTa, a Ha m^cto ero njieMHHHKa, MenoB^Ka cjmniKOM MOJioAoro, ho flo6poro, 3aBenb npaBHTejiLCTBo h nauioHajibHyio rBap- fliio , h caM Tenepb yflHBJiniocb K an t Hapo^i> nocjiyuieH CBoeMy npaBHTejibCTBy h t'Ìsm B0flB0peHb MHpb h TbiuiHHa o6man. H o k cojKaiieHiio MoeMy, fi KpaìiH-fee ne3AopoBb h f lo n ^ e m . -fexaTb jienHTCH, a He Koro ocraBHTb Ha cBoe m{;cto- ynpaBJiHTb; h n0T0My Haxo>Kyci> B b KpaiiHocTH.

BaM H MHJIOCTHBOfi roCyflapHHH HaCTaCÌH HBaHOBH-fe H CeCTpHHaM CBHA'fe- TeJibCTByio Moe HCKpeHHoe nouTeHHe e t k o hm i Ha Bcer^a npe6biTb uecrb hmÌ k> h jiymeBHoio n p e f la n H o c r iio .

Barni.IIoHTeH-feHiHaro flpyra noKopH"feHmÌH cjryra

HBaHl. ByKOTHHl.2-ro ìiohh 1833 1 ro,aa ^iepua Topa IJ,eTHH'fc

Ero BbicoKo6jiaropoAÌio MmiocTHBOMy Focyflapio CeMeHy HBaHOBnny Ma3apoBHuy.

[A dresa:] TyjicKoii ry6epHÌH, 6jih3 ropo/ja TyjiH b Aepesuio.

Din arhivà particulara. Tot acolo §i o alta scrisoare de recomandare càtre Alexandra, sotia lui Vukotié.

1 Neclar: Se poate citi ?i 2, Este insà 1833, deoarece acelafi are fi o altà reco­mandare din aceastà vreme.