IN CONTRADIRECTIEI DE ASTAZI SAU FORMELE FARA FOND Aspectul narativ al criticii lui Maiorescu,adica exact ce-i confera autoritate intelectuala si rigoare,a fost incriminat de unii comentatori,mai ales E. Lovinescu,care recunoaste totusi criticii maioresciene valabilitatea ei de diagnostic si de terapeutica in literatura timpului si ii reproseaza fara ocolisuri caracterul exclusiv cultural si directiv.Verdictul criticului este aproape minimilizator: Maoirescu a fost un indrumator cultural-dar nu si un critic literar propriu-zis.Critica literara propriu-zisa ar insemna- dupa E. Lovinescu- critica de analiza si de comentariu , asa cum incearca sa faca in epoca,dar cu mijloace precare.Mult mai patrunzator ni se pare comentariul lui Vl.Streinu, amenintand ca toate articolele critice ale lui Maiorescu sunt rezultatul aplicarii ideilor estetice generale,dar gustul criticului este superior principiilor estetice,in sensul ca vocatia critica a reusit adeseori sa-i modifice chiar armatura ideologica de om abstact. Dar cel mai convingator limpezeste lucrurile N. Manolescu.Acestuia insasi distractia critica culturala/critica literara i se pare de la un punct incolo nerelevata.Noutatea cea mai izbitoare adusa de autorul Contradirectiei lui Maiorescu este identificarea unei zone a criticii latente in corespondenta criticului,in jurnal,in unele articole sau prefete,rapoarte de sustinere a unor carti si autori pentru premiere al Academiei.Mai exact critica latenta este o substructura si o introducere in opera critica fundamentala.De aceea,trebuie complet inlaturata ideea culturalitatii excesive a criticii maioresciene. T.Maiorescu e critic in sensul propriu al cuvantului si, in tot ceea ce intreprinde vocatia lui ramane totalitara.Intreaga actiune critica maioresciana,inclusiv articolele si studiile criticului,trebuie privita unitar.Sub raportul capacitatii creatoare,precizeaza N. Manolescu,critica lui Maiorescu este fie o critica latenta,de gust izolat si fragmentar fie o critica de viziune integrala asupra literaturii,critica propriu-zisa de comentariu si analiza.Sub raportul evolutiei in timp,acelasi comentator distinge o critica generala negativa,care curata locul spre a pregati literatura ulterioara si o critica de afirmare,mai ales dupa 1885,punctul de rascruce al acestor doua forme istorice,in critica maioresciana,fiind articolul Poeti si critici(1886).Am putea mentiona aici si studiul Directia noua in poezia si proza romana (1872), continand un veritabil program de directie critica,constructie culturala pe termen lung,la Maiorescu.Deja spiritul polemic propriu-zis se desfasoara,aproape simultan, pe un teren distinct,in Betia de cuvinte si raspunsurile Revistei contimporane.Tonul din aceste polemici nu mai are indarjirea de odinioara,e spectacol pur de idei si amuzament intelectual,semn ca deja criticul avea constiintaunei batalii ca si castigate.Ceea ce izbeste azi in lectura e ca textele critice ale lui T.Maiorescu nu s-au invechit cu totul,iar multe din verdictele date atunci nu si-au pierdut valabilitatea.Excelent diagnostician literar,riscand uneori previziuni indraznete,Maiorescu a discreditat totodata,ca nimeni altul,mania diminutivelor,a comparatiilor uzate si abuzate,a respins cu fermitate tot ce era versificatie fara valoare si in special compunerile care fac concesii politicului sau exprima netransfigurat patriotismul ad-hoc.T.Maiorescu a fost,pe de alta parte,cel mai important critic de directie pe care l-am avut.De fapt,singurul critic de directie in adevaratul sens al cuvantului.Dupa O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867, un studiumai mult de sinteza critica generala,vizand un intreg fenomen simptomatic,negativ in cea mai mare parte,era firesc sa incerce impunerea unei noi directii poetice.Momentul este bine ales,odata cu revenirea lui Alecsandri datorita Junimii si aparitia unui nou talent poetic autentic,Mihai Eminescu.1.In contra directiei de astazi in cultura romana Foaia Transilvania si atatea alte foi literare si politice ale romanilor sunt asa slab redactate,asa de stricacioase prin forma si cuprinsul lor,fiindca traiesc intr-o atmosfera stricata si se inspira de ideile si de simtamintele ce caracterizeaza marea majoritate a inteligentelor si anteluptatorilor romani.Vitiul radical in ele,si prin urmare, in toata directia de astazi a culturei noastre,este neadevarul,pentru a nu intrebuinta un cuvant mai colorat,neadevar in aspirari ,in politica,in poezie,neadevar pana in gramaticasi in toate formele de manifestare a spiritului puplic. Atrasa de lumina,junimea noastra intreprinse acea migriare extraordinara spre fantanile stiintei din Franta si Germania,care pana astazi a mers tot crescand si carea dat mai ales Romaniei libere o parte din lustrul societatii straine.Din nenorocie,numai lustruldinafara!Caci nepregatiti precum erau si sunt tinerii nostri,uimiti de fenomenele marete ale culturei moderne,ei se patrunsera numai de efecte,dar nu patrunsera pana la cauze,vazura numai formele de deasupra ale civilizatiunii,dar nu intrevazura fundamentele istorice mai adanci,care au produs cu necesitate acele forme si fara a caror preexistenta ele nici nu ar fi putut exista.Si astfel, marginiti intr-o superficiala fatala,cu mintea si cu inima aprinse de un foc prea usor,tinerii romani se intorceau si se intorc in patria lor cu hotararea de a imita si de a reproduce aparentele culturii apusene,cu increderea ca in modul cel mai grabit vor realiza indata literatura,stiinta,arta frumoasa si,mai intai de toate,libertatea intr-un stat modern.Si asa de des s-au repetit aceste iluzii juvenile,incat au produs acum o adevarata atmosfera intelectuala in societatea romana,o directie puternica,ce apuca cu tare egala pe cei tineri si pe cei batrani ,pe cei cari se duc spre a invata si pe cei cari s-au intors spre a aplica invataturile lor.2.In contra directiei de astazi in limba romana Maiorescu a descris seria atacurilor sale in contra directiei de astazi printr-o incercare de stricta specialitate cum este scrierea limbii romane.Punctul de plecare este modest: unificarea ortografiei in tipariturile societatii.Din prefetele succesive(1866,1873,1893,1908) se vede ca Maiorescu e constient ca in limba a dat prima lui mare batalie si a castigat-o;si ca,in acelasi timp,numai pornind de la abc a putut ajunge la intreaga directie a culturii romane.N-am sa intru in detaliile studiului.cum n-am facut-o nici in alte cazuri,ca un specialist;nu de o astfel de lectura are nevoie Maiorescu.Maiorescu face tabula rasa de toate disputele asupra ortografiei, de toate ortografiile; el da ceasul controverselor lingvistice inapoi,asezand limbile la ora zero.Apoi examineaza, litera cu litera, alfabetul latin si,considerand atent fiecare posibilitate,formuleaza regula.E vorba de o regula dedusa logic,rational:nimic nu convine mai bn spiritului lui Maiorescu.Asa se explica de ce,lipsit de o pregatire speciala,Maiorescu propune cea mai limpede ortografie pe care si astazi o folosim aproape asa cu a statornicit-o el.Informatia in materie nu e a unui lingvist si tine mai mult de eduicatia lui clasica, de buna cunoastere a limbilor vechi.Maiorescu nu citeaza macar pe lingvisti,ci pe poeti si scriitori.Nu la acestia se regaseste intact spiritul limbii?Maiorescu se intemeiaza mai putin pe stiinta limbii decat pe limba propriu-zisa:este el insusi un scriitor a carui metoda s-ar cuveni comparata cu a altor scriitori. Creatia lui Maiorescu incepe cu limba:si,in limba,ea are o radicalitate pe care n-o va mai avea mai tarziu.Maiorescu isi afirma,pur si simplu, principiile,asa cum vechii filozofi incepeau prin a afirma elementele fundamentale: nu este vorba de nici o opozitie,de nici o polemica.Ca si elementele filozofilor,principiile lui Maiorescu trebuie considerate absolute.Criticului i s-a reprosat, de altfel,lipsa de simt istoric si relativ.Sa rasfoim Despre scrierea limbei romane:ea are ,in cele doua capitole dintai,toata puritatea unui adevarat inceput.Pe fiecare pagina gasim o litera;asa cum alfabetul porneste de la A,tot astfel Maiorescu porneste de la alfabetul insusi ca de la un simbol al inceputului absolut.