contractul de tanzactie

Conf. univ. dr. Manuela Tăbărăș Contractul de tranzacţie

Contractul de tranzacţie

Concept

Tranzacţia este contractul prin care părţile previn, sau dimpotrivă, sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul de la una la cealaltă a unor drepturi.

Astfel, din această definiţie legală rezultă că prin tranzacţie se pot naşte, modifica sau stinge raporturi juridice diferite care au ca situaţie premisă un posibil sau existent litigiu între părţi.

Domeniul de aplicare al contractului de tranzacţie

Tranzacţia nu poate avea ca obiect drepturi asupra cărora părţile nu pot dispune, astfel că este evident justificată dispoziţia legiuitorului potrivit căreia nu se poate tranzacţiona asupra capacităţii sau stării civile a persoanelor şi nici cu privire la drepturi de care părţile nu pot dispune.

Legiuitorul menţionează însă, într-o formulare modificată că se poate tranzacţiona asupra acţiunii civile derivând derivate din producerea de daune urmare săvârşirii unei infracţiuni (în ceea ce priveşte tranzacţionarea de latură penală, aceasta nu poate avea loc decât în cazul infracţiunilor la

Drept civil. Contracte speciale

Cu toate acestea trebuie reţinut că nu orice litigiu poate fi prevenit sau stins printr-o tranzacţie.

Acceptarea de către părţi a unor compromisuri în calea intereselor lor este întotdeauna superioară sacrificiului pe care o instanţă străină intereselor părţilor îl poate dispune, astfel că este preferabil ca partea să renunţe la anumite pretenţii la care ar considera că este îndreptăţită pentru a evita să suporte pierderea ce ar putea interveni în urma unui litigiu.

Acceptarea de către părţi a unor compromisuri în calea intereselor lor este întotdeauna superioară sacrificiului pe care o instanţă străină intereselor părţilor îl poate dispune, astfel că este preferabil ca partea să renunţe la anumite pretenţii la care ar considera că este îndreptăţită pentru a evita să suporte pierderea ce ar putea interveni în urma unui litigiu.


plângeri prealabile şi nu se poate realiza decât în condiţiile prevăzute de lege, respectiv prin renunţare la judecată sau împăcarea părţilor).

Caractere juridice

Tranzacţia este un contract indubitabil sinalagmatic pentru că pentru a preîntâmpina sau sista un proces, ambele părţi îşi asumă obligaţii reciproce şi concesii interdependente în scopul de a-l determina pe celălalt să nu declanşeze procesul sau să nu-l continue.

Tranzacţia este un contract oneros şi comutativ întrucât pe de o parte, părţile urmăresc fiecare anumite avantaje şi interese de natură patrimonială şi chiar dacă sunt inegale ca valoare, pe de altă parte, întinderea cuantificabilă a acestora le este cunoscută părţilor, iar încheierea tranzacţiei se face tocmai preîntâmpinării hazardului pe care o hotărâre judecătorească îl poate aduce intereselor lor particulare în proces.

Tranzacţia trebuie încheiată în formă scrisă, iar cerinţa acestei forme are natură juridică ad probationem, astfel încât încheierea unei tranzacţii într-o altă manieră, de exemplu orală, nu reprezintă o încălcare a normelor legale, sancţionată cu invalidarea tranzacţiei, ci implică în situaţia nerecunoaşterii ei de către contractant, imposibilitatea de a produce o probă în dovedirea susţinerii încheierii unei tranzacţii.

Tranzacţia este indivizibilă în ceea ce priveşte obiectul său, astfel că, în lipsa unei diligenţe prin care părţile care au tranzacţionat drepturi şi interese diverse,


Contract sinalagmatic

Contract cu titlu oneros şi comutativ

Contract consensual

Contract indivizibil


fără legătură între ele, au inserat că invalidarea unui interes tranzacţionat nu atrage invalidarea întregii tranzacţii, conduce la desfiinţare în întregime a tranzacţiei.

Întinderea tranzacţiei

Tranzacţia trebuie interpretată restrictiv prin referire numai la obiectul ei declarat, renunţările făcute de părţi în cuprinsul tranzacţiei la toate drepturile, pretenţiile şi acţiunile, nu se întind decât asupra cauzei cu privire la care s-a făcut tranzacţia.

Tranzacţia nu priveşte decât litigiul cu privire la care a fost încheiată, fie că părţile şi-au manifestat intenţia prin expresii generale sau speciale, fie că intenţia lor rezultă în mod necesar din ceea ce s-a prevăzut în cuprinsul tranzacţiei.

Reguli privind capacitatea de exerciţiu pentru a tranzacţiona

Pentru a putea încheia o tranzacţie, legiuitorul impune două condiţii semnatarilor:


Aşadar, dacă doar prejudicierea unor interese justifică desfiinţarea parţială a tranzacţiei iar părţile au reglementat acest aspect prin menţinerea soluţiei de salvgardare a tranzacţiei pentru restul de clauze neafectate, tranzacţia va continua să existe, în caz contrar ea va fi desfiinţată în întregime.

Aşadar, dacă doar prejudicierea unor interese justifică desfiinţarea parţială a tranzacţiei iar părţile au reglementat acest aspect prin menţinerea soluţiei de salvgardare a tranzacţiei pentru restul de clauze neafectate, tranzacţia va continua să existe, în caz contrar ea va fi desfiinţată în întregime.

Prima condiţie este derivată din capacitatea de exerciţiu cerută de lege pentru a încheia actul juridic, reţinând că în materia tranzacţiei părţile trebuie să aibă deplină capacitate de a dispune de drepturile ce formează obiectul contractului.

Cea de-a doua limită impusă de legiuitor se referă la respectarea limitelor legale dispuse unor persoane în capacitatea lor de a tranzacţiona, astfel încât, pentru a nu se aduce atingere unui interes general sau a unuia particular, ocrotit prin instituirea unor incapacităţi cu caracter de protecţie, de ocrotire sau de strictă reglementare şi supraveghere, legiuitorul a prevăzut că nu se poate tranzacţiona decât în condiţiile prevăzute de lege.


Cauze de nulitate întâlnite în materia tranzacţiilor

Regulă: Tranzacţia poate fi afectată de aceleaşi cauze de nulitate pentru nerespectarea condiţiilor de fond ca orice alt contract.

Excepţie: Este inadmisibilă acţiunea în anulare a unei tranzacţii pentru eroare de drept referitoare la chestiuni ce constituie obiectul neînţelegerii.

Este inadmisibilă cererea de anulare a tranzacţiei întemeiată pe leziuni, sens în care trebuie avute în vedere şi prevederile art. 1224 C. Civ., raţiunea instituirii unei astfel de norme de către legiuitor stând în obiectul tranzacţiei vizat de părţi, de prevenire sau stingere a unui litigiu, incompatibil cu leziunea din perspectiva scopului şi raţiunii ce a constituit resortul părţilor.

Este nulă tranzacţia încheiată pentru executarea unui act juridic lovit de nulitate absolută în afara faptului în care părţile au tranzacţionat tocmai urmare constatării acestei nulităţi şi dorinţei de reglementare a intereselor lor, asupra unui act juridic lipsit de eficienţă.

În ipoteza în care totuşi, tranzacţia s-a încheiat pentru executarea unui act juridic anulabil, cererea de anulare a tranzacţiei poate fi introdusă doar de cel care nu cunoştea la momentul încheierii tranzacţiei despre motivul de anulabilitate, fiind aşadar ocrotită buna-credinţă şi sancţionată reaua-credinţă prin decăderea din benficiul dreptului de a formula o acţiune în justiţie de cel de rea-credinţă la încheierea unui act juridic.

Pentru că falsul vizează însăşi ordinea de drept, actul juridic fals nu poate primi nicio ocrotire şi nicio recunoaştere juridică, astfel că este nulă absolut tranzacţia încheiată în baza unor înscrisuri ce au fost dovedite ca false.


1. Nulitatea de drept comun

2. Tranzacţia asupra unui act nul

3. Falsul


Dacă urmare încheierii unei tranzacţii, se descoperă înscrisuri necunoscute părţilor din care rezultă că cel puţin una dintre ele nu avea nici un drept asupra cărora s-a tranzacţionat, tranzacţia este lovită de nulitate absolută, fiind lipsită de elementele esenţiale de fond, imperativ reglementate de legiuitor pentru încheierea sa valabilă.

Tranzacţia asupra unui proces care era deja soluţionat definitiv (şi irevocabil) printr-o hotărâre judecătorească, este anulabilă, însă numai la cererea părţii de bună-credinţă, care nu a cunoscut împrejurarea că o soluţie definitivă a fost pronunţată în litigiul în care era parte, din nou legiuitorul, protejând buna-credinţă şi sancţionându-l cu refuzul protecţiei juridice pe semnatarul de rea-credinţă a tranzacţiei.

Prin reglementarea adusă modalităţilor de desfiinţare a hotărârilor de expedient, legiuitorul a dat satisfacţie doctrinei civile în materie, consifinţind posibilitatea atacării tranzacţiei prin acţiuni în nulitate, rezoluţiune ori reziliere specifice oricărui contract, cum de altfel şi tranzacţia este, cât şi prin acţiuni revocatorii (pauliene) ori prin acţiuni prin declarare a simulaţiei, astfel că deşi atacat contractul ce stă la baza hotărârii judecătoreşti, hotărârea judecătorească va simţi inerent efectele juridice ale procesului, fiind sau nu lipsită de efectele juridice edictate în baza tranzacţiei ce a fost desfiinţată.

Excepţii de la constatarea nulităţii tranzacţiei

În ceea ce priveşte descoperirea ulterioară a unor înscrisuri, necunoscute ambelor sau tuturor părţilor semnatare ale tranzacţiei şi de natură a influenţa conţinutul tranzacţiei, nu reprezintă prin ea însăşi o cauză de nulitate a tranzacţiei, legiuitorul fiind axat pe salvarea contractului şi ocrotirea bunei credinţe în scopul


4. Înscrisurile necunoscute

5. Tranzacţia asupra unui proces terminat

6. Tranzacţia constatată prin hotărâre de expedient


stabilităţii menţinute a actului juridic civil, sancţiunea nulităţii putând interveni numai în măsura în care se dovedeşte că la încheierea tranzacţiei a intervenit reaua-credinţă a uneia dintre părţi sau cu ştiinţa părţii a unui terţ, legiuitorul conform celor arătate mai sus, refuzând să conserve efectele relei credinţe.



I. Verificaţi-vă cunoştinţele răspunzând la următoarele întrebări

1. Definiţi contractul de tranzacţie.2. Prezentaţi şi demonstraţi caractere juridice ale contractului de tranzacţie.3. Prezentaţi condiţiile de fond şi de formă cerute de legiuitor pentru

valabilitatea tranzacţiei.4. Descrieţi prin extragerea noţiunilor însuşite a efectelor tranzacţiei faţă de

părţi şi faţă de terţi.5. Prezentaţi cauzele de nulitate a tranzacţiei şi excepţiile de la regula

nulităţii prevăzute de legiuitor în materia tranzacţiei.

II. Redactaţi un contract de tranzacţie care are ca obiect încredinţarea unui copil minor între doi foşti soţi. (Atenţie!)

III. Întocmiţi un contract de tranzacţie privind stingerea unui proces de revendicare şi grăniţuire între doi vecini.



IV. Răspundeţi în 10 secunde fiecăreia din următoarele întrebări tip grilă.

1. Printr-un contract de tranzacţie:a- Orice litigiu poate fi prevenit;b- Nu orice litigiu poate fi stins;c- Nu orice litigiu poate fi prevenit sau stins.

2. Contractul de tranzacţie poate privi:a- Numai cauza cu privire la care a fost încheiat contractul;b-Orice litigiul cu privire la care a fost încheiat, fie că părţile şi-au

manifestat intenţia prin expresii generale sau speciale, fie că intenţia lor rezultă în mod necesar din ceea ce s-a prevăzut în cuprinsul tranzacţiei;

c-Orice renunţare făcută de părţi în cuprinsul tranzacţiei la toate drepturile, pretenţiile şi acţiunile, nu se întind decât asupra cauzei.

3. Pentru încheierea valabilă a contractului de tranzacţie:

a- Părţile trebuie să aibă deplină capacitate de a dispune de drepturile ce formează obiectul contractului;

b- Părţile trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege pentru a nu se aduce atingere unui interes general sau a unuia particular;

c- Părţile pot avea capacitate restrânsă de exerciţiu şi pot dispune de drepturi fără a aduce atingere unui interes general sau a unuia particular, ocrotit prin instituirea unor incapacităţi cu caracter de protecţie.

4. De regulă sancţiunea nulităţii operează pentru:a- Nerespectarea condiţiilor de fond;b- Tranzacţia întemeiată pe leziune;c- Tranzacţia întemeiată pe eroare de drept.

5. Pentru respectarea condiţiilor de formă contractul de tranzacţie trebuie încheiat:a- În formă scrisă, ad probationem;b- În formă scrisă, ad validitatem;c- Atât în formă scrisă cât şi în formă orală, ad validitatem.


contractul de tanzactie

Documents