1

GRUPUL ŞCOLAR AGRICOL - ADJUD

CONTRAATAC- Revistă de educaţie, cultură şi literatură, pentru elevi şi profesori -

( îndreptată împotriva prostului -gust, imposturii şi agresiunii imoral-antiartistice)

APARIŢIE SEMESTRIALĂ

NICHITA STĂNESCU (1933 -1983)

ANUL IV, numărul 11 - octombrie-noiembrie 2003

2

CUPRINS

Cuvânt duhovnicesc de dimineaţă Semnul Sfintei Cruci, în lumina Dumnezeieşt ilorScripturi - de preot prof. ION MUNTEANU

În loc de editorial: Agresiunea mondială asupra tinerilor, în secoul XX(spicuind declaraţiile unor celebrităţi mondiale)

Dreapta credinţă Despre ascultare - ne spune Ieromonahul EfremKataunakiotul

Străji ale culturii ortodoxe româneşti VASILE VOICULESCU

Comemorări ASTĂZI: NICHITA STĂNESCU(1933-1983) PETRE ŢUŢEA - 102 ani de la naştere

Porni luceafărul… Debuturi şi…reveniri; ASTĂZI, debutează: MoroşanCristina(IXA), Mihăilă Ion(XIA), Sofrone Ana-Maria(IXB), Moraru Cristina(IXA)

Ce mai scriu profesorii noştri ASTĂZI: prof. CĂTĂLIN MOCANU (Aforisme, şivesele, şi triste)

Câte o poveste pentru cine are urechi de auzit ASTĂZI: Moţ, codiţă, smoc – de ADRIAN BOTEZParadidactica Ministrul şi Holocaustul, de prof. dr.ADRIAN

BOTEZ

Istoria mărturisitoare Dimitrie Cantemir şi opera sa, în viziunea luiConstantin Noica - de prof. CĂTĂLIN MOCANU

Calea, Adevărul şi Viaţa Meditaţii asupra Sfântei Cruci - de VERONICAHUMINIUC, clasa a XI-a D

Întrebările (şi răspunsurile) tinerilor creştini Ce este pentru noi şi cum simţim Sfânta Cruce?(elevii clasei a XI-a A)

Autori reamintiţi - texte reînviate ASTĂZI: a –EMILY DICKINSON; b- IOAN ALEXANDRU.

ATENŢIE! CARDURILE SATANICE !

Pagina profesorului Educaţia fizică: necesitate, sau obligaţie a elevilor? –de prof. ILIE GABRIEL

Un elev “năcăjit” Cataloagele şi Boala Ciorilor - a consemnat elevaSIMONA IVAN, clasa a X-a C

Cine sunt şi ce vor, de fapt, masonii ? Vremea Marii Confruntări - ep. IMiscellanea

Ce mai mănâncă românii

Poşta redacţiei

a-Premiul Nobel pentru literatură, pe 2003;b-Semnalări de cărţi apărute…prin zonă (rubrică deprof. CĂTĂLIN MOCANU)Reportaj de la ghena de gunoi - în direct cu trimisulnostru special PRIETENU' LU' GICĂ

Rubrică de ION Z. BARDĂ

ATENŢIE! Semnatarii articolelor îşi asumă, integral, răspunderea conţinutului ideatic al acestora.

ISSN 1841 - 4907

3

cuvânt duhovnicesc de dimineaţă “Cuvântul Crucii celor pieritori este nebunie, iar nouă celor ce ne mântuim, esteputerea lui Dumnezeu”(I-Corinteni, 1, 18)Puterea lui Dumnezeu, slava, purtarea Lui de grijă pentru toate creaturile Sale se văd zugrăvite cu culori vii, înCartea Sfântă. Această Carte este Dumnezeiasca Scriptură, Sfânta Biblie, Cartea Dumnezeiască pe careDumnezeu, prin oamenii săi aleşi şi inspiraţi cu Dumnezeiescul Său Duh, a aşternut în scris o foarte mare şiadâncă parte a descoperirilor şi înţelepciunii Sale Dumnezeieşti.Aici, în această universală şi supremă carte, mamă a tuturor cărţilor din lume, omul află tot ce -i trebuie pentruînvăţătură, dezvoltarea cunoştinţelor, tot ceea ce -l poate ajuta la dobândirea fericirii vremelnice şi veşnice. Întremultele şi feluritele istorioare şi învăţături Dumnezeieşti, aflăm descoperit şi semnul Sfintei Cruci, care în unelelocuri se vede acoperit, aşa ca în “ghicitură”, în altele tainic umbros, iar în alte locuri este arătat aidoma, aievea,în realitate şi în fiinţă.Sf. Apostol Pavel spune celor din Corint: “Cuvântul Crucii, celor pieritori este nebunie, iar nouă, celor ce nemântuim, este puterea lui Dumnezeu…Căci întrucât lumea cu înţelepciunea ei n -a cunoscut pe Dumnezeu înînţelepciunea Sa, Dumnezeu a găsit acolo să mântuiască, pe cei credincioşi, prin nebunia propovăduirii Crucii.De ce? Pentru că înţelepciunea lumii acesteia(l ipsită de înţelepciunea care se pogoară de sus) este nebunieînaintea lui Dumnezeu, noi propovăduim pe Hristos cel răstignit : iudeilor sminteală şi elinilor nebunie, iar celorchemaţi : iudeilor şi elinilor, pe Hristos puterea lui Dumnezeu şi înţelepciun ea lui Dumnezeu” - care atransmis Crucii puterea Dumnezeiască .“(I -Corinteni, I, 18, 21, 23-24; II şi urm.).Semnul Sfintei Cruci arătat umbros, în timpul CreaţieiDupă ce Dumnezeu a făcut Lumina şi a creat întreg Universul, în toată splendoarea lui, a zis Dumnezeu: “Să fieluminători pe tăria cerului, care să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie <<semne>>, care sădeosebească timpurile anului, zilele şi anii.”(Facere 1, 14). Aici, în cuvântul “semne”, îşi are loc umbros, ca în“ghicitură”, şi semnul Sfintei Cruci, care stă veşnic luminând pe cerul Bisericii Creştine. Precum luminătoriicerului sunt”semne”, care despart ziua de noapte şi deosebesc timpurile, zilele şi anii, tot astfel şiDumnezeiescul semn al Sfintei Cruci arată lumina t deosebirea dintre păgâni şi creştini, dintre creştinii luminaţişi cei întunecaţi, dintre creştinii dreptcredincioşi şi cei falşi, dintre cei buni şi cei răi, cei vii şi cei mortificaţi .Acelaşi semn Dumnezeiesc al Sfintei Cruci îl vedem arătat tainic ş i în încrucişarea drumurilor pe care leformează căile diferitelor planete, care aleargă cu o iuţeală uimitoare, în aer - şi cu cea mai precisă exactitate,după rânduiala lui Dumnezeu.

Semnul Sfintei Cruci, pus de Dumnezeu în corpul omenescCa o încoonare a Creaţiei Sale, Dumnezeu l -a făcut pe om, din pământ, şi a suflat asupra sa din suflarea LuiDumnezeiască, devenind astfel omul fiinţă vie. Suflând “în faţa lui”(a omului) suflare de viaţă, din insuflarea SaDumnezeiască, , Dumnezeu a pus în om sufletul (adică chipul Său) şi asemănarea Sa. Acest OM făcut deDumnezeu, după chipul şi asemănarea Sa în Duh, are şi el în corpul său aşezat, în chip tainic, Dumnezeiesculsemn al Sfintei Cruci. Imediat ce omul îşi întinde mâinile în lături, până în dreptul umeril or, formează clarsemnul Sfintei Cruci, cu întreaga statură a corpului său.Chiar numele de ADAM dat de Dumnezeu întâiului om , îl pune în legătură, atât cu universul, cât şi cu semnulCrucii. Astfel: în limba ebraică, ADAM înseamnă “om pământesc”(luat din pământ) - iar în limba greacă omuleste numit “micros cosmos”, adică “lume mică”(lumea redusă la scară mică), căci “din cele patru margini alelumii mari şi-a luat menirea sa”: de la răsărit, de la apus, miazănoapte şi miazăzi, şi anume din prima“slovă”(literă) a denumirii , în greceşte, a acestora(punctelor cardinale): ANATOLI=RĂSĂRIT, DISIS=APUS,ARCTOS=MIAZĂNOAPTE, MESIMURIA=MIAZĂZI. Acestea, unite prin mijloc, formează semnul Crucii,cu numele lui ADAM. “Deci, precum în numele lui Adam s -a închipuit lumea cea cu patru margini, pe careAdam, cu neamul omenesc, avea s -o locuiască, aşa întru acelaşi nume s -a închipuit Crucea lui Hristos cea cupatru margini, prin care avea mai pe urmă, Noul Adam, Hristos Domnul nostru, ca pe neamul omenesc cellocuitor în cele patru margini ale lumii, din moarte şi din iad să -l izbăvească”(Hronograf, Mânăstirea Neamţ,pp. 21-25, apud Protos N. Măndiţa , Semnul Sfintei Cruci prefigurat în Vechiul Testament , Agapia, 1996, p.203).Semnul tainic al Sfintei Cruci în Rai

4

Dumnezeiasca Scriptură ne arată că Dumnezeu a pus în Rai un semn tainic al Sfintei Cruci - “PomulVieţii”(Facere, 2, 9; 3, 22-23;comp. Prov. salom.3, 1 -18, 11, 30; Apoc. 2, 7; 22, 2 -14), dătător de viaţă ca şiacesta(semnul Sfintei Cruci), tuturor celor ce s -ar fi atins şi ar fi mâncat din roadele lui. Pomul Vieţii închipuietainic Sfânta Cruce, cu Jertfa ei, prin care s -au adus binele şi viaţa veşnică lumii. Aşa cum Pomul Vieţii dinmijlocul Raiului era dătător de viaţă veşnică şi trupului, nu numai sufletului celui ce ar fi gustat din el, tot aşa şiSfânta Cruce, prin jetfa Mântuitorului, adusă lui Dumnezeu pe ea, a devenit făcătoare de viaţă şi simbol al vieţiiveşnice pentru toţi cei ce cred în ea şi în Cel răstignit pe ea.

ANATOLIARCTOS (MIAZĂNOAPTE) + MESIMURIA(MIAZĂZI)

DISIS (APUS)Semnul tainic al Sfintei Cruci în RaiDumnezeiasca Scriptură ne arată că Dumnezeu a pus în Rai un semn tainic al Sfintei Cruci - POMULVIEŢII(Facere, 2, 9; 3, 22-23; Apoc. 2, 7; 22, 2-14), dătător de viaţă ca şi semnul Sfintei Cruci, tutu ror celor ces-ar fi stins şi ar fi mâncat din roadele lor: Pomul Vieţii închipuie tainic Sfânta Cruce, cu jertfa ei, prin care s -aadus binele şi viaţa veşnică lumii. Aşa cum Pomul Vieţii din mijlocul Raiului era dătător de iaţă veşnică şitrupului, nu numai sufletului celui ce ar fi gustat din el, tot aşa şi Sfânta Cruce, prin jertfa lui Hristos a devenitfăcătoare de viaţă şi simbol al vieţii veşnice, pentru toţi cei ce cred în ea şi în Cel răstignit pe ea.Semnul Sfintei Cruci în casa(familia)lui Adam şi Eva(mai ales ca simbol al suferinţelor )Adeseori Casa lui Adam, adică familia lui Adam, a fost apăsată crucea suferinţelor care s -au ivit în urmapăcatului. Uciderea lui Abel de către fratele său Cain a adus mare suferinţă părinţilor lui. Aici vedem ai domaînchipuirea Sfintei Cruci, cu răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos, de către evrei. Scoaterea lui Abel, dincasa părintească, afară, la câmp, închipuie scoaterea Mântuitorului , de către evrei, afară din cetateaIerusalimului, pe muntele Golgota, afară din cetate. Abel cel drept, ucis de Cain, preînchipuia pe DomnulHristos, judecat şi osândit la moarte pe nedrept, de evrei, şi răstignit pe cruce. Lemnul cu care Cain l -a ucis peAbel închipuie lemnul Crucii, pe care evreii şi ostaşii romani L -au răstignit şi ucis pe Fiul lui Dumnezeu. Adamşi Eva, aici, mai închipuie pe Dumnezeu şi Biserica. Cain - pe păcătoşii înrăiţi, Abel pe dreptcredincioşiicreştini, care-L iubesc pe Dumnezeu. ADAM DUMNEZEU ABEL + CAIN DREPŢII + NELEGIUIŢII

EVA BISERICA

Curcubeul din timpul lui Noe, preînchipuire a semnuluiSfintei Cruci

După terminarea Potopului şi retragerea apelor, Noe a mai stat 7 zile în corabia sa şi apoi a ieşit din ea şi a adusjertfă de mulţumire lui Dumnezeu. Dumnezeu a primit jertfa şi i-a spus lui Noe:” Am socotit să nu mai batpământul pentru păcatele oamenilor, pentru că sufletul omului este plecat spre rău din tinereţile lui, nici nu voimai pierde fiinţele vii, precum am făcut. Iată eu fac cu voi şi cu seminţia voastră, după voi, l egământ că nu voimai pustii pământul cu apele potopului. Iată eu dau semn al acestui legământ. Eu pun curcubeul mării în nori, casă fie semnal legământului dintre mine şi pământ .”(Facerea, 9, 1-17).Semnul de iertare şi îngăduinţă, “curcubeul”, simbolize ază Crucea Domnului, sfinţită prin stropirea cuDumnezeiescul şi Prea Sfântul Său Sânge al lui Iisus. Omenirea care a fost înecată în potopul păcatuluistrămoşesc , numai prin semnul acesta, al Sfintei Cruci, cu jertfa ei Dumnezeiască, a putut fi salvată . Astfel,acest semn, “curcubeul”, dat de Dumnezeu lui Noe şi urmaşilor lui, în Vechiul Testament - de iertare şiîmpăcare, simbolizează Dumnezeiescul semn al Sfintei Cruci, cu care Domnul nostru Iisus Hristos a surpatperetele vrajbei, care era între Du mnezeu şi oameni.

Semnul Sfintei Cruci, închipuită în sacrificiul lui AvraamDupă ce a crescut Isaac mare, Dumnezeu i -a cerut lui Avraam să-l aducă jertfă pe muntele Moria, zicând:”Avraam, ia pe fiul tău cel iubit Isaac şi du -te în muntele pe care ţi -l voi arăta Eu şi-l dă jertfă.” Avraam aascultat cuvântul lui Dumnezeu fără şovăire şi a luat pe fiul său Isaac, un asin pe care a pus lemnele pentrujertfă şi două slugi - şi, după 3 zile de mers, a ajuns la muntele arătat lui de Dumnezeu. A lăsat la poal elemuntelui asinul şi pe cele două slugi şi, luând lemnele de pe asin, le -a pus pe umerii lui Isaac , iar el a luatcuţitul şi foc şi s-au suit sus pe munte. Lemnele duse de Isaac pe umeri erau închipuirea lemnului Crucii , pecare avea s-o ducă în spate Hristos, din Ierusalim, până sub muntele Golgota. Isaac îl închipuia pe Iisus, care a

5

mers fără şovăire la jertire, supunându -se întrutotul voinţei Tatălui. Golgota era o parte a muntelui Moria, careera format din 3 dealuri (vârfurile: unul se numea Sion, adică privelişte - era cel mai înalt, al doilea se numeaMoria, adică amărăciune, al treilea se numea Golgota, adică Locul Căpăţânei - numit aşa, pentru că, se pare,aici a îngropat Sem, fiul lui Noe, căpăţâna lui Adam, după potop).Sfântul Efrem Sirul tâlcuieşte aceasta astfel:”Purtând Isaac lemnele, mergea la munte ca să se junghie, ca unulfără de răutate. Ducând şi Mântuitorul crucea, mergea la locul Căpăţânei, ca să se junghie ca un Mieluşel,pentru noi. Cuţitul văzându-l, să-mi înţelegi suliţa; de jertfelnic cugetând, să -mi priveşti locul Căpăţânei;lemnele văzându-le, să-mi înţelegi Crucea; focul văzându -l, să gândeşti la iubirea faţă de lume:<<Că atât a iubitDumnezeu lumea, încât şi pe fiul Său , Unul Născut, L -a dat să fie jertfit, ca tot cel ce crede în El să nu piară, cisă aibă viaţă veşnică>>(Ioan, III -16). Vezi şi pe Hristos, Mieluşelul lui Dumnezeu, cu amândouă mâinilepironite pe Cruce.”(Scrierile Părinţilor Apostolici , vol. I, pp. 55-56).

Semnul Sfintei Cruci la străvechile popoare păgâ neCu foarte multă vreme înainte de venirea Domnului, popoarele păgâne aveau crucea ca pe un instrumentgroaznic de tortură. Ei spânzurau pe osândiţii la moarte pe acest semn, format din două lemneîncrucişate(CRUX PATIBULUM). Ei se zvârcoleau aici în dure ri groaznice, 2-3 zile, până mureau. SemnulCrucii mai servea, la popoarele păgâne, şi în cultul lor la anumite slujbe religioase. François Champollion l -agăsit în scrierile egiptenilor şi pe veşmintele lor. Chiar şi în cultul lor, crucea cu torţă , înse mna nemurirea, darşi suferinţă. Era folosită la împăcarea zeilor şi i se atribuiau o mulţime de puteri mistice. Observăm, astfel, căsemnului Crucii i se atribuiau multe însuşiri tainice şi puteri supranaturale, cu mii de ani înaintea veniriiDomnului nostru Iisus Hristos, cu trupul, pe pământ.

Semnul Sfintei Cruci în viaţa patriarhului Iacob, aprorocului Moise şi a celor de după el

Când lui Iacob i-au fost aduşi de Iosif cei doi fii ai săi, Manase şi Efrem, acesta i -a binecuvântat cruciş, punânddreapta pe Efrem şi stânga pe Manase, formând astfel semnul Sfintei Cruci, peste capetele lor. Mergând pe firulistoriei poporului ales, observăm că semnul Sfintei Cruci este, în foarte multe locuri şi ocazii, preînchipuitconform istorisirilor Dumnezeieştilor Scr ipturi, cum ar fi: Toiagul lui Moise, înzestrat de Dumnezeu cubinecuvântare şi putere mare, închipuie Sfânta Cruce, cu puterea dată lui de cel ce s -a răstignit pe ea. Secunoaşte din Sfânta Scriptură că Moise a făcut multe minuni cu toiagul său - atât la curtea lui Faraon, cât şidupă aceea. A despărţit Marea Roşie, de a trecut poporul ca pe uscat, apoi lovind -o cruciş, marea s-a închis laloc, înghiţind carele lui Faraon. Aşa şi Hristos, prin Cruce ne -a trecut din robia şi moartea păcatului - la viaţaliberă şi veşnică.Cu acelaşi toiag, Moise a atins stânca cea mare, din care au ţâşnit 12 izvoare de apă, pentruadăparea poporului însetat( Ieşire 17, 1-7). Aceeaşi semnificaţie o are şi lemnul aruncat de Moise în MareaMera(Mara), ale cărei ape amare s -au transformat în ape dulci şi bune de băut ( Ieşire 15, 20-26). De asemenea,semnul Sfintei Cruci, cu puterea lui tainică, îl vedem cât se poate de clar când Dumnezeu a hotărât să ucidă petoţi primii născuţi, de parte bărbătească, ai egiptenilor. Atunci a z is Dumnezeu lui Moise şi Aron ca fiecarefamilie de evrei să taie un miel sau un ied şi cu sângele lui să ungă cruciş pragurile şi uşorii de la uşi, ca îngerulmorţii să nu intre în casele lor, să le facă vreun rău( Ieşire 12). Când amaleciţii au năvălit pe ste poporul ales,Moise, ridicându-şi mâinile în chipul Crucii, i -a biruit pe ei şi a zis Moise:”Pentru că mi -au fost mâinile ridicatespre scaunul Domnului, va bate Demonul pe Amalie, din neam în neam”( Ieşire 17, 8-16). Când Moise lăsamâinile în jos, biruiau amaleciţii, iar când le ridica, biruiau evreii. Atunci a pus Moise 2 preoţi să -i ţină mâinileîn sus, până au biruit definitiv pe amaleciţi. Dumnezeu, prin asta, le -a arătat evreilor că nu ei, ci El, de fapt, i -abiruit pe asupritori, aşa cum şi Iisus Hristos, prin Cruce avea să ne izbăvească de asuprirea cea nesuferită adiavolului. Într-o altă împrejurare, când din cauza nenumăratelor cârtiri, Dumnezeu a trimis, în pustie, pesteevrei, şerpi veninoşi, să -i omoare, la rugămintea lui Moise i -a spus acestuia să facă un şarpe de aramă şi să -lînalţe pe un stâlp - şi cei ce vor fi muşcaţi de şerpi, de se vor uita la şarpele de aramă de pe stâlp, se vorvindeca - şi nu vor muri(Numerii, 21, 8-9). Însuşi Mântuitorul dă semnificaţie acestui fapt, spunând: ”PrecumMoise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El , să nu piară,ci să aibă viaţă veşnică”.(Ioan 3, 13 -14).Deci stâlpul pe care s-a înălţat şarpele cel dătător de viaţă semnificăsemnul Sfintei Cruci, pe care avea să se înalţe şi răstignească Hristos cel dătător de viaţă veşnică, pentru toţi ceice vor crede în el.Sfânta Scriptură ne spune că Moise , după ce a condus poporul evreu 40 de ani prin pustiu, a ajuns cu el la râulIordan. Acolo, Dumnezeu i-a zis să urce pe muntele Nebo, pe vârful cel mai înalt “Pisgos”, de unde va vedeapământul Făgăduinţei şi apoi se va adăuga la strămoşii lui. După ce a dat ultimele învăţături poporului, l -a

6

binecuvântat şi a urcat apoi pe muntele Nebo, după cuvântul Domnului - şi ridicându-şi mâinile în semnulSfintei Cruci, în rugăciune, şi -a dat duhul în mâna lui Dumnezeu. La fel şi Domnul Iisus Hristos, după ce şi -aîncredinţat învăţăturile Sale dumnezeieşti poporului şi ucenicilor, şi -a ridicat mâinile pe Cruce şi, rugându-sepentru cei ce-L răstigniseră, şi-a dat duhul în mâinile Tatălui Ceresc.Desigur, conform Sfintei Scripturi , putem observa că semnul Sfintei Cruci poate fi descoperit în mod tainic, dartotuşi destul de bine vădit, şi în viaţa altor persona lităţi ale Vechiului Testament: Isus Navi, care l -a urmat peMoise la conducerea poporului ales, regii David, Solomon, prorocii: Ilie, Iona, Isaia, Ieremia, Iezechil, Daniil,dar adevărata ei lucrare, sfinţenie şi putere i se dă abia din momentul în care D omnul Hristos a primit a o folosica altar pentru jertfa cea de viaţă dătătoare , pe care El avea s-o aducă Tatălui, ca preţ de răscumpărarepentru întreg neamul omenesc.(Va urma)

preot prof. ION MUNTEANU***

în loc de editorialAGRESIUNEA MONDIALĂ ASUPRA TINERILOR, în

secolul XX (SPICUIND DECLARAŢIILE UNORCELEBRITĂŢI MONDIALE)

“Războiul permite generaţiei bătrâne, deteriorată psihic, să menţină controlul asupra generaţiei t inere,distrugând-o, dacă este necesar .” (RAPORTUL DIN MUNTELE DE FIER , 1966 - organizaţie condusă deRockefeller - cel mai important om de afaceri american, de Morgan - al doilea om ca putere şi bogăţie, înS.U.A., după Rockefeller, şi de Casa de Or ania - principala adversară a Bisericii Catolice)

“Când un adversar declară: <<Nu voi trece de partea ta!>>, eu îi răspund calm:<< Copilul tău deja neaparţine, prin şcoală şi educaţie . Ce eşti tu? Te vei duce. Însă urmaşii tăi se află în tabăra noastră. În scurttimp, ei nu vor mai şti nimic în afară de noua comunitate>>(Adolf Hitler, om politic german, Führer alGermaniei - discurs din 1939).

“Adepţii lui Owen(englez venit în S.U.A.) şi -au dat seama că trebuie să separe copiii de părinţii lor , pentru ale putea propovădui avantajele sistemului socialist (n.red.: este exact ceea ce vor, astăzi, aşa -zisele guverne“democratic-liberale”, inclusiv din România ). Procesul educaţional trebuia demarat cât mai devremeposibil - s-a sugerat vârsta de unu - cel mult doi ani (n.red.: deocamdată, în România, guvernanţii nuîndrăznesc să scadă sub 6 ani vârsta şcolară, dar prin grădiniţe…da, cca. 2 anişori …), după separarea copiilorde părinţi (n.red.: insistând pe “drepturile copilului -rege”…). Owen a conştien tizat că părinţii erau forţaprincipală care le insufla copiilor valorile sociale - iar acestă învăţătură trebuia stopată (n.red: existapericolul ca bieţii copii să ajungă oameni întregi şi conştienţi şi buni şi cu dorinţă şi voinţă de a facebine…).

“Profesorii care-şi dau seama cum stau lucrurile (n.red: adică, îşi dau seama de scopul ConspiraţieiMondiale, acela de a transforma tineretul Terrei, într -o masă de sclavi) şi încearcă să schimbe situaţia<<nu au ce căuta aici (n. red.: adică, în şcolile de stat): se pot reprofila ca instructori de dans. Ei suntpericuloşi pentru copii, pentru învăţământ şi pentru ei înşişi, dacă rămân în sălile de curs >>”(AsociaţiaNaţională pentru Educaţie, din S.U.A - 1981).

“Şcolile guvernamentale, adică şcolile de s tat, consideră o chestiune politică să cheltuiască cât mai mulţi baniposibil şi să împartă cât mai puţine cunoştinţe, atâta timp cât a cheltui înseamnă a avea putere, iar a -ilăsa pe copii ignoranţi monopolizează puterea în mâinile câtorva iniţiaţi din in teriorul guvernului”.(Doctor Medford Evans, psiholog, politolog şi scriitor american contemporan).

MUZICA ROCK ŞI SATANIZAREA TINERETULUI - texte de cântece rock, ale celei mai celebre şiîndrăgite formaţii de muzică rock , BEATLES:“Imagine there's no haven Paradis”(Închipuie -ţi că nu există Raiul);“No hell below us”(Nu există Iad sub noi);

7

Imagine there's no countries”(Imaginează -ţi că nu există ţări);“Nothing to kill or die for and no religion too”(Nimic pentru care să ucizi sau să mori, şi nic i religie);titlul: Revolution no. 9; mesajul:”Începe să fumezi marijuana!”.

Texte ale altor formaţii de muzică rock (cele mai intens mediatizate, astăzi…)::KISS - titlul: God of Thunder; mesajul: “Diavolul este dumnezeul tău!”MADONA - titlul: Like a Virgin; mesajul:”Mă afund în păcat”;QUEEN - titlul: Cracy little thing called love ; mesajul: “La naiba cu Biblia! Vreau doar magie!”;POLICE - titlul: Every little thing she does is magic !; mesajul: “Cei răi sunt puternici!”ROLLING STONES - titlul: Tops; mesajul: Te iubesc, spune Satana”;PRINCE - titlul: Purple rain; mesajul:”Cerul va fi bombardat în curând!”;CINDY LAUPER - titlul: She bop; mesajul: “Eşti neputincios în faţa Răului, în faţa regresului - Ha, ha, ha!”;

Johan Lennon, idolul de la Beatles, îi spune scriitorului Tony Sheridan, în 1962, la Star Clubul din Hamburg:“Ştiu că Beatles va avea succes ca nici o altă trupă. Ştiu asta sigur, deoarece pentru acest succes mi -amvândut sufletul Satanei!”

“Dumnezeu va fi înlocuit prin c onceptul de bun public.”(Doctor Horace Mann, prim -secretar al ComitetuluiEducaţional din statul Massachusetts, S.U.A., 1837).

“Alimentaţia, injecţiile şi poruncile se vor combina încă de la cea mai fragedă vârstă, pentru a producepersonalitatea şi credinţele pe care autorităţile le consideră dezirabile, iar orice critică serioasă la adresaputerii va deveni imposibilă din punct de vedere psihologic . Chiar dacă toţi vor fi nefericiţi, ei se vorconsidera fericiţi pentru că aşa le va porunci guvernul.”( Bertrand Russel, gânditor şi politolog americancontemporan).

“Omul de pe stradă nu observă diavolul nici măcar când acesta îl apucă de gât. ”(Johann Wolfgang Goethe,sec. XVIII).

“Poporul american vede că ceva e greşit în ţara sa. Însă majoritatea consider ă că nu pot face nimic. Mulţiintuiesc că problemele sunt atât de mari, încât ajung la concluzia că nu au putere să schimbe ceea ce seîntâmplă. ŞI ASTA E EXACT CEEA CE VREA CONSPIRAŢIA (Organizaţiile Secrete ale Marii FinanţeMondiale) SĂ SE ÎNTÂMPLE!”

“Dar lumina nu trebuie să dispară. Trebuie să purtaţi mai departe torţa adevărului. Depinde de voi câtălumină răspândiţi!”

“În viaţa de zi cu zi, în cele mai mărunte gesturi şi cuvinte, vă afirmaţi independenţa, libertatea, orgoliul. Defapt, dragii mei, vă recunoaşteţi statutul de sclavi . Sunteţi servitorii voluntari ai celui mai monstruos vis alomenirii: NOUA ORDINE MONDIALĂ!” (extrase din Wilhelm von Angelsdorf - IMPERIALISMUL NOII ORDINI MONDIALE , Samizdat,2000, Jan van Helsing - ORGANIZAŢIILE SECRETE ŞI PUTEREA LOR, ÎN SECOLUL XX, Alma Tip,1999 -şi Jim Marrs - GUVERNAREA SECRETĂ A LUMII , Samizdat, 2002)

***

dreapta credinţăDESPRE ASCULTARE - NE SPUNE IEROMONAHUL

EFREM KATAUNAKIOTUL“S-a smerit pe Sine, ascultător făcându -Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.”(Filipeni, 2, 8).Ascultarea este viaţă veşnică, scară cerească, suire grabnică, bogăţie de cununi, lucru îngeresc, lupta nepătimirii,suire şi călătorie cerească(…).Ascultarea împlineşte poruncile, pe toate le îndreaptă, pe toate le face şi zideşte sufletul în chip nevăzut şineştiut, cu mare grijă îl îmbogăţeşte şi îl aşează în visterie necontenit, îl ridică spre Dumnezeu ca să stea înainteîncununat şi înfrumuseţat în taină.(Sf. Grigorie Sinaitul).

8

Părintele Efrem Kataunakiotul este, astăzi, unul dintre cei mai apreciaţi duhovnici aghioriţi( de la SfântulMunte Athos - Sfeta Gora). În vârstă de aproape 80 de ani, a fost unul dintre cei 7 u cenici de chilie aifaimosului gheron Iosif Isihastul. Dacă ceilalţi ucenici ai Cuviosului Iosif au preluat, ulterior, conducerea câteunei mânăstiri aghiorite - părintele Efrem Kataunakiotul a preferat isihia(liniştirea sufletească), rămânândretras în pustia Kataunakiei, unde vieţuieşte cu 3 ucenici. Redăm, mai jos, în traducere, câteva dintre sfaturilesale, adresate monahilor şi tuturor ucenicilor spirituali (care pot fi, în definitiv, şi adolescenţii liceeni - aflaţi, înprimul rând, sub ascultarea preotului-duhovnic, către care trebuie să -şi mărturisească păcatele şi pe care evremea să şi-l aleagă cu grijă - dar şi sub ascultarea părinţilor şi dascălilor de şcoală):“Ascultarea le va aduce pe toate. Ascultarea va aduce harul. Cea mai mică neascu ltare faţă de duhovnic alungăharul.Duhovnicul este în locul lui Dumnezeu, oarecum. Orice spune duhovnicul e ca din gura lui Dumnezeu. Să -l aipe duhovnic ca pe chipul lui Dumnezeu.Toate patimile, puţin câte puţin, se vindecă prin ascultare. Nu mântuie nici preoţia, nici postul, nici asceza, cidoar ascultarea.(…) Prin ascultare, Hristos dă rugăciunea. Rugăciunea nu mântuie; ascultarea mântuie.Un demonizat a intrat la ascultare la 2 bătrâni. Prin ascultarea lui, s -a vindecat. Mi-a povestit el însuşi cumvenea demonul înaintea lui - şi, când îi zicea o dată rugăciunea(lui Hristos), demonul se tulbura. Când zicearugăciunea a 2-a oară, demonul începea să tremure. A 3 -a oară când zicea rugăciunea, demonul dispărea.Faci ascultare? Ai harul lui Dumnezeu, eşti în Rai. Diavolul nu se teme de noi, nici măcar nu ne ia în seamă.Fuge de noi când vede harul lui Dumnezeu, pe care îl avem datorită ascultării.(…) Duhovnicul poate să cadă. Cel care face ascultare nu cade niciodată. Duhovnicul va da socoteală înain tealui Dumnezeu, cel care face ascultare nu poate păcătui, nu poate cădea. Prin duhovnic vorbeşte Hristos. Sepoate oare să cadă cineva, câtă vreme se aseamănă, în ascultare, cu Hristos? Chiar dacă porunca duhovnicului erătăcită şi dăunătoare, Dumnezeu, pentru ascultare, o va întoarce în folos sufletesc.(…) Cel care face ascultare e ca o hârtie albă. Nu are nimic scris pe ea, care să fie luat de diavol.(…) Ascultarea aduce iluminarea, lacrimi şi rugăciune.(…) Rugăciunea izvorăşte din ascultare, nu ascul tareadin rugăciune.(…) Părintele Iosif zicea:<<Nici preoţia, nici Sfânta Împărtăşanie, nici rugăciunea minţii, nici postul, niciprivegherea nu mântuiesc fără ascultare. Tot ce se face din voia proprie e luat de diavoli. Căci împlinind cinevavoia altuia, şi nu pe a sa, înfăptuieşte nu numai lepădarea de sufletul său, ci şi răstignirea faţă de toată lumea.Cel ce contrazice pe părintele său, face bucuria dracilor. Iată, de cel ce se smereşte până la moarte, seminunează îngerii. Căci unul ca acesta face l ucrul lui Dumnezeu(Ioan, VI, 28), asemănându -se Fiului luiDumnezeu, Care a împlinit ascultarea de Părintele Său, până la moarte, iar moartea, pe cruce.>>”( Filocalia, VI,Sf. Simeon Noul Teolog).

***străji ale culturii ortodoxe româneştiASTĂZI:

VASILE VOICULESCU - născut în 1884, comuna Pârscov -Buzău, dinţărani gospodari (Costache şi Sultana Voiculescu). Poet, prozator, dramaturg - dar, înainte deorice - medic. Căci, în urma insistenţelor familiei, după ce se înscrisese la Facultatea deLitere şi Filosofie, abandonează şi se înscrie la Facultatea de Medicină. Comportament deanahoret athonit: retras, însingurat, nu frecventa nici un fel de local, nu bea nici un fel de

alcool, nu fuma, nu mânca aproape deloc carne - ci doar fasole, orez, măsline, miere.1908 - o cunoaşte pe Maria Mitescu, cu care, în 1910 se căsătoreşte: dragostea lor n -o va curma decât moartea,în 22 noiembrie 1946, când Maria se va stinge fulgerător.Din 15 iunie 1910, când e numit medic la circa ocolului judeţean Gorj, apoi m edic la circa Hotarele, jud. Ilfov -începe un şir lung de transferuri şi detaşări, prin toată ţara - departe de soţie. Îi îngrijea pe bolnavi asemeni luiHristos ori sfinţilor: cu pasiune şi devotament desăvârşit, permanent punându -şi în joc propria viaţă, pentrubolnavul, în care-l vedea pe fratele său Hristos. (În timpul primului război mondial, va primi, pentruextraordinarul său sacrificiu de sine, ca medic militar, cele mai înalte decoraţii militare şi sanitare).Debutează în Convorbiri literare(1914), iar primul volum publicat, în 1916, este Poezii. Urmează alte volumede poezie:Din Ţara Zimbrului, Pârgă, Poeme cu îngeri, Destin, Întrezăriri, Urcuş (antume) şi Ultimele sonete

9

ale lui William Shakespeare, în traducere imaginară de Vasile Voiculesc u(postum). Dramaturg ( Umbra,Demiurgul, Fata ursului etc.) - dar, mai ales, prozator de excepţie: zguduitorul roman Zahei Orbul şi nuveleleşi povestirile “magice”, grupate, postum, în volumele Capul de zimbru şi Iubire magică.Colaborează la revistele tradiţionaliste Florile dalbe, Lamura, Pleiada, Gândirea .Între 1958 şi 1962 este închis de comunişti, sub acuzaţia de “crimă contra regimului comunist”, “duşman alpoporului”, ca simpatizant legionar.Comportamentul său în închisoare a fost de veritabil a postol şi martir -îngrijind, din toate puterile sale, pe cei bolnavi, în condiţiile în care nu avea nici cele mai elementaremedicamente şi condiţii igienico -sanitare. Aura sa de sfânt al închisorilor s-a transmis, ca o legendă minunată,din generaţie în generaţie, până în zilele noastre.A spune “Vasile Voiculescu” este sinonim cu “modelul demedic creştin şi apostol al dreptei credinţe”.Istovit de condiţiile de puşcărie politică şi de eforturile supraomeneşti de a -şi salva de la moarte semenii, fraţiide temniţă - “bunul samarinean”se stinge din viaţă, la câteva luni de la eliberare: în noaptea de 26 -27 aprilie1963. Este înmormântat la cimitirul Bellu.

MagiiPe urma stelei strălucite ce -a izvorât din infinitTrei magi , sătui de contemplare, încăle cară şi-aupornit…

Ca trei lunateci prinşi de-un farmec, nici nu privirăînapoi,Ci s-avântară-n largul lumii, naivii, gârbovii eroi.

Deşi din porţile cetăţii un pas afară n -au făcut,Mergeau acum ca duşi de aripi, pe -un drum de-apururi cunoscut.

Străini, pe ţărmuri neumblate, pe mări, prin codri şipustii,De-a dreptul cale îşi croiră pe urma stelei argintii…

*

Înfriguraţi, nu se opriră nici chiar când steaua -ipărăsi: …Şi nu ştiau unde-au s-ajungă, ştiau atât, ce vorgăsi!

În fundul lumii străbătură, apoi încet s -au înturnat,Prea fericiţi c-au dat prinoase şi că-n sfârşit s-auînchinat.

Şi cum li se vărsa din suflet prisosul sfintei bucurii,Bătrânii magi de-odinioară păreau acuma trei copii,

Ce-nsufleţiţi ca de-o izbândă îşi cred tot visulîmplinitC-au mers pe urma unei stele…ce s -a pierdut îninfinit!

Pe cruceIsus murea pe cruce. Sub arşiţa grozavăPălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii.Pe stâncile Golgotei tot cerul PalestiniiPărea că varsă lavă.

Departe ucenicii priveau făr -de putere…Cu el se năruise nădejdea lor întreagă;N-aveau decât să fugă în lumea cea pribeagăŞi fără mângâiere.

Şi chiar în clipa morţii huliră cărturariiCu fiere oţeţită îl adăpau străjerii…Râdea cu hohot gloata de spasmele dureriiŞi-l ocărau tâlharii.

Târziu porni mulţimea în pâlcuri spre cetate.Pe drumurile-nguste cu lespezi pardositeTrecură fariseii cu feţele smeriteŞi bărbile-argintate.

Zdrobită, la picioare-i, zăcea plângând MariaŞi-adânc zbucnea blestemul din inima -i de mamă.Alături Magdalena, în lunga ei maramă,Ţipa văzând urgia.

Măslini fără de frunze dormeau mocniţi pe coaste.În vale, ca-ntr-o pâclă, dormea Ierusalimul,Pe cruce somnul morţii dormea acum sublimulIisus, vegheat de oaste!(A selectat şi consemnat prof. dr. ADRIAN BOTEZ)

***comemorări

10

MEDALION NICHITA STĂNESCU (1933-1983): 70 de ani de lanaşterea şi 20 de ani de la întoarcerea în KOGAION a “Orfeului din CâmpiaDunării”S-a născut la 31 martie 1933, la Ploieşti, din Nicolae Stănescu(cu ascendenţă probabilmacedo-română) şi Tatiana Cereaciuchina(rusoaică nobilă, din părţile Doneţkului, fiicăde general alb-gardist) - cel care va fi poetul -geniu al secolului XX românesc,NICHITA STĂNESCU, în dreaptă descendenţă princiar -eminesciană(chiar dacă primadragoste poetică a fost, pentru el, orficul enigmatic George Coşbuc). Gimnaziul laLiceul “Sf. Petru şi Pavel”, iar ciclul superior la acelaşi liceu, devenit, între timp

“I.L.Caragiale”. Începe ciclul Argotice, iniţiază foaia liceală băşcălioasă şi nonco nformistă Băcăonia. Citeşteenorm - şi enorm de dezordonat. Urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti(părinţiiîl doreau politehnist). Îi cunoaşte personal, pe rând, pe Ion Barbu, Nicolae Labiş - dar rămâne marcat deviziunile medicului, cercetătorului ştiinţific şi pictorului Ţuculescu - care îi dezvăluie universul liricii pure şi alartei abstracte a lui Mallarmé şi Valéry.Debutează, simultan, la revistele Tribuna şi Gazeta literară, în 1957.Debut cu volum:1960 - Sensul iubirii.Apoi: O viziune a sentimentelor, Dreptul la timp (1965 - prima recunoaştere internaţională: la Struga -Macedonia, “Premiul mic”, pentru tineri), , 11 elegii, Roşu vertical, Oul şi Sfera, Laus Ptolemaei, Necuvintele,Un pământ numit România, În dulcele stil clasic, Măreţia frigului, Epica magna, Belgradul în cinci prieteni ,Opere imperfecte. Volume de eseuri(Respirări) şi traduceri, antologii, fantezii( Clar de inimă, Ion Neculce: Osamă de cuvinte în chip de vers, de către Nichita Stănescu ). Colaborează la reviste(la unele apare, sporadic, şica redactor sau redactor -şef - Luceafărul, Argeş, România literară etc.), traduce(mai ales din sârbeşte) şi estetradus( în Yugoslavia, Suedia, Ungaria, Anglia, S.U.A., Polonia, U.R.S.S., Bulgaria, Cehosl ovacia etc.),călătoreşte mult şi entuziast(Yugoslavia, Austria, Anglia, Finlanda, Franţa etc.), ia premii naţionale şiinternaţionale (cel mai important: “Gottfried von Herder”), are şiraguri de soţii. A candidat pentru PremiulNobel - îi este preferat poetul grec Elitis. Casa lui “e deschisă la orice oră din noapte şi zi, pentru oricecunoştinţă - loc de pelerinaj”(e urmărit pacă “ de o oroare a vidului şi singurătăţii”). Viaţa lui “devine un bunpublic”.1983 - luni, 12 decembrie, la Drobeta -Turnu Severin, spre miezul nopţii, “din maşină, face semneprietenilor la căsătoria cărora venise să asiste: Ofelia Rotaru şi Alexandru Condeescu. Nu vor fi semne pentru ofericită revedere, ci de adio.” La orele 2 şi 10 minute, la Spitalul de Urgenţă, Nichita se sti nge din viaţă.Ciroză.Era dimineaţa de marţi, 13 decembrie. “Anul care urmează să vină nu mai vine/ şi nu va mai veniniciodată.”(Moartea fertilă , din volumul Oul şi sfera).Pomule, copacule; cântec, sau altfel spus, repede ochire asupra plantelorPomule, copacule,ai inimi cu miileşi umbre, cu sutele -nu te latră câinele.

Îţi ţii inimile-afară,Îmi ţin inima în seară,Trupul meu o înconjoară,

Pomule, copacule,

Ai inimi cu miileŞi umbre cu sutele -Nu te latră câinele.

Numai inima mea - unaÎntr-una mi-o latră luna.

Pomule, copacule,Ai inimi cu miileŞi umbre cu sutele -

Nu te latră câinele.

Dar când toamna dă în iarnă,Inimile ţi se darmăDe din verde către galbenCum văzui la domnul carpen.

Numai inima mea neagrăNecăzută stă şi-ntreagă.

*Pean(fragment)(…)Muzică tu, cu ghearăcare-mi târăşti trupul pe deasupracuvintelorasemenea mielului păscând iarbă şismuls de vultur.

A, tu stafie ameninţătoare,Cine eştişi ce vrei? *

11

Elegia a zecea – Sunt (fragmente)Sunt bolnav. Mă doare o ranăCălcată-n copite de cai fugind.(…)Vine vederea, mai întâi, apoi pauză,nu există ochi pentru ce vine;vine mirosul, apoi linişte ,nu există nări pentru ce vine(…)Iată-mă, îmbolnăvit de-o ranăÎnchipuită între Steaua Polarăşi Steaua Canopus şi Steaua Arcturusşi Casiopeea din cerul de seară.Mor de-o rană ce n-a încăputîn trupul meu apt pentru rănicheltuite-n cuvinte, dând vamă de razela vămi.

Iată-mă, stau întins peste pietre şi gem,Organele-s sfărâmate, maestrul,Ah, e nebun căci el suferăDe-ntreg universul.(…)Sunt bolnav. Mă doare o ranăpe care mi-o port pe tavăca pe sfârşitul sfântului Ioanîntr-un dans de aprigă slavă.De numărul unu sunt bolnav,că nu se mai poate împarte(…)la doi rătăcitori, la doi struguri,la doi lei răgind, şi la doimartiri odihnindu-se pe ruguri. *

Lupta lui Iacob cu îngerul sau despre ideea de “tu” (fragmente)(…)Eu sunt numai numele meu.Restul e “tu”, i-am zis.

El nu m-a auzit, căci elSe gândea în altă parte.

De ce o fi spus atunci:“Te-ai luptat cu însuşi cuvântul

şi l-ai învins!”

Să fi fost el însuşi cuvântul?

Numele să fie însuşi cuvântul?…El care este numai “tu”,tu şi tu şi tu şi tu,cel care-mi înconjoară numele?

*Certarea lui Euclid(fragmente)(…)nu se poate copacul să fie copac,ar fi prea liberă vederea vegetalului.

Nu cred că am două mâini şi două picioare.Ar fi prea liberă vederea trupului.(…)

(…)Euclid, bătrâne şi neomenescule(…)ai hrănit omenireacu un bun simţ al stelelor,

crezându-le singure.Ai nemurit dinteledar nu şi muşcătura.(…)

(…)Şi plâng pe mâna ta munto asăcu lacrimi lungi ca nişte câini de vânătoarespunându-ţi: sfera nu-i frumoasă!Dar să existe sfere, oare?

*Elegia a doua, getica

lui Vasile PârvanÎn fiecare scorbură era aşezat un zeu.

Dacă se crăpa o piatră, repede era adusşi pus acolo un zeu.

Vor aşeza acolo un zeuca să ne-nchinăm lui, pentru că el

.Era de ajuns să se rupă un pod,ca să se aşeze în locul gol un zeu,

Apără tot ceea ce se desparte de s ine.

Ori, pe şosele, s-apară în asfalt o groapă,Ca să se aşeze în ea un zeu.

O, nu te tăia la mână sau la picior,Din greşeală sau dinadins.

Ai grijă, luptătorule, nu-ţi pierdeOchiul,pentru că vor aduce şi -ţi vor aşezaîn orbită un zeuşi el va sta acolo, împietrit, iar noi

De îndată vor pune în rană un zeu,Ca peste tot, ca pretutindeni,

ne vom mişca sufletele slăvindu -l…Şi chiar şi tu îţi vei urni sufletulSlăvindu-l ca pe străini.

* A selectat şi consemnat prof. dr. ADRIAN BOTEZ

***

12

MEDALION PETRE ŢUŢEA (1901-1991)La 6 octombrie a.c. s-au împlinit 102 ani de la naşterea lui PETRE ŢUŢEA(născut încomuna Boteni, jud. Argeş, la 6 octombrie 1901, în familia unui preot ortodox),intelectual de mare erudiţie, care a făcut parte, în perioada interbelică, din elitaintelectuală a României. După ce a studiat Dreptul la Cluj, s -a iniţiat în istoria şi teoriaformelor de guvernământ, la Universitatea “Humboldt”, din Berlin - fiind prieten cu

marele filosof român Nae Ionescu şi cu discipolii acestuia: Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica,Mircea Vulcănescu ş.a. În timpul guvernă rii Ion Antonescu(1940-1944), activează ca director în MinisterulEconomiei. După instaurarea regimului comunist(1945), este întemniţat şi suferă 13 ani de detenţie(1948 -1953şi 1956-1964), trecând prin penitenciarele de la Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari ş i Aiud, adevărate locuri deexterminare a deţinuţilor politici.În tot acest timp, însă, s -a situat”între Dumnezeu şi Neamul” său(cum adeseori afirma), reuşind săsupravieţuiască prin credinţă în Dumnezeu şi în destinul Neamului Românesc; merită a fi reţin ută o frază rostităde el în închisoare şi rămasă celebră - ca, de altfel, multe altele:”Fraţilor, dacă murim aici în lanţuri şi în hainevărgate, nu noi facem cinste Poporului Român, ci Poporul Român ne -a făcut onoarea să murim pentru el!”După eliberarea survenită în 1964, trăieşte o viaţă modestă, dintr -un ajutor bănesc oferit de Uniunea Scriitorilor,neavând dreptul să publice. Este redescoperit de către intelectualitatea românească, după 1989, văzându -se în el,deopotrivă, un mentor şi un vizionar - deşi situaţia materială i -a rămas la fel de precară. Trece la cele veşniceîn dimineaţa zilei de 3 decembrie 1991, fiind înmormântat, după dorinţa sa, în satul natal, Boteni, unde trupulneînsufleţit i-a fost dus cu un car tras de boi.

*Opera lui Petre Ţuţea, aproape în întregime orală(de aceea a fost socotit un “Socrate al Bucureştilor”), a fostreconstituită, parţial, după stingerea din viaţă a filosofului, de către cei care l-au admirat şi preţuit, pe baza unorînregistrări audio-video, stenograme, însemnări sau amintiri. Au fost, astfel, alcătuite următoarele volume:-Petre Ţuţea, Între Dumnezeu şi Neamul meu , ed. îngrijită de G. Klimowicz, red. Sorin Dumitrescu, postfaţă d eM. Munteanu, Fundaţia Anastasia, Ed. Arta Grafică, Buc., 1992;-Radu Preda, Jurnal cu Petre Ţuţea , Ed. Humanitas, Buc., 1992;-322 de vorbe memorabile cu Petre Ţuţea , pref. De Gabriel Liiceanu, Ed. Humanitas, Buc., 1997(ed. A II -a,2000);Texte scrise de Petre Ţuţea:-Bătrâneţea şi alte texte filosofice , Ed. Viitorul Românesc, Buc., 1992;-Proiectul de tratat. Eros , Ed. Pronto, Braşov, 1992;-Philosophia perennis , Ed. Icar, Buc., 1993.Prezentăm, în continuare, câteva dintre “vorbele memorabile” ale lui P etre Ţuţea:*”Nu există cultură laică; dacă există, aceea nu este cultură!”;*”Orice om cu inima curată, la vârsta de treizeci de ani, nu poate fi decât de stânga. Dacă rămâne de stânga şidupă treizeci de ani, înseamnă că e cretin”;*”Dumnezeu e român. Sau dacă nu, sunt împotriva lui!”;*”În principiu, am certitudinea invincibilităţii Poporului Român; şi că, aşa cum a ieşit din impas cu Ceauşescu,va ieşi din orice impas. Aşa cum a făcut Unirea Principatelor, împotriva a trei mari puteri, otomană, austriac ă şirusă, şi a făcut unitatea înaintea unităţii Italiei…E atât de viguros neamul ăsta al nostru, că nu mă îndoiesc căvirtuţile îl scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui îmi dă argumente în sprijinul credinţei mele căPoporul Român nu poate fi înfrânt”;*Prima condiţie a unui român este să creadă că Poporul Român este aşa cum sunt pomii, cum sunt animalele,cum e regnul mineral sau vegetal sau animal…Ce face Poporul Român e mai puţin important, decât faptul căeste pe lume”;*La români, prostia e o infracţiune, căci, vorba ceea, <<poţi umbla două ore în galop prin Bucureşti, şi să nu daide un prost”!;*”Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci treisprezece ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De astanumai eu am fost în stare…”;*”Nimic nu poate înlocui creştinismul; nici măcar cultura antică precreştină. Eu sunt de părere că apogeulEuropei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din casă în casă. Eu definesc strălucireaepocilor istorice în funcţie de geniul religios a l epocii, nu în funcţie de isprăvi politice!”;

13

*”Despre creştinism, Bergson spunea că noi îl respirăm. Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul. Noisuntem creştini fără să vrem. Şi când suntem atei, suntem creştini: că respirăm creştinismul, cum respi rămaerul”. A selectat şi consemnat prof. CĂTĂLIN MOCANU

porni luceafărul…Debuturi şi …reveniriI-DEBUTURI LITERAREMOROŞAN CRISTINA , clasa a IX-a ASfârşit de iarnă

Sub lumină de primăvară,Zăpada crâncenă se crapă -Şi-n brazde susură uşoarăMinunea firelor de apă.

Apoi, nici asta nu mai este,Iar gliile încep să fiarbăŞi creşte-n sus, ca o poveste,Minunea firelor de iarbă.

*

Mânăstirea părăsităDe ce eşti tristă,Mânăstire?Aşa de tristă şipustie,De ce-ţi plângclopotele taleAşa duios, aşa cujale?

De ce plâng codri-ndepărtaţi,De ce sunt munţiitrişti în zăriŞi brazii de ce plângmereu,Căutând în sus, laDumnezeu?

De ce duc apele învale,În unda lor, atâtajale?

O! spune-mi, sfântăMânăstire,De ce ţi-e inimapustie?

-“O, nu mă întreba,străine,De ce plâng toatepentru mine,Să-ţi povesteaascăfiii meiDe ce plâng eu şiplâng şi ei.

Căci am avut atâţiafiiCe i-am crescut demici copiiŞi ca o mamă i-amhrănitCu Duh-Hristos i-amdăruit.

Când au venit dinlumea mareEu i-am primit pefiecare:Celor flămânzi deDumnezeuOspăţ de duh datu-le-am eu.

A se ruga i-amînvăţat,La privegheri i-amîndemnat,De ascultare le-amvorbitŞi de mormânt le-amamintit.

Din cer un trăsnet acăzutŞi clopotele au tăcut:Tăciuni - chiliile derugi,

Păcatule, acum ne-ajungi!

Şi-acum eu plângnemângâiată,Căci a venit, aşa,deodată,O zi de tristăpribegie -De-aceea plâng şisunt pustie.

Aşa voit-aDumnezeu:Cerul roteştevindereu,Pe unde fiii-mi serugau,Pe unde fraţii se-nchinau…

*SOFRONE ANA-MARIA, clasa a IX-a BToamna şi porumbulDoi fraţi porumbi, trezindu-se cu noaptea în cap, aud cum plâng ceilalţi fraţi mai mici şi mai mari ca ei. Unuldintre cei doi zice:-De ce oare plâng frăţiorii noştri?-Nu pot să-mi imaginez ce se întâmplă, pentru că sunt buimac de somn - răspunse celălalt.-De vreme ce plâng, sigur li se întâmplă ceva rău - zise primul.-Ce păcat că nu avem picioare , ca să mergem să -i ajutăm pe fraţii noştri. Dar, ia stai puţin, ce anotimp e ăsta?-Cum adică, ce anotimp? E toamnă!-Aha, de asta plâng ei, pentru că stăpânul a început să ne taie!-Vai, ce durere! Şi nimeni nu o să mai scape?-Nu, nimeni…

14

-Atunci, hai să ne luăm adio, pentru că stăpânul mai are câţiva porumbi, şi o să ajungă la noi.-Dar nu te întrista, pentru că, la anul, din boabele noastre o să cr ească alţi fraţi - şi tot aşa, mai departe…-Atunci, la revedere, frate dragă…Ascultând această conversaţie, mi -am dat seama că doar pentru noi, oamenii, toamna este un prilej de bucurie -dar nu şi pentru porumbi…

Poveste de CrăciunDeoarece mai e puţin şi o să vină şi iarna - am să vă spun o mică poveste şi despre acest anotimp. Sper să văplacă povestea.Primii fulgi de nea au căzut încă din primele zile ale săptămânii, iar acum totul pe lume e alb , de parcă n -ar fiexistat niciodată altă culoare a pământului…Cu toate că sunt îngheţaţi de frig, cu fularele la gură, fesuri pe cap şi mănuşi în mâini - copiii se avântă cusăniile, de pe acea colină care abia se zăreşte de aici. Toţi sunt bucuroşi , nu numai de faptul că iarna şi -a făcutapariţia, ci şi de faptul că, în casă, îi aşteaptă o căldură pe care aproape că n -o poţi suporta, şi nişte colaci unşicu miere…Uite acum vine Crăciunul, apoi Anul Nou…Dar copilul din capătul satului, Andrei - de altfel, cel mai bun elev , la şcoala generală - stă trist şi priveşte pefereastră, gândindu-se că acea iarnă nu mai aduce nici un fel de bucurie în casa lui - nici pentru el, dar nicipentru părinţii lui, care se bucurau enorm atunci când(altădată…) îl vedeau afară, jucându -se cu colegi de seamalui. Dar acum, totul, în mintea şi ochii lor - era întuneric, deoarece, înainte să vină anotimpul cel maiîndrăgit(altădată…) de fiul lor, acesta a avut un accident de maşină, în urma căruia a rămas fără picioare.Stând în scaunul său cu rotile, Andrei o î ntrebă pe mama sa, care plângea înfundat:-Mamă, oare eu n-o să mă mai pot bucura de iarnă, niciodată? - şi vocea îi tremura.Auzind această întrebare, şi simţind tremurul dureros din vocea copilului ei - mama izbucni şi mai tare înplâns, dar reuşi să-i spună, printre lacrimi:-De ce vorbeşti aşa, puişorul mamei? Accidentul pe care l -ai avut nu trebuie să-ţi sfâşie de tot inima. Te veibucura şi tu, alături de ceilalţi copii, dar nu în momentul acesta. Acum, tu va trebui să te odihneşti, deoarece, laanul, vei fi iar tu, cel dinainte…Andrei, auzind vorbele pline de blândeţe ale mamei, parcă se mai linişti - dar nu era nimic aşa cum ar fi trebuitsă fie.Apropiindu-se Crăciunul, Andrei voia, ca orice copil, să -i vorbească lui Moş Crăciun, care, după cum i sespusese, putea îndeplini dorinţele tuturor copiilor.Luând o foaie de hârtie, începu să scrie:“Dragă Moş Crăciun,Ştiu că îţi cer mult, dar te rog , din adâncul sufletului, să -mi faci o bucurie. Fă să-mi crească, înapoi, picioarele,să pot alerga pe-afară, aşa cum o făceam şi altădată. Acesta ar fi cel mai scump cadou pe care l -aş putea primivreodată.Moşule, te rog, ajută-mă! Andrei”După ce termină de scris, puse scrisoarea într -un plic şi o lăsă pe marginea sobei, î n care ardeau mocnit niştelemne - şi, într-un târziu, adormi.Mama lui intră în cameră şi, luând scrisoarea, o citi şi începu să plângă în hohote.A doua zi, bradul era deja împodobit, darurile erau sub el, aşteptându -l pe Andrei. Ieşind din cameră, pe acelscaun cu rotile, şi văzând bradul, Andrei începu să râdă de bucurie. Dar, amintindu -şi că nu are picioare, seîntristă din nou, şi se întoarse în camera lui.Mama lui Andrei se duse după el şi depuse mari eforturi să -l facă să mai râdă, cel puţin o dată - dar nu reuşi.Căci Andrei nu se putea gândi în altă parte, decât la acel greu amar, care -l apăsa.Într-un târziu - se făcuse, de-acum, întuneric - mama îl lăsă pe Andrei, culcat în pat şi cu ochii închişi.Şi sărmanul băieţel avu un vis. Se f ăcea că intră, în cameră, bocânind din cizme uriaşe, un bătrân înalt, falnic, cubarbă albă şi stufoasă şi îmbrăcat într -o hlamidă roşie înstelată - aşa cum văzuse Andrei, pe ilustrate, că aratăMoş Crăciun. Şi moşul cel falnic spuse, cu glas tunător:-Andrei, de ce stai în pat, când eu ţi -am adus o pereche de schiuri, frumoase cum n -a mai văzut nici un copil dinlumea asta?!Ia dă-te jos din pat, că, altfel, mă superi - şi ştii bine că nu-i frumos să-l superi pe Moş Crăciun, cubosumflările tale!Vino cu mine, pe zăpezile nesfârşite ale Crăciunului!…Şi Andrei se dădu jos din pat, şi -şi puse, iute ca gândul, schiurile lucioase pe care i le întindea Moş Crăciun, înpicioarele care erau, iarăşi, la locul lor, întregi şi tefere - şi se repezi, nebun de bucurie, afară din casă - şi oporni, cu paşii largi şi târşâiţi ai schiorilor hârşiţi, prin zăpezile nesfârşite…

15

A doua zi dimineaţă, sătenii găsiră trupul lui Andrei îngheţat, inexplicabil de departe de casă, spre pădurea dindeal - înfundat în nişte nămeţi uriaşi. Copilul era mort, cioturile picioarelor erau vinete - dar pe buzeleîntredeschise ale băiatului plutea un zâmbet blând şi luminos, fericit de nespus…Văzând acest zâmbet, de parcăfiul ei i-ar fi întâlnit pe îngeri - până şi mama se opri d in plânsul ei disperat, uluită… *MIHĂILĂ ION, clasa a XI-a A

Cioplitor de suflete Copilul din oglindăUn cioplitor de forme luminoase… În depărtarea ce se crapă în închipuireVor urma hulubi de constelaţii, Noaptea blestemă sămânţa rostită:Laptele ceresc din fântâna curcubeului Vorbe atinse de crucificare.Va izvorî din degetul sfărâmat de ciocanul soarelui. Înspăimântată, crapă trădarea sidefului sonor.Drumul, vinovat de durabilitate Astfel, se lumineazăEnorm va rămâne pe ceruri, în formă de om. În abisuri – fereastra drumului de funieUn cioplitor de suflete m-a creat. Copilul din oglindă mă va chinui – şi mă voi naşte. MORARU CRISTINA,clasa a IX-a A

MurimMurim - şi lut ne facem,Căci lut am fost de la-nceput.

Focul

Limbi de foc ce m-aţi aprins,Şi ne rotim, şi ne rotim,Plecând din lut, sfârşind în lut…Ca nişte plante răsărim,Ca nişte oameni o sfârşim…Murim - şi nu ne mai întoarcem -Şi prin copii o luăm de la-nceputNe chinuim, ne chinuim -Şi-apoi murim, şi-apoi murim…

Trupul, mintea mi-aţi cuprins,Ard încet, ard cumpătat,Ard mocnit şi cu păcatArd albastru, violet,Ard de ani, fără regret…Ard într-una, zi şi noapte –Doamne,-mi spui – sau nu se poate:Va ajunge, cineva,Să mă stingă - aşa, cândva?

*BOBEICĂ SILVIU, clasa a XI -a BPe pământAştept în putiu -Mă întreb dacă-s viu…

Viaţă, moarte -Le-am dat deoparte.Un răspuns vreau:Cu ce scop stau,

Aştept şi-ndurPe pământ dur ?Tot ce fac - e-n zadar…Mai bine dispar.

*II-REVENIRI LITERAREBORTĂ DIANA, clasa a X-a CMadrigalLasă-mă săIubesc: dacă visezTotul se va spulbera înZori - lasă-mă săTrăiesc: oricumVoi muri.

Te iubesc - darDeja ştii - şi nu mai conteazăUnSuflet rănit în

Plus. *IartăIartă-mă că teSupăr cu iubirea meaIartă-mă căM-am născut săTe iubesc - şi iartă-mă căPort rodulIubirii ce-o simt pentru tine. *Dincolo de iubire

Dincolo de iubire esteCimitirul meu - seZăreşte salcia plângătoareDe lângăMormântul meu.

O să-mi ţină deUrât - printrePietrele reci şiCrucile sinistre.

Ceaţa mi-a intrat în

16

Oase - precum iubireaTa în inimă: măChinuie şi măAfundă adânc înPământ. *Ieri, azi…Ieri au căzut miiDe fluturaşi coloraţi şiStropi de dragostePeste noi.

Astăzi este durereÎntre noi: nici greieriiNu vor să maiCânte - nici florile nuVor să mai miroasă…

Fă ceva… *Te cautTe caut prinDeşerturi - şi teGăsesc printre picături

De ploaie.

Te caut înBriza mării - şiTe găsesc înFurtuna vulcanului.

Oare o să fii - vreodatăUnde te caut - sauNu te voi maiGăsi? *

RUSU ELENA GABRIELA, clasa a XI -a CDe ce?Sunt singură, mi-e frică şi tremur. E întuneric în sufletul meu, e pustiu…O adiere de vânt mă nelinişteşte şi orază de soare încearcă să mă încălzească - dar sigur nu va reuşi! Nimic nu mă mai poate bucura.Mă plimb pe malul mării şi stelele îmi zâmbesc - dar nu mai sunt, o, nu mai sunt fermecătoarele zâne dealtădată…Totul e rece…Totul…M -am aşezat pe nisip şi aştept răsăritul. Am impresia că soarele apune mai desdecât răsare…Încă o zi tristă, fără nimic…nimic…Fără mine…De ce?Alerg, cad, mă ridic şi iar alerg. Vreau să râd, să mă bucur - dar nu pot, nu mai sunt eu - sunt alta, cu totul altăpersoană, străină şi rece persoană.Aş vrea să opresc timpul şi, pentru o clipă, să fiu numai eu pe pământ. E o tăcere chinuitoare. Aş vrea să fietotul un vis urât şi să mă trezesc - dar nu, totul este adevărat.O ploaie rece îmi inundă sentimentele - şi vântul mă răscoleşte pe dinăuntru. De -aş putea să schimb ceva, orice- vreau un MIRACOL!Oare cine, oare când ar putea să facă acest miracol?Dacă ar veni un înger, să -mi spună că totul va fi bine, ar fiminunat, absolut minunat.Nu mai pot trăi aşa. O durere infernală mă sfâşie. Fiinţa mea, întreagă, plouă. Lacrimile mele sunt o ploaie dedurere…peste întreg pământul - lacrimile mele…De ce? *AmintireMai ţii minte, noaptea aceea?…Nu mai ţii minte. De atunci au trecut atâtea nopţi - au trecut…Dar -nimic.Din toate cele ce-au fost, din noaptea aceea - nu-ţi mai aminteşti - nimic. Nici măcar strălucirea ochilormei, pe care ai furat-o - ai dus-o departe…De atunci, nu mai pot zâmbi, frumos şi curat - mereu am mustrări,mereu sunt tristă. Nu ştiu unde să te mai caut. Aud o voce pe stradă - şi te simt în urma mea. Parcă eşti în toţicei care trec…trec…Numai tu îmi citeşti sufletul, simţindu -mi inima - te aud murmurând: “Iubesc nopţile calde de vară, care mi -aufurat somnul, iubesc melancolia…”Mereu te voi simţi în urma paşilor mei - mereu vei sorbi priviri şi vei bea, din plin, BUNĂTATE,MELANCOLIE, IUBIRE - le vei bea, ca pe nişte licori alese, făcute să t e desfete…pe tine, doar pe tine…Nu e nevoie - şi nici nu pot să mă rog prea mult.E în zadar. Mi se pare foarte greu. E din ce în ce mai târziu.Curând, va fi prea târziu…

*

DASCĂLU IULIANA, clasa a X-a DOmul de gheaţăA nins peste inima mea,A nins şi mai ninge - şi-i frig…Strâng lângă piept zăpada,Mă-ngheaţă , dar vreu să o simt…Ea este durerea pe caremi-ai lăsat-o-n păstrare, când m-ai părăsit…

*

Despre viaţăCopil e omul atunci când se naşte,Copil este când creşte şi se -nalţă,Copil este la bătrâneţe,Când plânge, râde şi dă calde poveţe.

Să simţi în tine copilul dintotdeaunaE darul cel mai mare.Să poţi dărui alinare - urmează.

17

Să poţi visa frumos - e o mângâiere -Iar să-ţi trăieşti viaţa pentru cei dragi - supremaPlăcere.

*

GHINIŢĂ IULIANA, clasa a XI -a C SufletulE atât de frig şi-ntuneric - tăcere şiSingurătate - frică şi fiori:Totul doare în jurul tău.

Întinde-ţi aripile sufletului - lasă-ţi trupulÎmbibat în speranţă şi putinţă: zboarăCu vlaga minţii - către labirintul tău -Rupe lanţurile credinţei şi zboară către infinit.

Vei fi cheia singurătăţii taleVei fi hrana sufletului tăuApa şi pământul vor fi una cu tineŞi nu vei şti ce este răul şi durerea - doar binele şi

Biruinţa - le vei şti.

O lumină şi un cântec îţi vor pecetlui drumulCântecul - fin ca o velură - te vaLumina - îţi va împodobi trupul transparentCu mii de cristale.

E atât de cald şi atât de luminos:Cascadă de sunete de harpă alungă singurătateaCuraj şi fiori de biruinţă te cuprindÎn lumea ta - acumTotul - dumnezeiescPluteşte.

*

MOSCU MIHAELA, clasa a IX-a BPlecarePlecările - sunt totdeauna tristeŞi-un gol adânc stă gata să se facă -O, fluturarea albelor batiste,A celor ce rămân - sau care pleacă!

Cine-ar putea să înţeleagă, oare,Întregul dor al lacrimilor grele -Amare stavile despărţitoare,Ziduri lichide,-n piept, înalţă ele… * **

Cine-ar putea tristeţea s-o-nţeleagă,În suflete pustiul când se lasă?Inima frântă e-n derivă largă -În larg plecată, sau pe mal rămasă.

Plâng ochii lacrimi calde, până seacă,Şi-ajunge pieptul scorbură uscată…Din lumea celor care astfel pleacă,Nu se întoarce nimeni, niciodată…

ce mai scriu profesorii noştriASTĂZI: Domnul profesor CĂTĂLIN MOCANU

Aforisme (şi vesele, şi triste)*Unii sunt bătuţi de Dumnezeu: nu ştiu ce să mai facă cu banii.*Sunt un om fericit: ofer atât de multe, pentru atât de puţin!*Ce bine mă simt când pot înfuria pe cineva, dăruindu -i o carte bună!*Roadele Spiritului au valoare, dar nu preţ.*Cu un buchet de flori, poţi răni mai aprig decât cu o sabie: dăruindu -l cui nu-l merită.*Unora nu le ajunge viaţa pentru a realiza ceea ce şi -au propus; celor mai mulţi, o zi le -ar fi suficientă. Şi maispui că omul nu-i efemeridă!*Omul suferă tot soiul de condamnări: la închisoare pe viaţă, la moarte, la a avea un aproape nedemn de sineetc. etc. Dar nimeni nu suflă o vorbă despre cum e să fii con -damnat la viaţă. Rău trebuie să mai fie!*Paradox. Citesc în presă despre un s tudiu:”Omul e singura fiinţă care se automutilează în mod conştient.” Şi -atunci mă-ntreb:este omul creaţia lui Dumnezeu? ( Aforisme extrase dintr-un viitor volum)

***

o altfel de lecţie de dirigenţie M-am gândit să vă spun, de fiecare dată când apare un număr din revistă, câte o poveste, de pe

meleaguri depărtate, o poveste a oamenilor vechi şi mai înţele pţi decât noi ( preagrăbiţii de azi) - care, fiindpoveste, sigur vă va plăcea mai mult decât nişte pustie de teorie goală, dintr -o oră de dirigenţie. O poveste pe

18

care, de data asta, mi-a şoptit-o la ureche, într-o seară friguroasă, de toamnă târzie, o vrabie burzuluită,adăpostită de zloată sub streaşina casei mele din nord…Ia ascultaţi:

Reprezentare simbolică a societăţii medievale coreeneMoţ, codiţă, smoc1(poveste coreeană)

Cu multe veacuri în urmă, pe vremea celor trei regate 2 - asupra cetăţiiChionson3 s-au năpustit şi-au înconjurat-o duşmani fără număr - câtnisipul mării.Regele coreean din Chionsonul de -atunci n-avea nici oşteni suficienţi, niciarme îndeajuns şi, mai cu seamă, ducea lipsă de merinde, pentru a suportaun asediu îndelung. Cuprins de nelinişte şi disperare, chemă la el pe treisionbă[om cu carte], care aveau titlul de sănvon[înalt titlu ştiinţific şiacademic, în Coreea medievală] - vestiţi pentru înţelepciunea lor - şi leporunci:-Retrageţi-vă în cea mai liniştită sală a palatului meu - şi sfătuiţi-vă întrevoi cum să salvăm Chionsonul, pe oamenii lui şi dinastia! Toţi coreenii v -au respectat ani în şir, şi v -au slăvit, ca pe oameni cu un spirit neîntrecut,

foarte puternic şi luminat. Aţi beneficiat de tot ce -a fost mai bun, rafinat şi sacru, între roadele pământului şicerului coreean - bibliotecile, cu tablele conţinând cele mai înalte sutre[versete, în care sunt ordonaterugăciunile buddhiste] şi cele mai profunde tai ne buddhiste…Aţi beneficiat şi de alte roade bogate - ce-a fostmai bun, mai parfumat şi mai gustos de -ale mâncării şi băuturii - vi s-a pus la picioare. Pe toate vi le -au pus lapicioare, ca ofrandă adusă spiritului vostru, oamenii din această cetate. A venit, acum, vremea să răsplătiţirespectul şi roadele, pe care v -am lăsat să le culegeţi şi să vă înfruptaţi din ele: adunaţi -vă toate puterile minţii şispiritului, şi găsiţi soluţii de salvare pentru cetate, pentru poporul vostru, pentru bibliotecile sfinte! Pe timpulmeditaţiei voastre pioase şi de obştesc folos, veţi avea pe masă mâncarea cea mai aleasă, pentru trei zile.Duceţi-vă şi vă faceţi datoria!Cei trei sănvoni au ascultat de porunca regală şi s -au retras în cea mai liniştită, care era, de fapt, şi cea mai bogatîmpodobită şi elegantă sală a palatului. Dar, în loc să se cufunde, toţi trei, în gânduri şi să se frământe pentrusoarta cetăţii - au început, încă din primul ceas, să se certe între ei, care -i cel mai deştept şi căruia dintre eitrebuie să-i revină cinstea de a fi declarat salvator al patriei - măcar că nici un gând de-al lor n-apucase a seîndrepta spre patrie, necum spre salvarea ei:-Eu sunt, cu adevărat, omul cel mai matur şi mai valoros al regatului! Fără mine, palatul, reg ele, supuşii, ţara -ar fi prăbuşiţi de mult şi pierduţi - iar bibliotecilor coreene n-ar avea cine să le dezlege tainele, încifrate înhieroglife! Buddha pe mine mă iubeşte! Sunt singurul care merit să port părul prins în smoc! - striga primulînvăţat, sănvon Cion.-Nici împletit în codiţă! Moţ ar trebui să porţi, precum copiii mici, cu lapte la gură! Voi nu vă daţi seama că,dacă eu aş muri, tot regatul ar trebui să se -mbrace în alb[culoarea doliului la buddhişti], 1000 de ani! Aţi fimorţi toţi, fără înţelepciunea mea! - bătu cu pumnul în masă al doilea sănvon, pe nume Cihun.-Sunteţi nebuni amândoi şi orbi! Bine, tu să porţi codiţă, iar el moţ - eu voi fi singurul care voi prinde smoc încreştet! O mie de liang[aprox. 31,25 grame] de argint de mi s-ar plăti pentru fiecare cuvânt ce -l rostesc, şi încăar fi prea ieftin, pentru câtă adâncime şi importanţă au gândurile mele! Sunt cel mai aproape de Buddha - maică-l trag de vârful piciorului drept! - nu se lăsă mai prejos cel de -al treilea sănvon, Ciu, suindu-se pe masă şilovindu-i în cap, pe ceilalţi doi, cu sandala împletită din fire de aur. Apoi, apucă străchinile cu mâncare, de pemasă(rezervate lor pentru meditaţia de trei zile, pentru patrie…) - şi zvrrr!! în capetele colegilor într -aleînţelepciunii!Şi, astfel, se încinse o bătaie şi o păruială în toată legea, între cei trei străluciţi învăţaţi şi patrioţi, salvatori aipatriei…Nu auzeai, în încăperea cea elegantă, decât strigăte de felul acesta: “Tu să porţi moţ!” , “Nici măcarcodiţă!”, “Doar eu - smoc!” - şi tot “moţ”, şi “codiţă” şi “smoc” - şi trosc!, cu o cratiţă în capul unuia, şipleosc!, cu un bol de orez în nasul altuia…

1 -În Coreea medievală, vârsta şi starea socială a unui individ de sex masculin erau marcate prin modul cum îşiaranja părul: băiatul de până la 10 -12 ani purta părul într-un moţ pe frunte, bărbatul tânăr, neînsurat, purta părulîmpletit într-o codiţă, iar bărbatul însurat, deplin matur, îşi purta părul strâns într -un smoc, pe creştet.2 -În Coreea medievală, peninsula era împărţită în trei regate: Kogurio, Pekie şi Silla.3 -Numele medieval al Seulului, capitala Coreei de Sud, d e azi.

19

Praf se făcură mobilele luxoase şi tablourile pe mătase, mâncarea se risipi jalnic pe jos - feţele celor trei sori aiînvăţăturii buddhiste arătau ca vai de ele, julite, însângerate şi pline de sosuri…Peste trei zile, flămânzi şi obosiţi de bătaie, scuipături reciproce şi de urletele “moţ!”, “codiţă!”, “smoc!” -dădură să se repeadă la uşi şi să c eară de mâncare - uitând cu totul că rostul lor în acea cameră a palatului regalera să gândească la salvarea cetăţii şi poporului coreean, iar nu ghiftuiala…Prea târziu! Prin canaturile smulse ale uşii năvăleau, deja, oştenii furioşi ai duşmanului vic torios - care, fărănici un respect pentru cei trei învăţaţi de elită, mai ales că nu vedeau trei frunţi înnegurate de gânduri, ci treimutre învineţite şi “însângerate” de sosuri - le retezară, scurt şi concis, la obiect, căpăţânile, şi le azvârliră î ncurtea palatului, peste celelalte mii de căpăţâni anonime, ale locuitorilor Chionsonului.Nici o consideraţie şi vai de cei care se ceartă pentru priorităţi ale recunoaşterii fumurilor, orgoliilor deşarte -şi nu mişcă un deget pentru a schimba în bine viaţa semenilor lor, sau a salva cetatea! Dar şi mai vai de acelpopor, care greşeşte în alegerea înţelepţilor săi: va deveni un morman de biete hârci însângerate, sub puhoiulduşmanilor de tot felul…Când cetatea e în primejdie, doar solidaritatea şi patr iotismul o pot salva - iar nuierarhia “moţului”, “codiţei” ori “smocului”. ( poveste de ADRIAN BOTEZ)

***

paradidactica

MINISTRUL ŞI HOLOCAUSTULE drept că revista noatră e una cu circuit extrem de limitat (aproape închis)şi, deci, nu ne ia nimeni în seamă,când afirmăm, criticăm ori tragem vreun semnal de alarmă, în legătură cu vreo mişelie sau absurditate, dinsistemul de învăţământ românesc actual. Dar subsemnatul a tras semnale de alarmă şi în ziare centrale (ex.Cotidianul-Bucureşti, la care a colaborat un an - 1999) - şi cei de sus tot nu simţeau că -i doare peundeva…Ca şi înainte de 1989: în ce cămaşă ne mâniam -revoltam, în aceeaşi cămaşă trebuia să ne dezmâniem -dezrevoltăm, pentru că nu ne asculta nimeni, la nici un nivel ierarhic. Aşa că, precum pe orice român , ne -aajuns şi pe noi lehamitea. Şi, cât ne va mai fi îngăduit de la “stăpânire” să scoatem revistuţa aceasta a GrupuluiŞcolar din Adjud - vom spune : în afară de Mihail Şora, ministrul “şcoalelor” din 1990 , care ministru a tăcutmâlc (iar tăcerea lui n-a făcut nici bine, dar nici rău, cuiva) - toţi ceilalţi miniştri (ai învăţământului, educaţiei,dezeducaţiei, sau cum s-or fi mai numind ei) , de cum au deschis gura, le-a şi ieşit porumbelul cataclismului dingură.De-o pildă, domnul Alexandru Athanasiu, “actualul”: cum a venit la “diriguire”, cum a minţit - că examenelede titularizare, fixare etc. s -ar fi desfăşurat “în regulă” - pe când televiziunile se întreceau în a arăta neregulidin toate judeţele ţării (mii de profesori aşteptând zadarnic subiectele 5 -6-7 ceasuri, pe călduri sahariene,înfometaţi şi însetaţi, ţinuţi în ţarcul sălilor de concurs “să nu mişte”, grile cu întrebări greşite e tc.).“Televiziunea minte” - spunem mai toţi. Bun, dar eu am stat personal, în condiţiile sus -zise, însoţind pe uncoleg care dădea examen. Şi televiziunea “a minţit”, doar în sensul că realitatea era şi mai groaznică decâtreportajele TV: profesori leş inaţi în clase, profesoare gata să nască de stres etc.Acum o săptămână, de cum deschid televizorul - îl şi văd şi aud pe domnul Athanasiu , prezent cu “păsărica”:să se introducă, în manualele de Istorie ale liceenilor, neapărat(NE -APĂRAT! - adică, n-avem nici o apărare-scăpare, din partea nimănui) un capitol cu “HOLOCAUSTUL”. Bine, domnule ministru, dar problema“holocaustului” este , încă, una nelămurită, este o problemă de dispută şi dezbatere mondială - ce atâta grabăs-o aducem, aşa nelămurită de marii istorici ai lumii - tocmai în faţa elevilor români? Şi asta, prioritar!!!Adică,să lăsăm istoria românilor (pe care, şi aşa, manualele alternative o tratează cât se poate de “alternativ”, adicăfoarte prost) - şi să ne apucăm să învăţăm istori a poporului lui Israel. Personal, am toată admiraţia pentru uniidintre strănepoţii autorilor Vechiului Testament , şi le studiez istoria, ca şi pe a tuturor neamurilor de pe planetaPământ - dar asta pentru că vreau eu - iar nu pentru că mi-o impune cineva. Dar, în cazul elevilor de liceu,care nu mai ştiu, în zilele noastre, cine a fost Ştefan cel Mare - nu e o prioritate, în nici un caz, ceva despreistoria altor neamuri - ci este prioritară istoria propriului lor neam, întru care s -au născut, şi a propriilor lorstrămoşi, care i-au făcut , vor-nu vor, legatari testamentari. Uniunea Europeană şi N.A.T.O. n -au căderea să nedezlege de credinţa faţă de strămoşii noştri, faţă de testamentele lor teribile: Testament pentru Bucovina şiŢinutul Herţa, Testament pentru Basarabia, Testament pentru Ardeal, Testament pentru toate pământurileromâneşti şi pentru toţi românii fideli şi jertfitori neamului lor, Testament pentru Sfânta Limbă Românească,Testament pentru Legea Strămoşească Ortodoxă…şi câte alte te stamente, la fel de sfinte şi absolut prioritare. Căguvernanţii noştri trecători, de azi, sunt iresponsabili ori trădători - asta n-are importanţă, pentru aceste

20

testamente: DUMNEZEU şi ISTORIA îi vor judeca - dar ne vor judeca, în primul rând, pe n oi, ca NEAMCARE NU ŞI-A FĂCUT MISIUNEA DUMNEZEIASCĂ, PE PĂMÂNT!!!De câţiva ani, din pricina unor cedări morale inadmisibile, ale guvernanţilor noştri, ne -am procopsit cu“controlori mondiali” ai istoriei românilor - care taie şi spânzură, în paginile c ronicii neamului nostru,afirmând că românii ar fi răspunzători(mai ceva decât germanii) de “Holocaust”. Şi să scoatem din manuale, şidin locurile publice, şi din memoria noastră - personaje ale istoriei noastre(ex.: Ion Antonescu). Nimeni n -aredreptul să atenteze la spiritul nostru şi la memoria noastră istorică. Cei care vor să spele creierele românilor -nu vor avea succes - cum, se pare, n-au avut nici măcar cu poporul german, pe care l -au infectat, timp de 60de ani, cu autoculpabilizarea. Ro mânii au ocrotit evrei, nu i-au predat lui Hitler. Subsemnatul, ca bucovinean( în Bucovina au fost cei mai mulţi evrei, în perioada interbelică), pot da mărturie, în acest sens. Evreii trimişi laBug, de Ion Antonescu, au fost feriţi, astfel, de “trenu rile morţii”(trenurile germane, care duceau evrei înzona germană, la Auschwitz, Dachau, Büchenwald, Treblinka, Birkenau etc. - unde s-a murit în masă ; cum?Asta încă este în discuţie). Dar au existat, în Bucovina de Sud, sute şi mii de familii de evrei care au stat bine-mersi, alături de români, suportând, împreună, vicisitudinile unui război pe care nu l -au pornit românii. (Evreiidin România, sau emigraţi din România, s -ar cuveni să caute şi să descopere mormântul lui Antonescu, pentrua-l săruta, neam de neamul lor - iar nu să uneltească, pe la tot felul de foruri mondiale, pentru a întinamemoria Mareşalului).Mai mult, însă: părinţii , bunicii, con -orăşenii mei - toţi mi-au mărturisit că, omulţime dintre evreii, aşa -zis”dispăruţi” peste Bug, s-au întors, teferi-sănătoşi, călare pe tancurilesovietice, şi au început să taie şi să spânzure (la propriu!!!), în România, ca anchetatori ai Securităţiiromâneşti, în numele puterii comuniste, instaurate de Stalin, cu tunul, la noi, după 23 august 1944.Pentru care motiv, oare, domnule Athanasiu, nu -i întrebaţi pe stăpânii dumneavoastră (cei care v -au ordonat săintroduceţi, în manualele liceenilor români, “Holocaustul”), de ce nu sunt culpabilizaţi ungurii, care i-aupredat pe evrei lui Hitler, atât pe cei din Ungaria, cât şi pe cei din Nordul Ardealului, luat cu hapca de laRomânia, prin Dictatul de la Viena, în 1940? Vă răspund tot eu, în locul lor ( pentru că zadarnic aş aştepta săcatadicsească ei să vă răspundă dumneavoastră, iar dumneavoastră să catadicsiţi a -mi răspunde mie): pentru căungurii ar urla ca din gură de şarpe, prin “diaspora” lor şi prin infiltraţii lor din Senatul american (Tom Lantoset ejusdem farinae…). Căci ungurii nu au doar demnitate, ci au , mai ales, un tupeu fantastic, şi -şi ştiu, şi-şiapără interesul naţional ( cum n -au făcut-o şi nu vor face-o guvernaţii români niciodată). Ba o fac chiarenervant şi revoltător de bine şi eficient(pentru ei), călcând în picioare orice adevăr istoric, care nu le convine.Or, guvernanţii români , deşi nu au de apărat minciuna, ca ungurii - nu sunt în stare să apere nici măcar celmai evident şi curat adevăr. Şi uite aşa se face că şi adevărul, şi românul, umblă mereu cu capul spart…În definitiv, care “Holocaust”, în România, stimate domn? Şi de unde până unde evreii au avut, în istorie, partede mai multe nedreptăţi, şi pierderi uma ne, şi persecuţii (în condiţii de inocenţă absolută a lor…?!) etc., decâtoricare alt popor terestru - încât ar merita ca toată lumea sublunară să le înveţe istoria pe de rost? De ce nu-iobligăm noi, românii, pe toţi europenii de vest şi de est, şi pe americani - să ne înveţe istoria noastră,românească - învăţându-şi, astfel, propriile trădări milenare ? Ţările române au fost trădate şi au pierdutoceane de sânge (OCEANE, domnule ministru al Educaţiei !) din pricina trădării - atât în întreg Evul Mediu,când au fost lăsate singure, în faţa asaltului musulman asupra Europei - cât şi în ultimul război mondial, cândzadarnică a fost rezistenţa din munţii României (şi din câmpie…) - căci toată lumea “civilizată”(anglo -americanii, în primul rând) făcea urechea toacă, şi ne lăsa pe mâna măcelarului Stalin, şi a acoliţilor săi dinRomânia. Haideţi să impunem lumii întregi nu ”Holocaustul”evreiesc (discutabil), ci genocidul REAL dinRomânia!(Dar nu, noi suntem nişte mimoze tare pudice, când e vorba d e interesul nostru naţional…Nu cumvasă ne înjure careva de la Strasbourg:”Băi, naţionalistule!” E mult mai rău decât dacă ne -ar spune:”Băi,criminalule în serie!”…Vom da, în bucăţi, toată ţara, ne vom pune sufletele pe tavă, dăruindu -le cui le vrea şicui nu - de frică să nu fim bănuiţi, Doamne fereşte, că ne iubim neamul, că ţinem la ţara noastră…).De ce nu “Holocaustul”evreiesc (neapărat, cu majusculă!!!) ? Pentru că nici evreii nu prea ştiu ce vorbesc, cândpretind, şi acum, după 60 de ani, cu pumnu l sus, să li se recunoască statutul de “victime unice” mondiale, şi de“victime ale holocaustului”. Holos=întreg, haustos=de ars ( grec.). Deci, “ardere în întregime” - termen luatde la obiceiul vechilor evrei, de a arde jertfele de la altare, în întregi me. Noi, românii, n-am ars decâtlumânări către Dumnezeu - n-am ars nici un evreu (există, însă, ROMÂNI arşi de vii, în războaiele, dar şiîn “păcile” mondiale, ba chiar în crematoriile bucureştene, în care N -AU ARS EVREI - decât dacă familiilelor cereau asta, conform ritualului mozaic). De Holocaust ar trebui să se plângă (singurii din lume - fără să-imai punem la socoteală pe vietnamezii arşi cu napalm, în anii '60 -'70, pe irakienii şi sârbii iradiaţi în anii '99 -2003 etc.) JAPONEZII - care au fost arşi DE VII în întregime, la Hiroshima şi Nagasaki, prin ordinulcriminal al preşedintelui american Harry S. Truman (lansarea primelor bombe atomice) - de le-aurămas doar umbrele “fotografiate”, pe pereţii caselor!!!

21

Dar , oare, germanii au “ar s în întregime” evrei (camerele de gazare etc.)? Subsemnatul nu se poate pronunţa -dar, în lume, încă nu s-a sfârşit disputa, pe această temă. Evreul Roger Garaudy şi ai lui susţin(cu argumentecare pun pe gânduri) că NU. Şi iată ce adaugă:”Mitul holoc austului era profitabil pentru toată lumea: a vorbidespre<<cel mai mare genocid din istorie>> însemna, pentru colonialiştii occidentali, să facă uitate propriile lorcrime: decimarea indienilor din America şi traficul de sclavi africani - iar pentru Stalin, trecerea cu buretelepeste represiunile sale sălbatice. Pentru conducătorii anglo -americani, după masacrul de la Dresda, din 13februarie 1945, care a făcut să piară, în flăcările bombelor cu fosfor, în câteva ore, 200.000 de civili, fără nici oraţiune militară, deoarece armata germană bătea în retragere pe întreg frontul de Est, în faţa ofensiveifulgerătoare a sovieticilor(…) . Martiriul evreilor devenea astfel ireductibil la oricare altul: prin caracterul săusacru, el era integrat în planul divin, precum Crucificarea lui Iisus în teologia creştină, inaugurând astfel o nouăepocă. Ceea ce va permite unui rabin să spună: <<Crearea statului lui Israel este răspunsul lui Dumnezeu laholocaust.>>”(cf. Roger Garaudy, Miturile fondatoare ale politicii isr aeliene, Ed. Alma Tip, 1998).Evreul JeanGabriel Cohn-Bendit scrie:”Să luptăm pentru a fi distruse aceste camere de gazare ce sunt arătateturiştilor în lagăre, unde acum se ştie că nu au existat niciodată, deoarece ne asumăm riscul de a nu mai ficrezuţi nici despre ceea ce suntem siguri ”. Scriitorul şi politologul evreu Norman G. Finkelstein (cf.Industria Holocaustului , Samizdat, 2000) îi acuză pe conaţionalii săi că speculează tema “holocaustului”, pentrua trage foloase băneşti uriaşe, şantajând statel e lumii - şi pentru a obţine reclamă gratuită(şi agresivă) - pespinarea unor bieţi morţi şi chinuiţi, din trecut. Americanul Thomas Nelson, în The puritans of Massachusetts,Judaism, vol.XVI, nr. 2, 1967, scrie, negru pe alb: ”Forţa pumnului evreu, as tăzi, vine de la mănuşa de oţelamericană, care îl acoperă, şi de la dolarii cu care este căptuşită(…). Statul israelian nu poate fi format decâtdupă un breviar al urii, drept unică motivaţie a tineretului său, a armatei sale, a întregului său popor(…).Armata israeliană invadează Libanul şi omoară acolo mii de oameni:operaţiunea se numeşte: PACE ÎNGALILEEA!!!(…) În Israel, pentru a convinge că Palestina era un <<deşert>> înainte de înfiinţarea statuluiIsrael, sute de sate (palestiniene) au fost rase de pe faţa pământului cu buldozerul, cu casele şi acareturile lor, cucimitirele şi mormintele lor(…)”.Şi când înşişi evreii se ceartă astfel , şi când americanii, “pajii” lor, se exprimă astfel - în ce viermuială (deinterese meschine, de crimă şi mişe lie, dospită şi colcăitoare) voiţi să -i implicaţi pe copiii noştri, domnuleMinistru Alexandru Athanasiu - făcându-i părtaşi la …cum să-i spunem, pentru a nu intra sub incidenţa “legiiNăstase”? Lăsaţi-ne cu MANUALUL nostru de Istorie(pe care, din păcat e, încă nu-l avem, “graţie” manualeloralternative şi ideologiei globaliste care le -a creat) - lăsaţi-ne, vă rugăm din suflet, doar cu istoria noastră, depopor “sărac şi cinstit”…Şi nefericit - dar, măcar, nu poltron şi demagog.Notă: Aflăm, în ultimul moment, că “Ion Iliescu a înfinţat o comisie patronată de Elis Wiesel, pentru studiereaholocaustului din România”, preşedintele adăugând: “Nu trebuie să se treacă cu vederea realitatea că mulţiromâni au acţionat, la vremea respectivă, pentru salvarea populaţiei evreieşti din România”( Adevărul, joi, 23octombrie 2003). Bun: aşteptaţi măcar, vă rugăm, domnule Ministru, rezultatele cercetărilor acestei comisii( subrezerva că va fi foarte puţin probabilă o muncă, în cadrul respectivei comisii, ferită de subiectivism şi presiunieconomico-politice asupra României…).

prof. dr. ADRIAN BOTEZ***istoria mărturisitoare

DIMITRIE CANTEMIR ŞIOPERA SA, ÎN VIZIUNEA LUI

CONSTATIN NOICAOpera de înaltă erudiţie a lui DIMITRIE CANTEMIR

(1673-1723) reprezintă încununarea curentului umanist românesc. Cărturarcaracterizat în diverse moduri - ilustru reprezentant al umanismuluirenascentist, cel mai de seamă cărturar al perioadei de trecere de la EvulMediu la Modernitate, primul savant român de talie europeană ş.a.m.d -Cantemir aminteşte de corifeii Renaşterii, atât prin multilateralitateapreocupărilor culturale(istoric, geograf, etnograf, orienta list, filosof, scriitor şicompozitor), cât şi prin sinteza dintre creatorul de cultură şi omul de acţiune.

22

“Dimitrie Cantemir se înalţă pe treptele unei evoluţii pluriseculare, reunind în formaţia sa intelectuală şi înaspiraţiile creatoare caracterele, t endinţele şi direcţiile dezvoltării întregii culturi româneşti de până la el” -scrie G. Ivaşcu în a sa Istorie a literaturii române . “Sinteză genială, Cantemir este anticipaţia, nu mai puţinextraordinară, a destinelor universalităţii pentru care opera şi geniul său i-au servit de legitimare şisimbol.”[1]El”se situează nu numai la cumpănă de epoci şi culturi - între feudalism şi epoca premodernă, întrecultura religioasă şi cea occidentală, europeană, de stiluri culturale şi de organizare politică - între umanismulrenascentist şi umanismul baroc, între filosofia (şi practica) poliică a fărâmiţării feudale şi cea a unei monarhiiputernice, ereditare, care să asigure stabilitatea politică a ţării şi desfăşurarea eficientă a activităţilor economice,dezvoltarea culturii naţionale în context universal.”[2]În prezenta expunere, vom încerca să ilustrăm viziunea lui Constantin Noica asupra coordonatelor şi destinuluispiritual ale acestei personalităţi situate la hotarul dintre medievismul şi premodernismu l cultural românesc.Ilustrând “coborârea românească în istorie şi păstrarea viziunii(…) statice a desfăşurării istoriei noastre”[3],Noica alege trei momente culturale de culme: unul din secolul al XVI -lea, altul din cel de-al XVIII-lea secol, şial treilea din sec. XX: “În primul exemplu, se va vedea ce se petrece într -o conştiinţă orientată spre absolut,unde precumpăneşte eternul. În cealaltă, va ieşi la iveală criza şi nemulţumirea cu sine, pe care o trezeşte, înaceeaşi conştiinţă, precumpănirea cara cterului istoric. Iar cel de-al treilea moment cultural, cel de azi, încearcăsă aducă o împăcare între planul eternităţii şi cel al istoricităţii româneşti, dar sfârşeşte prin a fi o afirmaţie deluptă pentru valorile vii ale culturii. Momentele sunt repr ezentate de: Neagoe Basarab, pentru sec. al XVI -lea,Dimitrie Cantemir, pentru sec. al XVIII -lea, şi gânditorul Lucian Blaga, pentru ziua de azi.”[4]Potrivit consideraţiilor formulate de către Noica, domnitorul muntean Neagoe Basarab a reprezentat momentu listoric; odată însă cu Dimitie Cantemir, “conştiinţa românească câştigă înţelesul şi gustul lumescului, încercândsă iasă din plasa eternităţii , în care părea prinsă. Dar, odată cu apariţia înţelesului vieţii proprii a omului,conflictul dintre cele două planuri se reliefează. Iar atunci, faptul istoric e cel care primează, iar tot ce e atribuitlumii contemplative, tot ce e sterilizat, împuţinat în puterile sale creatoare de obsesia către cele veşnice, apareîntr-o lumină nesatisfăcătoare. Când ia cunoş tinţă de sine, sub impulsul evadării în planul istoric, conştiinţaromânească e nemulţumită de sine. Aşa va fi la Dimitrie Cantemir, şi e una din cele mai izbitoare trăsături,pentru o eventuală istorie a vieţii spirituale româneşti, faptul că, odată cu Ca ntemir, începe şi spiritul de critică.Nu spiritul critic, care funcţionează paralel cu activitatea creatoare, corectând -o, ci nemulţumirea faţă de sine,nemulţumirea că eşti aşa cum eşti; nemulţumirea aceasta care şi astăzi însufleţeşte multe cugete român eşti,incapabile să împace ceea ce simt cu ceea ce vor să devină. Cantemir e primul fenomen de criză dinspiritualitatea românească, până atunci echilibrată şi împăcată, nu mulţumită cu sine, dar împăcată cu ceea ce i -afost dat să fie.”[5]Vorbind despre spaţiul unde Cantemir şi -a format şi desăvârşit profilul spiritual, Noica afirmă, fără putinţă detăgadă, că “în Constantinopol avea să găsească domnitorul nostru izvoarele culturii apusene”[6], căci în Rusia,“barbară încă, a lui Petru cel Mare, e limpede că nu-şi putea face pregătirea sa culturală(…). Despre Rusia edestul să spunem că-şi începe istoria literară cu Antioh Cantemir, fiul -poet al lui Dimitrie.”[7]LaConstantinopol redactează Cantemir lucrările filosofice: Divanul, sau gâlceava înţeleptului cu lumea, saugiudeţul sufletului cu trupul, Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago şi Compendiolum universae logicesinstitutionis - şi de aceea s-a putut afirma cu îndreptăţire că “a studia pe Dimitrie Cantemir înseamnă a refacestarea Europei ştiinţifice de la începutul sec. al XVIII -lea”.[8]Analizând opera cărturarului moldovean, Noica evidenţiază şi critica adresată de Cantemir spiritualităţiiromâneşti şi aflată în lucrarea Descriptio Moldaviae : “Dar de ce îşi mustră Cantemir neamul într -o cartedestinată exclusiv străinilor(…)?<<Din obiectivitate>>, spune Cantemir. Dragostea de patrie l -ar îndemna să-şilaude neamul, dar dragostea de adevăr îl îndeamnă să -i arate pe faţă greşelile. Din setea de a fi obiectiv înjudecata asupra neamului său, C antemir sfârşeşte chiar la excese. În orice caz, în aceeaşi carte în care vorbeştecu căldură despre nobila origine a românilor , sau despre însuşirile hotărâte, cum ar fi cea de bravură, în aceeaşicarte în care pledează, parcă, pentru români - Cantemir se grăbeşte, fără temei, adesea, să -i şi critice. E cevainconsistent, e o lipsă de armonie în sufletul său înstrăinat. Inima, elanurile lirice ale gândului, îl îndreaptă spreînţelegerea ţării sale aşa cum este, spre justificarea stării ei de inferiorita te; conştiinţa lui de european, însă, îlface rigid şi neînduplecat cu păcate ale căror resorturi adânci nu le mai vede. Cantemir decretează: cu excepţiareligiei dreptcredincioase şi a ospitalităţii, abia mai găsim ceva ce ar putea merita laudă, la români . Aroganţă şimândrie, spirit de ceartă, dar şi concilianţă peste măsură, îndemn spre viaţă uşoară, nici mânie, dar nici prietenielungă, curaj deosebit de mare la începutul bătăliei, apoi tot mai puţin, inconstanţă, spirit excesiv de tiranicuneori, excesiv de blând alteori, sunt câteva trăsături pe care vrea Cantemir să le vadă în firea românului.Compatrioţii săi nu sunt amatori de litere, ba chiar le urăsc, spune Cantemir - uitând că ruşii erau şi mairefractari decât românii, mult încercaţi de soartă . <<Şi cred că oamenii învăţaţi îşi pierd mintea>>, constată

23

cărturarul acesta, care a publicat în română o singură lucrare, filosofico -religioasă, de tinereţe, fără să aibă,fireşte, vreun ecou[n.n.C.M:este vorba de Divanul]. Că Imperiul Otoman, spune el, atât de straşnic, n-a pututsupune un popor<<atât de incult şi de neputincios>>, ţine doar de providenţa divină. Şi totuşi, constatăCantemir, neamul românesc a ştiut să -şi conserve totdeauna neatinse legile sale civile şi cele bisericeşti -pentru ca, ceva mai jos, în acelaşi capitol, să spună că românul nu se prea ţine nici de cele dumnezeieşti. Iarcând întâlneşte curaj la români, ştiţi ce spune? Fatalismul e cel ce le dă curaj!”[9]Noica nu acceptă, însă, în totalitate, concluziile la care ajunge Ca ntemir, şi caută sursa din care provinafirmeţiile cantemiriene:”Atâtea porniri nu se explică numai prin excesul ce obiectivitate în care cade, faţă destrăini, Cantemir. Explicaţia e şi mai adâncă şi o avea dintru început. Cantemir judecă după categorii e tice, carenu sunt sau nu erau ale neamului românesc. Cantemir judecă după setea de cunoaştere şi adevăr a apuseanului,sete care iarăşi nu însufleţea neamul românesc(...). Cantemir ar fi voit pentru neamul său o ieşire din istorie.Dar, dinainte încă de a-l vedea pornit pe căile devenirii şi ale împlinirii istorice, el îl judecă din perspectiva unorcriterii care nu-şi găsesc locul aici. Câtă nedreptate se făcea astfel neamului românesc, nu ne interesează nici deastă dată. E semnificativ însă faptul că ne dreptatea vine de la un român, care iese din cadrul anistoric al vieţiiromâneşti, spre a fixa, cel dintâi, termenii conflictului dintre ceea ce este etern şi ceea ce trebuie să fie istoric înneamul românesc.”[10]Şi concluzionează Noica:”Conflictul e şi cel de astăzi. Şi astfel, cu perspectiva de veşnicie a lui Neagoe Basarabdin sec. al XVI-lea şi nemulţumirea de om al istoriei, care -l însufleţea pe Cantemir la începutul sec. al XVIII -lea, avem cei doi termeni ai unei drame, care dă încă sens viu frământ ării noastre româneşti.[11] *În continuare, vom evidenţia viziunea lui Noica despre “cercetarea în cuvânt” întreprinsă de Cantemir. Astfel,pentru a traduce “cele 5 glasuri ale lui Porfirie”, cunoscuţii termeni din lucrarea Isagora, noi spunem astăzi:“gen”, “specie”, “diferenţă”, “propriu”, “accident”. Cantemir spunea, în limba română, sub forma unor termeniechivalenţi: “neamul”, “chipul”, “deosebirea”, “hârişiia”, “tâmplarea”. Iar atunci când nu găsea termeniechivalenţi în limba vorbită, îşi lua libertatea să creeze cuvinte noi, regândind, astfel, conceptele respective,Cantemir făcând şi prima încercare sistematică de creare a unei terminologii filosofice româneşti.[12] Despr e 3astfel de cuvinte vorbeşte Noica:”ceinţă”, “câtinţă”, “feldeinţă”: “Ele nu sună poate bine şi n -aveau sorţi sărămână, dar ceva în felul lor de -a se întruchipa ar putea să ne folosească, încă. Sunt tocmai cele ce vin în urma“glasurilor” amintite, şi e le vor să redea primele 3 categorii aristotelice: substanţă, cantitate, calitate.”[13]Mai departe, Noica explică mecanismul formării acestor cuvinte:” Luate aşa, izolat, cuvintele sunt nişteciudăţenii lingvistice şi atâta tot. (Toţi marii oameni de cultu ră au pus în joc, fără succes, câteva din acestea: unHaşdeu, un Iorga). Dar puse laolaltă, ele spun cu totul altceva. Nu sunt 3 cuvinte, ci sunt: o mentalitatefilosofică şi o lecţie.”[14]Grigore Tocilescu, desemnat de Academia Română în 1877 să copieze lucrările inedite ale lui Cantemir, aflateîn fondul de manuscrise al Academiei din Moscova, indică diverse locuri în scrierile cantemiriene, în care,pentru categoriile logicii, el utilizează:”ceinţă” - pentru”ce este”, “câtinţă” - pentru “cât este” şi “fe ldeinţă” –pentru”ce fel este”.“Atunci înţelegi:Cantemir încearcă să traducă în adânc, în fiinţa lor, categoriile lui Aristotel, reînfiinţându -le şiîn limba română. El înţelege - ceea ce nu se mai observă întotdeauna - că, în cele 10 categorii aristo telice, zacîntrebările cugetului. Conceptele cele mai generale ale cugetului nu sunt altceva decât întrebările luifundamentale: ce este? cât de mare? unde este? când este? Atunci, în traducerea acestor categorii (<<zece formesub carile Aristotel toate f iinţele lucrurilor cuprinde>>, defineşte Cantemir) trebuie să cauţi a păstra tocmaiamintirea întrebării, ce apare deschis ca întrebare în aproape toate categoriile aristotelice elineşti.”[15]Vom mai stărui asupra comentariile lui Noica, referitoare la le xicul cantemirian. Astfel, într -un articol publicatîn revista Steaua, Noica scrie: “În zelul său de om cultivat, ce dorea săltarea bruscă a limbii sale, până la<<subţirimea celei greceşti>>, cum spunea Tocilescu, acum un veac, cercetându -i manuscrisele - Cantemir s-apornit asupra limbii româneşti, a asuprit -o, iar asupririle sale, spre a vorbi în limba sa şi a celor mai vechi - nuau reuşit să <<pedepsească>> îndeajuns limba noastră, adică nu au educat -o.”[16]“În acel ceas de cumpănă al limbii, înce rcarea lui Cantemir, chiar nereuşită, de -a îmbogăţi limba cu vocabule şiforme noi poate fi mai instructivă, sub unele raporturi, decât îmbogăţirea neştiută a limbii. Aşa cum înţelegi unom şi prin ce nu poate fi el, înţelegi mai bine o limbă prin ceea ce nu poate primi ea. În istoria culturii noastre,Cantemir pare a fi luat asupra -şi sarcina de-a duce până la limită lucrurile limbii.”[17] Continuă Noica, înaceeaşi notă:”Cantemir scrie într -un ceas când nu era numai nevoie de cuvinte noi; era un ceas când cuvintelevechi se mai puteau mlădia. Când fierul limbii este încă roşu, el se poate îndoi. Dacă însă nu ajungi cu gândulîndărăt la acel ceas, în care se ferecau lucrurile limbii, atunci limba ţi -e moartă şi gândul asupră-i e mort.

24

Pentru Cantemir, nici gândul, nici limba nu erau moarte. De aceea, el le vede chinuindu -se şi le chinuie, larândul său. I s-a reproşat ( spre a vorbi acum de sinteză) topica, uneori <<neromânească>>, a frazei, prinaşezarea verbului la sfârşitul propoziţiei(…). De ce această a supreală a limbii? Nu ştia Cantemir care e spiritullimbii româneşti?”[18]Dar, aşa cum recunoaşte Noica, “străduinţa lui Cantemir în a chinui fraza românească este ea însăşi olecţie”[19] , şi ne îndeamnă “să -i înţelegem şi primi, pe cât se poate, cearta şi asupreala. Nu pentru că eraprincipe, dar pentru că , învăţat fiind pe cât era, a luat asupră -şi soarta de-a fi român din estul Carpaţilor şi ne -amutat în Europa.”[20]Opera cantemiriană”încununează acea epocă de gestaţie a spiritului modern, de împlet ire a inovaţiei cu tradiţia,care a fost umanismul românesc. La contradicţiile unei epoci de tranziţie, se adaugă contradicţiile spirituluimobil al lui Cantemir, care a trecut prin diverse ipostaze, a încercat diverse maniere, şi -a schimbat preocupările.De la tânărul autor al unor opere literar -religioase, sau filosofice-teologice, ca Divanul, sau Sacrosanctae - lasavantul de factură europeană - există, incontestabil, o evoluţie.”[21]Nu putem încheia expunerea noastră altcumva, decât cu dizertaţia lui Noica despre “modelul Cantemir încultura noastră”: “Într-un ceas istoric al sinelui înnebunit”, cum spun indienii, când unii dintre europenii ceimari şi măsuraţi trăiesc sub spaima anului 2000(Clubul de la Roma) şi alţii sub delirul erei răgazurilor (doarceva ca fotosinteza, şi omul ar deveni, dintr -odată, <<fiu al soarelui>>, înmulţindu -se, trăind oricât şi roind înspaţiu oricât), este loc şi pentru posibilul românesc, sub semnul lui Cantemir, sub semnul structurilor în lemndin Maramureş, sau sub semnul lui<<ar fi să fie>>, din cugetul şi vorbirea noastră.”[22]

Note bibliografice1-Din bogata literatură critică , referitoare la opera lui D. Cantemir, pot fi reţinute următoarele lucrări: G.PASCU, Viaţa şi operele lui Dimitrie Cantemir , Buc., 1924; ŞT. CIOBANU, Dimitrie Cantemir în Rusia , Buc.,1925; I. MINEA, Despre Dimitrie Cantemir. Omul, scriitorul, domnitorul , Iaşi, 1926; N. IORGA, DespreDimitrie Cantemir, Vălenii de Munte, 1935;N. BAGDASAR, Filosofia românească, de la origini până astăzi ,Buc., 1941(cap. Dimitrie Cantemir); P.P. PANAITESCU, Dimitrie Cantemir.Viaţa şi opera , Buc., 1958; C.MĂCIUCĂ, Dimitrie Cantemir, Buc., 1962; D. BĂDĂRĂU, Filosofia lui Dimitrie Cantemir, Buc., 1964; ŞT.GIOSU, Limba lui Dimitrie Cantemir , Buc., 1973; I.D.LĂUDAT, Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera , Iaşi, 1973;“Secolul XX”, XI-XII, 1973(număr omagial); ***300 de ani de la naşterea lui Dimitrie Cantemir , Buc., 1974;Dimitrie Cantemir interpretat de… - antologie de S.C. DUMITRESCU, Buc., 1974; GH. AL. CAZAN , Istoriafilosofiei româneşti, Buc., 1984(cap. D. Cantemir); P. VAIDA, Dimitrie Cantemir, în Istoria filosofieiromâneşti, I, Buc., 1985; G. CĂLINESCU , Istoria literaturii române , de la origini până în prezent (cap.D.Cantemir:filosof şi romancier ), Buc., 1986; EC. ŢARĂLUNGĂ, Dimitrie Cantemir. Contribuţii documentarela un portret, Buc., 1989;2-Ediţii ale operei lui D. Cantemir: Operele principelui Dimitrie Cantemir , publicate de Academia Română, I -VIII, 1872-1901; Istoria Imperiului Otoman. Creşterea şi scă derea lui. - trad. rom. de dr. Ios. Hodosiu, I -II,Buc., 1876; Hronicul vechimei a Romano -Moldo-Vlahilor, publicat de Gr. G. Tocilescu, Buc., 1901;Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago , mss. lat. 76 al Bibliotecii Academiei, publicată sub titlulMetafizica, trad. după originalul latin de N. Locusteanu, cu o prefaţă de Em C. Grigoraş, Buc., 1928;Monarchiarum phisyca examinatio , text stabilit şi tradus de I. Sulea -Firu, în “Studii şi cercetăribibliografice”,V,1962; Istoria ieroglifică , ed. îngrijită şi studiu introd. De P.P.Panaitescu şi Ion Verdeş, Buc.,1964-1965; Istoria ieroglifică , text stabilit şi glosar de St. Toma, prefaţă de V. Cândea, studiu introd. şi note deN. Stoicescu (Opere complete, IV), Buc., 1973; Cartea ştiinţei muzicii , trad. text turc şi studiu introd. de Eug.Popescu-Judetz, Buc., 1973;Descriptio Moldaviae – Descrierea Moldovei(ed. bilingvă, trad. după originalullatin de Gh. Guţu, introd. De N. Holban, comentariu istoric de N. Stoicescu), Buc., 1973; Locuri obscure încatehismul unui anonim, trad. şi comentariu de prof. T. Bodogae, în B.O.R., IX -X, 1973; Viaţa lui ConstantinCantemir, text stabilit şi tradus de R. Albala, introd. de C.C. Giurescu, Buc., 1973; *** Historian of South EastEuropean and Oriental Civilisations , extracts from The History of the Ottoman Empire , edited by Al. Duţu andP. Cernovodeanu, Buc., 1973; Divanul, ed. îngrijită, studiu introd. şi comentarii de V. Cândea, text grec. deM.Marinescu-Himu(Opere complete, I, ed. critică publicată sub îngrijirea lui V . Cândea), Buc., 1974; Sistemulsau întocmirea religiei muhammedane , trad. , studiu introd. şi comentarii de V. Cândea, Buc., 1977 ; De antiquiset hodiernis Moldaviae nominibus şi Historia Moldo -Vlachica, ed. Critică, trad., introd., note şi indici deD.Sluşanschi(Opere complete, IX, tom I), Buc., 1983.3-G. IVAŞCU, Ist. lit. rom., I, Buc., 1969, p. 242.4-AL TĂNASE, O ist. umanistă a culturii române , II, Iaşi, 1995, p. 253.5-C. NOICA, Pagini despre sufletul românesc , Buc., 1991, p. 11.

25

6-Ibidem, p. 11-12.7-Ibidem, pp. 18-19.8-Ibidem, p. 19.9-Ibidem.10-Ibidem, p. 21.11-Ibidem, pp. 23-25.12-Ibidem, pp. 25-26.13-Ibidem, p. 26.14-ŞT. GIOSU, Limba lui Dim. Cantemir , Buc., 1973.15-C. NOICA, Cuvânt împreună despre rostirea românească , Buc., 1966, p. 110.16. Ibidem.17-Ibidem, pp. 110-111.18-Idem, Istoricitate şi eternitate. Repere pentru o istorie a culturii româneşti , V-VI, Buc., 1989, pp. 62-63(vezi şi Steaua, an XXIV-1973, XXIX, pp. 7-8).19.Ibidem, p. 64.20-Ibidem, p. 6621-Ibidem, p.67.22-Ibidem.23-P.Vaida, Dimitrie Cantemir, în Ist. filosofiei rom., I, Buc., 1985, p. 222.24-C. NOICA, Modelul Cantemir în cultura noastră, sau Memoriu către Cel de Sus asupra situaţiei spirituluiîn cele trei ţări româneşti , în Viaţa Rom., an LXXXVIII, 1993, pp. 16 -17.

prof. CĂTĂLIN MOCANU***

calea, adevărul şi viaţa

MEDITAŢII ASUPRA SFINTEI CRUCIStau îngenuncheată, sub bolţile blând arcuite a le bisericii din sat. Stau în faţaiconostasului - şi a crucii de aur, de deasupra porţilor împărăteşti, ale altarului. Cu2.000 de ani în urmă, pe o cruce neagră, butucănoasă, oribilă, de lemn, era răstignitMântuitorul Hristos. Şi sângele lui de foc a c urs pe această cruce - şi de pe braţelede lemn, sângele de lumină orbitoare al Dumnezeului -Hristos şi-a luat zbor devifor , peste lumea întreagă, arzând păcatele omenirii, păstrând, peste veacuri,nestins focul în care ard, deopotrivă, Păcatul şi Moar tea.Spunea cineva: “Pe vremea lui Hristos şi a apostolilor şi martirilor - erau blide de

lemn şi suflete de aur. Acum, sunt blide de aur şi suflete de lemn.” De tinichea. Credinţa, care “cu moarte premoarte” calcă - a slăbit. Degeaba crucea altarulu i e de aur - căci mulţi dintre noi, tinerii, o privim doar şispunem:”Mda, e drăguţă. Dar prea simplă - ar trebui o formă mai complicată, uşchită, fistichie, conformă cuestetica modernă…Ortodoxia trebuie să fie în pas cu vremurile şi cerinţele contemp oraneităţii.” Nu: CruceaSfântă a Ortodoxiei e ceea ce este Hristos. Aşa cum Hristos nu poate fi nici modern, nici nemodern, ciHRISTOS CEL VEŞNIC DUMNEZEU - tot aşa, crucea nu poate fi nici modernă, nici nemodernă, ci, sfinţităde sângele mântuitor, e Sfânta Cruce întru vecie, prin care ne dobândim, fiecare şi toţi laolaltă, Mântuirea.Închină-te, cutremurat de emoţie, omule creştin, când treci prin faţa Sfintei Cruci, cea de pe Biserică, ori de latroiţa răscrucii de drum…Căci nu se ştie ce drum ţi -a hărăzit Dumnezeu: fii pregătit, în orice clipă, să apari înfaţa Judeţului Dumnezeiesc şi Înfricoşător. “Dacă ne -am gândi, în fiecare zi, că acea zi e ultima a vieţii noastre,am fi mai buni.” În faţa Judecăţii lui Dumnezeu, singura apărare îţi este Crucea Răstignirii şi Mântuirii. Cruceazborului Învierii. Adu-ţi Crucea ta şi a lui Hristos, omule, în faţa Scaunului de Judecată al Tatălui - şi, prinvederea ei, Dumnezeu îţi va ierta ţie: căci îşi va recunoaşte Fiul, pe care, prin Crucea Sfântă, tu I -l oferi, cu toatepătimirile Lui, întru mântuirea omenirii. “Părinte veşnic, prin mâinile neprihănite ale Mariei şi prin InimaDumnezeiască a lui Hristos, îţi ofer pe Dumnezeiescul Tău Fiu de pe Cruce, răstignirea şi înălţarea Sa pe lemnulCrucii, rănile Sale de la mâini şi picioare şi cele trei izvoare de Sfânt sânge, izvorâte pentru noi - şi văzându-L

26

pe Fiul Tău, vezi-mă şi pre mine, păcătosul, prin Fiul Tău, ca Fiu al Tău! Îndură -te , Doamne al meu, şi , prinpatimile Fiului Tău Iisus, socoteşte -mă răscumpărat, pe mine şi pe toţi semenii mei păcătoşii! Sub semnulDumnezeieştii Cruci, arde şi spală, Tată al Meu, toate păcatele sufletelor noastre sărmane şi smerite, de Tine şide puterea Ta recunoscătoare! Amin.”

eleva VERONICA HUMINIUC , clasa a XI-a D

întrebările (şi răspunsurile) tinerilor creştiniLa întrebarea cu dublu conţinut, “Ce înseamnă pentru tine Sfânta Cruce şi cum simţi tu Sfâta Cruce?” - eleviiclasei a XI-a A au dat mai multe răspunsuri definitoare, decât de simţire. Dar nu lipsesc nici acestea din urmă.Să spicuim, cu atenţie, răspunsurile recepţionate, la ancheta revistei noastre. Toate răspunsurile date dovedesccă, în ciuda vremurilor cu “vânt de ateism” şi de prigoană a sufletelor, de către BANUL MAMONIC, tinerii, înmarea lor majoritate, nu şi -au pierdut bunul-simţ , dreapta măsură şi drepta credinţă. BÂRA FLORIN: “Înprimul rând, Sfânta Cruce este o sărbătoare în calendarul creştin, atât ortodox, cât şi c atolic. Sfânta Cruce esteun mijloc de apărare al omului, împotriva forţelor răului (demoni, farmece, strigoi etc.). Aceasta, pentrusfinţenia ei, pe care a căpătat -o, prin răstignirea lui Hristos pe ea. Pentru mine, Sfânta Cruce este o icoană pecare trebuie s-o port în suflet mereu(…). Simbolistica Crucii, în creştinism : Ea îmbrăţişează VALEAPLÂNGERII, unde suntem noi - Ea ne aminteşte să acţionăm, aici, în VALEA PLÂNGERII , avându-L exemplupe Fiul Domnului, lepădându -ne de păcat: <<Doamne Cel de Sus, iubit,/ Cruce-n mine ai zidit,/ Dar eu ampăcătuit!>> Crucea Domnului TREBUIE să ne amintescă de Răstignirea Domnului şi de viaţa Lui pe Pământ,El fiind un exemplu, neatins de nimeni, dar care trebuie să fie idealul de comportament al oricărui om .”MIRON GABRIEL-ADRIAN: “În timpul lui Cristos, moartea pe cruce era cea mai ruşinoasă pedeapsă. Prinmoartea Domnului nostru Isus Cristos, El a sfinţit şi a onorat acele bucăţi de lemn, care au devenit Sfânta Cruce.Din acel moment al morţii lui Isus, fiecare c reştin respectă această Cruce şi o poartă cu el şi în el mereu, saueste prezentă în orice casă creştinească. Prin Cruce se înţelege mântuirea revărsată asupra oamenilor. PrinCruce, mulţi se pot salva de păcat, redobândindu -şi calităţile şi iertarea lui Dumnezeu.”MUNTEANU MARIANALIN: “ Cruce se face, de obicei, atunci când ai nevoie de Dumnezeu, când simţi că cel rău te cuprinde. În sineata, încerci să lupţi - şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, scapi de diavol şi de ispitele sale(…). Majoritatea tinerilorfac Sfânta Cruce doar atunci când au nevoie de ajutor din partea lui Dumnezeu - dar cei de la sate fac crucechiar şi când pleacă la drum, chiar dacă se duc numai peste drum la magazin. Nu mai spun că, dacă merg cumaşina şi văd o troiţă pe marginea şose lei, nu trec pe lângă ea fără să se închine la Bunul Iisus Hristos.”BUCĂTARU MARIUS : “ Prin Sfânta Cruce, Hristos ne -a arătat cine este cu adevărat(…) Pentru mine, SfântaCruce înseamnă o mare bucurie a sufletului, pe care o întâmpin, de fiecare dată cân d merg la biserică. Defiecare dată, o primesc cu aceeaşi dragoste, acasă, pe drum, oriunde m -aş găsi.” ANTON VIOLETA : “Eu simtSfânta Cruce ca pe o minune lăsată de Dumnezeu, nouă, păcătoşilor. (…)Sfânta Cruce este “chipul” luiDumnezeu. Dumnezeu a trimis -o pentru noi şi pentru mântuirea păcatelor noastre. (…)Se spune că în ziuaSfintei Cruci se produc minuni, pe care le văd oamenii cu adevărată credinţă - şi li se arată, înainte de moarte,Iisus Hristos, cu Sfânta Cruce. Să slăvim Crucea şi să ne închin ăm Ei, poate aşa vom ieşi şi noi la lumină, vomavea o viaţă mai liniştită şi mai bună.(...) Asta nu înseamnă că ar trebui ca, fiecare om, să -şi atârne de gât ocruce mare cât toate zilele: degeaba porţi crucea cu tine, dacă nu ai încredere deplină, în Ea şi în Dumnezeu. Săai, întâi, Crucea în tine - apoi, poţi s-o pui şi la gât.Crucea este Hristos.” NICA BUCUR IONUŢ VIOREL :“Sfânta Cruce, pentru noi, este un drum pe care se arată puterea şi dragostea pe care a avut -o, pentru noi, IisusHristos.” DUMITRAŞCU BOGDAN: “De fiecare dată când privesc Sfânta Cruce, mi se trezesc în sufletsentimente de smerenie, milostivenie - şi, totodată, groază, pentru că ştiu că am păcătuit, şi Hristos a trebuit săse răstignească şi pentru mine. Ştiu că nu există păcat fă ră pedeapsă.Dar ştiu că mă pot mântui, prin CruceaSfântă.” DUMITRACHE MIHĂIŢĂ : “Dacă nu crezi în Dumnezeu, nu poţi să crezi nici în Sfânta Cruce. Şiinvers.”BICHINEŢ MĂDĂLINA :”Eu simt Sfânta Cruce ca pe un dar ceresc. Odată ce mi -am făcut SfântaCruce, mă simt mult mai aproape de Dumnezeu, protejată de Dumnezeu.” Şi iată un suflet de creştindreptcredincios, care a făcut cunoştinţă( împotrivindu -se cu succes) cu neoprotestantismul negator de sacralitatea Crucii lui Hristos - TRIF IONUŢ ALIN: “Deşi mulţi spun că nu e bine să se facă semnul Sfintei Cruci,pentru că, crucea, spun ei, este o unealtă de tortură , pe care Iisus Hristos şi -a jertfit viaţa, şi că, atunci când estefăcută, e ca şi cum I-ai spune că L-ai ucide din nou - eu însă cred că Sfânta Cruce purifică şi, cum se spune şiîn Biblie, alungă pe Satan. Ea simbolizează echilibrul între lumea de pe Pământ şi lumea de dincolo. OrizontalaSfintei Cruci adună oamenii, îi purifică şi îi trimite, prin verticală, în funcţie de faptele bune sau rele - spreCerul-Rai, sau spre Iad.”(Elevii clasei a XI-a A)

27

***pagina profesorului

ASTĂZI: EDUCAŢIA FIZICĂ: NECESITATE, SAUOBLIGAŢIE A ELEVILOR?

Educaţia fizică este o componentă esenţială a educaţiei generale. Ea se adresează tuturor indivizilor sănătoşi( darşi celor care au anumite deficienţe fizice şi/sau mentale), indiferent de vârstă, sex, ocuopaţie, credinţă religioasă,apartenenţă politică etc. Educaţia fizică are un preponderent caracter formativ, pregătind subiecţii pentru viaţă,pentru existenţa cotidiană, adresându-se cu precădere corpului uman (armonie, forţă), calităţilor motricenecesare unui randament crescut în muncă(viteză, forţă, îndemânare) şi, nu în ultimul rând, deprinderilormotrice din ramuri şi probe sportive (fotbal, atletism, gimnas tică, înot, schi etc).Componentă esenţială a vieţii, mişcarea şi, derivat din aceasta, exerciţiul fizic - se constituie într-un adevăratizvor de sănătate, practicarea acestor exerciţii recomandându -se din fragedă copilărie şi până la bătrâneţe.Realizată, iniţial, în cadrul familiei, sub supravegherea părinţilor, apoi la nivelul şcolii, în lecţiile de educaţiefizică, sau în activităţile extraşcolare - pregătirea fizică a elevilor este strâns corelată cu cea intelectuală,eficienţa procesului de instr uire fiind condiţionată de alternarea orelor de intensă solicitare intelectuală, cu celepractice - sub forma exerciţiului fizic. Efortul intelectual depus de elevi , datorită cerinţelor tot mai mari îndomeniul educaţional, precum şi gradul ridicat de c onfort al majorităţii tinerilor (timp liber, discoteci, baruri,Internet-café etc.) creează premizele unui mod de viaţă tot mai sedentar, al acestei categorii de indivizi.Cercetările au dus la concluzia că elevii care ştiu să îmbine, judicios, eforturile intelectuale, cu cele fizice - auindici funcţionali superiori, şi o capacitate sporită de aprofundare a cunoştinţelor predate la şcoală. Estedemonstrată, astfel, influenţa favorabilă a educaţiei fizice şi sportului aspra întăririi sănătăţii, dezvoltări i fiziceşi psihice armonioase, recreerii, destinderii celor care le practică, rolul acestor activităţi , ca elemente decompensaţie şi stimulare biologică, în efortul depus, zilnic, de elevi, la şcoală.Dar, practicarea educaţiei fizice şi sportului însea mnă, totodată, îmbunătăţirea progresivă a calităţilor fizice,învăţarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice de bază ( aruncare, săritură, mers, alergare) şi specificediferitelor ramuri de sport (handbal, gimnastică, atletism, fotbal), formarea caracte rului şi profilului moral aleelevilor, exprimate prin voinţă, curaj, spirit combativ, punctualitate şi disciplină, împletirea (şi chiarsubordonarea intereselor personale) cu cele ale colectivului din care face parte.Toate aceste atribute atestă faptul c ă educaţia fizică şi sportul sunt nu numai mijloace de întărire a sănătăţii, decreştere a capacităţii fizice şi intelectuale, de dezvoltare armonioasă, complexă, a elevilor - dar şi elementeconstitutive în formarea caracterelor, în educarea generală a tinerei generaţii.Lăsând deoparte antrenamentul sportiv, care se adresează unui grup restrâns de indivizi, ce îndeplinesc anumitecondiţii, pentru practicarea sportului de performanţă (de obicei, în cadrul cluburilor sportive şcolare) -Educaţia fizică - oră de curs - inclusă în planul de învăţământ la toate ciclurile (primar, gimnazial, liceal şi,chiar, universitar) are rolul şi locul ei, bine stabilit, în orarul şi timpul fiecărui elev. Întrebarea vine de la sine:este necesară Educaţia fizică în şcoală? Din cele spuse mai sus, reiese rolul mişcării, în viaţa de zi cu zi şi,implicit, la şcoală. “Dar de ce să fac Educaţie fizică organizat?” - este întrebarea pe care şi -o pun, deseori,elevii care vin, şi în acest domeniu, cu goluri din şcoala gen erală. Organizat - însemnând ca profesorul sărespecte toate părţile lecţiei(organizarea grupului, încălzire etc.).De ce? Pentru că profesorul este singurul carepoate demonstra, corecta, explica anumite ramuri sportive, exerciţii, structuri tehnico -tactice, regulamentenecesare bunei desfăşurări a orei, în condiţiile respectării programei şcolare. “De ce să vin în echipamentadecvat la oră?” - se întreabă acelaşi elev dezorientat de mult. Doar şi blugii sunt elastici, şi pulovărul estelarg - dar nu sunt compatibile cu ora de Educaţie fizică (aşa cum nici harta de geografie nu are ce să caute laora de matematică). Un echipament adecvat (trening şi adidaşi) ajută elevul, permiţându -i să executenumeroase mişcări cu grad de amplitudine mărit, iar pro fesorul poate urmări mai bine execuţia elevului. Ar fifoarte bine(din punct de vedere igienic) ca elevii, după ora de Educaţie fizică, să se schimbe de tricou şi trening,în aşa fel încât, la următoarele ore, ceilalţi colegi -profesori din cancelarie (profesori la aceeaşi clasă, la care,anterior, s-a efectuat ora de Educaţie fizică), nici să nu -şi dea seama(olfactiv…) că elevii au avut Educaţiefizică, înainte. Acest lucru îi îndeamnă pe elevi să ia o atitudine pozitivă asupra sănătăţii lor şi să -i respecte peceilalţi profesori, de alte specialităţi. Şi, la rândul lor, să fie respectaţi.Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a acordat, pentru clasele IX -X - câte 2 ore, iar pentru clasele XI -XII - câte o oră pe săptămână, pentru această activi tate(obligatorie) a elevilor. Este foarte puţin, mai alespentru cei din clasele terminale. Totuşi, în cadrul examenului de bacalaureat, o probă la alegere poate fi

28

Educaţia fizică. Rolul profesorului este acela de a conştientiza elevul asupra nivelului să u de pregătire, peparcursul anilor de liceu. Notele de la clasă nu reflectă, întotdeauna, nivelul de pregătire al elevilor - şi, deaceea, un elev de 8-9-10 la clasă, în momentul obţinerii unei note de 6 -7 la bacalaureat, are un şoc. Baremurilela bacalaureat sunt puţin mai dure decât cele de la clasă, dar nimic din ce se cere la examen nu este dinafaraprogramei pentru liceu - deci, un elev care nu a lipsit şi a participat activ la ore - este imposibil să nu ia notămare la examen.Asupra celor spuse mai sus, am ruga elevii să înţeleagă că Educaţia fizică este, pe de o parte, militarizată (dinpunct de vedere al disciplinei şi solicitării fizice a elevilor), dar, pe de altă parte, este singura oră la care ei sepot destinde, fiind unica oră care se d esfăşoară în aer liber (de regulă). Şi să reţină că Educaţia fizică, dincolo defaptul că, prin programa şcolară, este obligatorie - le este necesară, pentru a deveni mai frumoşi şi maiarmonioşi, ca oameni, şi pe dinafară, şi pe dinăuntru - latinul neminţind şi neexagerând cu nimic, atunci cândzicea : “Minte sănătoasă, în trup sănătos”. prof. ILIE GABRIEL

***

autori reamintiţi - texte reînviate ASTĂZI:

EMILY DICKINSON (1830-1886). Cea mai importantăpoetă americană. Structură genialoidă. Născută la Amherst (fiică de avocat),de la vârsta de 30 de ani şi până la moarte (timp de 26 de ani), s -a supusrecluziunii în casă şi curte, apoi în propria cameră, de unde -şi lăsa mesajeledomestice sau scrisorile, legate cu o sfoară, pe fereastră. N -a interesat-o nicimăcar Războiul de Secesiune(1861 -1865), dintre Nordul şi Sudul S.U.A.!!!N -a căutat, în nici un chip, celebritatea - şi n-a primit, în toată viaţa ei, decât unpremiu: la un concurs…culinar…Toată opera ei (cca. 1800 de poeme) a apărutpostum… - în patru compartimente: poezii despre viaţă, despre dragoste,despre natură, despre timp. O poezie de o modernitate stranie, absolutuluitoare - dar şi de o profunzime unică, în poezia americană a tuturortimpurilor.

(The Poet)Poet e cel ce scoateUn straniu înţelesDin Sensuri la-ndemânăŞi un Parfum alesDin specii familiareCe-n faţa uşii pier…Întâi Poetul - Soarele

E-al doilea, negreşit,Pe urmă Vara - ParadisulŞi - Lista s-a sfârşit -

Retrospectiv - în Cel DintâiÎncape Lumea toată…

*(Nobody knows this little rose )Neştiut de nimeni, acest mic Trandafir -O fi fost pelerin - cine ştie -De nu-l culegeam eu însămi pe drumŞi nu ţi-l dam ţie.Doar unei Albine îi va lipsi -Doar un Flutur întors

De departe, la pieptul ei va doriSă se culce, frumos -Doar o Pasăre se va mira -Doar Brizei îi va fi dor -O, pentru-o Floare ca tineAş muri atât de uşor!

*(I went to heaven)M-am dus în Cer –Era un Oraş mai măruntLuminat de-un Rubin -

Căptuşit cu Fulgi -

Mai tăcut - ca un câmp

În Rouă scăldat -Ca un splendid Tablou -De Nimeni pictat.

29

Oamenii - Molii -Casele - dantele uşoare -Datoriile - Funigei -

Numele - de Păsări polare -Aproape-aş fi fostBucuroasă

În aşa SocietateAleasă.

(I fear a man of frugal speech)Mă tem de-un Om zgârcit la VorbăMă tem de Taciturn -Întrec un Vorbăreţ - şi cuFlecarul mă descurc - *

Cu cel ce-şi drămuieşte vorbaCând Restul dă ce are -Sunt mai precaută şi-l bănuiCă e de-un Rang mai Mare.

(The martir poets - did not tell)Poeţii martiri - n-au spus-o - şi totuşiŞi-au schimbat Suferinţa-n Silabe -Ca să dea - când numele lor amuţeşte -Curaj Făpturilor slabe -

Martirii Pictori - nu au vorbit nicicând -Testamentul e-n Opera lor - mai curând -Când luciditatea mâinii e moartă -Arta Păcii o caută - Unii - în Artă.

*(Afraid! Of whom am I afraid?)Mi-e frică! De cine mi-e frică?Nu de Moarte - Cine e Ea?Portăreasa din Casa Tatălui meuTot atâta m-ar intimida!

De viaţă? Ciudat ar fi să mă temDe-un lucru ce mă cuprinde concret -

Dintr-o Existenţă - ori Două -Ca un dumnezeiesc Decret -

De-Nviere? Răsăritul oare se temeDe Ziua ce mâine-o să vinăCu fruntea ei pretenţioasă?Coroana-mi mai iute-i de vină!

(trad. d e Veronica Porumbacu) *

IOAN ALEXANDRU (1941-1997), născut la Topa Mică, jud. Cluj.Începându-şi cariera sub zodia poeziei modernist -existenţialiste - va deveni, treptat,poetul român contemporan cu cel mai convingător fior mistic creştin, dublat de unautentic şi profund suflu naţionalist.Debutează în 1964, la 23 de ani, cu volumul Cum văspun. Urmează volumele: Viaţa deocamdată, Infernul discutabil, Vămile pustiei, I mnelebucuriei, Imnele Transilvaniei,Imnele Ţării Româneşti, Imnele Putnei etc. Ţine prelegerireligioase şi patriotice studenţilor Universităţii din Bucureşti - cu o forţă de convingereaproape hipnotizantă, şi cu un mare curaj (ţinând cont de ateismul declarat alguvernanţilor dinainte de 1989).Lovit de o boală cumplită, se stinge într -un anonimat

cvasi-total şi nedrept, în vremurile tulburi, care au urmat anului 1989.

Lumină linăLumină lină lini luminiRăsar din codri mari de crini.Lumină lină cuib de cearăScorburi cu miere milenarăDe dincolo de lumi venindŞi niciodată poposindUn răsărit ce nu se mai terminăLină lumină din lumină lină.

Cine te aşteaptă te iubeşteIubindu-te nădăjduieşteCă într-o zi lumină lină

Vei răsări la noi deplină.Cine primeşte să te creadăTrei oameni vor veni să-l vadă.

Lumină lină lini luminiRăsar din codri mari de crini.I-atâta noapte şi uitareŞi lumile-au pierit din zareAu mai rămas din veghea lorLuminile luminilor.Lumină lină lini luminiÎnstrăinându-i pe străini

Lumină lină, nuntă leacTămăduind veac după veacCel întristat şi sărăcitCel plâns şi cel nedreptăţitŞi pelerinul însetatÎn vatra ta a înnnoptat.Lumină lină leac divinÎncununându-l pe străinDeasupra stinsului pământLumină lină logos sfânt.

30

IobagiiAmiros ţăranii-a fluturi şi-a pământ,Amiros ţăranii-a oi şi a ninsoare,Amiros ţăranii-a lacrimi şi lumini,Amiros ţăranii a spânzurătoare.

Amiros ţăranii a dreptate, amirosA iubire, amiros şi-a neputereAmiroase Transilvania săracă a ţăraniŞi ţăranii amiros a Înviere.

Amiroase casa lor a prunciDoisprezece-nşiruiţi pe vatrăÎmbrăcaţi în şepci şi sumăniciGrei şi groşi ca nişte cruci de piatră.Amiros ţăranii-a fluiere şi-a ploi,Plaiul amiroase greu a feciorie

Când pământul spânzură sub cerDe un strop de rouă sângerie.

Amiros ţăranii-a milă ce s-a strânsAn cu an şi-a-ncremenit în ţarăŞi din carnea ei a răsăritSeminţia asta milenară.

Amiros ţăranii-a busuioc şi criniA veşminte sacre şi a nuntă,Capul lor miroase rupt din raiŞi picioarele a nebunie sfântă. *(A selectat şi consemnat prof. dr. ADRIANBOTEZ

***

atenţie! cardurile satanice!“O importantă parte a <<noii ordini mondiale>> este <<soci etatea fără bani peşin>>.Prin lucrări prealabile pentru introducerea cărţilor de credit şi C.E.C., cartelelor de telefon, asigurare în caz deboală, benzină etc., care sunt citite electronic, Iluminaţii au pregătit decisiv oamenii. Cu argumentul că plăţil efără numerar sunt mai sigure, mai simple şi mai practice, masele pot fi convinse cu succes de avantajele acestuisistem. Acest sistem trebuie doar să fie dus până la capăt. Îndată ce oamenii vor avea o astfel de cartelăelectronică, li se va explica fapt ul că este şi mai simplu şi mai practic să aibă o singură cartelă, în locul celormulte.Aceasta este cartea de debitor, o aşa -zisă CARTE DE CREDIT PENTRU TOATE, care este deja introdusă înNoua Zeelandă, Australia şi Canada. Acolo există şi alte cărţi de credit, cartea de debitor (DEBIT -CARD)fiinddeja în circulaţie.Soluţia finală este însă tatuarea cu laser. Invizibil pentru ochiul liber, se va tatua un cod cu o rază laser pe mânadreaptă sau pe frunte. Înseamnă că acest cod de pe mână este folosit pentr u identificare, ca şi cartea de debitorca mijloc de plată. Codul de pe mână va fi citit cu un scanner şi orice informaţie este citită..În acest fel chibzuiala nu mai este plan de viitor, ci seriozitate amară. Tatuarea cu laser a fost testată timp de 15ani în Disneyland. Persoanele care rămâneau mai multe zile aveau posibilitatea să aleagă între un abonamentsau o tatuare laser pe mâna stângă. Astfel s -a testat cum reacţionează oamenii şi dacă se obişnuiesc în timp cuacest fenomen.Sunt deja pregătite formulare, la nivel internaţional, cu întrebarea unde vrei să porţi codul : F=forehead(frunte)sau H=hand(mână). Acestea sunt teste pentru a obişnui, încet, poporul, înainte de a deveni obligaţie.În Olandas-a început deja, cu 7 ani în urmă, ca celor fără l ocuinţă să li se facă un tatuaj laser pe frunte. Poporului i s -aspus că astfel poate fi stăvilită criminalitatea, mai ales la Amsterdam. Între timp, tatuarea cu laser a fostintrodusă, în parte, chiar oficial. Cu argumentul deservirii rapide a oamenilor d e afaceri, în aeroporturileamericane au fost instalate aparate speciale, pentru citirea acestei marcări tatuate invizibile pe mâna dreaptă. Iarnumărul celor care solicită acest “serviciu” creşte constant, pentru că “timpul costă bani”.Nu veţi fi siliţi neapărat să acceptaţi această tatuare, ci chiar nu veţi avea de ales. Cândva nu vor mai fi primiţibanii numerar. Li se va arăta popoarelor cât de sigure sunt aceste metode. Furtul nu mai este posibil , pentru căacolo unde nu sunt bani, nu se poate şterp eli. Orice răufăcător poate fi găsit prin satelit, iar trecerea ilegală agraniţelor nu va mai fi nici ea posibilă.În realitate, este controlul absolut al omului. Gata cu liberul arbitru, fiecare pas pe care îl faceţi va fisupravegheat, tot ceea ce faceţ i, ce posedaţi, ce capital aveţi, unde zăboviţi, ce cumpăraţi şi ce vindeţi - oriceinformaţie va fi accesibilă pentru <<Big Brother>>. În cartea lui Sir George Orwells, 1984, este foarte frumosdescris acest sistem sclavagist plănuit al noii epoci.În APOCALIPSA lui Ioan 13, 16 -18 scrie:

31

<<…şi cu toţii, mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi sclavi, să -şi facă un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte şinimeni să nu cumpere sau să vândă dacă nu are semnul, adică numele Fiarei sau numărul numelui tău. Ai ci estevorba de înţelepciune. Cine are minte, să tălmăcească numele Animalului, pentru că este numărul unui om şinumărul său este 666>>.Cifra 6 în Cabala, ca şi numărul 6 în cartea tarot (Îndrăgostiţii), simbolizează ispita, calea de la spirit la materi e,în timp ce cifra 9, cifra înţelepciunii, simbolizează calea din materie înapoi la spirit.Şi indienii din nordul Arizonei au o profeţie:<<Nimeni nu va putea cumpăra sau vinde, dacă nu are semnulursului. Când se va vedea acest semn, va veni al treilea m are război.>>Fiara din acest paragraf este numită, în traducere engleză: <<the beast>>. Faceţi comparaţie între urmele ursuluişi <<Bar-Code>>. (Imaginaţi-vă cum i-a apărut indianului o viziune cu mai multe sute de ani în urmă, în care avăzut, deodată, Bar-Code.Pentru că el nu-i ştia numele, descrie că acest semn arată ca urmele ursului când îşiascute ghearele).Modelele de pe produsele comerciale cuprind diverse linii, care după grosime şi distanţă, reprezintă un anumitnumăr, prin care un anumit produs poate fi identificat după sistemul binar al cifrelor.Priviţi cele 12 fâşii scurte duble, ca urmele ghearelor de urs, 6 la stânga şi 6 la dreapta( la început au fost 5).Mai sunt TREI mai lungi, în extrema stângă, în extrema dreaptă şi la mijloc. Dacă ale geţi cifra 6 pentru dungilescurte( două linii subţiri) şi le comparaţi cu cele lungi, veţi vedea că şi acestea reprezintă tot un 6, doar că nu seaflă sub ele. Cele 3 dungi lungi sunt şi rămân aceleaşi pe fiecare Bar -Code din lume, numai cele scurte seschimbă. Computerul citeşte astfel întotdeauna 666.Dacă nu se schimbă ceva radical, în curând nu veţi mai putea cumpăra nimic fără Bar -Code. Cândva îl veţipurta şi pe mână ori pe frunte.În plus, cel mai mare computer din lume, la care sunt racordate toate celelalte, se află la Bruxelles şi se numeşte“LA BÊTE”(THE BEAST)…La întrebarea: <<Cum se va proceda ca Bar -Code să fie impus oamenilor?>> - nu e greu de răspuns. În loc săprovoace mai multe crize economice mici, bancherii internaţionali vor provoca de această dată o crizăeconomică mondială, care va fi cea mai dură din cele existente vreodată. Această întâmplare va fi folosită înaşa fel, încât să se ridice o valută mondială şi o bancă mondială absolut controlată - şi, în acelaşi timp, să seintroducă exclusiv sistemul de plată fără numerar. Şi după ce sistemele bancare ale lumii se vor prăbuşi şi nu vamai exista altă alternativă, oamenii vor trebui să accepte. Nimic nu va mai fi plătit cu bani peşin. Singura calede a evita cartelele şi, mai târz iu, tatuarea - este să te autoaprovizionezi. Să ai ceva aur şi argint şi să produciceva (agricultură sau meserie) , pentru a putea schimba pe altceva. De aceea, e neapărat necesar să locuieşti laţară, pentru că existenţa independentă în oraş este ca ş i imposibilă.”

(extras din Jan van Helsing - Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX , Alma Tip, 1999)***

un elev “năcăjit”

CATALOAGELE ŞI BOALA CIORILORDoamne Sfinte - au apărut cataloagele!!! După 3 săptămăni de “d olce farniente”, în care profesoriiboscorodeau pe sub nas, prefăcându -se, fioroşi, că ne trăsnesc cu note înspăimântătoare şi absenţe copleşitoare- de fapt, desenând, pe caietele lor “personale” - purceluşi…Mă rog, avem şi un unicat, ceva de “rezerv aţie naturală”: profa de Engleză - care chiar ne “articulează”…Fieprimit, domnişoară - domnişoara a dat, (poate) domnişoara a luat(nota din “catalogul personal”), fie numeledomnişoarei binecuvântaaaat!…Amiiin!Mda, dar ce ne facem, noi, fetele “moţat e”, dacă vrem să ne schimbăm, un pic, “ficsonomia”? Uite aşa, de -unpamplezir - să ne facem părul - din negru - galben, din galben - vânăt , şi din vânăt - culoarea vântuluiturbat… Uite aşa, să-i facem o surpriză până şi mămicii de -acasă - când intrăm pe uşă, mama să nespună:”Săru' mâna, doamnă, pe cine căutaţi dumneavoastră? Poate vă pot fi de vreun folos…” Aşa ar reacţionamămica de-acasă - dar paraleii ăştia de profesori - ţi-ai găsit să nu ne recunoască:”Domnişoară, dacă te crezimai interesantă şi mai deşteaptă cu părul ăsta roz, te rog să ne ajuţi la tablă, la exerciţiul ăsta dealgebră!…”Vedeţi ce torţionari avem noi în şcoală, pe post de profesori? Şi mai caută Comisia lui Dinescutorţionari securisto-ceauşişti…Aici, bade Dinescu le, aici…Ajutooor!!!

32

Băi boys şi băi girls - auziţi la măndel: vor, profii ăştia, să mai cumpărăm şi manuale! Băi, ăştia nu estesănătoşi la capete! Auzi, manuale! Dar, atunci, din ce bani să ne mai luăm coniacul de la orele zece treizecia.m.? Ha? Ba nu, te-ntreb, aşa, ca de la om la persoană! Zici că mai sunt şi elevi cu părinţii şomeri, şi n -au baninici să mănânce o dată, acasă - de unde să aibă pentru manuale alternative de 2 -3 sute de mii de lei bucata? …- bine-bine, eu ziceam de coniacul meu… Dar aşa-i - de unde, măi aceştia, bani, de unde?Ce, îi facem cuciocanul, sau cu ciociolinocanul? Vreţi să ne vindem trupul pentru un manual? Nu vedeţi că a scăzut dezastruospiaţa prostituţiei, că nimic nu -i clar, trasat, legiferat? Ar trebui să faci tr aseul de şase ori, ca să scoţi de -unmanual întreg…Nici bănci să spargem nu mai avem şansă, că dau faliment, una peste alta…A trecut timpulfrumoşilor Buch Cassidy şi Sundance Kid…Buuun - şi, să zicem, îţi iei manual - cu bani…de pe muncile de vară ş i de seară…Când vrei şi tu, ca totelevul conştiincios - când te-ascultă, să deschizi manualul(ca să afli ce -o fi fost şi pe-acolo) - odată şi-l auzipe prof: “Lecţia se-nvaţă acasă, nu aici, în clasă, sub nasul meu, nesimţitule(sau << –o>>, după caz)!” Păi bine,măi…(lasă, că formulez eu al'dată…) - unde te trezeşti mata? Ce, eu numai de asta am grijă, după ce ies de laşcoala asta nenorocită? Dar atunci discotecile ar da faliment şi s -ar vinde acolo ceai de mentă - barurile ardeveni amintiri, şi s-ar instala, pe fostele lor locuri (92, numai în Adjud!) - statui comemorative, pe soclulcărora ar scrie, cu litere de tipar, mari, negre, funeste: “Opreşte -te, călătorule, o clipă, şi suspină(că lacrimi, deunde, dacă nu mai e alcool?)! Aici se -mbătau criţă, odinioară, în timpul orei de matematică, cele mai celebrecreiere cu Altzheimer ale urbei noastre - până la catastrofa intelectuală din nefastul an 2003, când s -au apucatelevii să-şi repete lecţiile acasă! Ţine minte, călătorule, şi tu să nu faci asta! Cinsteşte memoria martirilor, jetfiţipe altarul sacru al whischey-ului şi berilor din toată Uniunea Europeană! Cinste lor! Veşnică amintire!Veşnicprinos de slavă eroilor bahici!”…Şi parcurile ar fi pustii, şi ciorile s -ar roti, întrebător: “Ce Hiroshimă fost-a aici, de nu se mai rup băncile, subgreutatea mozolului adolescentin?”(ştiţi, ciorile, de -atâta intelectualitate adjudeană, vorbesc, de la o vreme,excesiv de elevat…). Şi le -ar răspunde, tragic, doar ecoul: “S -au dus, fără întoarcere, vremile acelea de aur!Acum, ei ÎNVAŢĂ! Cumplit verb! Cumplit, cumplit!”O, nu, asta nu se va-ntâmpla, pentru nimic în lume! Să ajungem să dezamăgim până şi ciorile! Vă -nchipuiţi,domnilor profi, ce dezastru ecologic sunteţi pe cale să dezlănţuiţi, cu pretenţi ile voastre criminale, ca elevii săînveţe lecţia acasă? Un dezastru mai ceva ca SIDA: MELANCOLIBUS CIORIBUS - zis şi “boala tristeţiiciorilor” ! Doamne fereşte! Asta ne mai lipsea, după MELANCOLIBUS ELECTORIBUS CORUPTIONESNASTASES! O, ce coşmar! Retro , Satanas!Să vină vacanţa! Să vină vacanţa! Numărătoare inversă de săptămâni:10 - 9-8-7-6-5-…Doamne ajută - şi-nsemestrul al doilea…om mai vedea noi…se mai rupe samarul, mai crapă măgarul…

A consemnat “năcazurile”: eleva SIMONA IVAN, clasa a X-a C***

cine sunt şi ce vor, de fapt, masonii?(I)

VREMEA MARII CONFRUNTĂRI“Mason”înseamnă membru al Organizaţia Francmasoneriei - cunoscută, mai ales, sub numele de Masonerie( de la maçon=zidar - căci organizaţia a fost, într -adevăr, într-o etapă a ei de evoluţie, organizaţia zidarilorliberi [free=liber+masonerie] - care cunoşteau secretele înălţării catedralelor, din Vestul catolic al EvuluiMediu - Franţa, în primul rând) . Mulţi tineri nici n-au auzit de Francmasonerie - deşi aceasta declară că a reuşit, deja, din 1989, să impunăGuvernul Mondial. Credem că a venit timpul ca tinerii ( cei care, în mod normal, asigură, de milenii, schimbulsocial şi spiritual-constructiv al vechii generaţii) - să ştie ce-i aşteaptă şi cu cine se vor confrunta, în următoriiani - ani cruciali, pentru conformaţia fizică şi spirituală a lumii terestre. Iniţiem, astfel, prin numărul de azi alrevistei noastre, un serial despre această misterioasă Organizaţie - cu o forţă de influenţare pe care, ea însăşi, osocoteşte ubicuă (prezentă peste tot în lume, în orice moment al istoriei!…) şi de nebiruit.(Cf. RaduComănescu şi Emilian Dobrescu - Istoria francmasoneriei , Tempus, 1992). Sperăm ca Francmasoneria să nu

33

sesizeze minuscula, aproape invizibila noastră revistă( şi s -o lovească mortal, aşa cum are obiceiul, cu toţi ceicare vor să afle ori să dezvăluie adevărul…)“Potrivit lucrării The Encyclopaedia Britanica , Francmasoneria este cea mai vastă societate secretă dinlume(s.red.), răspândindu-se mai cu seamă datorită extinderii Imperiului Britanic, în sec. al XIX -lea. S-auînfiinţat loji masonice chiar şi în China, sub auspiciile Marii Loji a Angliei, începând din 1788.Rău -famatasocietate chineză cunoscută sub numele de Triade a apărut ca un Ordin Masonic, împreună cu cel numit OrdinulZvasticii.” (Cf. Jim Marrs, Guvernarea secretă a lumii , Samizdat, 2002).Francmasoneria este organizată în 3 loji fundamentale: Loja Albastră, Ritul de York şi Ritul Scoţian - care areun total de 32 de grade de iniţiere a membrilor. Cel de -al 33-lea grad, la care se accede numai pe bază deinvitaţii, reprezintă capul omenesc - care se găseşte deasupra celor 33 de vertebre ale coloanei vertebrale.Acesta reprezintă cel mai înalt grad al Masoneriei, cunoscut marelui public.Numai acelora dintre iniţiaţi care progresează dincolo de cel de -al 33-lea grad li se dezvăluie adevăratelescopuri şi secrete ale grupului din care fac parte.”A existat totdeauna o doctrină (masonică) externă elementarăşi populară, folosită pentru instruirea membrilor care nu sunt pregătiţi să primească o cunoaştere mai profundă -şi totdeauna a existat o doctrină (masonică) interioară avansată, alcătuită din cunoştinţe cu caracter mai secret,care a fost rezervată pentru minţile mai<<coapte>>, în tainele căreia erau iniţiaţi doar candidaţii experţi şi binepregătiţi, care se ofereau voluntar să participe la studiul său; numai aceştia erau iniţiaţi” - scrie masonulWilmshurst.A. R. Epperson, Noua Ordine Mondială , Samizdat, 2002: “Taina Ordinului Masonic este că Lucifer e zeullor secret. Poţi să o repeţi celor din gradele de iniţiere 32, 31şi 30 - cu toţii ar trebui să păstrăm puritateadoctrinei luciferiene.” Da: dacă Biserica Creştină spune:Via Crucis(=Calea Crucii, a lui Hristos -Crucea,trebuie urmată de oameni, dacă aceştia vor să se mântuie) - Francmasoneria spune: Via Lucis-Luciferi(=Totul se realizează prin intermediul lui Lucifer ). Se vede treaba că au venit vremurile prorocite de Ioan alApocalipsei, vremuri în care se arată profeţi mincinoşi - şi, în care vremi, oricare dintre oameni trebuie săaleagă între: Sfânta Cruce a lui Hristos - sau Diavol. Vremea Marii Confruntări a venit.(Va urma…dacă seva mai putea…)

prof. dr. ADRIAN BOTEZ***

miscellanea*Premiul Nobel pentru Literatură a fost decernat, anul acesta, scriitorului sud -african JOHN MAXWELLCOETZEE, de ani buni candidat la suprema distincţie, alături de alte nume celebre ale literaturii contemporane,precum Salman Rashdi, Ismail Kadare, Antonio Lobos Antunes, Mario Vargas Llossa, Carlos Fuentes, MichelTournier, Philip Roth, Milorad Pavič ş.a. S -a născut la Capetown, la 9 februarie 1940, într -o familie de albiafrikanderi (n. red.: buri, urmaşii coloniştilor olandezi, din sec. XVII, în Transvaal şi Orange). A studiat, laLondra, informatica şi lingvistica, a lucrat ca programator la IBM, iar în 1968 î şi susţine doctoratul laUniversitatea din Texas, cu o teză despre Samuel Beckett. În prezent, predă literatura engleză la Universitateadin Capetown.Din creaţia sa prodigioasă, amintim:-In the Heart of the Country ( În inima ţinutului), roman, Londra, 19 77;-Waiting for the Barbarians (Aşteptându-i pe barbari), roman, Londra, 1980;-Life and Times of Michel K . ( Viaţa şi timpurile lui Michael K.), roman, Londra, 1983;-Foe, roman, Londra, 1986;-Age of Iron (Vârsta de fier), roman, Londra, 1990;-The Master of Pitersburgh (Maestrul din Petersburg), roman, Londra, 1994;-Boyhood: Scenes from Provincial Life (Copilăria: scene din viaţa provincială), Londra, 1997;-Disgrace (Dezonoare), Londra, 1999;-Youth (Tinereţe), Londra, 2002.

*Semnalăm trei apariţii editoriale:1-prof. dr. ADRIAN BOTEZ : EPOPEEA ATLANTICĂ (versuri), Editura Corgal Press, Bacău, 2003 .Autorulsus-semnalatei cărţi a mai publicat: JURNAL DIN MAREA TEMNIŢĂ INTERIOARĂ , Ed. Axa, Botoşani,1998(versuri); ROG INOROG, Ed. Salonul Literar, Focşani, 1998(versuri); PRIGONIŢII CAVALERI AIMIELULUI, Ed. Fundaţiei Culturale Aromâne “Dimândarea Părintească”, Bucureşti, 2000(critică literară şieseu); POVESTEA UNUI COLECŢIONAR DE AUDIENŢE , Ed. Corgal Press, Bacău, 2003(versuri);

34

2-prof. FLORIN PARASCHIV: ESEURI ANABASICE (eseuri), Ed. Zedax, Focşani, 2003 - care se adaugăaltor două volume de eseuri: TREI EUROPE ÎN ROSTURI ŞI ROSTIRE , Ed. Salonul literar, 1998 şi ROMÂNIAÎN DISPERARE TEMPERATĂ , Ed. Zedax, 2001. Ultim apăruta carte, aparent un jur nal de lecturi - este, înfapt, o provocare la discuţia despre criza de identitate a europeanului Europei moderne ;3-ION RUSU : PARTENERIATUL POLIŢIE-COMUNITATE, Ed. Pallas, Focşani, 2003 ( autorul este şef -comandantul Poliţiei din Adjud), în care auto rul, pe lângă o utilă istorie a Poliţiei Române, prezintă şi cadrullegislativ de funcţionare a acesteia.*A apărut, la Focşani, numărul 6 al revistei trimestriale de cultură, literatură şi artă SAECULUM, avându-l caeditor principal pe prof. VALERIU ANGHEL. Pentru prima oară după 1989, prin articolul profesorului şicriticului focşănean MIRCEA DINUTZ , din acest număr, se face o ierarhizare a valorilor literare vrâncene, dedupă “revoluţie”, prin articolul “După paisprezece ani…”.*În zilele de 25-26 octombrie, s-a desfăşurat, la Focşani, Ediţia a 32-a a Salonului Literar Dragosloveni .Principal invitat de onoare: maestrul Fănuş Neagu. Solemnităţile s -au desfăşurat sub dublul semn: al Vinului -şi al primilor fulgi de nea (mai exact, al unei ninsori ca -n Andersen…). Au selectat, semnalat şi consemnat prof. CĂTĂLIN MOCANU şi prof. dr. ADRIAN BOTEZ

***

ce mai mănâncă românii( reportaj de la ghena de gunoi)Îmi spune cineva că “temperatura” poporului nu se ia la vot, ci la…ghena de gunoi:”Zî-mi ce resturi găsăşti lagunoi, ş-am să-ţi zâc cu cine-ai să votezi”, zâmbea cu înţeles prietenul meu. Dar eu i -am spus că şi viceversa evalabil: “Spune-mi pe cine ai votat, şi -am să-ţi spun ce resturi vei găsi la ghena de gunoi”. Am uitat să v ă spuncă prietenul meu e nea Gică, un vagabond (pardon, voiam să spun: un cetăţean responsabil , vagabond şi cudrept de vot), care trăieşte din ce găseşte, scotocind pe la ghena de gunoi. “Mda, s -ar putea să ai mata cevadreptate, da' e bine să nu insişt i prea mult pă chestia asta” - îmi răspunde nea Gică. “Fi'n'că gunoiu', dă v'ocinci ani - că io scotocesc dă v'o cin'şpe - s-o cam făcut pă jum'ate cât era -nainte…Nu mai găsăsc cotoare dămere, neam! - mâncă tăţ' măru' cu tăt cu sâmburi, dă foa me.Az 'neaţă, când mă dusăi şi eu, ca omu', să iaumicu' dejun, n-am găsât la gunoi decât aşa, v'o şasă cutii goale dă vopsăluri, câţva ciucalăi ciuguliţi hăt -bine, v'odouă sacoşici cu coji dă cartofi - subţâreli, bre, subţâreli, ca pânza dă păianjân ş î ca marama dă ploşniţă! - şiv'o cin'şpe cutiuţe dă alea, ştii mata, dă icre cu ceapă, dă la prăvălie ” - se lamentă nea Gică. “Adică, ce vrei săzici, nea Gică, că cetăţenii îşi vopsesc mâncarea, o vopsesc să pară mâncare - sau ce?” - încercai eu să-l iaupeste picior. “Nu, bre, românii dă az' e fudui, bre - mai bine îşi vopseşte pe dinafară uşa, decât să -ş' umple, pădinăuntru, burdihanu'. Ştii chestia cu leopardu'…” “Da' icrele, măi nea Gică, icrele sunt semn de viaţă bună, bre,ce zici mata?” “Bună pă dracu'”, scuipă a scârbă şi amar nea Gică - “doar nu crezi că era cutii pentru icre, cuicre”. “Cum vine treaba, măi nea Gică? Erau ori nu erau cutii de icre?” “Era, bre, nu ş' ce te dai greu dă cap az'- da' era cu spumă şi păr dă la berber it, că nu mai are românii nici bani dă castronel, şî dă spumuit să spumuiesccu scuipat.” “Aha”, mă dumirii eu. “Şi de ce nu -i dau drumul la păr pe chiuvetă, în jos?” “Să nu facă dracu'vrăji, iară, pă păru' lor, acolo, jos ” - rânji la mine nea Gică. Ş i, văzându-mă nedumerit, continuă: “Az' nu eştipă fază. Vin alegerile, bre, şi să tem să nu aleagă iară pă cine nu trebe…” “O fi…”, spusei eu, oftând şi căzândpe gânduri. Plictisitor mai poate fi şi nea Gică ăsta!

Prietenu' lu' nea Gică***

poşta redacţieiBalan Alina-Corina, clasa a IX-a B .: Ai “simţire” frumoasă, dar, încă, n -ai suficient meşteşug de a -ţi convingecititorul. Mai scrie - scrie mereu, consemnează-ţi, cât mai clar şi mai amănunţit, fiecare mişcare a sufletului.Dacă nu te-ajută, ci-ţi pune piedică - lasă rima de-o parte: versurile albe sunt tot atât de frumoase, cât şi cele curimă. Şi, astfel, curând vei izbândi. Adică, te aşteptăm , curând, în paginile revistei noastre, la rubrica Porniluceafărul…Boşteog Mihai, clasa a IX-a A: “Cea mai frumoasă poezie pe care ai ascris -o vreodată”(aşa cum consemnezi, tuînsuţi, în josul paginii) - are câteva sclipiri de vis - dar de ce nu uneşti sclipirile într-un fulger continuu,numit poezie? Sari, atât de dureros, de la splendide versuri, ca următorul:”Atunci voi încerca s -ajung pe pământ,ca o nouă întrupare / din valuri şi zi” - la platitudini jalnice: “Visele mele să prindă iar aripi”… , sau laelucubraţii penibile:” Şi -i noapte, căci soarele îşi scaldă perdeaua de raze -n adânci(?)”(poate”în adâncuri”…).Evident că ai suflet de poet - dar, pentru Dumnezeu, concentrează -te, adună-te - citeşte poezie cât mai multă

35

- învaţă şi oleacă de ortografie - şi, atunci, după ce vei realiza acest ritual necesar, bucuroşi te vom întâmpinaşi prăznui ca Poet(“în toată puterea cuvântului”, cum scria Maiorescu despre Eminescu… - păstrând, evident,proporţiile).Munteanu Raluca , clasa a X-a C: Nu e rău, dar mai e mult până să fie şi bine. Mai scrie, maiîncearcă…Citeşte-i pe alţii(pe cei valoroşi, în primul rând). Scrie mult, încearcă mult…Poate, cândva, se vaproduce şi ţâşnirea sacră - Poezia.Dascălu Maria Iuliana , clasa a X-a D: Taie fără milă - din ce scrii, evident. Prea multă umplutură şi “apă deploaie” - şi prea puţin miez. Pentru numărul acesta, ţi -am putut selecta doar două poezii( Omul de gheaţă şiDespre viaţă)), din tot caietul. De fapt, operaţiunea de selecţie s -ar fi cuvenit s-o săvârşeşti tu, nu eu.Ghiniţă Iuliana, clasa a XI-a C: Ai un talent de-a dreptul vulcanic, stihinic, demiurgic! Fără exagerare. Dar, totfără exagerare - ai şi o lene în tine…să te ferească Dumnezeu Sfântul! Am reţinut pentru publicare, în acestnumăr, poemul, de real şi vânjos talent : Sufletul. Dar - fii mai generoasă, atât cu noi, cât, mai ales, cu tine.Păcat să se piardă un talent cu adevărat de excepţie !Moscu Mihaela, clasa a IX-a B: Citeşte mai multă poezie. Pe undeva (prin părţile esenţiale) , poezia ta seamănăcu cea a lui Ion Minulescu - dar, pot să pun pariu (şi am şanse mari să câştig) că nu l -ai citit pe Minulescu!Deocamdată, îţi publicăm singura poezie “validă”, din cele trimise nouă: Plecare.După umila mea socotinţă, v -am răspuns tuturor, care aţi bătut la poartă. Deci(cum vă place vouă să ziceţi…):citiţi toată poezia altora(sau cât mai multă) - şi scrieţi-vă, pe rupte, propria poezie!De fapt, propria literatură -căci, printre voi, există şi prozatori talentaţi.Mă refer, aici, în primul rând, la SOFRONE ANA-MARIA, dinclasa a IX-a B. Pe când, în revista noastră, şi prima piesă de teatru?

ION Z. BARDĂ *Editor: GRUPUL ŞCOLAR AGRICOL -ADJUD

Redactor coordonator: prof. dr. ADRIAN BOTEZ;Colectivul redacţional: prof. CATERINA IVAŞCU ; prof. CĂTĂLIN MOCANU ; preot prof. ION MUNTEANU; prof. ILIE GABRIEL;

elevi: VIOLETA ANTON (clasa a XI-a A);DIANA BORTĂ (clasa a X-a C);

IULIANA GHINIŢĂ(clasa a XI-a C);VERONICA HUMINIUC (clasa a XI-a D);SIMONA IVAN (clasa a X-a C);

ELENA RUSU (clasa a XI-a C);FLORIN BÂRA (clasa a XI-a A);

SILVIU BOBEICĂ (clasa a XI-a B).Grafica: VIOLETA ANTON (clasa a XI-a A), SILVIU BOBEICĂ(clasa a XI-a B).Redactare computerizată: prof. dr. ADRIAN BOTEZ.Tehnoredactare: prof. GABRIELA PUŞCAŞ.

Adresa redacţiei: Adjud, strada Republicii, nr. 107, etajul I, camera 1; tel. 640.681 - Preţul: 30.000 lei

ISSN 1841 - 4907

36