Ciobaniuc Retevoiu Mihaela

CONTABILITATEA DATORIILOR FISCALE

Contabilitatea este singura ştiinţă care poate oferi informaţii precise cu privire la

o întreprindere, la un moment dat, cu ajutorul înregistrărilor operaţiilor economice. În

orice moment cu ajutorul contabilităţii, putem avea o imagine clară asupra societăţii,

întrucât toate operaţiile economice sunt înregistrate în momentul înfăptuiri lor şi pot fi

verificabile.

Contabilitatea a aparut din nevoia de a raspunde in plan informational si

decizional la problematica gestiunii miscarilor de valori economice autonomizate pe

personae fizice sau juridice dupa caz. Structurile calitative folosite pentru a personifica

aceasta separare au fost, dupa caz, cele de avere, capital, fonduri, patrimoniu, si mai

recent cele de resurse.

Contabilitatea a creat un curent, o mentalitate, aceea a ordinii; ea a cimentat pe

bolta vieţii economice domnia prevederii şi a echilibrului financiar. Contabilitatea a

facilitat tranziţia spre omul economic modern.

Calculele contabile aduc lumină în labirintul vieţii sociale economice şi acolo

unde activităţile fac inaccesibilă ivirea acesteia. Societatea comercială, pe baza datelor

contabile, îşi analizează riscul afacerilor cu partenerii, clienţi şi furnizori, riscul

participaţiei la asociere sau la investiţie în valori mobiliare, riscul pieţei valutare în cadrul

relaţiilor cu parteneri străini.

Asumarea riscului, comparativ cu profitul obţinut, îi relevă investitorului tabloul

real al afacerilor pe care îl compară cu afaceri de aceeaşi natură efectuate de alţi

investitori.

Ca formă principală a evidenţei economice, contabilitatea înregistrează, urmăreşte

şi controlează numai acele laturi ale activităţii care pot fi exprimate valoric cu ajutorul

etalonului bănesc. Ea se circumscrie unităţilor patrimoniale.

1

Ciobaniuc Retevoiu Mihaela

În cadrul activităţii sale, unitatea patrimonială este angajată într-o multitudine de

relaţii juridice, de natură patrimonială cu persoane fizice şi cu persoane juridice care

intervin în derularea operaţiilor economice şi financiare.

După influenţa pe care această relaţie o transmite în patrimonial întreprinderii, se

disting două categorii de relaţii cu terţii:

relaţii de natura datoriilor;

relaţii de natura drepturilor de creanţă.

Dicţonarul explicativ al limbii române defineşte noţiunea de „creanţă” ca fiind

„dreptul creditorului de a pretinde de la un debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva”, iar

noţiunea de „datorii” ca fiind „suma de bani sau orice alt bun datorat cuiva” sau

„obligaţie legală sau morală”.

Persoanele fizice şi juridice faţă de care unitatea are obligaţii băneşti sunt

denumite generic „creditori”. Definit astfel, creditorul reprezintă persoana care, în cadrul

unui raport patrimonial, a avansat o valoare economică şi urmează să primească un

echivalent valoric sau o contraprestaţie.

Datoriile reprezintă angajamente financiare ale debitorilor cu privire la sume de

bani cuvenite creditorilor pentru materiale, mărfuri, servicii, bani primiţi. În „Planul de

conturi general” al întreprinderii există o grupă a conturilor care reflectă datoriile

comerciale. Conturile de datorii evidenţiază fondurile furnizate de terţi pentru care

unitatea trebuie să acorde o prestaţie sau echivalentul valoric. Preţul de evaluare şi

înregistrare a datoriilor este egal cu suma de lichidităţi (sau echivalent de lichidităţi)

plătite pentru valoarea de întrebuinţare a contra-prestaţiei acordată de terţi. Datoriile fiind

elemente de pasiv, conturile au funcţie contabilă de pasiv. Se creditează cu datoriile

create faţă de terţi. Se debitează la decontarea datoriilor.

Datoriile sau obligaţiile reprezintă angajamente financiare ale debitorilor cu

privire la sume de bani cuvenite creditorilor pentru materiale, mărfuri, servicii, bani

primiţi.

Datoriile se clasifică astfel:

a) după natura lor:

-datorii comerciale;

-datorii financiare;

2

Ciobaniuc Retevoiu Mihaela

-datorii fiscale;

-datorii salariale;

-datorii sociale;

-alte datorii.

b)după perioada de timp în care se stinge datoria:

-datorii pe termen scurt;

-datorii pe termen lung.

c)după conţinutul economic:

-datorii faţă de furnizori;

-datorii faţă de clienţi;

-datorii faţă de bugetul statului;

-datorii faţă de salariaţi;

-alte datorii.

3