constantin năstăsescu, matematician: „visez calcule noaptea. este infernal!“ | adevarul.ro

02/03/14 12:13Constantin Năstăsescu, matematician: „Visez calcule noaptea. Este infernal!“ | adevarul.ro

of 14http://adevarul.ro/educatie/scoala/constantin-nastasescu-matematici…isez-calculenoaptea-infernal-1_530f299bc7b855ff56b6779c/index.html

Constantin Năstăsescu, matematician: „Visez calcule noaptea.Este infernal!“

Constantin Năstăsescu, omul prin problemele căruia milioane de elevi au exersat matematica FOTO: EDUARD ENEA

Pentru Constantin Năstăsescu (70 de ani), autorul culegerii dematematică prezentă în toate ghiozdanele a zeci de promoţii de elevi,viaţa are o singură constantă: numărul. Orice iese din această sferă, aconcretului, a logicii, este, cel mult, o curiozitate statistică, un impas înrelaţia dintre minte şi realitate.

E greu să faci un interviu cu Constantin Năstăsescu. Mai întâi, pregătirile.Vorbim la telefon de aproape 20 de minute şi tot nu am reuşit să convenim un locde întâlnire. Interlocutorul ezită: hai acasă la mine, ba nu, hai la Facultatea deMatematică, ba, şi mai bine, hai la apartamentul socrilor, unde e linişte şi nici nustau cărţile aruncate peste tot. Merge, în analiza punctului de întâlnire, până la ase gândi dacă există locuri de parcare în faţa blocului, unde să putem lăsamaşina. Apoi, interviul propriu-zis. Constantin Năstăsescu anunţă imediat: numă pricep la asta, nu ştiu cum se face. Îl încurajezi, dar rezultatul ulterior îi dădreptate. Există un soi de poticneală dureroasă în modul în care Năstăsescu îşi



articulează ideile. Deschide paranteze enorme, neînchise niciodată, revine,modifică, îşi dă seama, în mijlocul unei fraze, că nu ar trebui să spună lucrulrespectiv. Aruncat în zona amintirilor, a vieţii trăite, lucrurile devin ceţoase,greu de diferenţiat sau de închegat coerent. Când iese de acolo şi intră îndomeniul pe care este stăpân, cel al matematicii, soluţia finală se clarificăinstantaneu. Pe acest teritoriu, lucrurile sunt simple: ai ceva de spus, ai niştelimitări de metodă, trebuie să cauţi o soluţie. Ai găsit-o, ai reuşit. Q.E.D.

„Weekend Adevărul“: Nu prea daţi interviuri.

Constantin Năstăsescu: Aşa este. Nu prea sunt eu un orator grozav. Mi-e foarte greu săpovestesc despre mine şi despre via#a mea. În schimb, mă descurc în limba matematicii.

Am văzut asta. Singurul dumneavoastră interviu se termină cu cuvintele: „Unmatematician are nevoie de antrenament, trebuie să lucreze încontinuu“.

Da, eu asta am făcut toată via#a.

Dar de pauze are nevoie?

N-are.

Nu aţi simţit niciodată asta?

A fost invers. Am lucrat foarte mult, şi de oboseală am fost nevoit să-mi întrerup activitatea. Sănu mai turez mult motoarele.

Când spuneţi oboseală, vă referiţi la partea profesorală?

E greu de spus. Adică, aşa cum se manifestă... Dormeam prost.

Nu vă odihneaţi.

Degeaba îmi spunea doctorul să mă odihnesc, că nu puteam.

Vă gândeaţi tot la matematică?

În momentul în care se declanşează astfel de evenimente de oboseală, ele devin incontrolabile. Eo vorbă: „Aşa cum intră, aşa şi iese“. Am avut momente în care nici nu ştiam ce se întâmplă cumine.



Visaţi noaptea formule matematice sau...

Visez calcule, chestii. Mă obosesc. În visul acela, eu trebuie să rezolv ceva. Este infernal. Şi mătrezesc obosit. Atât de obosit...

Mai am o curiozitate. Nu există, mai deloc, poze cu dumneavoastră tânăr sau dincopilărie.

Păi, da, prima mea poză a fost făcută de tata la 14 ani. N-am nicio poză din copilărie.

„Tata a fost pe front, până la Odessa“

Se întâmpla pentru că aţi trăit într-o familie sărmană?

Da. Eu am crescut într-un sat, Diaconeşti, din jude#ul Dâmbovi#a. Nu e departe de Pucioasa.Depinde pe unde o iei. O po#i lua pe un drum pietruit, de maşini, dar faci cam o oră. Eu o luam lapicior peste nişte dealuri, paralele cu muntele. Aşa mergeam la şcoală. Nu-mi lua mai mult de 20de minute. În schimb, erau noroaie, iarna frig, zăpadă, ghea#ă. Era neplăcut, mai ales pe ger,când trebuia să trec peste un pârâu, un afluent al Ialomi#ei. Deşi noi apar#ineam de Pucioasa,trăiam într-un fel de semiizolare de restul lumii. Şi nici astăzi nu prea s-au schimbat lucrurile.Am vorbit acasă, mi-au spus oamenii că satul figurează ca asfaltat, dar a rămas la fel ca în timpulcopilăriei mele.

Părinţii dumneavoastră cu ce se ocupau?

Părin#ii mei au fost #ărani. %ărani, #ărani. Tatăl meu a fost căru#aş. Conducea o căru#ă cu boi,căra lemne. A mai lucrat în tinere#e în petrol şi ceva în căile ferate, dar grosul vie#ii a fost unsimplu căru#aş. Avea şi ceva pământ. Mama era casnică. Am fost foarte mul#i copii. Eu am prinsversiunea în care eram şase. O soră mai mare a decedat la 18 ani. Era ca un fel de mamă pentrumine, eu fiind cel mai mic din familie. Dar din ce ştiu de la fra#ii mei mai mari, părin#ii noştri auavut cel pu#in 10 copii. Au murit mici. Mama avea trei clase. Tata reuşise să facă cinci clase. Cândtrebuiau să facă şcoala primară, învă#ătorii erau pe front, în Primul Război Mondial. De altfel, şitata a fost pe front, până la Odessa. A avut noroc. Şi eu. Dacă nu se mai întorcea de acolo, nu maiexistam.

La ce vârstă v-a avut?

Păi, trebuie să calculăm. Deci, 1904... La 39 de ani. Am fost ultimul său copil. Şi to#i făcu#i încasă. La mama nu exista no#iunea de avort. Iar naşterile se făceau în casă, cu moaşă. Tatăl meu,



ca să revin la ceea ce vorbeam mai devreme despre educa#ie, avea o minte foarte bună. Cred căputea să facă şcoală serioasă. Şi cred că şi-a şi dorit asta, dar aşa erau vremurile. Nu s-a putut.

Dar v-a dat vreo secundă senzaţia că ar fi rămas frustrat din cauza asta?

Nu, deloc. El era împlinit, aşa. Bine, nici nu prea avea încotro. Trebuia să muncească încontinuu,pentru familie, pentru copii. S-a dedicat total familiei. Era o for#ă a naturii. Dă-#i seama, săîncarci şi să descarci zilnic căru#a aia plină de lemne...

V-au sprijinit părinţii pe partea asta de educaţie instituţională? Vă întreb asta şipentru că mi-aţi spus anterior că nu erau ceea ce astăzi am putea numi nişte„persoane educate“.

Da, da. Am plecat la şcoală la 7 ani şi jumătate. Am avut şi noroc. Surorile mele, de exemplu, aurămas cu patru clase. Tata nu le-a mai putut da la şcoală mai departe, pentru că se introdusesesistemul de stat cu taxe. Fratele meu, de exemplu, mai mare cu 7 ani, a fost mai bun decât mine,ca elev. Învă#a la toate. După ce a terminat şcoala primară din sat, s-au introdus taxele şi tata l-aretras. Doi ani de zile a stat cioban, la vite. Eu am avut noroc cu legea din 1948, prin careînvă#ământul devenea gratuit. A venit învă#ătorul la tata la poartă şi i-a spus: „Băi, Năstăsie, hai,dă-mi băiatul la şcoală“. Şi din momentul ăla am mers automat, un ciclu de învă#ământ dupăcelălalt.

Părinţii mei au fost ţărani. Ţărani-ţărani. Tatăl meu a fost căruţaş. Conducea o căruţăcu boi, căra lemne.

Fratele meu, de exemplu, mai mare cu 7 ani, a fost mai bun decât mine, ca elev. Învăţala toate. După ce a terminat şcoala primară din sat, s-au introdus taxele şi tata l-aretras. Doi ani de zile a stat cioban, la vite.

„Mă duceam acasă, pe dealurile alea, şi toate problemele le rezolvam în cap“

Năstăsescu, în anii 1990, pe coperta unei publicaţii de profil FOTO: ARHIVA PERSONALĂ

La ce excelaţi ca elev?

Eu am avut uşurin#ă la ştiin#ele exacte. Fără drept de apel. Matematică, chimie, fizică. Nustăteam la internat la Pucioasa, veneam acasă, zi de zi.

Premiantul clasei?



Matematician emerit, tată a două fete

Numele: Constantin Năstăsescu

Data şi locul naşterii: 13 martie 1943, Pucioasa (judeţulDâmboviţa)

Starea civilă: căsătorit, este tatăl a două fete.

Studiile:

A absolvit, în 1966, cursurile Facultăţii de Matematică, dincadrul Universităţii Bucureşti.

În 1970, îşi susţine, tot la Facultatea de Matematică, teza dedoctorat, având ca temă „Inelele semi-artiniene“.

În 1961, a obţinut locul III la Olimpiada Internaţională deMatematică de la Veszprém, în Ungaria.

Activitate profesională:

Din 1967 şi până la începutul anilor 2000 a activat, încalitate de cadru profesoral, la Facultatea de Matematicădin Bucureşti. A îndeplinit, pe rând, funcţiile de profesorasistent, lector, profesor asociat şi profesor deplin.

În prezent, este membru al Academiei Române.

Activitate publicistică:

Este autorul manualelor de algebră utilizate între anii 1980 şi1990, în ciclul liceal de învăţământ.

A redactat „Exerciţii şi probleme de algebră“, o culegerefolosită, vreme de două decenii, în toate şcolile dinRomânia, ca suport pregătitor pentru admiterea în

N-am #inut la chestii d-astea. Am fost premiantnumai la matematică. Ulterior, avea să-mi parărău că nu am acordat aten#ie unor lucruri ceaveau să se dovedească a fi de o extremăimportan#ă. Le-am neglijat pur şi simplu.Limbile străine, de exemplu. Am făcut rusă şifranceză, engleza nici nu ştiam că există. Maitârziu, mi-am dat ce greşeală am făcut trecându-le pe planul doi. Greu am recuperat. Greu. Amavut probleme şi la facultate din cauza asta.

„Am uşurinţă la matematică“

Haideţi, povestiţi-ne cum aţi descoperitmatematica!

Să vă descriu momentul. Eram în clasa a V-a.Până atunci fusesem un copil normal. Veneamdupă o perioadă mai aspră de recuperări. Cânderam în clasa a II-a, am făcut o pneumonieteribilă şi atunci se murea din asta, nu ca astăzi.Noroc că tata a găsit la negru nişte ceaiuri şimedicamente. El câştiga 1.000 de lei şi toateastea costau 11.000. L-a ajutat un unchi almamei cu nişte bani, că altfel astăzi nu mai eramaici. Aşa, ca să revin. Am făcut pneumonie şi,câteva luni bune, spre aproape un an, am stat lapat. Am recuperat destul de greu anul acelapierdut. Pe vremea aceea era sistemul rusesc.Făceam aritmetică la orele de matematică. Nicimăcar nu aveam profesor de matematică, eraunul de limba română reconvertit. La una dinaceste ore, în ziua respectivă, s-a întâmplat săvină să asiste şi diriginta. Eram tot timpul cumâna pe sus. Practic, am răspuns la toateproblemele. Şi diriginta, şi acest profesor de



învăţământul superior.

A publicat peste 150 de articole de profil, în reviste din ţarăşi străinătate.

Face parte din consiliul editorial a şase publicaţii dematematică din străinătate, printre care şi faimoasa„Zentralblatt fűr Mathematik“.

Locuieşte în: Bucureşti

matematică improvizat se uitau mira#i la mine.Mai ales că ajunsesem la lucrurile mai abstracte,de tipul rela#iei de divizibilitate. M-a mirat şi pemine. Aveam o uşurin#ă extraordinară.

Dar vă dădeaţi seama că...

Că am uşurin#ă, da, că am uşurin#ă la matematică. Ea s-a amplificat şi mai tare începând cu 6-7(n.r. – clasele a VI-a şi a VII-a), când a apărut geometria. Acolo chiar eram foarte bun. Eram unas. Mă duceam acasă, pe dealurile alea, şi toate problemele le rezolvam deja în cap. Apoi, în clasaa VII-a, am început cu „Gazeta matematică“. Eram abonat şi sim#eam o fericire teribilă să lucrezdin ea.

Profesorii vă încurajau să mergeţi spre o carieră în matematică?

Da, profesorii #ineau la mine. Profesorul Căprăruş m-a observat, mai ales la geometrie, a văzut cămergeam foarte uşor. El m-a şi încurajat, dar nu era nevoie pentru că, oricum, o făceam deplăcere. Însă profesorii nu mi-au pus la dispozi#ie căr#i, şi cred că aveau materiale. Nu ştiu, oricredeau că eu le am, deşi nu le aveam...

Chiar, aveaţi acces la cărţi de matematică?

Aşa şi aşa. Cumpăram tot ce puteam de la librăria din Pucioasa. Dar, pentru mine, fundamentalăa fost „Gazeta matematică“. Lucram în delir. Am şi luat premiul I, de două ori, datorită acesteigazete, rezolvând problemele de acolo. Plus că, ulterior, mi-am dat seama că m-a mai ajutat cuceva: am învă#at stilul în care trebuie redactată o problemă în scris. Şi am scris, vorba aceea, miide probleme. Am dus în schimb lipsă de nişte căr#i fundamentale. Pur şi simplu, nu aveai accesla ele. De exemplu, culegerea lui Gheorghe %i#eica, la oraş exista. O aveau profesorii, am văzutasta, mai târziu, când m-am dus la Olimpiada Interna#ională de Matematică. Dar nu ajungea laelevi. Mă şi gândeam: „Uite, domn’e. Eu, dacă aş fi profesor, mi-aş ajuta elevii“. Şi #inea la mineprofesorul respectiv, să ne în#elegem. Că doar se mândrea cu mine.

Când eram în clasa a II-a, am făcut pneumonie şi, câteva luni bune, spre aproape unan, am stat la pat.

„Îmi plăcea liniştea totală din pădure“



Actualul profesor a fost, în liceu, un copil introvertit FOTO: EDUARD ENEA

Dar doar matematica vă interesa sau aveaţi şi alte preocupări?

Asta nu înseamnă că pe celelalte le-am neglijat total. Acuma, să fiu scuzat, dar, fiind de la #ară,nu eram scutit de treburile gospodăriei. Nu mă bucuram de privilegiile unui elev orăşean sau aleunuia care stătea la internat. Tata nu m-a lăsat la internat, deşi, poate, aş fi vrut să fac asta. Şiputeam: luasem bursă datorită mediei. Mă întorceam acasă în fiecare zi, după ore, şi munceam.Mă trimiteau cu vitele, mai ales vara. Eram tot timpul plecat. Şi acum mai sunt oameni încomună care-i spun fratelui meu: „Băi, îmi aduc aminte de Titi“, că aşa-mi ziceau, „cum mergeael cu vitele şi cu căr#ile după el“. Luam tot timpul cu mine o geantă plină cu căr#i: jumătate dematematică, jumătate de altceva.

Ce vă plăcea în afara matematicii?

Literatura istorică. Aici am citit enorm, tot ce mi-a picat în mână. Anumite perioade din istorie leştiu cu atâta exactitate, la detaliu, încât aş putea să scriu căr#i. Mi-au plăcut şi Victor Hugo, seria„Regii blestema#i“ (n.r. – Maurice Druon)... Vă mai dau un exemplu. N-am ratat niciun numărdin „Magazinul istoric“. Îmi părea rău că îl terminam prea repede. Într-o după-amiază îl citeamdin scoar#ă-n scoar#ă. Mai citeam şi căr#i de ştiin#ă. %in minte, una era despre cum s-a fabricat



bomba atomică.

În perioada liceului eraţi un elev introvertit?

Da, mai mult introvertit. Eu am fost unicul copil din sat care mă duceam la liceu. Am avut uncoleg până la un anumit moment, dar s-a retras şi am rămas singur. Poate că a fost bine aşa, num-am apucat nici de fumat.

În liceu tinerii mai ies, se mai distrează.

Nu, nu le aveam. Îmi plăcea... noi aveam şi pădurea apropiată şi gârla la fel şi pot să spun că amavut o copilărie frumoasă: scăldat, prins peşte, mers în pădure. Îmi plăcea foarte mult linişteatotală din pădure. Şi mergeam singur, luam căr#i şi lucram. Mă trimiteau părin#ii cu vitele, tataavea o bucată bună de pădure, numai stejar, şi când mă duceam acolo nu se auzeau decâtpăsările. Şi acum îmi amintesc locul în care stăteam şi pozi#ia exactă.

„Mă întrebam: «Ce este numărul?». Mă frământa“

„Weekend Adevărul“: Sunt curios cum funcţiona mintea unui copil obsedat dematematică. Cum vă raportaţi la teorie, de exemplu? Concret sau, mai degrabă,abstract?



Constantin Năstăsescu: La geometrie mai ai o imagine, un cub, un paralelipiped, însă algebrae mai abstractă. Mi-am pus multe întrebări cu privire la aceste abstrac#iuni, în acea perioadă. Măîntrebam: „Ce e numărul?“, de exemplu. Mă frământau nişte chestii şi a durat o perioadă pânămi-am dat seama că mai rău dăunează. Esen#ial e să înve#i, să acumulezi. Asta trebuie avut învedere şi în învă#ământ. Eu, spre exemplu, am prins o perioadă cu foarte multe examene. Înclasa a IV-a am dat examen de absolvire, clasa a şaptea – din nou examene de absolvire şi apoide admitere. Şi erau examene grele, se făcea şcoală.

Înţeleg că şi examenele de admitere la facultate erau foarte grele. Durau douăsăptămâni.

Da, două săptămâni. Plus că înainte de asta aveai bacalaureatul, examenul de maturitate, undeeu am prins versiunea cu două probe scrise şi şapte orale. Şapte! În perioada aceea veneam şi laBucureşti, la Liceul „Mihai Viteazul“, eram în lotul de pregătire pentru Olimpiada Interna#ionalăde Matematică. Stăteam acolo, la internat, aveam cantină, şi în fiecare zi lucram. Diminea#apregătire colectivă, după-amiaza pregătire individuală. Iar construc#ia acestei echipe sefăcea după patru probe, acum se cheamă baraje. Erau două de geometrie, una de algebră şi unade trigonometrie.

Aş reveni puţin. Vorbiţi-ne despre admiterea la facultate.

Participarea la Olimpiada Interna#ională şi premiul pe care l-am luat (n.r. – locul al III-lea) num-au ajutat cu nimic. Am dat, ca să zic aşa, admitere la cataramă. Două săptămâni am stat. Osăptămână scrisul, trei probe, şi o săptămână oral, alte trei probe.

Cum a fost la facultate? V-a împlinit aşteptările sau nu?

Eu mă aşteptam la ceva mai simplu, credeam că e o continuare a liceului. Însă nu, se făceaucursuri serioase.

Apropo de uşurinţa cu care rezolvaţi problemele, au fost momente în care vi s-apărut că matematică e prea dificilă?

Nu, niciodată. Prin anul doi nici nu prea mă mai duceam pe la cursuri, învă#am de pe cursurileunui coleg. Mergea foarte rapid, îmi rămânea totul întipărit în minte. Probleme am avut laştiin#ele sociale. Am avut de tras pentru că reparti#ia se acorda după medie şi a trebuit ca în liceusă le acord mai multă aten#ie.


of 14http://adevarul.ro/educatie/scoala/constantin-nastasescu-matematic…sez-calculenoaptea-infernal-1_530f299bc7b855ff56b6779c/index.html

Doctor în matematică la 26 de ani

Am citit că, prin 1965, aţi fi introdus o categorie nouă în teorie, cea de „localcoereductibilă“. Ce înseamnă asta?

E greu de explicat, ca să în#elege#i ar trebui să şti#i ce înseamnă categorie. Citind teza de doctorata unui mare matematician francez, am făcut nişte expuneri la un seminar ştiin#ific la careparticipam. Pe scurt, „local coereductibilă“ înseamnă că orice obiect dintr-o categorie con#ine uncoereductibil. E complicat, n-aş vrea să intru în detalii.

Cum a fost primită în lumea academică această introducere de concept?

Foarte bine, a fost foarte repede citată şi preluată de al#ii. A stat şi la baza tezei mele de doctorat.Eu am devenit doctor la 26 de ani.

Aţi făcut şi armata. Chiar la finalul facultăţii.

Da, şase luni. Am făcut armata la tancuri, singura promo#ie a facultă#ii care a făcut tancuri,tancuri comandă. Cred că asta se datorează faptului că facultatea s-a numit pentru un anumitmoment Facultatea de Matematică-Mecanică, cum e Matematică-Informatică acum. Ne-amtrezit că cei de la Armată ne-au băgat la tancuri. La tancuri, dom’le!

Şi ce făceaţi la tancuri?

Am făcut armată ca lumea, am stat şase luni acolo, fără permisie. Nici tata n-a venit la mine.Eram şi la naiba, chiar lângă grani#a cu Ungaria. Am mers pe tancurile T34 şi T 35, tancurileruseşti. Tancuri foarte bune, de altfel.

Mai aveaţi timp să vă ocupaţi şi de matematică în perioada armatei?

Mai lucram, dar a fost o perioadă... N-aş putea să zic de odihnă, deşi m-am odihnit aşa, cerebral.Am ieşit sublocotenent. Iar de la 1 februarie 1967 am fost repartizat în facultate, cadru didactic.

„Cel cu culegerea“

Haideţi să vorbim şi despre lucrările pentru care aţi ajuns aşa cunoscut.

Da, culegerile de matematică. Aşa e, m-au făcut mai cunoscut în #ară. Şi acuma, când mai spunnumele „Năstăsescu“ la telefon, pe la câte o agen#ie, mă întreabă: „Dumneavoastră sunte#i cel cuculegerea?“.



Cum aţi făcut să publicaţi aceste culegeri?

Aş vorbi mai întâi despre manuale. Pentru că eleau deschis totul. Să nu crede#i că aveam pile. Euam fost total lipsit de aşa ceva. Se întâmpla în1978. Era ministru Suzana Gâdea. Suzana Gâdeaa fost un ministru, ulterior, mult înjurat. Eraprofesoară la Politehnică. Atunci când a trecut laCultură, poate că nu se pricepea. Dar, de bine derău, la Învă#ământ era decentă. Exista o comisiede programe şi se dorea schimbarea vechilormanuale. Nu ştiu cum m-am trezit pe o listă.Eram acasă, se apropia Anul Nou, şi primesc untelefon chiar de la ministru. Eram invitat lacabinet. În sinea mea mă gândeam: tepomeneşti că îmi dă vreun premiu, ceva. M-amdus şi m-a întrebat direct Suzana Gâdea:„Tovarăşu’ Năstăsescu, vrei să scrii la manualelede algebră?“. Vă mărturisesc că întrebarea mi-a produs transpira#ie pe şira spinării. M-amgândit: „În ce măsură sunt eu pregătit pentru treaba asta?“. Am zis da.

Şi v-aţi apucat să scrieţi.

Au trecut Sărbătorile şi m-am apucat de treabă cu un profesor de liceu, de la „Cantemir“. El şi-aales logica algebrică. Eu am scris fleacurile: înmul#iri, func#ii, chestii. Pe urmă, am început cutrinomul de gradul doi etc. Am avut libertatea de a nu #ine cont de programă. Acum, dacă nurespec#i programa, te zboară! La noi nu a fost aşa. Am gândit şi am spus: „Domnule, stai pu#in,că lucrurile astea nu se potrivesc aici“.

Cât v-a luat să scrieţi manualele?

Am început în ianuarie şi până în vară trebuia dat. Am lucrat foarte mult. Am consultat foartemulte căr#i. Şi străine. Totuşi, mai importantă decât manualul a fost culegerea. Eu am insistat laminister să scriu şi o culegere. A ieşit o culegere reuşită. Aşa vorbeşte lumea.

Un aflux de meditaţii

Aţi fost mulţumit de munca dumneavoastră?



Cred că da.

Aţi luat vreun ban pentru munca asta?

Nimic.

Nici după 1990?

Mul#i mă consideră super bogat. Dar eu n-am luat nimic. Avantajul era că deveneai cunoscut.Atunci, chestia asta putea să-#i aducă medita#ii.

Şi aţi avut mulţi elevi la meditaţii?

Să fiu sincer, a fost un aflux. Eu nu prea m-am omorât cu medita#iile. Am meditat mul#i din satulăla al meu, din Dâmbovi#a. Veneau până la Bucureşti, credeau că eu fac minuni. Dar am avutrezultate cu ei, că nu mi-am bătut joc.

Aveţi vreun elev care a ajuns mare?

Am avut mai mul#i. Sunt colegi cu mine acum. Sunt profesori universitari. Au trecut prin mânamea. Dar nu vreau să mă laud cu asta. ;

Eram în lotul de pregătire pentru Olimpiada Internaţională de Matematică. Stăteamacolo, la internat, aveam cantină, şi în fiecare zi lucram. Dimineaţa pregătirecolectivă, după-amiaza pregătire individuală.

Am făcut armata la tancuri, singura promoţie a facultăţii care a făcut tancuri, tancuricomandă. Cred că asta se datorează faptului că facultatea s-a numit pentru un anumitmoment Facultatea de Matematică-Mecanică. Ne-am trezit că cei de la Armată ne-aubăgat la tancuri. La tancuri, dom’le!

„Credeţi-mă, lumea are nevoie de matematică“

Portret al matematicianului la tinereţe FOTO: ARHIVA PERSONALĂ

Nu vi s-a întâmplat să vă recunoască cineva şi în celălalt sens: „Uite, ăsta e ăla carene-a distrus tinereţea cu problemele lui“?

Nu, pentru că în culegere erau şi probleme simple. Deci era bună pentru toate categoriile deelevi. Erau mii de probleme.



După Revoluţie vi s-a schimbat statutul?

Primii ani de după Revolu#ie au fost obinefacere. Eram deja conferen#iar din anii1980. Nu mă mai gândeam că pot să promovez.Cei care totuşi mai promovau trebuiau să fiesecretari de partid. După Revolu#ie am devenitprofesor. Aveam dreptul la conducere dedoctorat. Am avut noroc de o serie de absolven#iremarcabili.

Mai are acum România o serie dematematicieni de acest tip?

Afară. Chiar fata mea, de pe băncile liceului s-adus direct la Princeton. Acum e la doctorat.

După asta se va întoarce în România?

Eu cred că nu. Păi, mă gândesc că ar avea şi probleme. Termină Princeton-ul şi vine aici şi îispune cineva că nu corespunde cu programa noastră. Te zboară cu tot Princeton şi cu totHarvard!

Înainte de Revoluţie, totuşi, se acorda atenţie matematicii. Astăzi, matematica e unfel de cenuşăreasă. Azi avansează ASE-ul, limbile străine, dreptul…

A fost explozia asta după Revolu#ie, când era nevoie mare de avoca#i, nu vede#i că toată #ara eplină de procese? Dar, e adevărat, ceva s-a pierdut. Eu sunt la Institutul de Matematică, dar numai primesc la doctorat.

Din cauza calităţii?

Da, sunt slabi.

Mai are România nevoie de matematicieni? Care mai e relevanţa matematicii înziua de azi?

Acum a luat amploare informatica, în vecinătatea matematicii. Probabil că şi de asta facultatease numeşte acum Matematică-Informatică. Dar, crede#i-mă, lumea are nevoie de matematică,



are nevoie de profesori de profil. Matematica n-o să lipsească niciodată.

Acest articol a fost publicat în „Weekend Adevărul“.

constantin năstăsescu, matematician: „visez calcule noaptea. este infernal!“ | adevarul.ro

Documents