Conspecte.com Producţia în curs de execuţie cuprinde bunurile care n-au trecut

toate fazele procesului de producţie, nefiind încă nici producţie finită, nici semifabricat.

Pe parcursul perioadei de gestiune producţia în curs de execuţie se reflectă în conturile clasei 8

(811, 812) şi se ia în calcul la determinarea costurilor efective a producţiei fabricate serviciilor

prestate.

Costul efectiv = Sprod.în curs de execuţie la încep. per. de gest +  consumuri – Sprod. în curs de execuţie la finele per. de gest.

În contabilitatea financiară producţia în curs de execuţie se reflectă numai la sfîrşitul perioadei

de gestiune în momentul întocmirii rapoartelor financiare.

În acest scop se foloseşte contul de activ 215 “Producţie în curs de execuţie”.

În debitul acestui cont se reflectă costul producţiei în curs de execuţie la sfîrşitul perioadei de

gestiune, iar în credit – decontarea valorii de bilanţ a producţiei în curs de execuţie la începutul

perioadei de gestiune. Soldul este debitor şi reflectă valoarea producţiei în curs de execuţie la

finele perioadei de gestiune.

La finele perioadei de gestiune în urma inventarierii se stabile;te costul efectiv al producţiei în

curs de execuţie care se înregistrează prin formula contabilă:

debit contul 215 “Producţie în curs de execuţie”, credit conturile 811 “Activităţi de bază”, 812 “Activităţi auxiliare”.

La începutul de gestiune următoare perioadei, producţia producţiei în curs de execuţie se scoate

din evidenţa financiară şi se trece pe conturile contabilităţii de gestiune prin formula contabilă:

debit conturile 811 “Activităţi de bază”, 812 “Activităţi auxiliare”, credit contul 215 “Producţie în curs de execuţie”.

Exemplu 3

Întreprinderea „A” dispune de următoarele date:

Stoc iniţial de produse în curs de execuţie 12 300 lei

Consumuri de materiale pentru fabricarea producţiei 85 360 lei

Consumuri privind retribuirea muncii 24 600 lei

Contribuţii de asigurări sociale şi medicale 7 380 lei

Consumuri de energie electrică prestată de terţi 8 500 lei

Costul produselor finite predate la depozit 127 210 lei

Stoc final de produse în curs de execuţie 10 930 lei

Valoarea de vînzare a produselor finite vîndute, inclusiv TVA – 20 % 28 200 lei

Costul produselor vîndute 17 500 lei

În baza acestor date vor fi întocmite următoarele formule contabile:

1. Trecerea soldului iniţial a producţiei în curs de execuţie la conturile contabilităţii de gestiune:

debit contul 811 „Activităţi de bază” 12 300 lei credit contul 215 „Producţie în curs de execuţie” 12 300 lei

2. Acumularea consumurilor de producţie:o debit contul 811 „Activităţi de bază” 125 840 leio credit cotul 211 „Materiale” 85 360 leio credit contul 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” 24 600 leio credit contul 533 „Datorii privind asigurările” 7 380 leio credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 8 500 lei

Suma TVA aferentă energiei electrice consumate se înregistrează prin formula contabilă:

debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” 1 700 lei credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 1 700 lei

3. Reflectarea costului efectiv a produselor finite:

debit contul 216 „Produse finite” 127 210 lei credit contul 811 „Activităţi de bază” 127 210 lei

4. Trecerea soldului producţiei în curs de execuţie la finele perioadei de gestiune în contul contabilităţii financiare:

debit contul 215 „Producţie în curs de execuţie” 10 930 lei debit contul 811 „Activităţi de bază” 10 930 lei

5. Reflectarea venitului obţinut din vînzarea produselor finite:

debit contul 221 “Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” 23 500 lei debit contul 611 “Venituri din vînzări” 23 500 lei

6. Calcularea TVA aferent produselor vîndute:

debit contul 221 “Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” 4 700 lei debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” 4 700 lei

7. Decontarea costului produselor vîndute:

debit contul 711 “ Costul vînzărilor” 17 500 lei debit contul 216 “Produse” 17 500 lei

Astfel, contul 811 „Activităţi de bază” la finele perioadei de gestiune nu are sold.

În afară de formulele contabile expuse, contul 215 „Producţie în curs de execuţie” mai

corespondează în următoarele cazuri:

1. la constatarea plusurilor de producţie în curs de execuţie în urma inventarierii:

debit contul 215 “Producţie în curs de execuţie” credit contul 612 “Alte venituri operaţionale”

2. la costul efectiv a lipsurilor de producţia în curs de execuţie:

debit contul 714 “Alte cheltuieli operaţionale”, credit 215 “Producţie în curs de execuţie”.

Alte cazuri de ieşiri a producţiei în curs de execuţie (la transmiterea cu titlul gratuit, alocarea în

capitalul statutar altor întreprinderi, la distrugerea în urma calamităţilor naturale) se întocmesc

prin formulele contabile similare cu reflectarea ieşirii de materiale în astfel de cazuri.

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată cuprinde activele, valoare unitară a cărora este mai mică decît plafonul stabilit de legislaţie (3 000 lei) indiferent de durata de exploatare, sau activele a căror durată de utilizare nu depăşeşte un an, indiferent de valoarea unitară .

La perfectarea operţiunilor economice legate de OMVSD se utilizează următoarele documente primare:

fişa de evidenţă a obiectelor de mică valoare (OV-2); procesul-verbal de ieşire din uz a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (OV-4) ; procesul verbal de scoatere din uz a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (OV-8).

Fişa de evidenţă a obiectelor de mică valoare (OV-2) se completează într-un singur exemplar de către magazioner sau altă persoană responsabilă la eliberarea OMVSD angajaţilor întreprinderii.

Dacă în procesul de utilizare OMVSD s-au pierdut sau au fost deteriorate se completează procesul-verbal de ieşire din uz a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (OV-4).

OMVSD care nu mai pot fi utilizate în activitatea întreprinderii se casează prin întocmirea Procesului-verbal de scoatere din uz a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (OV-8).

Pentru evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată este destinat contul de activ 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” şi contul de pasiv 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”.

Operaţiile de intrare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se reflectă la fel ca şi materialele.

Evidenţă ieşirii a obiectelor depinde de valoarea unitară şi direcţiile de utilizare a obiectelor .

Obiectele cu o valoare unitară de pînă la 1 500 lei se trec direct la cheltuieli, fără calcularea uzurii, prin formula contabilă:

debit conturile 713 “Cheltuieli generale şi administrative”, 811 “Activităţi de bază”, 813 “Consumuri indirecte de producţie”,

credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”.

Obiectele cu valoarea mai mare de 1 500 lei/unitate se trec la cheltuieli prin calcularea uzurii în proporţie de 100% din valoarea obiectelor, diminuată cu valoarea probabilă rămasă. Pentru aceste obiecte se organizează evidenţa în exploatare. Dacă obiectele cu valoarea unitară de pînă la 1 500 lei se scot de la evidenţă la predarea lor în exploatare, atunci obiectele ce depăşesc acest plafon de 1 500 lei se ţin la evidenţă pe toată perioada lor de exploatare.

Să examinăm întrebările, ce ţin de evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în baza unui exemplu:

Exemplu 2

La întreprinderea “BX” în luna ianuarie 2008 au fost eliberate pentru exploatarea utilajului obiecte de mică valoare şi scurtă durată în sumă de 3 400 lei procurate anterior, inclusiv: 2 600 lei cu valoarea unitară mai mare de 1 500 lei şi 800 lei cu valoarea unitară mai mică de 1 500 lei. Referitor la obiectele cu valoarea unitară mai mare de 1 500 lei a fost determinată valoarea probabilă rămasă în sumă de 250 lei. În decembrie 2008 obiectele care au fost date în exploatare în ianuarie au fost scoase din uz. Totodată au fost contabilizate deşeuri în sumă de 180 lei. În baza acestor operaţii vor fi întocmite următoarele formule contabile:

ianuarie 2008

1. Eliberarea obiectelor pentru exploatarea utilajului:

debit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2132 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare”- 2 600 lei,

debit contul 813 “Cheltuieli indirecte de producţie” – 800 lei, credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2131 “Obiecte de

mică valoare şi scurtă durată în stoc” – 3 400 lei;

2. Concomitent cu darea obiectelor în exploatare se calculă în mărime de 100% uzura la obiectele cu valoarea mai mare de 1 500 lei de unitate în sumă de 2 350 lei (2 600 – 250):

debit contul 813 “Cheltuieli indirecte de producţie” – 2 350 lei, credit contul 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” – 2 350 lei.

decembrie 2008

3. Scoaterea din uz a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată date în exploatare în luna ianuarie:

debit contul 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” – 2 350 lei, credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2132 “Obiecte

de mică valoare şi scurtă durată în exploatare” – 2 350 lei.

4. Reflectarea deşeurilor obţinute din ieşirea obiectelor:

debit contul 211 “Materiale” – 180 lei, credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2132 “Obiecte

de mică valoare şi scurtă durată în exploatare” – 180 lei.

5. Diferenţa dintre deşeurilor obţinute şi valoarea probabilă rămasă a obiectelor ieşite în sumă de 70 lei (250 – 180) se trec la cheltuieli:

debit contul 714 “Alte cheltuieli operaţionale” – 70 lei, credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2132 “Obiecte

de mică valoare şi scurtă durată în exploatare” – 70 lei.

Să admitem, că deşeurile obţinute de la ieşirea obiectelor date au constituit 350 lei. Atunci diferenţa între această sumă şi valoarea probabilă rămasă în sumă de 100 lei (350 – 250) se va trece la venituri:

debit contul 211 “Materiale” – 100 lei, credit contul 612 “Alte cheltuieli operaţionale” – 100 lei.

În cadrul întreprinderilor au loc numeroase operaţii, care se petrec în procesul de aprovizionare şi eliberare de la depozite în producţie. Aceste operaţii trebuie să fie efectuate în baza documentelor primare, reflectate în registrele analitice de grupare a operaţiilor şi pe conturile contabile.

Intrarea materialelor

La intrarea materialelor întreprinderea-cumpărător primeşte documentele de însoţire a partidei de materiale (factura fiscală (Slide 7) sau facturii (Slide 8), Actul de achiziţie (Slide 9), certificate de calitate ş.a.).

Recepţionînd materialele magazionerul întocmeşte Bonul de primire (Slide 10). În cazul devierilor de la condiţiile contractului în ce priveşte lipsurile de materiale, nerespectarea preţurilor, calităţii şi altor condiţii contractuale de către furnizor, cumpărătorul formează o comisie de recepţie a materialelor, care întocmeşte un proces-verbal de recepţie a materialelor, în care se indică devierile stabilite.

Pentru evidenţa sintetică a materialelor este destinat contul de activ 211 “Materiale”, la care se deschid subconturile necesare: 2111 “Materii prime şi materiale de bază”, 2112 “Semifabricate cumpărate şi articole de completare”, 2113 “Combustibil” ş.a. Evidenţa analitică a SMM se ţine cu ajutorul Fişei de magazie (Slide 11).

Intrarea materialelor se reflectă în contabilitate prin întocmirea formulelor contabile (Slide 12):

a) cumpărate de la furnizori:

debit contul 211 “Materiale” - la valoarea de procurare a materialelor fără TVA - 1 000 lei, debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” - la suma TVA trecută în cont -

200 lei, credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 1 200 lei;

b) primite din producţie proprie, la cost efectiv:

debit contul 211 “Materiale”, credit conturile 811 “Activităţi de bază”, 812 “Activităţi auxiliare”;

c) provenite din scoaterea din uz a mijloacelor fixe (deşeuri utile, piese de schimb ş.a.):

debit contul 211 “Materiale” - la valoarea de intrare; credit contul 123 “Mijloace fixe” – în limitele valorii probabile rămase a mijloacelor fixe

stabilită la punerea lor în funcţiune, credit contul 621 “Venituri din activitatea de investiţii” – în cazul cînd valoarea

materialelor obţinute depăşeşte valoarea probabilă rămasă;

d) intrate de la alte persoane fizice sau juridice :

debit contul 211 “Materiale” – valoarea totală a materialelor, credit contul 313 “Capital nevărsat” – valoarea materialelor primite ca cotă-parte în

capitalul statutar, credit contul 622 “Venituri din activitatea financiară” – valoarea materialelor primite cu

titlu gratuit;

e) intrate prin intermediul titularilor de avans:

debit contul 211 “Materiale” - la valoarea de procurare conform datelor din decontul de avans, aprobat de către conducătorul întreprinderii,

credit contul 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului” – dacă titularul anterior a primit avans,

credit contul 532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii” – fără primirea avansului;

f) intrate din trecerea la deşeuri a producţiei rebutate, la valoarea realizabilă netă:

debit contul 211 “Materiale”, credit contul 612 “Alte venituri operaţionale”;

g) constatate ca plusuri în urma inventarierii, la valoarea lor de piaţă:

debit contul 211 “Materiale”, credit contul 612 “Alte venituri operaţionale”;

h) obţinute din lichidarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, la valoarea utilă:

debit contul 211 “Materiale”, credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” - în limitele valorii probabile

rămase a OMVSDstabilită la transmiterea lor în folosinţă; credit contul 612 “Alte venituri operaţionale” - în cazul cînd valoarea materialelor obţinute

depăşeşte valoarea probabilă rămasă a OMVSD .

Cheltuielile, aferente procurării materialelor se înregistrează în debitul contului 211 “Materiale”, în corespondenţă cu creditul conturilor:

521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” - la cheltuielile de transport efectuate de terţi,

812 “Activităţi auxiliare” – la serviciile secţiei de transport a întreprinderii, 242 “Conturi curente în valută naţională”, 229 “Alte datorii pe termen scurt” – la suma

taxelor vamale referitoare la materialele importate, 533 “Datorii privind asigurările” – la suma cheltuielilor de asigurare a materialelor, 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, 533 “Datorii privind

asigurările”, 812 “Activităţi auxiliare” – la salariile muncitorilor antrenaţi la încărcarea-descărcarea materialelor,

227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului”, 532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii” – la suma cheltuielilor de transport-aprovizionare, efectuate prin intermediul titularilor de avans.

Ieşirea materialelor

Materialele se eliberează de la depozit pentru:

a) necesităţile de producţie a întreprinderii;

b) transmiterea altor întreprinderi prin realizarea contra mijloace băneşti, prin schimb cu alte active, sau predare cu titlu gratuit.

Eliberarea materialelor de la depozit pentru necesităţile interne se efectuează în baza dispoziţiei de livrare a materialelor, fişei-limită de consum (Slide 13), iar în afara întreprinderii – în baza facturii (daca întreprinderea nu este înregistrată ca plătitor de TVA) sau în baza facturii fiscale (dacă întreprinderea este înregistrată ca plătitor de TVA).

Operaţiile de eliberare a materialelor se reflectă în contabilitate prin întocmirea formulelor contabile:

1) decontarea costului materialelor consumate în cadrul întreprinderii:

pentru necesităţile de producţie:

debit conturile 811 “Activităţi de bază”, 812 “Activităţi auxiliare”, 813 “Consumuri indirecte de producţie”

credit contul 211 “Materiale”

pentru necesităţile comerciale:

debit contul 712 “Cheltuieli comerciale” credit contul 211 “Materiale”

pentru necesităţile generale ale întreprinderii:

debit contul 713 “Cheltuieli generale şi administrative” credit contul 211 “Materiale”

2) decontarea costului materialelor eliberate în afara întreprinderii:

în cazul vînzării lor:

debit contul 714 “Alte cheltuieli operaţionale” credit contul 211 “Materiale”

în cazul transmiterii cu titlu gratuit:

debit contul 722 “Cheltuieli ale activităţii financiare”, credit contul 211 “Materiale”.

Materialele constatate ca lipsuri în urma inventarierii sau nimicite în urma calamităţilor naturale se reflectă în contabilitate:

debit conturile 714 “Alte cheltuieli operaţionale”, 723 “Pierderi excepţionale”, credit contul 211 “Materiale”.

Inventarierea materialelor se efectuează de către comisia de inventariere prin întocmirea Listei de inventariere (Slide 18, 19). În cazul depistării divergenţelor dintre datele reale şi cele înregistrate în contabilitate se întocmesc Balanţe de verificare în care se determină plusurile, lipsurile şi pierderile din deteriorarea bunurilor. Rezultatele inventarierii se examinează la şedinţa comisiei de inventariere şi se perfectează printr-un proces-verbal, iar decizia finală privind reglementarea discordanţelor constatate se ia de către conducătorul întreprinderii.

Pentru ca stocurile de mărfuri şi materiale (SMM) să fie reflectate în contabilitate şi rapoarte

financiare este necesar ca ele să fie constatate şi evaluate.

Constatarea SMM ca active are loc în cazul cînd se respectă următoarele cerinţe:

a) întreprinderea are o certitudine întemeiată că SMM vor aduce avantaj economic în viitor din

utilizarea (realizarea) lor;

b) valoarea stocurilor poate fi determinată cu un grad înalt de exactitate.

Evaluarea se efectuează prin determinarea valorii SMM.

Există 3 tipuri de evaluare a SMM :

a) evaluarea iniţială;

b) evaluarea curentă

b) evaluarea ulterioară.

Valoarea iniţială (de intrare sau valoarea istorică se determină la intrarea SMM în patrimoniul

întreprinderii şi reprezintă suma mijloacelor băneşti achitate sau a echivalentelor acestora, fie

valoarea venală sub altă formă de compensare acordată la achiziţionarea SMM.

Conform prevederilor S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale" la intrare stocurile se

evaluează în dependenţă de sursele de intrare şi metodele de achiziţionare:

a) pentru SMM procurate de la terţi - cu valoarea de cumpărare şi cheltuielile de transport-

aprovizionare (cheltuielile de transport legate nemijlocit de achiziţionarea mărfurilor, cheltuielile

de încărcare-descărcare şi păstrare, taxele vamale şi alte impozite, prevăzute de legislaţia în

vigoare, referitoare la procurarea SMM;

b) pentru SMM confecţionate la întreprindere - la costul efectiv al activului produs, care include

consumurile materiale directe, consumurile directe privind retribuirea muncii şi consumurile

indirecte de producţie;

c) pentru SMM primite pe calea schimbului – la valoarea venala a activelor procurate/primite

(valoarea venală este sumă cu care un activ poate fi schimbat în procesul operaţiei comerciale

între părţile independente);

d) pentru SMM primite cu titlu gratuit - la valoarea de utilitate a activului stabilită prin acordul

părţilor;

Evaluarea ulterioară prevede determinarea valorii stocurilor la momentul întocmirii rapoartelor

financiare (bilanţului). Conform paragrafului 7 al S.N.C 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale"

SMM se reflectă în rapoartele financiare la valoarea cea mai mică dintre valoarea iniţială şi

valoarea realizabilă netă, care la rîndul său se determină luînd ca bază preţurile de realizare a

stocurilor, diminuate cu cheltuielile probabile de vînzare.

În decursul perioadei de gestiune nu este posibilă totdeauna determinarea valorii iniţiale a

stocurilor procurate în momentul achiziţionării (în cazul cînd nomenclatorul de materiale care se

procură este larg, cheltuielile de achiziţionare se referă la cîteva tipuri de mărfuri (materiale) şi

pot fi identificate numai la sfîrşitul perioadei de gestiune.

Dacă nu-i posibilă determinarea costului efectiv la momentul achiziţionării livrarea materialelor

în producţie în contabilitatea curentă se aplică un preţ convenţional.

S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale" prevede în evidenţa contabilă curentă următoarele

metode de evaluare a stocurilor:

• metoda costului normativ - pentru evaluarea şi controlul operativ al existenţei şi circulaţiei,

produselor finite şi producţiei neterminate. Costul normativ se determină, luînd ca bază de calcul

cheltuielile materiale directe, cheltuielile directe privind retribuirea muncii şi cheltuielile

indirecte de producţie. Pentru ca costul normativ să fie real, normele de cheltuieli trebuie să fie

analizate sistematic şi revizuite în cazul cînd s-a schimbat nivelul de cheltuieli;

• metoda vînzărilor cu amănuntul - pentru evaluarea unei cantităţi mari de mărfuri care au un

profit relativ egal în preţul vînzărilor în cazul unui sortiment care variază rapid. Această metodă

se aplică, de regulă, în comerţ. În contabilitatea curentă de circulaţie a mărfurilor evaluarea

acestora se efectuează după metoda vînzărilor cu amănuntul la preţuri de vînzare, cu evidenţierea

adaosului comercial, sau la valoarea de achiziţie. Reducerea valorii de achiziţie a mărfurilor se

admite în cazurile cînd valoarea realizabilă netă este mai joasă decît costul (în cazul cînd SMM

parţial sau deteriorat, s-au uzat, au scăzut preţurile de vînzare ori au sporit cheltuielile pentru

completarea şi organizarea vînzării acestora);

• metoda de identificare - pentru stocurile produse şi destinate unor proiecte speciale, precum şi

pentru cele ce nu sînt reciproc substituibile;

iar pentru un sortiment variat de mărfuri reciproc substituibile:

• metoda costului mediu ponderat

• metoda FIFO (prima intrare - prima ieşire)

• metoda LIFO (ultima intrare - prima ieşire)

Exemplul 1 

Date iniţiale: Materialul “M” 

Data Preţul, lei Cantitatea, kg

Intrări Ieşiri Sold

Sold la 01.01.09 15,00 700 700

05.01.09 17,00 500 1 200

09.01.09 800 400

13.01.09 18,00 600 1 000

22.01.09 700 300

25.01.09 20,00 1 000 1 300

28.01.09 900 400

Metoda costului mediu ponderat

Data Costul mediu ponderat, lei Suma ieşirilor, lei

09/01/09 800 x 15,83 = 12 664

22.01.09 700 x 17,13 = 11 991

28.01.09 900 x 19,34 = 17 406

Total 42 061

Sold 10 500 + 39 300 – 42 061 7 739

Metoda LIFO

Data Calculul sumei ieşirilor, lei Suma ieşirilor, lei

09/01/09700 x 15,00 = 10 500

100 x 17,00 = 1 70012 200

22.01.09400 x 17,00 = 6 800

300 x 18,00 = 5 40012 200

28.01.09300 x 18,00 = 5 400

600 x 20,00 = 12 00017 400

Total 41 800

Sold 400 x 20,00 = 8 000 8 000

Compararea informaţiilor privind aplicarea diferitor metode de evaluare a SMM

Nr. crt. Indicatori Costul mediu ponderat FIFO LIFO

1Soldul la începutul 

perioadei de gestiune10 500 10 500 10 500

2 Intrări 39 300 39 300 39 300

3 Ieşiri 42 061 41 800 43 300

4Soldul la sfîrşitul

perioadei de gestiune7 739 8 000 6 500

Stocurile de mărfuri şi materiale (SMM) cuprind activele aflate la dispoziţia întreprinderii:

- destinate vînzării în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie;

- înregistrate ca producţie neterminată;

- destinate consumului în procesul de producţie şi la prestarea de servicii.

Componenţa, modul de constatare, evaluarea şi evidenţa Stocurile de mărfuri şi materiale sînt

reglementate de prevederile S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale".

Luînd în consideraţie faptul că la întreprindere se utilizează diverse stocuri, este necesară

clasificarea lor, care se efectuează după următoarele criterii:

1. Conţinutul economic şi destinaţie;

2. Apartenenţa la patrimoniul întreprinderii;

3. Sursa de provenienţă

4. După direcţiile de utilizare

 După primul criteriu stocurile se împart în (Slide 2):

- materie primă şi materiale;

- animale la creştere şi îngrăşat;

- obiecte de mică valoare şi scurtă durată;

- producţie în curs de execuţie;

- produse;

- mărfuri, inclusiv terenuri şi alte active materiale curente şi pe termen lung achiziţionate şi

destinate revînzării.

Materia primă şi materialele participă direct la fabricarea produsului şi constituie conţinutul

substanţial al acestuia.

Materii prime sînt acele bunuri care n-au parcurs nici un stadiu de prelucrare (fructele şi

legumele achiziţionate pentru producerea sucurilor ş.a.)

Materialele pînă la achiziţionare au parcurs deja anumite stadii de prelucrare (cimentul, stofa,

materialul pentru costume ş.a.).

Materialele se clasifică în:

a) materiale de bază care constituie conţinutul substanţial al produsului fabricat;

b) materiale auxiliare, care iau parte la fabricarea produselor, dar nu constituie conţinutul lor

substanţial, atribuind produsului fabricat un oarecare aspect, gust etc. (lacul la mobilă,

condimentele la conserve).

După rolul pe care-l joacă în procesul economic materialele auxiliare cuprind combustibilul,

ambalajele circulante, piesele de schimb. Însă, daca aceste materiale ocupă o pondere însemnată

în activitatea întreprinderii, ele pot fi evidenţiate separat.

Animalele cuprind animalele tinere aflate la întreprindere în scopul creşterii pentru a fi trecute la

îngrăşat sau în componenţa mijloacelor fixe.

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată reprezintă bunurile cu o valoare mai mică decît

limita stabilită pentru a fi considerate mijloace fixe (în prezent – 3 000 lei), indiferent de durata

lor de exploatare, sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor unitară, precum şi

bunurile similare acestora (echipament şi îmbrăcăminte de protecţie, alte obiecte similare).

În componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sînt incluse şi construcţiile speciale

provizorii, cum ar fi îngrăditurile construcţiilor, alte construcţii (neprevăzute în lista de titluri).

Producţia în curs de execuţie cuprinde producţia care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare,

prevăzute pentru produsele finite.

Produsele reprezintă bunurile obţinute în procesul de producţie, destinate livrării terţilor, iar în

unele cazuri, pentru consumul intern. De asemenea, în componenţa produselor sînt incluse

semifabricatele din producţia proprie, produsele procesul tehnologic al cărora a fost terminat

într-o anumită fază tehnologică, transferate în continuare altei secţii sau livrate în această stare

terţilor.

Mărfurile sînt bunurile pe care întreprinderea le cumpără în scopul revînzării.

Conform celui de-al doilea criteriu Stocurile de mărfuri şi materiale se împart în (Slide 2):

a) stocuri care aparţin întreprinderii cu drept de proprietate şi fac parte din patrimoniul acesteia;

b) stocuri care nu se află în proprietatea întreprinderii, dar care se află la dispoziţia acesteia

(stocuri primite în custodie, consignaţie).

Conform celei de-al treilea criteriu stocurile se împart în (Slide 2):

a) stocuri provenite din afară întreprinderii (cumpărate, primite de la fondatori sau primite cu

titlu gratuit);

b) stocuri provenite din producţia proprie (ambalaje, instrumente, semifabricate ş.a.).

În dependenţă de direcţiile de utilizare Stocurile de mărfuri şi materiale se clasifică în felul

următor (Slide 3):

Stocurile de mărfuri şi materiale utilizate în activitatea de comerţ (mărfurile) Stocurile de mărfuri şi materiale utilizate în activitatea de producţie (stocuri destinate

consumului în procesul de producţie (la prestarea de servicii), stocuri în stare de prelucrare, stocuri destinate vînzării).

Pentru a organiza evidenţa analitică materialele se clasifică în afară de criteriile de clasificare

examinate la întreprindere, în clase, grupe, subgrupe, sortimente.

În baza acestei clasificări la întreprinderile mari pot fi întocmite nomenclatoare de materiale în

care se indică codul, denumirea, unitatea de măsură, costul de evidenţă (normativ), simbolul etc.

Simbolul este compus din 5-7 cifre.

Prima cifră simbolizează clasa, a doua – grupa, a treia-a cincia – contul sintetic, a şasea –

subcontul, a şaptea – sortimentul.

Nomenclatoarele de materiale servesc ca bază la întocmirea documentelor privind organizarea

contabilităţii la preţuri de evidenţă (intrarea, livrarea materialelor în producţie ş.a.).