Consiliul Europei

Autori: Sipoș Cosmin

Talangă Monica

Grupa: IV

Istoric și administrare

Este prima organizaţie inter-guvernamentală europeană postbelică, înfiinţată la 5

mai 1949, ca organism european de promovare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale

ale omului, a valorilor democratice.

Consiliul Europei reprezintă un cadru instituţional de colaborare

interguvernamentală între statele membre, în toate domeniile de interes ale societăţii

europene (cu excepţia celor legate de apărare) şi anume: cooperare juridică, în domeniul

mijloacelor de informare în masă, în educaţie, cultură, patrimoniu, tineret şi sport,

probleme sociale şi economice, puteri locale şi regionale, protecţia mediului etc.

Reunește toate statele democratice ale Uniunii Europene precum și alte state din

centrul și estul Europei. Este independent de Uniunea Europeană, și este diferit și

de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Sediul Consiliului Europei este

la Strasbourg.

Consiliul Europei are două dimensiuni: una federalistă, reprezentată de "Adunarea

Parlamentară", alcătuită din parlamentari proveniți din parlamentele naționale, și cealaltă,

interguvernamentală, întruchipată de "Comitetul Miniștrilor", alcătuit din miniștrii de

externe ai statelor membre. Comitetul Miniștrilor reprezintă organismul de decizie al

Consiliului Europei. Pe lângă acestea mai există și un Secretariat General..

Comitetul Miniştrilor (CM): este organul decizional al Consiliului Europei,

fiecare stat membru fiind reprezentat de către ministrul afacerilor externe. Noul sistem de

desfăşurare a sesiunilor ministeriale a fost adoptat în anul 2003, constând în organizarea

unei singure reuniuni ministeriale anuale şi în menţinerea rotaţiei preşedinţiei CM, la

1

fiecare 6 luni, în ordine alfabetică. Începând cu cea de-a 114-a sesiune (Strasbourg, 12-13

mai 2004), sesiunile CM se desfăşoară în noul format.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) este organul de deliberare,

format din delegaţii ale celor 47 de parlamente naţionale (numărul de reprezentanţi ai

fiecărei ţări este calculat în funcţie de populaţia acesteia). APCE se reuneşte de patru ori

pe an în şedinţe plenare şi o reuniune a comisiilor specializate este, de asemenea,

organizată, anual, într-unul din statele membre sau cu statut de observator. Fiecare

delegaţie naţională este alcătuită astfel încât să reflecte reprezentarea politică din forul

legislativ naţional.

Congresul Puterilor Locale şi Regionale Europene (CPLRE) este format din

reprezentanţii aleşi ai puterilor locale şi regionale sau din funcţionari direct răspunzători

în faţa acestora ce se întrunesc o dată pe an. CPLRE este un organ consultativ al

Consiliului Europei şi este constituit din Camera Puterilor Locale şi Camera Regiunilor.

Delegaţiile naţionale la CPLRE trebuie să fie reprezentative pentru diferitele tipuri de

colectivităţi teritoriale ale fiecărui stat membru.

Scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai mare unitate între membrii săi

pentru salvgardarea și realizarea idealurilor și principiilor care sunt moștenirea lor

comună și pentru facilitarea progresului lor economic și social.

Acest scop va fi promovat printre organele Consiliului prin discutarea chestiunilor

de interes comun și prin încheierea de acorduri și adoptarea unor acțiuni comune în

domeniile economic, social, cultural, științific, juridic și administrativ, precum și

salvgardarea și respectarea pe mai departe a drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În ceea ce privește politicile culturale, Consiliul Europei dorește să promoveze

cooperarea culturală și diversitatea între statele membre, în conformitate cu Convenția

Culturală (1954) și alte câteva convenții ce vizează protecția patrimoniului cultural.

Aceste politici sunt implementate prin intermediul Comitetului pentru Cultură,

Patrimoniu și Peisaj al Consiliului Europei.

2

Convenții

Convenția Culturală Europeană a fost semnată la data de 19 decembrie 1954, la

Paris, în vederea înlesnirii studierii limbilor, istoriei și civilizației celorlalte părți

contractante, precum și studierii civilizației lor comune, în rândul cetățenilor tuturor

părților reprezentate de membrii Consiliului, ca și în rândul cetățenilor altor state

europene care ar adera la această convenție.

În cadrul C.C.E. mai este menționat faptul că fiecare parte contractantă va

considera obiectele care au o valoare culturală europeană și care sunt sub controlul său,

ca facând parte integrantă din patrimoniul cultural comun al Europei și va lua măsurile

necesare pentru salvarea lor și pentru a facilita accesul la ele:

ARTICOLUL 1

Fiecare parte contractantă va lua măsurile necesare în vederea apărării contibuției

sale la patrimoniul cultural comun al Europei și incurajarea sporirii acestei contribuții.

ARTICOLUL 2

Fiecare parte contractantă, pe cât posibil:

a) va încuraja în rîndul cetățenilor săi studierea limbilor, a istoriei și a civilizației

celorlalte părți contractante și va oferi acestora unele înlesniri în vederea realizării unor

studii asemănătoare, și

b) se va strădui să dezvolte studierea limbii sau limbilor sale, a istoriei și a

civilizației pe teritoriul celorlalte părți contractante și să ofere conaționalilor acestora din

urmă posibilitatea continuării unor studii asemănătoare pe teritoriul său.

ARTICOLUL 3

Părțile contractante se vor consulta în cadrul Consiliului Europei în scopul

pregătirii acțiunii lor comune în vederea dezvoltării activităților culturale de interes

european.

ARTICOLUL 5Fiecare parte contractantă va considera obiectele care au o valoare culturală

europeană și care sunt sub controlul sau ca facând parte integrantă din patrimoniul

cultural comun al Europei și va lua măsurile necesare pentru salvarea lor și pentru a

facilita accesul la ele.

3

Pe parcursul istoriei lui de peste 65 de ani, Consiliul a mai adoptat și alte

convenții ce vizează domeniul cultural, precum:

Convenția pentru protejarea patrimoniului arhitectural al Europei (1985), care

avea ca scop promovarea politicilor pentru conservarea și sporirea patrimoniului Europei.

Aceasta prevede:

Convenția pentru protejarea patrimoniului arheologic (1969), care să apere

patrimoniul arheologic prin protejarea siturilor arheologice, să conserve dovezile pentru a

putea fi cercetate pe mai departe de generațiile viitoare, să interzică excavările ilicite etc.

Unele dintre cele mai importante prevederi ale acestei convenții sunt:

Definirea patrimoniului arheologic

ARTICOLUL 1

1. Scopul prezentei conventii (revizuită) este de a proteja patrimoniul arheologic

ca sursă a memoriei colective europene și ca instrument de studiu istoric și științific.

2. În acest scop, sunt considerate drept elemente ale patrimoniului arheologic

toate vestigiile, bunurile și alte urme ale existenței omenirii în trecut a (ale) căror:

(i) salvgardare și studiu permit redarea evoluției istoriei omenirii și a relației sale

cu mediul natural;

(ii) principale mijloace de informare le constituie săpăturile și descoperirile,

precum și alte metode de cercetare asupra umanității și mediului înconjurător;

(iii) amplasare se situează în orice spațiu ce ține de jurisdicția părților.

3. În patrimoniul arheologic sunt incluse structurile, construcțiile, ansamblurile

arhitecturale, siturile amenajate, mărturiile mobile, monumente de altă natură, precum și

contextul lor, fie că se situează în sol sau sub apă.

ARTICOLUL 3

În vederea ocrotirii patrimoniului arheologic și pentru garantarea semnificației

știintifice a operațiunilor de cercetare arheologica, fiecare parte se angajează:

(i) să instituie proceduri de autorizare și de control al săpăturilor și al altor

activități arheologice, în scopul:

4

a) de a preveni orice săpătură sau deplasare ilicită a unor elemente ale

patrimoniului arheologic;

b) de a asigura întreprinderea săpăturilor și a prospecțiunilor arheologice într-o

manieră științifică și sub rezerva:

— folosirii unor metode de investigație nedistructive, ori de câte ori este posibil;

— ca elementele patrimoniului arheologic să nu fie exhumate în timpul

săpăturilor sau lăsate expuse în timpul sau după efectuarea acestora fără luarea unor

măsuri corespunzatoare pentru prezervarea, conservarea și gestiunea lor;

(ii) să vegheze ca săpăturile și alte tehnici potențial distructive să nu fie practicate

decât de către persoane calificate și abilitate în acest scop;

(iii) să supună unei autorizări prealabile specifice, în cazurile prevăzute de

legislația internă a fiecarui stat, folosirea detectoarelor de metale sau a altor echipamente

de detecție sau procedee de cercetare arheologică.

ARTICOLUL 8

Fiecare parte se angajează:

(i) sa faciliteze schimbul, pe plan național sau internațional, de elemente ale

patrimoniului arheologic în scopuri științifice profesionale, dispunând, totodată, măsurile

necesare pentru că aceasta circulație să nu aducă în nici un fel prejudicii valorii culturale

și știintifice a acestor elemente;

(ii) să încurajeze schimburile de informații asupra cercetărilor arheologice și

săpăturilor în curs de execuție și sa contribuie la organizarea unor programe

internaționale de cercetare.

Convenția valorii patrimoniului cultural pentru societate (2011), care subliniază

dreptul de a lua parte la viața culturală și care afirmă responsabilitatea individuală și

colectivă asupra patrimoniului cultural.

Convenția pentru protejarea patrimoniului audiovizual (2001), care recunoaște

formele audiovizuale ca fiind o formă de artă și care e menită să conserve disponibilitatea

acestor materiale culturale în scopul cercetării interesului public.

5

Programe culturale ale Consiliului Europei

1. European Heritage Days

Zilele Patrimoniului European sunt sărbătorite în fiecare an, în septembrie, de către

statele membre ale Consiliului Europei, iar intrarea este liberă (sau se aplică o taxă

modică). Activitățile cultrale întreprinse de acest program evidențiază tradițiile locale,

arhitectura și lucrările de artă, dar scopul principal este acela de a aduce împreună

cetățenii într-un cadru armonios, trecând peste barierele ce țin de limbă și cultură. În

fiecare an, aceste Zile sunt organizate în jurul unei tematici ce variază în fiecare țară și

care includ subiecte precum: perioade istorice (Antichitate, Evul Mediu, Barocul etc.) sau

forme specifice de patrimoniu (instrumente muzicale, tradiții culinare).

Scopurile organizării acestui program sunt:

Conștiientizarea cetățenilor de bogata și diversa cultură a Europei

Crearea unui climat de stimulare a aprecierii bogatului mozaic ce se numește

„cultura europeană”

Lupta împotriva rasismului și a xenofobiei

Informarea autorităților publice despre importanța protejării patrimoniului

cultural

Invitarea întregii Europe să răspundă la încercările sociale, politice și

economice cu care se înfruntă

2. Cultural Routes

Programul „Itinerarii Culturale” a fost lansat în anul 1987 și are ca obiectiv

demonstrarea faptului că patrimoniul cultural al diferitelor țări europene contribuie la un

singur, colectiv patrimoniu cultural al continentului.

Acest program evidențiază principiile fundamentale ale Consiliului Europei:

drepturile omului, democrația culturală, diversitatea culturală și identitate, dialog etc.

În decembrie 2010, Consiliul de Miniștrii a adoptat o rezoluție ce stabilește un Acord

Parțial Mărit cu privire la „Itinerariile Culturale”. Acest nou Acord caută să consolideze

potențialul programului, concentrându-se pe teme simbolice reprezentative istoriei,

unității, culturii și valorilor europene, precum și descoperirea unor destinații turistice mai

6

puțin cunoscute. Câteva exemple de rute culturale organizate prin intermediul

„Itinerariilor Culturale Europene” sunt: Rute peregrinare (drumul către Santiago de

Compostela – organizat în 1987, este prima rută organizată prin intermediul acestui

program), Figuri istorice și legendare ale Europei („Drumul lui Mozart” – între Milano și

Salzburg), Vikingi și Normanzi („Drumul Vikingilor”), Rutele măslinului, Rutele

patrimoniului evreiesc, Rutele orașelor termale istorice, Rutele ceramicii, Rutele

cimitirelor europene etc.

3. Diversity Advantage Challange

Consiliul Europei dorește să promoveze o nouă modalitate prin care pot fi organizate

aceste diverse societăți ce conviețuiesc pe teritoriul european, prin conceptul

„Avantajului Diversității”. Acest lucru reprezintă două lucruri esențiale:

Recunoașterea faptului că diversitatea nu e un pericol, ea poate aduce

beneficii competitive în domeniul afacerilor

Conștientizarea faptului că dictonul „Îmbrățișând diversitatea” este o

filozofie de guvernare, de organizare și de luare a deciziilor.

„Diversity Advantage Challange” este un concurs ce aduce laolată cele mai bune

povești (ce sunt și reale) referitoare la succesul oamenilor din diferitele culturi (etnice,

religioase, lingvistice) în dezvoltarea unor produse, servicii, politici, programe și

inițiative inovative. Premiul oferit câștigătorului este în valoare de 10.000 de euro.

Scopul concursului e în concordanță cu scopul conceptului mai sus menționat,

anume conștientizarea populației de avantajele diversității.

4. Culture Watch Europe

Programul Culture Watch Europe (CWE) a fost creat în anul 2009 și promovează

cultura ca fiind „sufletul democrației”, oferind o prezentare generală și inovativă asupra

dezvoltării culturii, patrimoniului și a mass-mediei în Europa.

CWE este un program sensibil, conștient și bazat pe valori – conceput pentru a indica

dezvoltările, dificultățile și practicile eficiente, astfel încât politicile culturale să poată fi

îmbunătățite pe toată suprafața Europei.

7

Acțiuni întreprinse de către Culture Watch Europe:

Generarea și revizuirea standerdelor politicilor în domenii de interes ale

guvernelor și ale societăților civile, furnizând informații, cunoștințe, analize

comparative, expertize, sfaturi și studii de caz către acestea.

Oferirea unei platforme (HOTopics) prin intermediul căreia guvernele

diferitelor țări sau chiar societatea civilă, să poată întrețină dezbateri pe tema

politicilor, prin care pot face schimburi de informație și prin care pot organiza

conferințe pe teme de interes major.

Contribuirea spre o analiză de viitor și gândire anticipativă, indicând probleme

și tendințe emergente, dezvoltări și dificultăți.

Bibliografie

http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/culture/routes/default_en.asp http://www.coe.int/en/web/portal/events http://pjp-eu.coe.int/en/web/ehd-jep/home http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/cwe/default_en.asp http://www.coe.int/t/DG4/CULTUREHERITAGE/CULTURE/DIVERSITY/ http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/cwe/default_en.asp http://www.coe.int/en/web/portal/home http://www.mae.ro/taxonomy/term/356/1 http://en.wikipedia.org/wiki/Council_of_Europe http://www.conventions.coe.int/Default.asp?pg=Treaty%2FTranslations

%2FTranslationsChart_en.htm#018 http://www.conventions.coe.int/Treaty/EN/Summaries/Html/199.htm http://www.conventions.coe.int/Treaty/EN/Treaties/Html/066.htm http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/Html/199.htm http://www.patrimoniu-rper.com/legislatie-patrimoniu/86-conventia-

europeana-pentru-protectia-patrimoniului-arheologic.html http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=27992

8