159

1 Despre originea lui Antim s-au ocupat: Timotei Cipariu, Al. Odobescu, episcopul Ghe-nadie Enăceanu, episcopul Melchisedec Ștefănescu, Ioan Bianu, Ștefan Dinulescu, N. Iorga,Alexandru Elian, Pr. Nicolae Șerbănescu, Pr. Ioan Rămureanu, N. Dobrescu, Mircea Păcurariu,N. Cartojan, C. Giurescu, Mihail-Gabriel Popescu, Gabriel Ştrempel, Arhim. Sofian Boghiu,Gianina Picioruș, Fanny Djindjihaşvili, Otar Gvincidze ș.a.

Ortodoxia 3/2012, pp. 159-168

CONSIDERAŢII DESPRE ORIGINEA SFÂNTULUI ANTIM IVIREANUL

Arhim. Mihail STANCIU

Keywords: Saint Anthimos of Iviria, life, origins, birth, slave

Pornind de la mărturiile documentare existente, articolul ne oferă câtevalămuriri referitoare la originea, familia, timpul și locul nașterii SfântuluiIerarh Martir Antim Ivireanul, precum și la contextul luării sale în robie decătre turci. Sunt aduse, astfel, precizări în vederea recuperării și conturăriibiografiei eruditului, dar și smeritului, mitropolit al Ţării Românești.

Viaţa Sfântului Antim Ivireanul rămâne încă, cel puţin în prima jumătate aei, o taină pentru noi. Multe lucruri nelămurite, acoperite și descoperite discretde însuși eruditul și smeritul mitropolit al Ţării Românești (1708-1716), nu ne suntaccesibile datorită lipsei documentelor, iar mărturiile tradiţiilor locale și adeducţiilor logice nu pot aduce informaţii noi și sigure. Lipsa dovezilor documen-tare lasă loc multor speculaţii, adesea divergente, dar noi vom încerca să ne limi-tăm la prezentarea mărturiilor celor mai precise și întărite documentar1. Dinnefericire, simplele ipoteze ale unor cercetători au fost preluate fără a fi verificate,apoi promovate și chiar dezvoltate de alţii, lucru care a mărit „nebuloasa” legatăde biografia lui. Şi totuşi, există în documente câteva mărturii sigure despre ori-ginea, părinţii și credinţa sa, precum și despre luarea sa din tinereţe în robie.

Originea sa

Sunt multe surse scrise vechi care mărturisesc neîndoielnic originea geor-giană a Sfântului Ierarh Martir Antim, origine pe care, de altfel, el nu și-a as-cuns-o niciodată.

studii

160

Prima dovadă ne-o oferă însăşi modalitatea lui Antim de a semna cărţiletipărite de el: „Antim Ivireanul”2, sau „Antim, georgian de neam”3, sau „Antimieromonahul, tipograful din Iviria”4. Apoi, într-o carte tipărită în limba arabăAntim a semnat „Gurdji, ceea ce înseamnă georgian”5. De asemenea, prezenţamultor decoraţii cu motive georgiene în broderiile și cărţile sale sugerează ori-ginea sa ivireană6.

Pisania bisericii mari a Mănăstirii Tuturor Sfinţilor, ieșită din mâinile luiAntim, spune că:

„Biserica aceasta cu hramul Toţi SfinţiiS-a făcut cu vrerea lui Dumnezeu a fi a tuturor

Sub Ștefan, cel ce poartă numele de Cantacuzino,Stăpân strălucit al vestitei Ţări Românești,

De către arhipăstorul Antim al UngrovlahieiCel din Ivir, cum se vede, din temelie,

Ca închinător faţă de Domnul dumnezeilor,Ca David fii și faţă de Biserica Sfinţilor,

În anul mântuirii 1715.”7

Remarcăm că ctitoria bucureșteană este a Mitropolitului Antim al Ungrov-lahiei, „cel din Ivir” sau cel dintre ivireni (τοῦ ἐξ Ἰβήρων), nu cel din Mănăs-tirea Iviron (Μονή Ἰβήρων) care este cunoscuta mănăstire athonită ageorgienilor. Faptul că Antim nu avea legături speciale cu Sfântul Munte ni-levidenţiază și lipsa scrisorilor lui de corespondenţă cu părinţi atoniţi.

Faptul că nu era român de neam îl spune însuși Antim în prima sa scrisoaresa de apărare din 13 ianuarie 1712 (faţă de unele acuze nedrepte aruncate de

2 În Evanghelia tipărită la Snagov în 1697, în Mărturisirea ortodoxă tipărită la Snagovîn 1699, în Floarea darurilor, Snagov, 1700, în Noul Testament, Bucureşti, 1703, în Învă-ţătura dogmatică, Bucureşti, 1703, în Tomul bucuriei, Râmnic, 1705, în Antologhion, Râm-nic, 1705, în Molitvenic, Râmnic, 1706, în Psaltirea şi Liturghia de la Târgovişte, 1710 şi,respectiv, 1713. Academicianul Gabriel Ștrempel dă lista completă a cărţilor semnate deAntim Ivireanul în cartea Antim Ivireanul, Ed. Academiei Române, București, 1997, p. 36,nota 23.

3 În Liturghierul greco-arab, Snagov, 1701, şi în Ceaslov, Bucureşti, 1702. 4 În Psaltirea grecească, Snagov, 1700, şi în Eortologhion, Snagov, 1701.5 Fanny DJINDJIHAŞVILI, Antim Ivireanul, cărturar umanist, Ed. Junimea, Iaşi, 1982, p. 21.6 Cf. Mihail Gabriel POPESCU, Mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul, cârmuitor bise-

ricesc și propovăduitor al Evangheliei. Teză de doctorat, București, 1969, p. 11.7 G. Ștrempel, Antim Ivireanul, pp. 330-331.

studii

161

„niște obraze mari bisericești și mirenești pline de zavistii și de răutate”8) cătreConstantin Brâncoveanu: „Eu aici, în ţară, n-am venit de voia mea, nici de vreosărăcie sau lipsă”9. Apoi, Antim reia ideea că era străin: „Între altele se cuvân-tează şi aceasta, cum că sunt strein şi nu s-au cuvenit să fiu eu mitropolit. ÎnHristos suntem toţi una. Şi apoi n-am fost numai eu episcop şi mitropolit streinîn Ţara Românească, ci au fost şi alţii, mulţi, precum se văd în condice şi precumsă politiceşte în toată Biserica, precum şi domni au stătut şi de ţară şi streini,ca şi în toată lumea”10.

O altă mărturie documentară avem în prefaţa Molitvenicului tipărit la Râmnicîn 1706, unde ucenicul Mihail Iștvanovici îi dedică „preacinstitului şi iubitoruluide Dumnezeu, al mieu stăpân şi de bine făcătoriului părinte kyriu kyr AnthimIvirénului, episcopul Râmnicului, până la pâmânt plecată închinăciune”11.

În anul 1709, Sfântul Antim Ivireanul, ca mitropolit al Ţării Românești îl tri-mite pe cel mai bun ucenic-tipograf al lui, Mihail Iștvanovici, în ţara sa natală,la Tbilisi cu o tipografie completă, unde acesta tipărește imediat primul Evan-gheliar în limba georgiană. Dedicaţia lui Antim către Constantin Vodă Brânco-veanu ne arată această carte a fi „roada cea nouă (pe) care pământul ivirenilor,adăpându-se din râul împărăteștilor tale daruri, întru acest an a odrăslit”12. Re-marcăm, astfel, grija lui Antim pentru ţara sa natală și râvna lui ca și cei de-unneam cu el să-L cunoască mai mult pe Dumnezeu13.

O altă mărturie scrisă explicit despre originea georgiană a Sfântului Antimne-o oferă Mitrofan Gregoras, care scrie în anul 1710 pe cartea grecească SlujbaSfintei Ecaterina şi Proschinitarul Sfântului Munte Sinai, tipărită de Antim, zeceversuri omagiale: „Îndemn pe toţi să ia cunoştinţă, cu grijă de aceste vorbe. Avenit bărbat pe pământul Valahiei, a venit lumină, Antim dumnezeiesc, ierarhal Ungrovlahiei, din neamul cucernic al ivirilor înţelepţi. Lui i-a dat Dumnezeuaverea îmbelşugată a înţelepciunii, să facă fapte cereşti şi prin tipografie să fiede folos peste tot pământul mulţimii celor cucernici. Acesta, dând prin tipar

8 ANTIM IVIREANUL, Scrisoarea la leat 7220, în luna ghenarie, în 13 zile, în vol. Didahii,Ediţie critică şi studiu introductiv de Arhim. Mihail Stanciu şi Acad. Gabriel Ştrempel, Ed.Basilica, București, 2010, p. 213.

9 G. ȘTREMPEL, Antim Ivireanul, p. 214.10 G. ȘTREMPEL, Antim Ivireanul, p. 217.11 ANTIM IVIREANUL, Scrieri, Ediţie critică şi studiu introductiv de Arhim. Mihail Stanciu

şi Acad. Gabriel Ştrempel, Editura Basilica, București, 2011, p. 161.12 G. ȘTREMPEL, Antim Ivireanul, p. 234, nota 114.13 Cf. Virgil MOLIN, Contribuţii noi la istoricul relaţiilor culturale cu orientul ortodox (1709-

1712): Un ipodiacon ungrovlah, Mihail, fiul lui Ștefan, meșter de tipar în ţări străine, apărutîn revista BOR, nr. 3-4, 1961, pp. 319-338.

studii

162

cartea de faţă, a bucurat în cea mai mare măsură cetele părinţilor din Sinai. Lui,dar, să-i dea Domnul sălașurile cele cerești”14.

Gheorghe Hrisogon din Trapezunt, „pe când era profesor și director la Aca-demia domnească a lui Brâncoveanu, de la Sfântul Sava”15, îi adresează în 1709câteva cuvinte de recunoștinţă „Preasfinţitului și preaînvăţatului mitropolit atoată Ungrovlahia, Antim cel strălucit din Iviria (ἐκ τῆς Ἰβηρίας), Părintele șibinefăcătorul tuturor”16.

Altă mărturie sigură aparţine ucenicului lui Antim în arta tipografiei, Ghe-orghe Radovici, care scrie pe foaia de titlu a Octoihului tipărit de el la Târgovișteîn 1712 „cu toată cheltuiala preasfinţitului mitropolit al Ungrovlahiei kir AntimIvireanul”17. Apoi, reluând această idee în interiorul prologului dedicat preoţilor,Gheorghe Radovici evocă „dumnezeiasca râvnă și multa grijă ce are preasfinţitulși de Dumnezeu trimisul mitropolit kir Antim Ivireanul pentru toată creștineascalui turmă și mai ales pentru cinstita ceată a cucerniciei voastre, preoţii”18.Aceeași mărturie despre originea lui Antim o dă Gheorghe Radovici și pe foaiade titlu a cărţii Dumnezeieștile și Sfintele Liturghii, tipărite tot la Târgoviște înanul 1713.

Cea mai completă mărturie din vremea lui Antim, însă, este aceea a secre-tarului florentin de la curtea domnitorului Brâncoveanu, Anton Maria DelChiaro, care „a lucrat mulţi ani în cancelaria voievodală a Ţării Româneşti, ajun-gând să-l cunoască bine pe mitropolit”19 și a editat la Veneţia în anul 1718 car-tea Istoria Delle Moderne Rivoluzioni Della Valachia. El spune că „Antim,Mitropolitul Valahiei, de naţionalitate georgiană, sclav în tinereţă, ajunse graţietalentului ce-i dăruise Dumnezeu până la cea mai înaltă treaptă eclesiastică”20.

Familia sa

Secretarul domnesc Anton Maria Del Chiaro ne spune că numele lui deBotez era Andrei (nume frumos, creștinesc), atunci când descrie ultimele zile

14 Apud G. ȘTREMPEL, Antim Ivireanul, p. 287.15 Mihail-Gabriel POPESCU, Antim Ivireanul, p. 89.16 Cf. manuscrisului grecesc nr. 345, p. 166-168 din Biblioteca Academiei Române, Apud

M-G POPESCU, Antim Ivireanul, p. 89.17 Cf. G. ȘTREMPEL, Antim Ivireanul, p. 289.18 Cf. G. ȘTREMPEL, Antim Ivireanul, p. 291.19 Dan Horia MAZILU, Introducere în opera lui Antim Ivireanul, Ed. Minerva, București,

1999, p. 8.20 Anton Maria DEL CHIARO, Revoluţiile Valahiei, Ed. Basilica, București, 2012, p. 67.

studii

163

din viaţa lui: „Mitropolitul Antim închis la Curte a fost constrâns prin ameninţărisă renunţe prin scris la Arhiepiscopat şi în locul său a fost ales de către Domnşi miniştri, Arhiepiscopul Mitrofan, fost duhovnic al lui Constantin Brâncoveanu.Fu apoi despopit, acuzat de vrăjitorie şi înşelăciune şi i se puse potcap roş înlocul celui de mitropolit. I se ridică şi dreptul de a purta numele de Antim,dându-i-se numele său laic, Andrei. I se ceti apoi sentinţa de închisoare pe viaţăîn mânăstirea Muntelui Sinai şi pornit în miez de noapte cu carul, sub paza câ-torva turci, ajunse în Galipoli, lângă râul Dulcia21, care trece prin Adrianopol,unde fu ucis şi aruncat în râu”22. Niciun alt scriitor nu mai dă o asemenea măr-turie (legată de numele de botez), de unde deducem că însuși Mitropolitul Mar-tir i s-a destăinuit secretarului Del Chiaro, care avea și o admiraţie sinceră faţăde Antim.

De asemenea, cunoaștem și numele părinţilor săi după trup din pomelni-cul său personal pe care l-a scris în Așezământul Mănăstirii Tuturor Sfinţilor:Ioan și Maria. Astfel, în manuscrisul 3342 al BAR, găsim următorul îndemn: „deva vrea cineva dintr-înşii (elevii de la școală) să se şi preoţească, când va fi ceasulacela, să i se dea deosebi alte 13 taleri; opt taleri să-i dea să se hirotonoseascădiacon şi preot şi cinci taleri să-i rămâe lui, să facă el însuşi un sărindariu şi săpomenească pre domnul carele va fi acéste 5 nume: Ioann, Mariia, Macarie ie-romonah, Theodosie arhiereu şi Anthim păcătosul arhiereu”23. Conform tradiţieiobișnuite a scrierii pomelnicelor, primele nume sunt ale părinţilor după trup,apoi al duhovnicului. Facem și remarca aceasta că dacă-i trece pe pomelnic laSfânta Liturghie, atunci înseamnă că părinţii lui erau botezaţi ortodox, deși lo-cuiau într-o ţară aflată sub presiunea și chiar persecuţia musulmană. Deducemcă de la ei Andrei-Antim a primit și viaţa, dar și credinţa și buna educaţiecreștină, pentru care le-a rămas recunoscător mereu.

Nu știm dacă a mai avut fraţi. Lipsa altor nume de pe pomelnicul lui nu nedă garanţia nici că a fost singurul copil la părinţi, nici că Antim îi repudia pe fraţiilui care poate i-au făcut rău. Nu știm sigur nici dacă Ieromonahul Macarie a fostduhovnicul lui din copilărie, cel care l-a învăţat să citească, să scrie și să înţeleagăcredinţa și scrisul bisericesc. Totuși, numele acesta era destul de rar folosit înGeorgia, iar aceasta ne face să credem că Ieromonahul Macarie i-a fost duhov-nic și sfetnic apropiat fie în imperiul otoman, fie în București, unde el a trăitapoi cea mai mare parte din restul vieţii sale.

21 TUNGIA, un afluent al Mariţei.22 DEL CHIARO, Revoluţiile Valahiei, p. 152.23 Cf. ANTIM IVIREANUL, Scrieri, pp. 85, 88.

studii

164

Data nașterii

Când s-a născut Antim este, de asemenea, o enigmă despre care nu neputem pronunţa exact. Dar, pe baza mărturiei lui Antim însuși, putem face uneleconsideraţii aproximative.

În cele două scrisori de apărare ale sale către Constantin Brâncoveanu, din13 ianuarie și 3 februarie 1712, Mitropolitul Antim îi cere milă domnitorului pen-tru „bătrâneţile mele şi neputinţele ce am”24, deci putem înţelege că Antim eraînaintat în vârstă și sub povara bolilor și a neputinţelor. Munca neîntreruptă depeste 24 de ani (în acel moment, la 1712) în tipografie și-n atelierele de pictură,sculptură și broderie, slujirea liturgică și pastorală, grija părintească pentru turmalui Hristos, toate l-au împovărat cu boli și slăbiciuni care s-au agravat cu vârsta.

Dacă presupunem că avea cam 70 ani, vârsta medie a bătrâneţii, atunciputem deduce că s-a născut pe la anii 1640. Dar nu este sigur. Alţi cercetătorisusţin, pe baza aceleiași deducţii, că anul nașterii lui ar fi pe la anii 1650, datărelativă, ulterior unanim acceptată. Primul care a afirmat aceasta a fost TeodorCerbuleţ25, de la care a fost preluată informaţia și transmisă mai departe. IarFanny Djindjihaşvili extrapolează mai mult în monografia sa, unde spune:„Antim s-a născut în preajma anului 1650, iar la vârsta de 16 ani a fost vândutla târgul de sclavi din Constantinopol”26. Dar și această informaţie legată de vâr-sta la care Antim a fost luat și vândut ca slav este o speculaţie imprecisă, ne-având acoperire documentară. Preluând această idee, și Părintele ArhimandritSofian Boghiu afirmă că „tânărul Andrei, născut pe la 1650, avea vreo 16 anicând a căzut în robie la turci, odată cu mai mulţi tineri, care erau duşi mai întâiîn Crimeea, iar de acolo la Constantinopol şi în alte părţi ale lumii, spre a fi vân-duţi ca robi”27.

Luarea sa în robie

Iată ce descoperim referitor la plecarea sa, fără voie, din ţara natală. AntonMaria Del Chiaro notează că Sfântul Antim a fost „sclav în tinereţe”28.

24 ANTIM IVIREANUL, Didahii, p. 218.25 În cartea Antim Ivireanul (1650-1716), București, 1939.26 T. CERBULEŢ, Antim Ivireanul…, p. 22.27 Mitropolitul Antim Ivireanul (1650 – 1716), în revista BOR, CXVIII (2000), nr. 7-12,

p. 306.28 DEL CHIARO, Revoluţiile Valahiei, p. 67.

studii

165

Ucenicul-tipograf Mihail Iștvanovici în prefaţa Molitfelnicului din 1706 ise adresa dascălului său Antim, pe atunci episcop de Râmnic, astfel: „Precumoarecând, din purtarea grijii dumnezeieşti, prea frumosul Iosif, prin vindereafraţilor lui, ismailitenilor, înstreinat au fost de părinţi şi de ţara lui în pământulEghipetului (iubitoriule de Dumnezeu părinte29), ca acolo să fie păzit sprehrana vremii celor şapte ani ai foametii întru folosirea a multe noroade, iarmai vârtos pentru norodul cel credincios, adică pentru tatăl lui Israil. Aşa aceapurtare de grijă dumnezeiască, şi pre iubirea ta de Dumnezeu, ca pre un măr-găritariu scump, legat cu aur, întru vindere oarecând fiind preţuit, şi din ţarata scos, şi în partea locurilor noastre adus şi nemerit, ai strălucit ca o rază lu-minoasă. (…) O, minune, şi dumnezeiasca purtare de grijă şi descoperire, cumde multe ori cu cei robiţi şi legaţi s-au arătat slobozirea, şi descoperirea mân-tuirii a mulţi!”30.

Cuvintele „ca pre un mărgăritariu scump, legat cu aur, întru vindere oa-recând fiind preţuit, şi din ţara ta scos” ne arată că tânărul georgian Andreinu a fost vândut la grămadă, ca alţi sclavi necunoscuţi, ci „ca un mărgăritarscump, întru vindere fiind preţuit31”. Asta înseamnă că el era valoros ori pen-tru neamul său nobil (și cumpărătorii puteau șantaja cu mai mulţi bani pepărinţii lui), ori pentru educaţia sa și pentru mulţimea talentelor sale32, oripentru amândouă. Dar asta înseamnă că cei ce l-au vândut îl cunoșteau di-nainte, deci vânzătorii erau dintre concetăţenii lui (poate chiar dintre rudelesale) care l-au trădat și l-au „preţuit” (negociat) cu cumpărătorii care l-auscos din ţară. Insistenţa lui Mihail Iștvanovici pe detalii ne confirmă faptulcă asemănarea dintre Andrei și Iosif este foarte mare. Adică „precum oare-când, din purtarea grijii dumnezeieşti, prea frumosul Iosif, prin vinderea fra-ţilor lui, ismailitenilor, înstrăinat a fost de părinţi şi de ţara lui”, așa și Andreia fost vândut turcilor (musulmani, ismailiteni) de către fraţi de-ai lui(compatrioţi) și scos din ţara sa natală. Deci mai întâi a fost vândut, apoi scosdin ţară, ceea ce ne confirmă faptul că nu turcii l-au răpit din mijlocul familiei,

29 Desigur că Antim s-a destăinuit și acestui apropiat ucenic care l-a urmat pe unde afost el (și la Snagov și la Râmnic și la București), de aceea pomenirea lui Antim, „iubitorulde Dumnezeu părinte” duhovnicesc, este plină de evlavie și recunoștinţă.

30 Evhologhion adecă Molitvenic, vol. I şi II, Râmnic, 1706, aflat la Biblioteca AcademieiRomâne, fondul de Carte românească veche, cota 150A, f. 2 (verso) - 3. A se vedea şi GabrielŞtrempel, Antim Ivireanul, p. 161.

31 Adică tocmit la preţ, negociat între vânzători și cumpărători.32 Deducem că el cunoștea deja anumite meșteșuguri artistice, dovadă fiind motivele

georgiene folosite în broderii și în ornamentele tipografice.

studii

166

ci vânzătorii lui (locali), iar turcii (cumpărători) l-au preluat și l-au dus departede casa părintească ca să-l „preţuiască” (valorifice) mai bine printr-o nouătranzacţie (vânzare-cumpărare) mai profitabilă într-un oraș mai mare din Im-periul Otoman.

Del Chiaro spune că Antim „era dăruit cu însuşiri atât de rare, încât ştia săfacă în chip minunat orice meşteşug, mai ales sculptură, desene şi broderii”33,„pe care, având în vedere influenţele orientale georgiene, în broderii şi orna-mentaţii, se poate să le fi învăţat chiar încă înainte de a cădea rob”34, adică dincopilărie, lucruri cu care Andrei-Antim se și impunea în faţa comunităţii, stâr-nind adesea invidii și complexe în cei leneși din jurul său.

Locurile natale

Informaţii despre locul precis al nașterii și al copilăriei lui Antim Ivireanulnu avem păstrate în documentele vremii lui. Academicianul Gabriel Ștrempel35

afirmă că „s-ar putea ca Antim să se fi născut în Kartli, provincia centrală, cucapitala la Tiflis (Tbilisi), de vreme ce Vahtangii domneau în această provincieși de vreme ce la Tiflis a fost instalată tiparniţa trimisă de Antim lui Vahtang alVI-lea”36. Însă centrul Georgiei, regiunea Kartli, era sub influenţa perșilor, și nua turcilor, deci această ipoteză nu pare verosimilă.

În vizita noastră din Georgia, în mai 2008, am putut vedea pe valea râuluiVardzia (din provincia Samtskhe – numită și Gurdjistan – Ţara sclavilor37) ruinelecelui mai mare târg de sclavi din perioada Evului mediu. Pe valea acelui râu eradrumul principal de acces dinspre Turcia spre Georgia, de aceea nu doar călă-torii și negustorii mergeau pe acest unic drum, mărginit de doi versanţi abrupţi,ci și bandele de hoţi turci și chiar oști otomane numeroase pornite să jefuiascăsudul Georgiei.

Tradiţia locală orală veche38 spune că Andrei-Antim ar fi fost din satul Ude(regiunea Mesheti din sudul provinciei Samtskhe), situat aproape de graniţa cu

33 DEL CHIARO, Revoluţiile Valahiei, p. 153.34 Gianina PICIORUȘ, Antim Ivireanul, avangarda literară a paradisului, Ed. Teologie pen-

tru azi, București, 2010, p. 18.35 Considerat cel mai bun cunoscător al vieţii și operei lui Antim.36 G. ȘTREMPEL, Antim Ivireanul, p. 37.37 Cf. Al. MIKABERIDZE, „Facing New Conquerors: Ottoman And Persian Empires”, în vo-

lumul Historical Dictionary of Georgia, Ed. Scarecrow Press, 2007, Apud http://rustaveli.tri-pod.com/history6.html.

38 Cf. discuţiei cu mitropolitul Theodor de Akhaltzikhe.

studii

167

Turcia, sat care era atunci o localitate mare și dezvoltată, având o biserică vechedin secolul XII și o școală. Numele lui de familie ar fi Hurtsidze, familia sa fiindveche și aristocratică39, lucru care i-a și permis să aibă acces la o educaţie inte-lectuală, artistică și tehnică. Din acest orășel Ude, care devenise un fel de centruregional40, bande de hoţi locali furau adesea tineri și tinere și-i vindeau apoiturcilor care veneau în acel târg să aleagă și să cumpere sclavii pentru diverșiboieri otomani.

Lipsa altor date precise, referitoare la prima parte a vieţii lui, la pe-rioada robiei sale la turci și, apoi, la perioada formării sale teologice și ar-tistice până să vină în Ţara Românească, ne acoperă cu mister și uimireportretul Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul. Oricum, aceste enigmenu-i micșorează meritul de a fi luminător și stâlp al Ortodoxiei, alături demarii Sfinţi Părinţi ai Bisericii.

Summary: Considerations about the Origin of Saint Anthimosof Iviria

About the secular life of Saint Anthimos of Iviria, metropolitan of theRomanian Country (1708-1716), we have little information recorded in thedocuments of the time. On the basis of these testimonies, some unexploreduntil now, we can still draw some important details.

Anthimos was born in the South of Georgia, between the years of1640-1650, from Orthodox-Christian parents (John and Maria), bearing thename of Andrew and receiving a good intellectual and artistic education.Manifesting a fervent wish towards learning, Anthimos gained from earlychildhood particular talents and spiritual gifts, both in the understandingof life, and in arts, a fact which roused the envy of some fellows. The latterkidnapped him from the family bosom and sold him to the Turks, hagglingon the price for these “precious pearl”. The slavery did not disarm him; onthe contrary, it strengthened and enriched him, as in the case of Joseph ofthe old.

39 Printre puţinele familii boierești care au rămas în istoria și în cultura georgiană.40 Satele mai mici au dispărut prin migrarea locuitorilor spre aceste cetăţi mai mari,

unde, oamenii fiind mai mulţi, se puteau și apăra mai bine.

studii

168

Although the devil, by means of his traitors, wanted to foil God`s planswith the young who became day after day ever stronger in grace andknowledge, still this was also the work of the God`s loving-care, Who tookAnthimos under different protective wings in order to grow and bring richfruit, both in his soul, and in the Church of Christ.

Arhim. Mihail StanciuVieţuitor în obștea Mănăstirii Antim din București

Arhim. Mihail Stanciu a absolvit Facultatea de Automatică șiCalculatoare București și Facultatea de Teologie Ortodoxă dinBucurești; din 2010 este doctorand al Facultăţii de Teologie dinTesalonic. Autor a mai multe articole și lucrări. Între cărţile pu-blicate: Sensul creaţiei, București, 2010; Sfântul Antim Ivirea-nul, Didahii, Ed. Basilica, 2010.

ortodoxia #n dialog