condimente saline, reprezentate prin sare; condimente acide, reprezentate prin otet, sucul de lãmaie (acidul citric); condimentele aliacee, reprezentate de ceapã, usturoi, praz si altele asemãnãtoare; condimentele picante de genul mustarului, al boielei de ardei; categoria amplã a condimentelor aromate care intrã în categoria mirodeniilor, care au plante

indigene si exotice cum ar fi: cimbrul, mãrarul, tarhonul, ienibaharul, caperele, leusteanul, chimenul, coriandrul, anasonul, vanilia, dafinul, scortisoara, cuisoarele si altele.

Otetul balsamicOtetul balsamic - Modena, de unde provine Aceto Balsamico Tradizionale di Modena, denumire protejata. Se mai fabrica, la fel de bun, doar intr-o regiune invecinata cu Modena, Reggio Emilia. In Modena, o eticheta rosie inseamna ca otetul a fost invechit minimum 12 ani, o eticheta argintie - 18 ani, iar una aurie - 25 de ani. In Reggio Emilia (Aceto Balsamico Tradizionale de Reggio Emilia), o eticheta alba inseamna invechire de minimum 12 ani, iar una aurie, cu mentiunea „extravecchio", inseamna mai mult de 25 de ani. Varste la care, de altfel, doar vinurile adevarate, puternice si foarte bine pastrate nu devin otet. In afara de otetul balsamic clasic, negru, vascos si dulce, exista si „condimento", un otet imbatranit alaturi de diverse plante aromatice si condimente, fabricat in general de mici producatori. Exista o serie de sortimente consacrate - condimento balsamico, salsa balsamica sau salsa di mosto cotto -, dar nu exista si o conventie clara care sa delimiteze sau sa protejeze aceste denumiri. Se considera ca oteturile balsamice se folosesc in marinate, dressing-uri si sosuri, locuri in care isi pot exprima plenar notele gustative. Pana la varsta de cinci ani, locul lor este in salate, oteturile intre sase si 12 ani se folosesc la sosuri, paste si risotto, iar cele mai vechi de 12 ani - in cantitati foarte mici, la carnuri, fructe proaspete (mai ales capsuni si fragi), ca topping pe inghetate de vanilie, ba chiar, in unele regiuni, se bea un paharel foarte mic (sub 20 ml) de otet balsamic pe post de digestiv.Otetul balsamic are la baza mustul de struguri albi (de obicei, se foloseste soiul Trebbiano), care este fiert pana cand ajunge la 50% din cantitatea initiala. Urmeaza o fermentare lenta si o stabilizare si mai lenta, menite sa fixeze si sa concentreze aromele. De-a lungul deceniilor de imbatranire aromele devin tot mai intense, mai ales ca inca o parte din lichid se evapora in timpul pastrarii in butoaie de lemn. Astfel, dupa cativa ani, otetul incepe sa devina vascos, dulce si foarte concentrat. Cel mai bun - si socotit a fi traditional - otet balsamic se produce prin mutarea periodica dintr-un tip de butoi in altul, intr-o succesiune de butoaie din ce in ce mai mici, pe masura ce apa din otet se evapora. Este un proces laborios, iar otetul „vede" inainte de a fi gata lemn de stejar, dud, castan, cires, ienupar, frasin si salcam, de la fiecare dintre tipurile de lemn extragand arome specifice. In unele cazuri, mustul de la care porneste este imbogatit cu un otet balsamic mai vechi, care sa-i dea complexitate si profunzime, in timp ce participa activ la echilibrarea aciditatii. Un otet balsamic de cea mai inalta calitate nu are nimic de-a face cu sticlutele stranii din hipermarket-urile noastre, pretul unui flacon de 100 de mililitri variind intre 100 si 400 dolari. Ceea ce nu inseamna neaparat ca produsele ieftine de la noi sunt contrafaceri, ci doar ca fac parte din gamele inferioare (entry-level) si ca licoarea mai are inca multe de dezvaluit in afara de ce sunt acestea capabile sa spuna. Exista chiar si sticle de otet balsamic care (la fel ca in cazul vinurilor industriale) nu au „vazut" lemn niciodata, insa pe acestea nu va scrie niciodata ca sunt de „denumire de origine controlata". Asa ca, atentie!, sa scrie pe sticla fie „Aceto balsamico tradizionale di Modena", fie „Aceto balsamico tradizionale di Reggio Emilia".

Anasonul stelat

Anasonul este un condiment foarte usor de recunoscut, avand forma de stea cu 8 colturi. Anasonul face parte din familia magnoliei, fiind un arbore ornamental de dimensiuni relativ mici, de maximum 3 m, care se inmulteste prin seminte.Anasonul stelat este un condiment dulce si aromat, mult mai puternic decat anasonul sub forma de seminte si se comercializeaza fie ca atare, sub forma de stelute avand atat rol de condiment cat si rol decorativ, precum si sub forma de publere, care se foloseste la condimentare asemenea scortisoarei. Anasonul face parte din celebrul amestec "5 condimente chinezesti", alaturi de scortisoara, cuisoare, fenicul si ardei iute de Sichuan. Condimentele e ideal sa fie pastrate intregi si sa fie macinate doar inainte de folosire, fiind adaugate in propoirtii egale. Uneori, amestecul este imbunatatit si cu lemn dulce si cardamon. Cea mai frecventa utilizare a aceastui amestec este la marinatul carnii inainte de priptura, fiind amestecat cu amidon si porumb sau in combinatie cu sos de soia si usturoi. In Orient, anasonul stelat este folosit in bucataria thailandeza, vietnameza, in India, Persia si Pakistan.Anasonul stelat e folosit in occident in special la deserturi, condimentarea ceaiurilor sau a prajiturilor, sau ca substitut al anasonului in vinul viert. Anasonul stelat se foloseste si in prepararea unor lichioruri specifice - Pernod, Anisette, Pastis.

Boia de ardei - paprika Boiaua de ardei, sau paprika - denumirea ungureasca - este condimentul obtinut prin uscarea si pisarea ardeilor rosii. In functie de tipul de ardei din care este fabricata, paprika este dulce sau iute. Pentru o paprika foarte iute, nu se indeparteaza nervurile ardeilor, intrucat prin indepartarea nervurilor se scade iuteala si se obtine o paprika dulce, aromata. Pentru ca boiaua trebuie consumata doar proaspata, intrucat se altereaza repede, incercati sa nu cumparati cantitati foarte mari si mai ales sa le depozitati in borcanele inchise ermetic, pastrate la loc intunecos si uscat.Paprika se foloseste la prajirea carnii si in sosurile sau rantasurile tipic unguresti si preluate in Ardeal. Atentie insa, paprika contine zahar, care devine foarte amar cand este incalzit in exces, asa ca adaugati boiaua la sfarsitul procesului de prajire si nu o lasati decat cateva secunde pe foc. In Ungaria se folosesc 4 tipuri de boia de ardei - paprika speciala - preparata din mezocarpul fructelor perfecte, ajunse la maturitate, avand o aroma delicata, dulce si e de culoare rosu aprins; boia delicatesa care este o boia obisnuita, deloc iute dar foarte aromata; boia dulce si nobila este foarte putin iute, fiind o boia fina si delicata si paprika roz care se prepara din ardeii pe jumatate copti, fiind o boia foarte iute, una dintre cele mai raspandite tipuri de boia in lume.Desi boiaua este folosita la o sumedenie de preparate, cel mai important ramane gulasul unguresc, a carui secret de pregatire consta in a praji boiaua pentru a-i spori aroma dar nu intr-atat incat sa devina amara.

BusuiocBusuiocul este o planta aromata extrem de apreciata in bucataria mediteraneana, alaturi de oregano fiind plantele aromatice definitorii ale bucatariei italiene. Planta se cultiva sub forma de tufa, cu frunze verzi si foarte lucioase, avand o aroma puternica, care se simte de la distanta. Planta se recolteaza intreaga, desi doar frunzele se toaca pentru aromarea diverselor sosuri, paste, preparate din legume sau carne. Pe cat de aromata este planta verde, pe atat de repede isi pierde aroma pe masura ce se usuca, astfel ca busuiocul maruntit, care se comercializeaza de multe ori la plic este o varianta jalnica fata de cel proaspat, in ceea ce priveste aroma si are cel mult o aroma de iarba proaspat taiata. Asa ca, daca doriti sa pastrati cat mai mult timp busuiocul proaspat, il putei refrigera, astfel se va usca mai incet, iar daca doriti sa il conservati pentru mai mult timp, opariti putin busuiocul in apa fiarta si bagati-l la congelator in pungute inchise ermetic. La gatit, busuiocul proaspat se toaca doar inainte de a-l adauga in mancare sau mai bine, se presara deasupra mancarii in farfurie. Busuiocul este ingredientul de baza al mult folositului "pesto", o pasta preparata in Liguria, Italia,

din frunze proaspete de busuioc tocate, ulei de masline presat la rece, samburi de pin, parmezan ras si usturoi. Busuiocul da bine in combinatie cu branza, rosii, capere si usturoi.

Busuiocul este o planta anuala de la care se folosesc frunzele, mai exact toata planta aeriana care se recolteaza. De obicei busuiocul se recolteaza inainte sa infloreasca. Folositi frunzele de busuioc atunci cand sunt proaspete deoarece aroma lor se pierde la cateva saptamani dupa ce s-au uscat.

Fiin unul dintre cele mai apreciate condimente in bucataria mediteraneana, acesta este indispensabil pentru bacataria din aceasta zona. Ca sa nu se distruga aroma acestuia prin gatit, busuiocul se va toca marunt si se va adauga peste mancarea deja gatita.

Busuiocul este foarte popular in Italia, Franta, Grecia, Spania, dar si in Asia, in Vietnam si Thailanda. In bangkok acesta este folosit de catre toate gospodinele. Busuiocul thailandez are un alt gust fata de cel european, fiind mai mult ca sigur si singura bucatarie care foloseste trei tipuri de busuioc: busuiocul thailandez dulce, busuiocul thailandez sfanta si busuiocul thailandez lamaios.

In regiunile tropicale din Asia si Africa exista copacul de busuioc, care are o aroma mai iute decat a cuisoarelor. Este foarte concentrat, astfel ca se foloseste doar o frunza, maxim doua, din acest copac la o cratita de mancare, foarte rar gasindu-se mancare din care sa lipseasca

Chimen

Chimenul este o planta care face parte din familia patrunjelului, la fel ca si morcovul, astfel ca imediat dupa cultivare, chimenul seamana foarte mult cu morcovul, ajungand pana la 20 de cm inaltime. Aceasta este doar prima faza a dezvoltarii chimenului, intrucat acesta este o planta bianuala. Abia in cel de-al doilea an de viata planta creste la dimensiunile sale normale, de 60-70 cm si produce fructele care sunt folosite ca si condimente. Fructele de chimen seamana foarte mult cu niste seminte, fiint mici, tari si uscate, de aici s-a raspandit si denumirea de "seminte de chimen".

Chimenul are o aroma specifica, inconfundabila si unica si un gust iute-amarui. Chimenul se poate folosi fie ca fructe intregi, fie macinat, indiferent de forma sa de prezentare, condimentul isi va pastra proprietatile si aroma cel putin 6 luni de la ambalare, in conditiile in care este ambalat in recipiente inchise ermetic si care nu permit patrunderea luminii.

Chimenul este un condiment foarte utilizat in tarile europene, in special in cele vorbitoare de limba germana. Aroma unica a mancarurilor germane si scandinavice este data de utilizarea chimenului, insa acesta este folosit foarte mult si in tarile din nordul Africii, cum ar fi Tunisia sau Egipt, unde este cunoscut sub numele de cumin.

Avand o aroma foarte puternica, chimenul se foloseste ca unic condiment in anumite tipuri de mancare, insa poate fi combinat si cu usturoi sau legume

Chimen

Chimen (Cuminium cyminum)este o plantă bianuală din familia Apiaceae, este ruda cu morcovul, cu frunze fin ramificate, care cresc pe tulpine de 20-30 cm. Peţiolul florii are 40-60 cm, iar florile sunt mici, de culoare albă sau roz. Frunctele (numite eronat seminţe) sunt achene în formă de semilună, de aproximativ 2 mm lungime.

Confuzii: Chimenul nu este acelasi lucru cu Chimionul.

Chimionul - Carum carvi (in engleza Caraway) face parte din familia Umbeliferae. Este incorect si foarte multi fac aceasta confuzie. De la chimion se uitilizeaza nu semintele, ci fructele. Retineti ca fructele chimionului sunt utilizate in special ca ceaiuri medicinale pe cand fructele chimenului sunt folosite la condimentarea branzeturilor, a carnii, sau la prepararea supelor si cremelor de legume.

Cultivarea si utilizările

Fructele au un miros şi gust puternic, asemănător cu anasonul, care provine de la uleiurile aromatice conţinute. Fructele de chimen, întregi sau măcinate, sunt folosite ca mirodenie în diverse feluri de pâine, în special pâinea de secară.Chimenul este de asemenea folosit în lichioruri, mâncăruri gătite la cuptor, precum şi în diverse alte feluri de mâncare, în special aparţinând bucătăriilor din Europa Centrală şi Scandinavia, un exemplu fiind varza acră. Este folosit şi pentru a aroma brânzeturile cum ar fi havarti. Akvavit şi câteva alte lichioruri conţin de asemenea chimen. Ceaiul preparat din seminţe de chimen este folosit pentru calmarea pentru colicilor intestinale. Uleiul din seminţe de chimen este folosit ca ingredient în săpunuri, loţiuni si parfumuri.

Se gaseste: uscat sub forma de seminte micute, tntregl sau macinate •

Gust/aroma: puternic condimentata, muscatoare • Poate fi folosit la: diversele varietati de panificatie sl la pateurile pe baza de aluat, la mancarurile pe baza de peste sau de carne, la varza, la cascavaluri, la branzeturi, la felurile de mancare pe baza de cartofiCoriandruCoriandru face parte din familia Apiaceae, adica familia patrunjelului si este o planta de origine mediteraneana, care din pacate traieste doar un singur an si deci trebuie cultivata anual pentru a produce fuctele atat de aromate pe are noi le folosim ca si condiment.Coriandru este folosit in special la preparatele din carne, respectiv din peste, insa boabele intregi se pot folosi si la muraturi, la fel ca si boabele de patrunjel. Se pot folosi atat fructele uscate, incorect denumite seminte, datorita formei lor, precum si frunzele de coriandru, cunoscute sub numele de cilantro, cu mentiunea ca perioada de recoltare difera pentru fiecare in parte.Cum se foloseste coriandru? La fel ca si in cazul altor condimente care se regasesc sub forma de boabe uscate, cel mai indicat este sa macinati fructele de coriandru doar inainte de utilizare, intrucat coriandru macinat isi pierde foarte repede aroma. Daca doriti sa folositi boabele intregi, le puteti spori aroma prin prajire intr-o tava de teflon, fara adaos de ulei, chiar inainte de a le utiliza. Boabele de coriandru se folosesc nu doar ca si condiment, ci si ca si ingredient al uleiurilor eterice, avand diverse intrebuintati medicale. De altfel, din florile de coriandru se produce un tip de miere de albine foarte apreciata, atat ca si aroma cat si ca si proprietati curative. Coriandrul se cultiva inca din cele mai vechi timpuri, fiind mentionat chiar si in biblie, unde este comparat cu manna cereasca, pentru ultilizarile sale multiple. In prezent, este un ocndiment foarte raspandit in Europa, in tot bazinul Marii Mediterane si in Asia.

Cuisoarele

Cuisoarele sunt mugurii uscati ai florii arborelui de cuisoara, niste lujeri asemanatori vitei-de-vie.. Se folosea mai mult ca medicament, iar medicii o considerau un panaceu. Astfel, o portocala frecata cu cuisoare elimina orice risc de contagiune. Cuisoarele presarate pe lenjerie alungau moliile din dulapuri.

Bobocii florali se recolteaza inainte de a se deschide. Cuisoarele au o aroma speciala iute, putin uleioasa si cu un gust fin.. Pot inlocui sarea si potolesc setea. Cuisoarele constituie un adaos pentru fructe si legume. Se folosesc la preparate de patiserie, sosuri, anumite ciorbe, carne (porc), condimentarea carnatilor de casa, la unele sortimente de prajituri, vin fiert sau ceai. Ele dau

orezului o aroma deosebita. Se pot folosi la purificarea untului. in multe tari, cuisoarele se folosesc la fabricarea parfumurilor, pastei de dinti, sarurilor de baie si aromarea bauturilor alcoolice.

Curry• Se obtine din: amestecul a mai multe condimente, precum piperul, ardeiul gras, chili, ghimbirul, coriandrul si cuisoarele, chimion schinduf, • Se gasesc- sub forma de praf• Gust/aroma: iute-picant• Poate fi folosit: la bucataria asiatica, in principal la sortimente de mancare din India, la orez, la peste, la mancarurile pe baza de carne de pasare, la mancarurile cu carne

Dafin – LaurDafinul face parte din familia lauraceae, famlia sa specifica si este un arbore care crest in zone cu climat meditaranean insa poate fi la fel de bine cultivat si in apartament, intrucat este o planta care se adapteaza usor la conditiile climaterice oferite. In bazinul mediteranean, dafinul creste si spontan dar si cultivat. Ca planta de camera, dafinul poate ajunge pana la 1-2 m intaltime. Nefiind o planta pretentioasa, frunzele de dafin se pot recolta in orice perioada a anului, trebuind uscate pentru a fi folosite in bucatarie. Chiar daca frunzele sunt cele mai cunoscut, fructele de dafin sau laur pot fi si ele folosite ca si condimente, insa sunt mai putin cunoscute si utilizate la noi.Gustul frunzelor de dafin uscate este foarte aromat si putin amar. In bucataria europeana, frunzele de dafin au o utilitate variata, fiind folosite la supe, tocane, diverse sosuri marinate, muraturi sau carnati. Cel mai adesea, frunzele de dafin se fierb impreuna cu sosurile sau cu carnea si sunt indepartate fara a fi ingerate, scopul lor fiind doar de a aroma mancarurile. Termenul de valabilitate al frunzelor de dafin este de cca un an, dupa care frunzele devin tot mai inchise la culoare si mai amare la gust. De aceea, alegeti frunze cat mai verzi, acesta fiind un semn ca sunt proaspete si de calitate.

Fenicul

Feniculul face parte si el din familia patrunjelului, fiind folosit atat ca si condiment, cat si ca si ingrediente culinar. Pentru condimentare se folosesc fructele de fenicul, in stare uscate. Cu cat fructele uscate sunt mai verzi, cu atat calitatea condimentului este mai buna. Ca si legume, sunt folosite frunzele si tulpinile feniculului, aceasta fiind probabil si varianta in care l-ati vazut comercializat in hypermarketuri. Ca si aspect, planta de fenicul seamana foarte mult cu mararul, insa gustul si aroma sunt total diferite si o eventuala incrucisare a lor ar rezulta intr-un esec, o planta fara nici un soi de aroma. Gustul fuctelor uscate este dulce si putin mentolat si intrucat seamana foarte mult cu gustul anasonului, este si denumit astfel in unele regiuni – anason mare, anason dulce sau anason nemtesc. Desi in Romania este mai putin cunoscut ca si condiment, feniculul este cunoscut si folosit inca din antichitate, cand grecii il apreciau in mod deosebit. De asemenea, este un condimente extrem de utilizat in bucataria chinezeasca, facand parte din faimosul amestec de condimente "chinese five spice powder". In bucataria europeana, este folosit in special la muraturi dar si la aromarea painii sau la diverse produse de patiserie, unde este de multe ori inlocuit cu anasonul si invers. Provenind din zona Marii Mediterane, feniculul este folosit din abundenta in aceasta zona, la condimentarea carnii si a pestelui. De altfel, feniculul face parte dintr-un amestec de condimente foarte popular si la noi, "ierburile de Provance"Semintele sunt folosit intregi la muraturi, macinate mai grunjos in dinversele amestecuri de condimente sau foarte fin pentru produsele de patiserie. Semintele se pot praji putin inate de macinare, pentru a e spori aroma si se vor macina doar in momentul folosirii.

Ghimbir

Ghimbirul isi are origine in Asia tropicala, se intalneste in special in China si face parte sin familia Zingiberaceae.. Pe langa calitatile sale recunoscute de carile de bucate, ghimbirul este si o planta de leac, fiind revigorant, vasodilatator si ajuta la stabilirea echilibrului general al organismului, Datorita acestor proprietati, ghimbirul este prietenul cel mai bun al caltorilor si turistilor - alunga greata si reaul de masina, de mare sau avion. In ceea ce priveste alte calitati terapeutice, ghimbirul ajuta foarte mult la functionarea sistemului digestiv - consumat in cantitati mari, ghimbirul alunga diaree si produce o lejera constipare; consumat in cantitati mici, este intrebuintat ca si laxativ. De asemenea, ghimbirul ajuta la eliminarea toxinelor din organism, elimina gazele si ajuta deci impotriva crampelor si durerilor menstruale. In bucatarie, ghimbirul este utilizat in primul rand iarna, tocmai pentru ca ajuta la digestie si face mai suor de digerat alimentele grele, asa cum din pacate suntem nevoiti sa consumam iarna. Ghimbirul este follosit si la aromarea ceaiurilor, a salatelor si preparatelor din fructe dar si pentru gustul deosebit pe care il da mancarurilor din legume, vinete, gulii, mazare, ardei grasi, conopida sau varza de Bruxelles. Aroma ghimbirului poate fi asemanata cu cea a citricelor, fiind foarte proaspata si racoritaore. Ghimbirul se comercializata atata ca si radacina intreaga proaspata cat si ca si pulebere. In tarile asiatice din care provine, ghimbirul este folosit in principal proaspat, fiind dat prin razatoare si adaugat in amancaruri in timp ce sunt preparate, Prin fierbere, ghimbirul proaspat isi pierde din aroma placta insa devina mai iute. Ghimbirul este de aceea folosit la prepararea prafului de curry.In Statele Unite, ghimbirul este folosit la fabricarea unei beri fara alcool, de fapt o bautura racoritoare foarte aromata - "gincer ale.

Ienibahar. Ienibaharul face parte din familia mirtului, iar ca si condimente sunt folosite atat frunzele, in varianta uscata pentru marinarea carnii si afumarea ei, cat si fructele, care se culeg necoapte si se lasa la uscat. Cultivarea ienibaharului necesita conditii deosebite si o ingrijire pe masura. In primul rand, ienibaharul creste cel mai bine in zonele tropicale iar copacul are nevoie de 5 ani pentru a incepe sa dea roade si ofera o recolta completa de fructe in jurul varstei de 20 de ani. Fructele se culeg cand ajung la dimensiunea maxima, insa fara a fi coapte. Fructele intregi se pot gasi in comert si sub denumirea de "pimento" insa cel mai adesea de comercializeaza ca boabe intregi, cu denumirea de ienibahar. Acestea se pot folosi si macinate, in functie de reteta pe care o urmati, doar ca e bine sa fie adaugae in mancare imediat ce au fost macinate, pentru a beneficia din plin de aroma lor.Ienibaharul a fost adus in Europa mult dupa ce a fost descoperit de Columb si datorita asemenarii cu piperul, intrucat ienibaharul se prezinta tot ca si boabe d eun cafeniu inchis, acesta este cunoscut in diverse tari din Europa si ca piperul de Jamaica, piperul dulce sau piperul aromat. Datorita aromei foarte complexe, care se asemana cu o combinate de scortisoara, cuisoare, ghimbir si nuscsoara, iebibaharul este cunoscut si sub denumirea de "allspice" sau "toate condimentele" si este folosit in special pentru condimentarea carnii si a prepratelor din carne si carnati, pateuri si patiserie cu carne.

NucsoaraNucsoara constituie fructul oleaginos al unei specii de nuc, vesnic verde, originar din Indonezia. Cu un gust picant, usor amarui, se foloseste pentru a condimenta supe sau sosuri, diverse preparate din carne, pui, peste, legume, dar si prajituri, budinci si alte dulciuri. Nucsoara constituie fructul oleaginos al unei specii de nuc, vesnic verde, originar din Indonezia. Cu un gust picant, usor amarui, se foloseste pentru a condimenta supe sau sosuri, diverse preparate din carne, pui, peste, legume, dar si prajituri, budinci si alte dulciuri. Are proprietati bactericide, antiseptice, antiinflamatoare, linisteste crampele, stimuleaza sistemul imunitar, este antioxidanta, vermifuga (elimina viermisorii intestinali), carminativa (combate balonarea si ajuta la evacuarea gazelor din intestin) si afrodiziaca. Exercita un efect calmant asupra sistemului nervos, fara a fi sedativa, combate stresul si starile de anxietate. Nucsoara trebuie

consumata doar in cantitati mici (mai putin de o bucata de nuca uscata), pentru ca altfel devine toxica pentru organism.

Maghiranmaghiranul este un condiment cunoscut si apreciat in Romania. Maghiranul este o planta foarte aromata, facand pasrte din familia mentei, este o planta perena, care este aromata "din cap pana in picioare", atat tulpinile cat si frunzele avand o aroma specifica, greu de confundat.Frunzele de maghiran se pot folosi atat proaspete cat si uscate, aroma lor fiind cam la fel de puternica. De altfel, prin pisarea funzelor de maghiran se obtine un praf galbui, foarte aromat si cu o diversitate de utilizati culinare. Daca alegeti sa folositi frunzele proaspete nu va fi foarte greu sa le procurati, intrucat maghiranul nu este deloc pretentios si creste cu succes in toate curtile unde este bine primit. Cu cat frunzele sunt de un verde mai intens si stau mai semete pe tulpina, cu atat maghirantul este mai proaspat si aroma sa mai intensa.Frunzele proaspete de maghiran pot fi conservate foarte usor. In primul rand, daca doriti sa le folositi la interval de cateva zile, e indicat sa le puneti in pahar cu apa si sa le acoperiti cu o punguta. Daca insa doriti sa le utilizati mai incolo, le puteti congela in pungi de plastic, frunzele pastranadu-se verzi pentru aproximativ un an si nu trebuiesc decongelate inainte de a fi folosite. Frunzele uscate rezista cam 6 luni, dupa care isi pierd incet aroma. Maghiranul, la fel ca si tarhonul, este folosit in tarile scnadinave si in Germania pentru preparatea diverselor tipuri de carnati si salam cu ierburi aromate. Pe langa tarhon, maghiranul este folosit cu succes si alaturi de dafin, ienupar, piper negru, cimbru, pentru condimentarea supelor si a ciorbelor, dar si a mancarurilor de legume. De altfel, maghiranul face parte din faimosul amestec de condimente “fines herbs”, folosit in special pentru condimentarea pestelui. OreganoAromatic, cald şi uşor amar. Cea mai mare varietatea a oreganului este intensitatea: Buna calitate este atât de puternică că aproape îţi amorţeşte limba, dar culturile adaptate la climatele reci au adesea flavoare nesadisfăcătoare. Oregano este folosit pentru sosurile de roşii, legume prăjite şi carne la grătar. Împreună cu busuioc, este folosit pentru caracteristicele feluri italiene. Felul cel mai associat cu oreganul este pizza, În adaus la sosul tomat roşu, bronză albă de mozzarella şi frunze verzi de busuioc au fost adăugate, asfel reflectând culorile steagului Italian. În zilele noastre pizze se bizuie mai mult pe oregan decât pe busuioc, şi foloseşte o mare multitudine de alte ingrediente. Oregano poate fi efectiv combinat cu măslinele murate şi capere sau frunze de leuştean; cealaltă ca majoritatea plantelor Italiene, oregano se potriveşte până cu mâncare fierbinte şi picantă, cum este popular în Sudul Italiei. Bucătăriile altor ţări Mediteraneene îl folosesc mai puţin, dar este de ceva importanţă pentru bucătăriile Spaniole, Franceze şi Grece. Înafara regiunulor Mediteraneene, oregano este, mai de grabă surprinzător, puţin folosit, înafara imigranţilor ilegali din Italia. Foarte asemănător, dar mai puternic, gustul oreganului Mexican este popular nu numai în ţara lui nativă México, dar deasemenea în sudul US, unde este adesea pentru aromarea chili con carne (carne tocată cu chiles şi câteodată fasole) sau alte feluri inspirate Mexicane. În acest scop, este mai ales combinat cu câteva varietăţi de chiles şi ardei, usturoi uscat sau ceapă şi chimion). Piper Bobitele negre, cu miros patrunzator, picant, sunt fructele unui arbust catarator, originar din India. Intregi sau macinate, acestea nu lipsesc din aproape nici o mancare din bucataria romaneasca. Exista insa mai multe tipuri de piper : verde (fructele sunt culese cand sunt inca verzi), negru: este cel mai picant si aromat (boabele se culeg cand sunt pe jumate coapte si se usuca), alb (fructele foarte coapte sunt tinute cateva zile in apa sarata, pentru a indeprta membrana negricioasa: fructul in interior este alb, iar apoi sunt uscate), gri (piper negru tinut doar putin in apa sarata, care isi pastreaza membrana).

Rozmarin

Rozmarinul este un condiment foarte puternic aromat, si acest lucru este perfect plauzibil, din moment ce face parte din familia mentei. Rozmarinul nu doar este fresh, ci pastreaza si alte alimente fresh, aceasta proprietate fiindu-i recunoscuta inca din antichitate, cand era folosit pe post de frigider, pentru a pastra prospetimea indelungata a alimentelor. Pentru ca rozmarinul si uleiurile pe care le contine sunt antiseptice foarte puternice, care previn descompunerea carnii si aparitia bacteriilor.Desi rozmarinul era folosit inca din antichitate de catre marile civilizatii de egipteni, greci si romani, originea sa nu este cunoscuta exact. Rozmarinul este deliciul ghivecelor cu plate aromatice, fiind mereu verde. De doua ori pe an, rozmarinul infloreste, are florile albastra movulii, foarte frumoase. Ca si condiment, sunt folosite frunzele rozmarinului, care au forma de ace. Rozamarinul este unul dintre condimentele definitorii ale bucatariei mediteraniene, unde este folosit pentru preparatele din carne de miel sau oaie, de pui sau vanat, insa si in combinatii cu legume si fructe: rosii, dovlecei, fasole, cartofi. Este indicat sa folositi rozmarinul proaspat, care se pastreaza foarte bine la frigider, fie in pungi de plastic inchise ermetic, fie intr-un pahar cu apa.

Rozmarinul se poate folosi si uscat, acele fiind folosite atat intregi cat si macinate, sub forma de pulbere. Rozmarinul nu isi pierde aroma nici prin uscare si nici prin fierbre indelungata, astfel ca infuziile de rozmarin sunt foarte aromate, perfecte pentru a fierbe legume sau carne.Dimpotriva, rozmarinul este unul dintre putinele condimente care au aroma mai puternica o data ce sunt uscate, insa se considera ca aroma rozmarinului proaspat este mai curata si mai putin greoaie.

Folosire

Schinduful este un condiment antic, cu toate că curent nu este prea mult cunoscut în Vest; a fost crescut ca plantă medicinală În Europe în timpul Evului Mediu. Astăzi, mulţi oameni din ţările din Western par a displăcea flavoarea lui, pe care ei o revendică drept goaty şi amară. Acum este în genere folosit în ţările din Vestul, Centrul şi Sudul Asiei; în India, este popular pentru murături. Prăjirea uscată poate intensifica flavoarea şi reduce amăreala, cu condiţia să nu supraîncălzeşti seminţele. O mică cantitate din schinduf ar trebui găsită în buna pudră de curry. Schinduful este de asemenea popular în sudul Indiei şi este omniprezent înamestecul de condimente Tamil sambaar podi. În cele din urmă, seminţele amar aromate constituie o parte esenţială din amestecul de cinci condimente numit panch phoron din Bengal. Frunzele de schinduf sunt un important condiment din vestul Asiei până în nordul Indiei; de exemplu, frunzele uscate de schinduf apar în amestecul de condimente din Georgia, khmeli-suneli. În India, sunt câte o dată găsiţi în Northern -stil drojdie de pâine (apoi numită methi naan). Iran are o particulară tradiţie bogatăîn gătirea cu frunze de schinduf; printre cele mai faimoase exemple este ghorme sabzi, un sos gros făcut din legume proaspete sau uscate (praz, ceapă, ocazional fasole) şi ierburi (schinduf, pătrunjel, mentă; câteva some reţete deasemenea numite pentru arpagic şifrunze de coriandru). Sosul necesită o caracteristică flavoare sarată prin adiţionare de tei uscat. Khoreshte ghorme sabzi este carne de oaie uşor fiartă în acest sos aromat de plante. Schinduful este de asemenea cunoscut în nordul şi estul Africii; papyri Egypteni menţionează planta ca fiind folosită în procesul de mumificaţie. Mixtura de condimente din Ethopia berebere conţine o mică cantitate de schinduf. Folosire Florile de saflor de culoare orange-roşu sunt câteodată servite ca un substituent de saffron, de când ele dau o (mai de grabă pală) culoare mâncării. Ele sunt mereu vândute ca saffron turiştilor în Ungaria sau Nordul Africii (şi probabil multe alte părţi ale lumii). Valoare ei ca condiment este aproape nulă, dar capacitatea ai de a păta justifică folosirea lui în bucătărie. Cu toate că florile uscate de safflower flowers pot apărea ocazional în amestecurile de plante Mediteraneene, ele nu sunt tipicale pentru nici o bucătărie, cu o posibilă excepţie: Cartea de bucate din bucătăria Georgiană menţionează o misterioasă floare galbenă numită Imeretian saffron, care probabil este Cnicus benedictus (ciulinul binecuvantat), dar poate deasemenea fi gălbenea (Tagetes

erecta) sau saflor . Nici una din aceste flori nu are floavoare prea mare, şi de aceea pot foarte bine fi substituite între ele.Sofranul,

Sofranul (Crocus sativus) este un bun colorant alimentar natural si adesea poate fi procurat din piata la preturi derizorii. Comerciantii il ofera sub forma de flori uscate sau pulbere. Dupa un obicei din vechime, infuzia din flori de sofran se adauga in supa de gaina sau in aluatul de prajituri, pentru a le da o frumoasa culoare galben-portocalie. Sofranul e un aliment rafinat si foarte costisitor, daca este recoltat intr-un anume mod. Practic, doar pistilurile florilor sint valoroase, iar pretul foarte mare la care se vinde asa ceva pentru bucatariile de lux se datoreaza tocmai recoltarii migaloase, manuale, a acestei parti a florii. Uscate cu grija si pastrate in conditii optime, pistilurile de sofran sint un condiment subtil, cu aroma usor picanta, dulce-amaruie, inconfundabila, utilizabile atit pentru culoare, cit si pentru parfumul lor la pregatirea mincarurilor din orez, supelor dulci, budincilor fine, mincarurilor cu sosuri rafinate si preparatelor de peste, la care se adauga cel mult 0,2 grame de flori uscate (cit se poate lua cu doua degete). Sofranul are, in plus, unele proprietati medicinale si stimulatoare, cunoscute si folosite de secole in medicina populara. Adaugat constant in preparate, este considerat stimulent digestiv. 10-15 g de pistiluri de sofran, macerate 3-4 ore in alcool (50 ml) si administrate pe stomacul gol inainte de o petrecere previn instalarea starii de betie si pot induce repulsia la abuzul de alcool (metoda nu functioneaza insa la suferinzii de etilism cronic).

Scortisoara Sortisoara este unul dintre cele mai vechi condimente cunoscute. Scoarţa este comercializată uscată sub formă de batoane de aproximativ 10 cm lungime, sub formă de bucăţele sau gata măcinată. Se utilizează în bucătăria occidentală mai ales pentru aromatizarea produselor de cofetărie, iar în ţările orientale şi la condimentarea preparatelor culinare.Scortisoara este scoarta uscata a unui arbust din familia dafinului, care confera preparatelorun gust dulceag. Scortisoara se gaseste in doua variante, baton sau macinata. Scortisoara baton se foloseste la compoturi, vin fiert si punch. Scortisoara macinata se foloseste la prepeararea produselor de patiserie si a preparatelor din carne. Deasemenea, scortisoara este foate folosita in prepararea produselor specifice arabe si mexicane. Scortisoara se asezoneaza cu vanilia, coriandrul si nucsoara

Vanilia Batonul maroniu de vanilie este fructul unei specii de orhidee originara din Mexic. De retinut faptul ca, atunci cand sunt culese, fructele (asemanatoare unor pastai de mazare), nu au nici un miros, acesta dezvoltandu-se dupa un sir complicat de etape de uscare si de fermentare. De aceea, vanilia detine locul doi in topul celor mai scumpe condimente, dupa sofran. Aroma inconfundabila a vaniliei naturale, dulce-lemnoasa, este data de vanilina, un compus organic care este folosit si la prepararea vaniliei de sinteza.Branza-busuioc, chimen negru, telina,hatmatuchi,chili, arpagic, ceapa,coriandru, chimen, marar, usturoi, hrean , coaja de lamaie, maghiran, menta, mustar, nucsoara, boia, patrunjel, piper, salvie, tarhon, cimbru.

Carnea de miel-piper, busuioc, dafin, scortisoara, coriandru, chili, curry, marar, usturoi, maghiran, menta, mustar, oregano, patrunjel, rozmarin, cimbru, tarhon,ceapa,usturoi.

Carnea de pui-piper, enibahar,dafin, scortisoara, chili, curry, marar, fenel, usturoi, ghimbir, iarba de limon, mustar, boia, piper, rozmarin, sofran, salvie, cimbru, anason, tarhon, cimbru.

Carnea de vita-piper, busuioc, dafin, piper negru, chili, curry, chimen, usturoi, maghiran, mustar, oregano, patrunjel, rozmarin, salvie, chimen, tarhon, cimbru, ceapa, hrean.

Carnea de porc-piper, boia, ceapa, usturoi, nucsoara, enibahar, cuisoare, rozmarin, mustar, chili, oregano, hrean, cimbru, busuioc.

Cartofi- busuioc, chimen negru, telina, hatmatuchi, arpagic, coriandru, marar, maghiran, oregano, boia, patrunjel, mac, rozmarin, tarhon, cimbru, usturoi.

Dulciuri-anason, cardamon, enibahar, scortisoara, cuisoare, fenel, ghimbir, coaja de lamaie, nucsoara, menta, anason, vanilie, petale de trandafir sau maces.

Fasole-chimen, piper, chili, oregano, patrunjel, salvie, patrunjel, spanac, cimbru, spanac, usturoi, marar, ceapa, dafin..

Fructe-enibahar, anason, cardamon, scortisoara, cuisoare, coriandru, ghimbir, menta, coaja de lamaie, coaja de portocala, rodie.

Legume-chili,hatmatuchi, ceapa, curry, marar, maghiran, patrunjel, cimbru.

Oua- busuioc, hatmatuchi, chili, arpagic, curry, marar, fenel, ghimbir, coaja de lamaie, maghiran, oregano, boia, patrunjel, piper, salvie, tarhon, cimbru, ceapa.

Salate si dressinguri-busuioc, chimen, telina, arpagic, marar, fenel, ceapa, usturoi, , hrean, coaja de lamaie, leustean, maghiran, menta, mustar, oregano, patrunjel, rozmarin, tarhon, cimbru.

Paine- anason, busuioc, chimen, ceapa, usturoi, scortisoara, coriandru, chimen, marar, coaja de lamaie, coaja de portocale, oregano, mac, rozmarin, sofran, salvie, cimbru.

Peste-dafin, piper, telina, arpagic, anason, busuioc, marar, fenel, curry, usturoi, ghimbir, coaja de lamaie, mustar, oregano, patrunjel, rozmarin, sofran, cimbru, salvie, anason, coriandru, enibahar

Rosii-busuioc, ceapa, telina, dafin, scortisoara, chili, curry, marar, fenel, usturoi, ghimbir, maghiran, oregano, rozmarin, cimbru, tarhon.

Supe si ciorbe-piper, busuioc, dafin, hatmatuchi, chili, arpagic, chimen, marar, fenel, usturoi, maghiran, patrunjel, piper, cimbru, salvie, . anason, ceapa.