Concluzii .

Concluzii

A întelege mai bine care factori determină cererea este crucial pentru firmă să

realizeze şi să susţină profituri mari. Această cunoaştere poate fi utilizată pentru a

identifica pe care pieţe de desfacere sau segmente de piaţa eforturile competiţionale

vor fi concentrate. Aceasta permite firmei să fabrice produse care se vor vinde bine

fiindcă acestea au fost făcute să răspundă cererilor consumatorilor. Pentru a diferenţia

produsul firmei faţă de celelalte ale firmelor concurente, firma poate introduce

schimbări reale (reflectate în obiectivitatea caracteristicilor produsului) sau să-şi dea

seama de diferenţe, care sunt întărite cheltuielile cu advertising-ul şi alte activităţi

promoţionale.

Un spot publicitar la diferitele televiziuni, particulare sau de stat, deşi este mai

scump, este şi cea mai rentabilă forma de activitate promoţională, deoarece un spot

publicitar poate fi văzut de mai multa lume, de mai multe persoane la un singur

moment.

Deci firmele vor fi foarte intersate să-şi promoveze produsele sau serviciile prin

televiziune.

Problema care se pune, la aceste televiziuni, posturi de televiziune, este să

difuzeze aceste spoturi cât mai eficient pentru ele, în condiţiile impuse de contracte,

adică să obţină un profit cât mai mare, aceasta făcându-se şi prin utilizarea cât mai

eficientă a timpului, a duratei maxime a publicităţii ( în acest caz nici o firmă care a

încheiat contracte cu respectiva televiziune nu poate veni să spună că nu i-a fost

transmis spotul la o anumită oră şi într-o anumită zi, deşi condiţiile din contractul

respectiv au fost respectate cel puţin în condiţiile sale minime). Rezultă că vom avea o

problemă de croire ( datorată duratei maxime a publicităţii – suportul - şi a duratelor

diferitelor spoturi publicitare – repere-) cu doua funcţii obiectiv:

- minimizarea timpului neutilizat;

- maximizarea profitului respectivului post de televiziune.

1

Concluzii .

După cum am văzut, problema de croire depinde de cunoaşterea apriorică a

tuturor reţetelor de croire. La aceasta dificultate, în majoritatea cazurilor

insurmontabilă, se adaugă greutăţile inerente rezolvării problemelor de programare în

numere întregi. În acest fel, determinarea optimului acestei probleme necesită un efort

de calcul imens, care de cele mai multe ori nu se justifică prin reducerea consumurilor

prevăzute.

În practică suntem interesaţi în obţinerea unei soluţii acceptabile care, fără a fi

cea mai bună, poate fi obţinută rapid şi cu volum rezonabil de calcule. Din acest punct

de vedere, în abordarea “suboptimală” a problemei de croire au fost intreprinse

cercetări importante, care s-au soldat cu rezultate satisfăcătoare. Ideea de bază a

metodelor “suboptimale” de rezolvare a problemei este următoarea: se generează un

număr de reţete iniţiale simple şi se rezolvă problema de programare liniară asociată

(fără restricţia de integritate impusă variabilelor). Un test relativ simplu arată că dacă

reţetele optimale găsite sunt optimale pe mulţimea necunoscută a tuturor reţetelor

posibile. Dacă nu, se generează o noua reţetă de croire care îmbunătateşte soluţia

curentă. Procedeul continuă până la obţinerea unei soluţii satisfăcătoare din punctul de

vedere al restului, al calităţii reţetelor generate, al timpului şi efortului de calcul etc.

Revenind la programarea spoturilor publicitare observăm că aceasta nu se poate

face decât prin abordarea “suboptimală”, deorece numărul de reţete posibile este

foarte mare. Posibilitatea utilizării metodei croirii este dată de condiţiile din contracte

prin care ni se cere, de obicei, un număr minim de spoturi difuzate într-o emisiune sau

pe săptămână, sau chiar lună, în acest caz specificându-se orele între care trebuie

difuzat.

În acest moment programarea calupurilor publicitare se face în ordinea în care

acestea sunt primite ( ne referim la contracte), deci în ordinea în care sunt încheiate. În

cazul în care avem o siuaţie de genul: o firmă doreşte să-şi difuzeze un spot publicitar

în trei din cele cinci emisiuni din respectiva săptămână,sau lună, el va fi difuzat în

primele trei săptămâni, neluându-se în considerare faptul ca ar putea fi difuzat şi în

alte zile decât acestea, fapt care ar putea duce la obţinerea unui profit mai mare decât

2

Concluzii .

cel actual, prin prisma faptului ca s-ar putea utiliza mai eficient timpul destinat

publicităţii.

Abordarea problemei prin metoda croirii are şi părţi bune, dar şi părti proaste.

Obţinerea unui profit mai mare este un motiv foarte serios pentru a ne determina să

folosim aceasta metoda, dar complexitatea şi timpul foarte mare necesar generării

tuturor retetelor posibile este un impediment în această cale.

Oricum, chiar dacă abordam “suboptimal” ajungem rapid şi mult mai usor la o

soluţie, nu neapărat cea mai bună, dar suficient de “motivantă“ pentru problema

noastră.

Dezvoltarea economiei româneşti nu se poate face decât prin investiţii mari ale

diferitelor companii, care pentru a promova cât mai rapid şi cât mai eficient pe piaţa

româneasca apelează la advetising, spoturile publicitare fiind, poate cea mai utilizată

formă a acestora.

Cererea tot mai mare pentru diferitele spaţii publicitare va atage dupa sine, pe

de o parte utilizarea cât mai eficientă a timpului maxim pentru publicitate, iar pe de

altă parte creşterea preţurilor acestor spoturi, ( în S.U.A un spot publicitar la o oră de

vârf costă 85000$), pentru utilizarea cât mai eficientă a spaţiului publicitar, metoda

propusă în această lucrare poate fi o soluţie.

3

Concluzii .

Bibliografie

1. Appleby R. C., - “Modern Business Administration”-Sixth Edition , Ed. Pitman

Publishing, Singapore, 1994;

2. Brown P. W., Martin D., Schultz D. E., -“Strategic Advertising Campaigns”, Ed.

NTC Business Books, Bringstoke, 1984;

3. Ciobanu V., - “Note de Curs - Cercetări Operaţionale” – A.S.E., Bucureşti, 1997;

4. Ennew C., Watkins T., WrightM., _ “ Marketing Financial Sevices” - Second

Edition, Ed. Scotprint Tld, Musselburgh 1995;

5. Ferguson P. R.,Ferguson G, J., Rathschild R., - “Business Economics” – Ed. Press

LFP, 1993;

6. Mărăcine V., - “Îmbunătăţirea Deciziilor Manageriale” – Ed. Economică,

Bucureşti, 1998;

7. Morogan L.,Gruian A., - “Reporterul de Televiziune- Ghid Practic” – Ed. Global

Media Image, Deva, 1999;

8. Nica V., - “Note de Curs - Cercetări Operaţionale” – A.S.E., Bucureşti, 1998;

9. Zidăroiu C., Sburlan S., Nădejde I., - “Probleme de Cercetări Operaţionale” - Ed.

Academiei R.S.R., Bucureşti, 1971;

10.

4