comunicarea prin culoare

8/8/2019 Comunicarea prin Culoare

http://slidepdf.com/reader/full/comunicarea-prin-culoare 1/10

Comunicarea prin culoare. Roşu

Diana Brade, masterandă

Universitatea de Vest din Timiş[email protected]

„Dintre toate calit ăţ ile,

despre culoare este cel mai dificil de vorbit.”

Aristotel

1. Definirea termenilor

COMUNICÁRE, comunicări, s.f. Acţiunea de a comunica ci rezultatul ei.1. Înştiinţare, ştire, veste; raport, relaţie, legătură. 2. Prezentare, într-un cerc despecialişti, a unei contribuţii personale într-o problemă ştiinţifică. – V. comunica.1

CULOÁRE, culori, s.f. 1. Totalitatea radiaţiilor de lumină de diferite frecvenţe pecare le reflectă corpurile şi care creează asupra retinei o impresie specifică; aspectulcolorat ale corpurilor. Culoare caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniuluiradiaţiilor luminoase (spre infraroşu). Culoare rece = culoare aflată în cea de-a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet). Culoare fundamentală =fiecare dintre culorile (roşu, galben şi albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul

altor culori. Loc. adj. (Despre oameni) De culoare = care are pigmentaţie neagră, galbenăetc. Expr. A avea culoare = a avea obrajii rumeni, arăta bine. A- şi pierde culoarea = a)(despre faţa omului) a deveni palid; b) (despre ţesuturi) a se decolora. 2. Fig. Fel de adescrie sau de a prezenta pe cineva sau ceva. Culoare locală = trăsăturile caracter isticeale unei ţări, ale unei epoci etc., redate într -o operă literară, artistică. Culoare istorică =evocare a unei epoci istorice prin ceea ce are ea mai caracteristic. Culoare politică =apartenenţă la un partid politic. 3. Substanţă întrebuinţată pentru a vopsi, a picta etc.,materie colorantă. 4. Fiecare dintre cele patru categorii în care se împart cărţile de jocdupă culoare (1) şi forma punctelor. [Var.: coloáre s.f.] – Din lat. color, -oris, fr.couleur.2

2.Culoare şi comunicare

Culoarea este o trăsătură fundamentală a universului în care ne desfăşurămactivitatea, scopul lucrării de faţă fiind acela de a face un elogiu culorii. Indiferent că privim o pictură, alegem să ne îmbrăcăm într -un anume fel, ne alegem felul în care arată

1 ***, Dicţ ionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p.1792 Ibidem, p. 217



mediul în care trăim, preferăm o anumită mâncare, culoarea este o prezenţă permanentă,chiar dacă, de multe ori, nici măcar nu o conştientizăm alături de noi, fiind atât deobişnuiţi să ne înconjoare. Culorile ne pot da într -un mod foarte simplu acea stare deconfort mult dorită, ne ajută să ne cunoaştem propria personalitate, pătrunzând înstructura profunzimilor, ne ajută să ne exprimăm mai bine, ne orientează spre o

rearmonizare cu ceea ce suntem sau vom deveni. Aşadar, culoarea devine în primul rândo formă de comunicare, înlocuind de cele mai multe ori limbajul.

Cu siguranţă, despre culoare, ca formă de comunicare, se mai pot afirma sauinfirma multe, cuvântul în sine reuşind să provoace, în primul rând, incitare.

3.Vopsitul părului

Deşi pare neverosimil, vopsitul păr ului nu este un obicei chiar atât de recent precums-ar putea crede. Simion Florea Marian dedică vopsitului părului întreg capitolul VII alcărţii sale, intitulat Cănitul părului. Motivele identificate de autor pentru care oameniirecurg la colorarea părului sunt albirea prematură a firelor de păr („Părul capului şi l -aucănit acei pe care firele albe i-au înspăimântat şi le-au arătat prea devreme, întâi, cârja

bătrâneţii, şi apoi, apropierea morţii timpurii”)

3

, teama de a nu fi consideraţi bătrâni(„Unii şi-au cănit părul capului – bărbaţii şi femeile – precum şi al musteţilor şi al barbei – la bărbaţi – ca să nu pară prea bătrâni şi ca să nu fie luaţi în râs.”) 4, dar şi pentruintensificarea sau modificarea culorii părului („Căneala s-a întrebuinţat totuşi şi pentruînchiderea unei colori roşcate a părului, pentru roşcarea lui ş.a.”)5. Dar ce comunicauoamenii din acele vremuri prin părul vopsit, care este impresia pe care o creau celorlalţi?Se pare că nu erau priviţi în cel mai favorabil mod cu putinţă, deoarece erau consideraţifrivoli („Cei ce-şi cănesc părul sunt socotiţi ca nişte firi uşuratece”)6 sau că nu respectănormele bisericeşti(„Alţii cred că prin cănirea părului se săvârşeşte chiar un păcat”)7.Pentru vopsirea părului existau diverse reţete destul de complicate în a căror compoziţiese utilizau plante, nisip, var, cenuşă sau piatră vânătă.

Astăzi, metodele aplicate pentru vopsirea părului sunt foarte simple şi accesibile.Motivele pentru care se apelează la acestea depăşesc vertiginos scopur ile pur practice deacoperire a părului alb, vopsirea părului constituindu-se azi ca o adevărată artă. Femeile,în special, apelează la această tehnică de înfrumuseţare, dezvăluindu-şi prin culoarea pentru care au optat tipul de personalitate. Roşul este culoarea cel mai rar

întâlnită în tipurile de păr; de fapt, roşcaţii adevăraţi constituie doar aproximativ 2% din populaţia globului (dacă ţinem cont că în Africa şi Asia nu s-au pomenit nativi roşcaţi). O persoană cu părul roşu atrage inevitabil atenţia şi, din punct de vedere antropologic, roşulsemnifică excitaţia sexuală, iar asocierea cu focul intensifică percepţia sexualităţii.

Şatenele sunt foarte dinamice, energice şi harnice şi foarte prietenoase, sugerând tandreţeşi blândeţe.

3 S. Fl. Marian, T. Pamfile, M. Lupescu, Cromatica poporului român, Editura Saeculum, Bucureşti 2002, p. 1974 Ibidem

5 Ibidem

6 Ibidem

7 Ibidem



4. Vopsitul ouălor

Încă din cele mai vechi timpuri, obiceiul de a colora ouăle este foarte cunoscut lamulte popoare. În România, această datină se practică în preajma sărbătorilor pascale, iar în alte părţi şi la Ispas sau la Rusalii. Astăzi, ouăle simbolizează mormântul purtător de

viaţă al Domnului nostru Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea Sa din morţi. Deaceea, de Paşti, când sparg ouăle prin ciocnire, dar şi când se întâlnesc unii cu alţii,creştinii îşi spun: "Hristos a înviat! Adevărat a înviat!". Aceste formule se folosesc numai40 de zile, până la Înălţarea Domnului.

De-a lungul timpului, oamenii au căutat diverse explicaţii pentru motivul colorăriiouălor plăsmuindu-se astfel diverse legende8:

1. Ouăle roşii sunt simbolul sângelui genuin al Domnului, vărsat pentrumântuirea semenilor.

2. Ouăle roşii perpetuează ouăle date de Maria Magdalena oamenilor cu

spusa „Hristos a înviat!” şi răspunsul „Adevărat că a înviat!”.3. O pilăriţă nu a crezut în învierea Domnului, iar la afirmaţia apostolilor ea a răspuns că aşa cum nu sunt ouăle din coşul ei roşii, aşa nu a înviatHristos şi pe dată acestea s-au înroşit.

4. Pe când Simion mergea la câmp având în desagă o pâine şi ouă albe, l-aajuns Hristos care îşi ducea crucea în spate. Simion l-a ajutat să-şi carecrucea până a ajuns la ogorul lui, după care i-a înapoiat-o lui Hristos.Peste ceva vreme s-a pus să mănânce, când a observat că ouăle erauroşii; de atunci se păstrează obiceiul.

5. Ouăle se vopsesc roşii de când, după Înviere, Hristos a binecuvântatgăinile.

6. Aflând de Învierea Domnului, o copilă a pornit să o anunţe pe mama ei.Pe drum s-a întâlnit cu nişte evrei care nu au crezut-o şi i-au spus căatunci când va învia Hristos ouăle pe care le avea fetiţa la ea se vor înroşi şi ouăle s-au înroşit.

7. Ouăle roşii le perpetuează pe cele cu care s-a trezit în mâini fiecarecopil la Învierea Domnului.

8. Sunt ouăle din coşul Maicii Domnului care au stat sub crucea pe careera răstignit Hristos şi care au fost picurate de sânge.

Astăzi, culoarea roşie a ouălor simbolizează sângele lui Iisus care s-a scurs pecruce pentru mântuirea lumii. Culorile folosite corespund unei anumite simbolistici binestratificată în timp şi cunoscută iniţiaţilor. Roşu - simbol al sângelui, al soarelui, alfocului, al dragostei şi al bucuriei de viaţă; Negru - absolutism, statornicie, eternitate;Galben - lumină, tinereţe, fericire, recoltă, ospitalitate; Verde - reînnoirea naturii, prospeţime, rodnicie, speranţă; Albastru - cer, sănătate, vitalitate; Violet - stăpânire desine, răbdare, încrederea în dreptate.

8S. Fl. Marian, T. Pamfile, M. Lupescu, Op. cit., p. 210-212



5.Abordare etajată a simbolismul culorilor

Relevante în demersul abordării culorilor sunt cele şapte9 niveluri diferite aleomului şi ale cunoaşterii pentru o abordare multilaterală din perspectiva unor domenii deinteres cât mai diverse. Ivan Evseev afirmă în lucrarea sa Enciclopedia semnelor şi

simbolurilor culturale că „în toate culturile lumii, culorile şi combinaţiile lor se constituieîn limbaje simbolice, având o semantică extrem de diversificată. Simbolismul culorilor are o fundamentare optică, o întemeiere psihologică şi una legată de tradiţia culturală,care pune în relaţie culorile spectrului cu alte sisteme de semne şi de valori, relevante înviaţa spirituală a colectivităţii umane.” 10 Cel mai perceptibil caracter al simbolismuluiculorilor rămâne însă universalitatea sa, puterea de a se constitui în suport al gândiriisimbolice fără efort, fără delimitare geografică, la toate nivelurile fiinţei umane şi alecunoaşterii: cosmologic, mitologic, mistic, convenţional, psihologic, cromatologic, alpersonalităţii.11În continuare, ne vom ocupa de culoarea roşu prin prisma acestor aspecte.

a. Nivelul cosmologicUnele culori simbolizează elementele, cum ar fi: roşul şi portocaliul simbolizează

focul, purtând semnificaţia unui element vital şi energetic, galbenul sau albulsimbolizează aerul , verdele şi albastrul – apa, în timp ce negrul sau cafeniul simbolizează pământul . De asemenea, ele simbolizează spa ţ iul : roşul simbolizează dimensiuneaorizontală, mai deschis la răsărit, mai închis la apus. Sistemul astr ologic al culorilor conţine 12 semne de culori care guvernează cele 12 zodii12. În opinia lui Carole La Pan„horoscopul culorilor este un sistem de predicţie a viitorului bazat pe vibraţiile lor, iar aplicaţiile se întind asupra tuturor aspectelor care ţin de un individ: destin, şansă,nenoroc.”13 Astfel, zodia Berbec are drept corespondent culoarea ro şie, zodia Taur

corespunde culorii ro şu-portocaliu, zodia Gemeni este asociată culorii portocaliu, zodia Rac corespunde culorii portocaliu-verde, zodia Leu este guvernată de culoarea galben,zodia Fecioar a de culoarea galben-verde, pentru zodia Balan ţă avem culoarea verde,respectiv verde-albastru pentru zodia Scorpion, zodiei S ă get ă tor i se asociază albastru, pentru zodia Capricorn culoarea albastru-violet , zodiei V ă rsă tor îi este atribuită culoareaviolet , în timp ce zodia Pe şti primeşte asocierea violet-roşu.

Sistemul astrologic al culorilor ne permite să descoperim influenţa culorii care neguvernează zodia; cu ajutorul culorilor putem să ne cunoaştem mai bine, în profunzime,

9Cifra şapte este deseori este un corespondent pentru cele şapte culori ale curcubeului, şapte note

muzicale, şapte zile ale săptămânii, cei şapte ani de-acasă, şapte sunt planetele, sferele ceresti si gradele perfectiunii, dar si pacatele capitale.

10 Ivan Evseev, Encicl opedia semnelor şi simbolurilor culturale , Editura Amarcord, Timişoara, 1999, p.12711

Revista Română de Semio-Logică (pe Internet), nr. 2, Amalia Andronic, Comunicarea cromatică din perspectivă semiotică , Editura Universităţii "Ştefan cel Mare", Suceava, 2006, p.93-106

12 Carole La Pan, Magia culorilor: ini ţ iere în cromoterapie, Editura Polirom, Iaşi, 2005, p. 143-15213 Ibidem



propria noastră personalitate şi pe această bază să tragem concluzii importante asupracomportării noastre viitoare.

b. Nivelul mitologic. Religie şi culoareCulorile au şi un simbolism de ordin religios, uşor de regăsit şi în alte tradiţii şi

credinţe. Astfel, în tradiţia creştină, culoarea este o participare a luminii create şi a celeinecreate. La rândul său, Newton constata şi el că manifestarea culorii este în strânsălegatură cu lumina, că „lumina este compusă din imagini colorate”14. Consideraţiileasupra divinităţii şi luminii au ajuns evolutiv până la a asimila (fără o regulă absolută)culoarea albă Tat ă lui, culoarea albastră Fiului, culoarea roşie Sfântului Duh. Astfel, auapărut şi unele interpretări de „asimilare” tehnică, cum ar fi: verdele asimilat vieţii şisperanţei, albul asimilat credinţei şi castităţii, roşul – dragostei, negrul – căinţei şiapropiatei judecăţi. Pentru Filon din Alexandria, universul este constituit din patru culoride bază: albul este pământul, verdele este apa, violetul este aerul, roşul este focul. ÎnAfrica, culoarea este, de asemenea, un simbol religios, încărcat de sens şi putere. Roşuleste culoarea sângelui şi, prin asociere, culoarea vieţii. Tinerele mame, tinerii iniţiaţi sau

oamenii maturi, în tim pul riturilor diverselor anotimpuri, se împodobesc cu roşu.c.Nivelul misticÎn tradiţiile islamice, simbolismul culorilor atinge un fel de apogeu al simbolismului

şi credinţelor magice. Nu întâmplător, verdele este considerat a fi culoarea apei aşa cumro şul, culoare a focului şi a sângelui, este considerat pretutindeni ca fiind simbolulfundamental al principiului vital, al forţei şi strălucirii lui. În operele sale de artă, pictorulVan Gogh a simţit pregnant legatura între roşu şi verde afirmând: „Am vrut sa exprim curoşul şi cu verdele groaznicele pasiuni omeneşti”15.

Misticii arabi au afirmat că au văzut cele şapte ceruri care se înalţă peste sferele pământului, apei, aerului şi focului:

a) Cerul Lunii; b) Cerul lui Mercur ;c) Cerul lui Venus;d) Cerul Soarelui;e) Cerul lui Marte, cer creat din lumina judecăţii, are culoarea roşu sângeriu;f) Cerul lui Jupiter ;g) Cerul lui Saturn.

d. Nivelul convenţional. Simbol şi culoareDe la cele şapte ceruri trecem la omul interior şi cele şapte culori ale organelor

fiziologiei subtile: lumina corpului ( Adam) este de culoare gri ca fumul, batând în negru;cea a sufletului vital (Noe) este de culoare albastră; cea a inimii (Avraam) este de culoareroşie; cea a forului intim (Moise) este albă; cea a spiritului (David) este de culoaregalbenă; cea a misterului (Iisus) este de un negru luminos, cea a centrului divin

(Mahomed) este verde strălucitor, culoarea verde considerată a fi cea maicorespunzătoare secretului Misterului Misterelor.

Şi europenii au dezvoltat o variantă de interpretare a culorilor. Cel mai bine precizatsistem este cel masonic unde albul corespunde Înţelepciunii, Harului, Victoriei; roşul

14 Newton, apud Goethe, Teoria culorilor , Editura Princeps, Iaşi, 1995, p. 24815 Mihăilescu, Dan, Limbajul culorilor şi al formelor , Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucuresti, 1980, p. 91



corespunde Inteligenţei, Rigorii şi Gloriei; albastru corespunde Coroanei, Frumuseţii,Fundamentului; negrul corespunde regatului.

e. Nivelul psihologic. Vise în culoriVisele, drept expresii semnificative ale subconştientului, reprezintă anumite stări

sufleteşti ale celui care visează şi exprimă diversele tendinţe ale pulsaţiilor psihice ale

celui care visează (exprimând principalele funcţii psihice ale omului – idei, sentimente,intuiţie, senzaţie, legătura cu diverse energii etc.). Asocierile cele mai cunoscute sunt:albastrul este culoarea cerului, a spiritului, pe plan psihic ea devenind culoarea ideii,ro şul este culoarea sângelui, a pasiunii, a sentimentului, galbenul este culoarea luminii, aaurului, a intuiţiei, verdele este culoarea naturii, a creşterii, psihologic el indicând functiasenzaţiei, a realului, relaţia dintre cel ce visează şi realitate.

La fel ca şi imaginea în sine, culoarea reprezintă un simbol şi poate fi interpretată.Cel mai adesea culoarea este consecinţa unei asocieri cu efectul pe care îl produce asupraemoţiilor resimţite. Dacă putem identifica efectul unei culori asupra noastră, putem, deasemenea, să înţelegem şi mesajul pe care ni-l trimite prin vis. Descifrarea culorilor dinvis „ne permite să ne dăm seama de sentimentele pe care le avem sau chiar să reflectăm

asupra unei probleme. De asemenea, ne mai oferă ocazia de a verifica dacă ceea cesimţim corespunde cu ceea ce visăm.”16 Fiecare culoare are o latură pozitivă şi unanegativă, o singură interpretare dată culorii fiind practic imposibilă. Tâlcul din spateleunei culori se bucură de mare forţă, la fel ca sentimentul din spatele unui vis. Dacă visuleste pur, bun, agreabil, în consecinţă vibraţia culorii este pozitivă şi invers. Urmărindu-necu atenţie reacţiile fiziologice, putem decripta simbolul ascuns în spatele culorii. Visuleste profund afectiv, cel ce visează trăind intens emoţii de nelinişte, teamă ori bucurie.Legile asociaţiei sunt atotputernice, de aceea se poate sări de la o scenă la alta. Dintr -odată apar alte locuri, alte persoane.

f.Nivelul cromatologic. Terapie prin culoareCulorile nu sunt doar o încântare pentru ochi şi suflet. Folosite cu pricepere, ele

au puterile unui vraci nevăzut. Cu toţii folosim cromoterapia, alegând, conştient sau nu,culorile care ne fac bine. Culoarea joacă un rol esenţial în sănătate. Aşa cum se ştie,vibraţia este însăşi esenţa culorii. În calitate de culoare, de vibraţie, ea ajunge laconştiinţă, datorită diverşilor centri glandulari. În acest sens, Dorothee Koechlin deBizemont17 ne prezintă culorile care corespund principalelor glande endocrine: ro şu

corespunde gonadelor 18, oranj corespunde celulelor Lyden19,, galben plexului solar 20,verde timusului21 , albastru tiroidei, indigo glandei pineale22, violet pituitarei23.La rândulsău, Carole La Pan24 identifică o corespondenţă între zonele corpului şi culoare:

16

Carole La Pan, Op. cit ., p. 11417

Dorothee Koechlin de Bizemont, Universul lui Edgar Cayce, Editura Saggitarius, Iaşi, p. 7118

Glandă sexuală care produce gameţi şi secretă hormoni19 Celulele lui Lyden sau Leydig, centrul echilibrului masculin-feminin, reprezintă un ansamblu de celulesecretoare de hormoni localizate sub ombilic şi deasupra gonadelor;20 Plexul solar are drept corespondent suprarenalele; la rândul lor, suprarenalele reprezintă centrul nostruemoţional, deoarece ele declanşează reacţii în plexul solar care se propagă în tot corpul;21 Timusul corespunde inimii;22 Glanda pineală este punctul de plecare pentru construirea embrionului în pântecele mamei;23 Potrivit lui Edgar Cayce, pituitara este „cea mai înaltă glandă a corpului care este legată de lumină şi sedezvoltă în tăcere”, glanda suverană a corpului ce are rol de declanşator;24 Carole La Pan, Op. cit., p. 28



- Galben – splină, pancreas, vezică biliară;- Verde – sistemul respirator, inimă;- Roşu – sistemul circulator, rinichi, organe sexuale;- Portocaliu – sistemul reproducător;- Albastru – gât, tiroidă;

- Violet – creier, sistemul nervos. Violetul este recunoscut de toată lumea drept calmantal stărilor de nervozitate şi un bun „încărcător de baterii”, în plan mental.În India, proprietăţile terapeutice ale culorilor erau recunoscute de medicina

ayurvedică, o terapie naturistă veche de 5.000 de ani, care se ocupă de integralitatea pacientului prin morfologia sa metabolică. Pietrele preţioase erau asociate culorii planetelor, prin corelarea lor cu diferite boli. Aceste minerale erau folosite pentru a leface pulbere, pacientului administrându-i-se „medicamentele colorate” obţinute. Mediciiayurvedici considerau că pietrele preţioase emană aceleaşi radiaţii luminoase ca şi planetele corespunzătoare lor. Aceste leacuri „miraculoase” continuă să fie folosite şiastăzi.

Yanseyi este o formă de cromoterapie ce datează din China antică şi ale cărei baze

au fost stabilite de Împăratul Galben. Se poate observa în celebrul Tratat de medicină internă al Împăratului Galben (Wang Ti Beijing Suwen) că fiecare dintre organele noastr eare drept corespondent o culoare şi un gust:- Galben – splina şi gustul dulce;- Verde – ficatul şi gustul acru;- Negru – rinichii şi gustul sărat;- Roşu – ficatul şi gustul amar;- Alb – plămânii şi gustul acru.

Numeroase lucrări despre sănătate prezintă rezultatele extraordinare alecromoterapiei în dermatologie, traumatologie şi reumatologie. Această terapie energeticăeste de un real folos şi în vindecarea disfuncţiilor sistemului nervos şi a stresului.

O altă modalitate de folosire a culorii în scopuri terapeutice este alegerea culorilor în vestimentaţie. Culoarea hainelor, spun psihologii, ne trădează temperamentul şi modulde a gândi. În acelaşi timp, însă, culoarea hainelor ne influenţează comportamentul,raţionamentul şi nu în ultimul rând, anumite procese fiziologice. Aşadar, alegerea corectăa nuanţei în care ne îmbrăcăm poate ameliora atât starea de spirit, cât şi problemele desănătate. Roşul este o culoare care pune în valoare şi atrage atenţia.

Există dieteticieni care afirmă că, în funcţie de culoare, alimentele pot îmbunătăţidigestia, pofta de mâncare, dar şi starea de spirit. Pentru că, spun cromoterapeuţii, atuncicând mâncăm un anumit aliment, organismul nostru absoarbe nu numai substanţelenutritive conţinute de acesta, ci şi energia culorilor lor. Totodată, afirmă specialiştii, preferinţele noastre culinare, spun foarte multe despre noi. Spre exemplu, persoaneleagresive, dinamice, care nu se tem să ia viata în piept, sunt tentate să consume alimentede culoare roşie (carne, salam, şuncă), în timp ce persoanele mai liniştite şi mai retrase preferă alimentele de culoare verde, în special legumele.

Un alt aspect al cromoterapiei este şi alegerea culorii potrivite pentru mediul încare trăim sau ne desfăşurăm activitatea profesională. Goethe iubea roşul şi albastrul,motiv pentru care pereţii dormitoarelor sale erau acoperiţi de aceste două culori.

g.Nivelul personalităţii



Încă din 1810, Goethe vorbea despre funcţia de apel de tip biologic, de existenţaunor culori pozitive precum roşul, oranj, galben cu proprietăţi de excitare şi negative precum albastrul sau purpuriul care induc anxietate. Studiile experimentale pe pacienţi cu patologie organică arată că diferite fundaluri colorate produc efecte comportamentalediferenţiate. De exemplu, fundalul roşu este trăit ca dezagreabil, neliniştitor, excitant,

chiar provocând ameţeală. Max Luscher (n. 1923 la Basel) creează un sistem interpretativoriginal al personalităţii. Forma standard permite evaluarea normalităţii sau adezechilibrului între diferite funcţii ale personalităţii. Ca student, elaborează ceea ce vaconstitui testul culorilor. La 24 de ani prezintă la Conferinţa Internaţională de Psihologiede la Lausanne testul culorilor apreciat ca un „act genial”, ce va intra in istoria psihologiei. Experimentează mult culorile pe condiţii umane de echilibru si dezechilibru.

Culoarea este pentru Carole La Pan o impresie pe care lumina o provoacăochiului, iar „atracţia pe care o avem faţă de o culoare sau alta este foarte elocventă,fiind, de fapt, oglinda personalităţii noastre profunde. ”25 Cu ajutorul culorilor putem săne cunoaştem mai bine propria noastră personalitate pe această bază să tragem concluziiimportante asupra comportării noastre viitoare. Teoria personalităţii, elaborată de

profesorul Lüscher, îngăduie – prin testul culorilor – o interpretare simplă a stării de spiritşi a comportamentului. Acest test cromatic, proiectiv verbal26, permite pe baza selecţiei înordine a preferinţei unui set de culori, o autocunoaştere adecvată a caracteristicilor de personalitate. Relaţia profundă dintre culoare şi om concretizată într -o ierarhie a preferinţelor cromatice ne furnizează informaţii importante despre complexa noastrălume interioară. Prin testul culorilor se pot afla elemente care ne pot ajuta în numerose şidiverse situaţii. Acesta poate fi folosit pentru a afla starea de creativitate a unei persoane,starea de oboseală intelectuală sau de tracasare, felul în care este ea capabilă să abordezeşi să rezolve problemele cu care vine în contact. Nivelul de comunicare, orizontulinterior, dorinţele neîmplinite sau consumurile psihice sunt alte aspecte pe care testulculorilor ni le poate arăta rapid. O parte însemnată din subconştient este relevată cu fineţe prin testul culorilor.

6. În publicitateÎn publicitate, elementele ce ţin de forma de prezentare, cum ar fi mărimea,

culoarea şi ilustraţiile, vor avea o influenţă puternică atât asupra impactului reclamei, câtşi asupra costului acesteia. O rearanjare minoră a elementelor în cadrul unei reclame poate îmbunătăţi capacitatea ei de a atrage atenţia publicului. Reclamele de maridimensiuni se bucură de o mai mare atenţie din partea publicului, deşi nu întotdeaunaacest spor de atenţie este pe măsura diferenţei de cost. Înlocuirea ilustraţiilor alb -negru cuilustraţii color duce la creşterea eficienţei şi a costului reclamei. Dozând corespunzător aportul relativ al diferitelor elemente ale reclamei, se poate ajunge la un mod optim derealizare a acesteia. Noile cercetări privitoare la mişcările ochilor subiecţilor, cercetărirealizate prin mijloace electronice, au demonstrat că potenţialii clienţi pot fi duşi prin"interiorul" unei reclame utilizând o amplasare strategică a elementelor dominante aleacesteia.

25 Carole La Pan, Op. cit., p. 9526 Cu ajutorul acestui test se „sondează” structurile profunde ale personalităţii, cu ajutorul explicaţiilor verbale.



În publicitate, la fel ca şi în alte domenii conexe, roşul atrage privirea, atrageatenţia asupra produsului şi este o culoare frecvent folosită în reclame. Vom aduce caexemplu următoarele imagini:

www.iqads.ro

7.ConcluziiAcum, după ce am „gustat” din tot ceea ce înseamnă culoare şi beneficiile ei, ne

este greu să ne imaginăm o lume acromatică, o lume în alb şi negru fără a simţi tragicaceastă fundamentală schimbare. Trebuie să respectăm lumina, pentru că, aşa cum areieşit dintr -un dialog cu pictoriţa Sieglinde Bottesch citându-l pe Johannes Itten, culorile

sunt „copiii luminii”, sunt „lumină devenită muzică”. Muzica a fost întotdeaunaconsiderată ca fiind arta cea mai pură: în momentul Creaţiei, primul lucru care a fost creata fost sunetul, sunetul primordial. Prin aceasta, muzica produce un impact imediat asuprasistemului subtil interior. Este foarte dificil să explici mental aceste lucruri. Nuîntâmplător, marii maeştri ai picturii vorbesc de "sonoritate", de "vibraţiile" emise deanumite culori; ei au vorbit, de asemenea, despre forme, pentru a exprima mişcarea îninteriorul unităţii nedisociabile a tuturor lucrurilor. În timp ce muzica pătrunde în suflet



prin contact direct, nemijlocit, în cazul artelor vizuale, acestea trec mai întâi prin privire,înainte de a atinge sufletul.

Culoarea are un grad de utilitate mai mare sau mai mic în funcţie de domeniileluate în calcul (psihologie, arte plastice, arhitectură, literatură, publicitate, biologie,medicină, arhitectură peisagistică, religie, sociologie, astrologie, design şi multe altele),

prezenţa ei în toate fiind un fapt constant.

Bibliografie:Dorothee Koechlin de Bizemont, Universul lui Edgar Cayce, Editura Sagitarius, Iaşi,

1993

Evseev, Ivan, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord,

Timişoara, 2001

Goethe, J.W., Teoria culorilor , Editura Princeps, Iaşi, 1995

La Pan, Carole, Magia culorilor: ini ţ iere în cromoterapie, Editura Polirom, Iaşi, 2005

Marian, Simion Florea, Pamfile, Tudor, Lupescu, Mihai, Cromatica poporului român,Editura Saeculum, Bucureşti, 2002

Mihăilescu, Dan, Limbajul culorilor şi al formelor , Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1980

Revista Română de Semio-Logică (pe Internet), nr. 2, Amalia Andronic, Comunicarea

cromatică din perspectivă semiotică , Editura Universităţii "Ştefan cel Mare", Suceava,

2006

***, Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1975

comunicarea prin culoare

Documents