Comportamentul bolnavului de cancer,tuberculoză și diabet zaharat

Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască deși aproape toți se nasc cu ea...

( Hipocrate)

Boala constă într-o modificare organică sau functională , tulburarea a echilibrului normal al organismului – proces patologic care afectează organismului.

Atunci când vorbim de „trăirea de boală” a unui pacient trebuie să ținem cont de personalitatea pacientului, de relațiile pacientului cu echipa medicală, simptomatologia bolii și cel mai important despre concepția pacientului despre boală de care suferă.

Sănătatea reprezintă o stare de bine psihic, fizic și social. Conceptul de sanătatea poate fi definit din trei puncte de vedere: patologic ( stare de integritate fizică) clinic sau medical ( atunci când nu există simptome care să arate existența bolii) și punctul de vedere al bolnavului ( stare de bine).

Boala implică o trăire subiectivă neplacută, o suferință umană, o serie de tulburări fizice care pot fi specifice (palpitațiile, sputa) nesprecifice ( astenie, anxietatea, insomniile) , consecințe socio-profesionale cum ar fi limitarea capacității de muncă, pierdera rolurilor sociale. Totodată boala poate determina inactivitate, izolare, incertitudinea vindecării, sentimentul de neputință, culpabilizare, frică de moarte.

Boala poate fi văzută ca și :

- situație normală deși nedorită – determină individul să se mobilizeze și să lupte contra ei, crește aderența la tratment;

- dușman – uneori apare ”fuga în sănătate”, adică ignorarea, negarea bolii, capitularea în fața bolii;

- pedeapsă meritată – bolnavul nu se mobilizează suficient;- pedeapsă nemeritată – furie , revoltă cu mobilizarea resurselor;- salvare/ câștig – mecanism inconștient;- beneficiu – manipulare conștientă;- slabiucine- stare ascunsă de bolnav, ca fiind ceva rușinos;- pierdere iremediabilă - valoare aparte – ajută bolnavul să-și reevalueze viața și valorile.

Comportamentul de bolnav presupune capacitatea individului de a-și percepe starea de boală, de a o interpreta adecvat și de a lua decizii care facilitează însănătoșirea.Acesta oscileaza între un pol de normalitate și unul de exagerare, catastrofizare. Factorii care

influențează comportamentul de bolnav sunt: trăsăturile de personalitate ( depresia, hipocondria, anxietatea), educația ( învățați să se plangă sau să nu spună nimic), modelul cultural, starea socio-economică ( asigurările de sănătate) și beneficiile secundare.

Atitudinia bolnavului față de boală:

1. Acceptarea bolii- presupune recunosștere bolii, intrarea în rolul de bolnav. Poate fi : - realistă / rațională ( persoanele echilibrate emoțional) duce la prezentarea la medic și aderenta la tratament;

-disproporțională ( persoane nevrotice, cu tulburări de personalitate);2. Ignorarea bolii ( oligrofeni,bolnavi psihici, neurologici, cel cu nivel cultural

scăzut, cei focalizați de alte probleme);3. Negarea -refuzul stării de boală prin subestimarea simptomelor, amânarea

deciziei de a consulta un medic în speranța că va trece de la sine, un mecanism de apărare.

Medicul este văzut de pacient într-o triplă ipostază și anume este persoana care alină suferința bolnavului, vindecă boala, slavezp viața bolnavului. Calitățile care sunt cerute medicului de către persoana care apelează la serviciile sale: intelectuale ( cunoștințe profesionale pentru a pune un diagnostic corect, fler) morale ( profesionalism, altruism) relaționale ( sinceritate, cordialitate, autoritate).

1.Comportamentul bolnavilor de cancer

Impactul psihologic negativ al cancerului în conştiinţa publică se datorează caracterului de boală incurabilă, care continuă să reprezinte una din cauzele majore de deces în întreaga lume. Un al doilea element generator de anxietate este legat de terapia antineoplazică, care adesea este agresivă, mutilantă şi debilitantă, producând numeroase limitări ale calităţii vieţii. Cauzele majore de stres pentru pacientul cu cancer sunt momentul diagnosticului, debutul tratamentului şi momentul recidivei sau al diagnosticului de boală metastatică. Stresul se referă la orice eveniment în cursul căruia cerinţele interne sau externe sunt percepute ca solicitante sau depăşind resursele adaptative ale unui individ .

Severitatea bolii şi agresivitatea terapiei specifice intră în rezonanţă cu personalitatea subiectului, determinând stări sufleteşti, sentimente şi modificări ale stilului de viaţă. Mai mult de 47% dintre pacienţii cu cancer dezvoltă tulburări psihiatrice, aproximativ 90% dintre acestea fiind reacţii la diagnosticul şi tratamentul cancerului. Tulburările emoţionale, care sunt evidenţiate frecvent, pot fi de asemenea considerate răspunsuri la agresiunea psihologică.

Nu există un comportament standard în confruntarea pacientului cu cancerul. Reacţia psihologică la momentul diagnosticului oncologic este descrisă ca un proces stadial, cu următoarele faze (scara Kubler-Ross): • Refuzul (negarea) – este faza în care pacientul neagă orice evidenţă privind boala, punând în

discuţie validitatea părerii sau diagnosticului exprimat de specialişti. Dacă această fază persistă, poate conduce la refuzul diagnosticului, tratamentului şi la orientarea pacientului către alţi medici.

• Revolta – unii pacienţi acceptă cu curaj şi încredere diagnosticul clinic. Această atitudine se asociază cu speranţa în vindecare şi căutarea de a afla noi informaţii. Alţi pacienţi menţin

fază de negare, pe fondul căreia instalează furia şi revolta, boala fiind percepută ca o pedeapsă nemeritată.

• Furia poate fi îndreptată asupra celor din jur (familie, personal medical). •Resemnarea – când pacientul observă că prin furie şi revoltă nu-şi poate redobândi sănătatea,

intervine adaptarea la boală şi dorinţa de a urma tratamentul. • Sindromul anxios depresiv – un alt tip de reacţie într-o situaţie similară cu cea de mai sus

poate fi aceea caracterizată de o reacţie anxios depresivă. Depresia se manifestă ca un dezinteres crescând pentru viaţă, strict determinat de prognostic; pacientul refuză tratamentul şi în general prezintă o atitudine negativă.

1.1 Mărturisiri ale bolnavilor de cancer

Radu Gheorghe un tânăr de 24 a aflat în 2006 faptul că o durere banală de cap ascundeo boală mult mai gravă și anume o tumoră malignă la nivelul creierului mare. El considerăcă boala ca fiind o dovadă a dragostei lui Dumnezeu față de el.

Citez : “M-am bucurat să-l cunosc nu numai pentru faptul că am găsit în El ( Dumnezeu) un prietenputernic, care ştie să-şi poarte crucea, dar şi pentru pacea, liniştea sufletească şi căldura pe care ţi le transmite atunci când stai de vorbă cu el.”

După cațiva ani , perioadă în care a fost vindecat de cancerul localizat la nivelul creierul,boala a reveni de data aceasta manifestându-se la nivelul oaselor, Radu considerând căreapariția bolii este datorată neglijenței lui față de divinitate. Citez : “ Am crezut iniţial că Dumnezeu m-a părăsit. Dar am început să merg mai des la biserică şi să-L caut pe Dumnezeu. Din păcate, nu a durat prea mult… După un oarecare timp de la acel incident, doctorii au spus că sunt vindecat complet, RMN-ul ieşea periodic bine, iar eu am început să neglijez biserica, să neglijez rugăciunea. Şi boala a revenit. După o excursie la munte, am avut nişte dureri de spate, de coloană, care s-au dovedit a fi metastaze osoase”.

El a afirmat faptul că sprijinul persoanelor apropiate l-au ajutat foarte mult în lupta cu cancerul.

Citez: „Am crezut iniţial că Dumnezeu m-a părăsit. Dar am început să merg mai des la biserică şi să-L caut pe Dumnezeu. Din păcate, nu a durat prea mult… După un oarecare timp de la acel incident, doctorii au spus că sunt vindecat complet, RMN-ul ieşea periodic bine, iar eu am început să neglijez biserica, să neglijez rugăciunea. Şi boala a revenit. După o excursie la munte, am avut nişte dureri de spate, de coloană, care s-au dovedit a fi metastaze osoase”.

Atunci când vine vorba despre spitale și despre modul în care a fost tratat Radu afirmă faptul că : „Doctoriţa oncolog de la Institutul Oncologic mi-a recomandat Fundaţia „Sfânta Irina”, din comuna Voluntari1. Aici, de cum am intrat pe uşă, m-am simţit foarte bine. Mi-au dat o cameră foarte bună şi m-am simţit ca acasă, fiind îngrijit permanent de personalul de acolo. Am stat la Fundaţia „Sfânta Irina” patru luni de zile, timp în care starea mea s-a ameliorat; le sunt recunoscător tuturor pentru felul în care s-au purtat cu mine. M-am împrietenit cu toţi, de la doctori până la infirmiere şi bucătărese. Pot spune că acolo a fost cu adevărat casa mea, refugiul meu în cele patru luni.”

Chiar dacă a petrecut foarte mult prin spitale, el susține faptul că nu boala sa la afectat în cea mai mare proporție ci suferințele celorlalți pacienți în special copii.

Citez: “Cazurile în care erau implicaţi copii m-au afectat cel mai mult. La Spitalul Bagdasar, unde, în 2006 am făcut operaţia pe creier, am zis că nu pot sta mai mult de cinci zile. Şi după cinci zile am plecat. Acest lucru s-a întâmplat din cauza a ceea ce am văzut acolo: copii mici foarte bolnavi, unii chiar desfiguraţi. Cancerul ăsta este o boală care nu ţine cont de vârstă! Din păcate, nici pe cei mici nu îi iartă. Am văzut o tânără maltratată de părinţi, lovită în cap, cu tot felul de contuzii, care ţipa întruna. A fost mult mai greu pentru mine să suport imaginea acestei fete decât operaţia care mi s-a făcut.”

Întrebat care au fost cele mai grele momente ale sale pe perioada suferinței Radu spune că: “Atunci când mă simt singur. Mi se întâmplă noaptea să mă trezesc singur şi să cred că sunt singur. Şi asta mă înspăimântă cel mai tare, singurătatea. De moarte m-am temut foarte mult. Mi-am pus tot felul de întrebări legate de lumea de dincolo.”

Carmen , pacientă a Spitalului de oncologie din București mărturisește faptul că :”

Bibliofrafie:

Surse web : 1.http://www.familiaortodoxa.ro/2012/06/12/%E2%80%9Edoamne-da-mi-sa-lupt-sau-despre-boala-care-tamaduieste-sufletul-marturia-unui-tanar-bolnav-de-cancer/2.http://sanatate.acasa.ro/boli-7/in-lupta-cu-cancerul-la-san-marturiile-a-trei-femei-bolnave-12209.html