2.3.1. Constituire, componenţăComisia poate fi considerată niponul nrr""iT*i" "nmviifnr având un caracter

suEranational^are a evoluat odată cu progresul construcţiei europene. Comisia a fost prevăzută ca organ comunitar în fiecare din cele trei tratate constitutive ale . Comunităţilor europene, exprimând interesul comun, independent de compoziţia statală a acestor organe.

Denumirea de Comisie este stabilită prin Tratatul de fuziune de la Bruxelles din 1965, care reglementează existenţa unei singure Comisii pentru cele trei

Comunităţi, realizându-se fuziunea celor trei organe similare existente (înalta Autoritate prevăzutăTrTTrătatul CECO şi cele două Comisii prevăzute în Tratatele CEE şi CEEA).

Tratatul de la Maastricht menţine denumirea stabilită prin Tratatul de laBruxelles^ "----

Componenţa Comisiei este stabilită prin arc. 157(213) - TratatarCF,"art. 9" din Tratatul CECO şi art. 126 din Tratatul CEEA, în versiunea m^dtfîclS prin Tratatul de la Maastricht. y^l*ia*%

Comisia este compusă (ffln 27jrnembri aleşi în temeiul competenţei lor generale şi prezentând toate gara^tiroe independeâţă.203

Numărul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliu statuând inunanimitate-în perspectiva prirnirii de noi membri în cadrul UnftSdi Europene,problema modificării numărului membrilor Comisiei ,^n^n£jdeşc^să> în literaturade specialitate s-a exprimat opinia conform căreia fiecare stat membru ar trehui ş2baibă doar un comisar 04 . """

, Pornind de la prevederea legală că fiecare comisar este independent şi nudepinde de statul său, nu se justifică prezenţa mai multor comisari din parteastatelor mari. — """ JRetmiunea de la Nisa încheiata la ii decembrie 2000, a examinat printre alte probleme; legate de viitoarea extindere a Uniunii Europene şi problema componenţei Comisiei. în legătură cu aceasta s-a convenit ca statele membre care W ă&i^PJŞ^^jeaunţe k cel de al doilea până în anul 2005 în favoarea statelor nou primite, dar numarulcbmîsarîlor să nu depăşească 27 de membri.

#:^S^g de cpitilsţtţ bpQâţe fi deţmută numai l o*g 4 MB'e"ceWem ai statelor merajţe; -^^ii^^^^F^^^S^^^^^^^^^^^^ji^^ stat membru, fără camamărjd_comisarilor avâna^cetăţeniaaceluiaşi stat membru_săfie

în prezent gpfiLstai^ au câte doi membri în cadrul Comisiei, respectiv Franţa,_ Germania, Italia, Marea Britanie şi Spaniajjar celelalte state au câte unsingur membru.

Tratatul de la Maastricht aduce modificări în privinţa modalităţii de desemnare a membrilor Comisiei şi în privinţa duratei mandatului lor.

Comisia Uniunii Euro^

Tratatul realizează o legătură politică directă între Comisia şi Parlamentul European.

Dacă, conform procedurii anterioare prevăzută în art. 11 din Tratatul defuziune de la Bruxelles, membrii Comisiei grâu numiţi de comun acord deguvernele statelor membre, art. 158(214) par. 2 din TratatuTdeila Maăsirîcfetintroduce o nouă procedură. -.. —„i-AU ,-«»>

Mai întâi, guvernele statelor membre desemnează de comun acord, riupnconsultarea Parlamentului European, personalitatea pe cure, intenţ ionează să onumească preşedinte ai comisiei. In acest mod, desemnarea Preşedintelui Cenuşieiprimeşte ajn partea Parlamentuto^^g^^o legitimitate democratira AiractşGuvemele^smtelor membrj a jri |5CT»iilUtfc cuj|g$edintele desemnat al Comisiei,desemnează ^gjeblte^prgimm^^TfflFunr^^ă să lp numeasnă membrLaL,.Comisiei. J........................................................-..■■-.■.-.;:. .„.,„-^ K .T , -.,»-, rj ..

1 ratatul de la Amsterdam aduce o modificare de conţinut în legătură cumodul de desemnare al preşedintelui Comisiei, oonstatându-se creşterea' roluluiggrlamenţului European în cadrul acestei proceduriTm sensul, că aesernttarsa~âg~către statele membre a personalităttijivute în vedere ca preşedinte al Comisiei estesupusllipro^^ (deci simpla consultare a ParlamentuluiEuropearl prevăzuta prin 1 malul de la Maastricht se înlocuieşte cu necesitatea aprobării de către această instituţie).

O altă modificare adusă prin Tratatul de la Amsterdam constă în

Conu^^Tln sensul uW-asernenea modificări, guvernele statelor membre, decomun acord cu preşedintele desemnat vor desemna ceilalţi membr ___

Rezultă prin urmare că, consultarea iniţial prevăzuta priii"TralaruTae la Maastrîcht între guvernele^ statelor membre- şi preşedmt^- desemnat trebuie să ducă la ^^lizarro^mjc^jrjdcomuB^

Pfe^edGIteic şi cBlalţAnembri ai Comisiei, astfel desemnaţi sunt supuşi împreună unui yoţ da aprobate a Parlamentului European. După aprobarea Parlamentului European, preşedintele şi ceilalţi membri ai Comisiei sunt numiţi, de eomun acord, de către guvernele statelor rnetnhre-Membrii Comisiei sunt numiţi r^ntru_o_durată dejancijmj^mandatul putând fi reînnoit. 205 CT nkJtÂ~ '

De asemenea şi mandatul preşedintelui Cn™'i;'pi esteiat Hn nirri fini206

Membrii ComisîSHşfSSercită funcţiile în deplină independenţă, în interesulgenerai al Comunităţii, potrivit art. 137'păr.2 din Tratatul CE.'

în îndeplinirea îndatoririlor lor, ei nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni de la nici un guvern şi de la nici un organism. Ei au obligaţia să se abţină de la orice actincc^p^uSîî^câiieteîur^ ™ Independenţa membnloTTonîîsiei reprezintă o

obligaţie şi pentru statelemembre, în sensul că fiecare stat membru se angajează să respecte aceastăindependenţă şi să_nu caute sS-i influenţeze pe memhrij Comisiei în p.Ypr.nţiasarcinilor lor^

Independenta Comisiei este garantată şi prin faptul că, din punct de vedere numai în f«tfl P^rJuameatului Bwsopeaa ^.' .^^ pn^rchării fijpţiii™- ynrn^jphrii Comisi^QiîrpŢi^ă exercite vreo

Cu ocazia instalării, ei îşi iau. . _ i funcţiilor lor şi după încetarea acestora,

bbîigaţiiiece decurg din aceste funcţii şi în special datoria de onestitate şi de atentie în raport cu acceptarea anumitor funcţii sau avantaje după încetarea mandatului. In cazul violării acestor obligaţii, Curtea de Justiţie, la sesizarea Consiliului sau Comisiei, poate să pronunţe demiterea din oficiu sau pierderea de către nersojroa-fa cauză a dreptului la ppnsip 5yt a altor avântaie carp"""""""""^"-"^

Incetârea)riandatului membrilor Comisieijrgjoc^p^"''g"pjmrea mandaţuKuacestelaTţgirRa^msievoluruar^ nrujdecey *"

In cazul vbSni uneTrooţiuni de cenzură de către Parlament se poate ajungela o demisie în bloc a Comisiei. .,r—-^~--------.

în căzui demisiei voluntare sau în cazul în care^Curtea de Justiţie) îl declară demisionat pe un membru al Comisiei, acesta va fi înlocuit cu alt comisar, pentru

.perioada H PI mandat rpgtantă fiinH numit prin-acnrdul comun_______Consiliul, poate statuate unanimitate dacă este cazul să se efectueze înlocuirea*

în practică se constată că numai preşedintele Comisiei tace "obiectul negocierilor interguvernamentale, restuTlnemprilor Comisiei fiind acceptaţi aşa cunrsW^^

Membrii Comisiei sunt protejaţi prin jmunităţile prevăzute în Protocolul cu privire la privilegiile şi imunităţile care se aplică funcţionarilor şi agenţilor comunitari (din 8 aprilie 1965)207.

setmiHSorriîsîei este laŞruxellgaşa cum prevede şi Protocolul iainstituţiilor comunitare. _.

Comisia este compusă în prezent du/27)de membri, fiind condusă de un preşedinte.

După numirea membrilor Comisiei şi a preşedintelui acesteia, Comisia poate numi^unul^au^lf^ vicepreşedinţi dintre membrii săi conform art. 161(217) din TratatuTCE.

Până la Tratatul de la Maastricht, art. 161(217) CE. prevede^vicepreşedinţi desemnaţi ca şi preşedintele pentru o perioadă de^)ani duaceeaşi procedură ca şi pentru numirea membrilor Comisiei. ^^

Prin dispoziţiile art. 162(218) CE se acordă Comisiei o competenţă de auto-organizare, expresie a principiului autonomiei instituţiilor comunitare, prin care Comisia îşi fixează regulamentul interior în vederea asigurării func^onării Sale şi a serviciilgrsale în condiţiile prevâzute'de tratat

(^OrganigăreŢComisiei poate fi analizată sub două aspecte:- sub asăegtşteţg:, prin identificarea elementelor sale structurale; ____

sub asgect c^âîSi^pririjţabilirea raporturilor existente între elementele le fâSDeTSuT dinlumcfiind analizat în prezenta lucrare în cadrul

Szarii problemelor legate de funcţionarea Comisiei). De-a lungul timpului, structura Comisiei a suferit o serie de modificări în funcţie de evoluţia atribuţiilor Comisiei.

Dacă în forma iniţială Comisia a fost concepută ca o "administraţie de misirne",..-.destinată pentru o misiune precisă (aceasta fiind concepţia Originală cuprinsă în tratatele constitutiveîrufferîor a devenit "g qdmmixtrafie. de. gestiune!!^ .Schema structurală iniţială a Comisiei nu mai corespundea nou îoeide organizare, ceea ee a dus la extinderea aparatului ao^ministrativ al acesteia.

Prin urmare, concepută iniţial ca o administraţie de misiune, Comisia a evoluat spre o gestiune economică şi ulterior spre o gestiune politică.

Structura Comisiei Europene, având ca model iniţial de organizare administraţia germană (Tratatul CE) şi suferind influenţe franceze (Tratatele CECO şi CEEA) prezintă un grad sporit de verticalitate, permiţând o i|gjrld2yiju£lă. în cadrul acestei stmcturi fiecare element a™ fthiPlÎY* pT*"g»i importanţa sa fiind pusă îfty^£^wîr| contextul ansamblului.

în caurm acesteT"orîeT]îân* flg'Tetttcarizare a structurii organizatorice a Comisiei* principiul colegialităţii în adoptarea deciziilor se aplică doar la nivelul membrilor Comisiei, mt3naeât-aumai-.CQmisarii^se. reunesc Jjnţr-un colegiu cu

2.3,2.1. Cabinetele comisarilor --------—--------—--------Activitatea comisarilor se realizeazăatât pe orizontală fîn cadrul Comisiei,

ca instituţie colegială) cât şi pe verticală (flecare fiind responsabil unui sector din activitatea Comisiei în ansambmlsău). ^~ Această dublă funcţie a comisarilor a făcut ca în fapt, Comisia să funcţionezepe baza unui sistem de^portofa^.

în cadrul Comisiei Europene numărul portofoliilor este adecvat numărului c^aîiii^y^lffitt-inyets'.. eum se întâmplă în adtninistraţiîle naţionale. Staoilitatea îîSestdr portofolii depinde în pracipal, dj djaamjca pjBSgaiJa rp^ny1"^0^8

Eterogenitatea care se constată la nivelul administraţiei comunitare se datorează in primul rând «nor consideraţiife ordin politic20*

T:.«.,T'?JSB^ppK93EBBt1 interior al Comisiei din 1963 a prevăzut în âft. 15

abinetelor nornfoarijot. acestea având rolul să-i asiste pe

statelor membre.

\, iar serviciile rămân stabilite la Luxemburg, tratatur de la Amsterdam privind sediul

mstjto^onalizarea ,, -comisari la îndeplinirea funcţubr lor■ ^gpSbl* oMnet „^ ^^ de un

comisari). Fiecăruia dintre aceştia li se încredinţează- responsabilitatea snprave=_. j^^SidjMtijin_domeniiil ce constituie portofoliul comisarului, şeful de cabinet având în plus respor5ă¥ilitatea coordonării şi arrrifrafoluT

Membrii cabinetului sunt specialişti, putând E comparaţi cu consilieriitehnici din administraţiile naţionale care răspund de activitatea unui anumit sectordin minister. " ' - •■■ — -

Regimul lor juridic diferit de cel al funcţionarilor comunitari se remarcă şi prin faptul că nurnirea rnernhrilnr cabinetului nu se face după aceleaşi reguli ca cele aplicabile pejinVd^?nTmlrp.-i f^y|^|j^p||n^p ^ generaj

Cabinetul comisarului tormeazleclupacare dispare odată cu încetarea mandatului comisarului, ceea ce presupune că relaţiile dintre comisar şi -membrii cabinetului Stg rrebuirsă fie bazate rjejncredere totalâjî reciprocă.

De aceea, în majoritatea cazurilor, membrii ^H&metglor au aceeaşi naţionalitate ca si comisarul. în mod tradiţional însă, un membru din cabinet prgvin^din alt stat membru, aceasta fiind o ţ &0iâMoons&t -.

0~menpune speciala trebuie tâcutâ pentru cabinetul preşedintelui Comisiei, căreia, pe lângă domeniile proprii atribuţiilor preşedintelui, îi sunt repqfîiyiaţe şi alta sŞectoare de activitate ale Comisiei 210 .

2.3.2.2. Serviciile administrative încă de la originea sa, ^^^sti^a_cmmmitai^^^^^^^^^^^^^ generale,

acestea fiind dcătm^e^âTaă^ullc^d^Alte servicii, deşi nu au denumirea de

echivalent cu al acesteia.Este vorba de acele servicii care sunt comune celor trei comunităţi originare:

Serviciul iuridkvOficiul de statisticăj^rviciul-ds^pr^să şiinforraare, Secretariatul gejiera^ Servjgiul de interpretare - conferinţe, Serviciul de traduceri. ""'.*,.

=* în cadrul structurii organizatorice li Comisiei, un rol deosebit de important revine Secretariatului geftârăl (organizarea muncii, coordonarea activităţilor,relaţii custatelemembre şi celelalte instituţii, etc).

Deşi nu are putere de decizie, poziţiile sale sunt luate în considerare de cătreserviciile Comisiei, uneori chiar în reuniunile cabinetelor, ele putând constitui bazaunui compromis. rC)^ r^Q~>

Secretariatul General este prezent în toate etapele activităţii Comisiei, având un rol de acumulare şi redistribuire a infnrmaţipii

De o manieră generală, Secretariatul general ajutat de Serviciul juridic, joacă un rol esenţial în ceea ce priveşte respectarea procedurilor interne şi de dreptcomunitar în cadrul serviciilor. ' ~~----------------" ——" ' Aceasta mneţie extrem de importantă tinde să plaseze Secretariatul generalîn vârful ierarhizării administrative. "

Secretariatul General e_ste un serviciu special cu rang de direcţie generală, având o structură complexă cu un secretar general (cu rang de director general) asistat de un adjunct şi având 7 direcţii în subordine."--■>"-<$■ Direcţiile gttFunrrla, în număr de 24, sunt desemnate printr-un indicativ şi

desfăşoară activităţi într-un anumit domeniu.21'EHrccţiilejenerale din aparatul administrativ al Comisiei sunt următoarele:-■riMk^P3

fflpiqe externe: America de Nord, ExţrejnuLDriettt, jăşiNoua Zeefamda;

- Relaţii externa; Europa si noii- RelatiLexte«e: cooperare NorcLSmU-

ieri economice şi financiare;- Industrie;—"- Concurenţă^

- Forţă de muncă, relaţii internaţionale, afaceri sociale; D.G.VI A Agricultură;—D.G. VH - Transport!-

D.G. VIII -l5ezvohIr£D.G. IX - Personal şi administraţia; _D.G. X - Audiovizual, informaţii, comunicare, culţurjj;D.G. XI - Mediu înconjurăţor^siguranţă nucleară, proteclkjnvilă:D.G. XII - Ştiinţă, cercetare şi dezvoltare;D.G. XIII - Telecojnunicajii, pHţâuîîorniaţiilor, utilizarea cercetării;D.G. XIV - Pj5Weme_depescj^~*D.G. XV - Piaţa internă şi servicii financiareiD.G. XVI - Politică regionalăji coeziune; -D.G. XVII - Engrgier-D.G. XVIII - Credjţ$ijmesijgi;D.G. XDC - Bugete^.D.G.XX -Cîontrolj

oancjarL.D.G. XXI - Taxejgataale-ţiindjrecte;D.G. XXII - E^ucati^fojrmaţie, tineret;D.G. XXIII - Politica tofreprinHiHiT comerţ, turism şi probleme socio-

economice;D.G. XXIV —^Politica consumatoraU»—

)

0

211

Ausi

De regulă direcţiile generale au în general în fruntea lor un funcţionar de grad Al jgre^jn principiu, are o naţionalitate diferită de cea a-Cfimisarnlili jf^arp Jepjade, în scopul păstrării interesului cmnunitar şi a coeziuniiinterne a Comisiei.

Direcţia generală este un ansamblu ierarhizat, cu o structură piramidală, a cărei autoritate supremă este un director general care răspunde la rândul lui în faţa unuia sau mâî"Tnnht>r comisari pentru activitatea serviciilor care îi sunt subordonate.

Fiecare direcţie generală este în principiu structurată în direcţii, iar acestea în divizii, care constituie unităţile de bază ale structurii administraţiei comunitare (vezTSnexa 6).

Această structură administrativă coincide cu gradele funcţiei publicecomunitare, fiecărui grad superior corespunzându-i o funcţie (gradul Alcorespunde funcţiei de director_general, A2 - director general adjunct, A3 -director, A3 şi A4 - şejfdJ[umţaJ&~Ş5jr setadjunct de unitate. A6 - administratorJgncTpil, ATŢgg^ancţii de execuţie fărăresponsabilităti deosebitei. "*■

Majontatea funcţnloFse ocupă plin cbncuf|> anunţat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Se foloseşte şi sistemul listelor de rezervă.

Funcţionarii care ocupă rangul Al şi A2 nu sunt recruţajjjrin cnnciţrş, ci pe baza voinţei instituţiilor cărora le apârţmr

Compoziţia unei direcftTgenefgte nu respectă totdeauna o schemă-tip dată Numărul direcţiilor dintr-o D.G. variayă întră ?. (Serviciul comun interpretare-conferinţe) ji 20 (D.G. XII - Ştiinţă, cercetare şi dezvoltare).

Direcţiile generale au competenţe verticale, răspunzând de un anumit sectoral economiei. ~~ ' ~

In cadrul Comisiei îşi exenat&activitatea.ţrft.<ieife-^-v«yw^gpeMatfc i -laa--- origine, acestea;JijLlasLKpSzeaţate de l^.numitele'^şsl^re^^imjtă^rejte dej-'omifnw pentru îndeplinirea unor sarcini ad-hoc ceea ce presupunea ciLau-un caracter temporar. Aceste unităţi stracrurâkTiiiiţeâza pe durat misiunii penttucare au fost create'43?-

Tendinţa de evoluţie a acestor servicii speciale de la provizoriu la permanent reprezintă o consecinţă a transformării Comisiei dintr-o administraţie de misiune într-o administraţie de gestiune, în care accentul este pus pe structurile permanente.

2.3.2.3. Funcţia publică comunitară -Concepţia generală a-funcţiei publice- comunitare sejjjştirige radical de alte

funcţii publice internaţionale fondate pe o selectare temporară a funcţionarilor naţionali detaşaţi făfăposibilitateaunei cariere.

TK nivel comunitar esie vorba de aH~~sîstem de funcţii publice inclus, asemănătOTjSttl#eLpublice franceze sau germane, în cate adevăraţii funcţionarisunt titulari funcţielfşi au vocatta carierei.------Funcţia publicT~comTOltara repTggntă o_jnotiune complexă care cuprinde

administrarea comunităţilor europene, statutul agenţilor comunitari şi funcţionareaacestora.213.........

Statutul funcţionarilor Comunităţilor europene şi regimul aplicabil altoriijpiillS^ -29februarie Î96&214, modificat de nenumărate ori. în plus, funcţionarii comunitaribTgpi(lil^;j^...................................................................sşujma privilegiilor şi

imunităţilor Comunităţilor Europene, anexat la Tratatul de fuziune de la Bruxelles. Conform art. 1 din Statut BP™]mrffl finfl^fiBaLa1 rnrmmitâţilnr nrir,e r^rmnnlrnrr n frnf nimrifn îrifr nIj^mrţin p^rmanentă^a iin«ia dia instituţiile^

J^unMţjlor. -----------------"1r-~Funcţionarii publici sunt în număr o^aproximativ<|5.00^ dintre care cel mai

mare număr revine Comisiei (aproxîmaţ^l5.0C% urmâiflrmlameatul, Consiliuj_şi Curtea ţie Justiţie,

FuMţKQnAriK comunitari sunt recrutaţi prin concurs; cu excepţia înalţilorfimc|ionari (aţwctpri generali şi directori - funcţionarii de graduTAl_şj A?, care—

" ^'"'l^c^oani sunt împărţiţi în patru categorii (A, D) fiecare categorie avândun număr'deJmd'eYcaţegorule A, B,C având câte oplgradyiar categoria D avândateajgrade). Pe iângă .acestea mai există c^gorift-p^bnalului au^dorgeniulSie"3. - ■ ■ ' ^^-

Există şi o clasificare pe profesii, având îruedere aria .jgarţe larga a activităţilor desfăşurate în cadnfltSmulMţilor europene.

Alături de fimctionari, comuniţăjUe dispun şi de £gggjj_avjnd M M)WWM acelaşi regim, însă unii pot fi angajaţi doar temporar, pentru unele activităţi speciale.

în condiţiile prevăzute în statutul privind regimul aplicabil celorlalţi reprezentanţi, instituţiile pot angaja prin contract diferita, categorii de agenţi, care se vor supune fie dreptului comunitar, fie dreptului naţional.

.Agenţii temporari (angajaţi cu caracter temporar pentru îndeplinirea unor ^gţţivitsţi), agenţii auxiliari (angajaţi pentru ajadeplini anumite sarcini ta afa&erjitatitdamluj__unei funcţii) şi consilieri] spepiali (angajaţi-pe-«etwri calificăriipmfesionăIe~eSâirilijaale, dar pe o durată parfială^se disting de funcţionari prinfapM că sunt supuşi reînîiplrn^ _____

Funcţionarii şi agenţii comumţari beneficiază de prjvîjejjik >i h'-'unitijffite/cuprinse în ^otocoM_dia--g aprilie 1965 (art. 12-î5Tîri yedeŞă â-.jgurariiindepetMieaţe^aggglora f̂eţă destatele fnembjfc. - <;—-—■*—"" ~~

' Aeeste privilegii şi imunităţi cuprind:-jirmnjtateg-rip jnricrlirţip „- pentru actele îndeplinite de aceştia în exercitarea

funcţiilor lor (sub rezerva aplicării dispoziţiilor tratatelor relative la regulile privind responsabilitatea funcţionarilor şi agenţilor comunitari, precum şi a dispoziţiilor privind competenţa Curţii de Justiţie pentru soluţionarea litigiilor dintre Comunităţi şi funcţionarii lor). Imunitatea dejirhtb'rtin in fixtiT^ şi după înffît"""1 fi'"^"'™- t-mrmnitgrp- tii^gjri pr»nr.nrflanţr^jpf»nţiniuiii'j reSp«B6abilităţii W)v

""~Btt-ci eât^Tlmembrii familiei lor, de la aplicarea disş Briyirîa^'rmâlilîlfile de

înregistrare a gffâiruîor;^omuruj

joutirijdetaxe privind importul mobilierului, autoturismuj^Lrip folasiiijă^sonală. ~~ '

acţionare al Comisiei este colegialitatea c eea ce înseamnă că hotărârile sunt luate printr-o decizi&j#lectrvs, membrii comisieifiind responsabili în comun de măsurile adoptate.

Principiul colegialităţii în adoptarea deciziilor Comisiei a fost considerat ca o garanţie a eficacităţii activităţii Comisiei cu ocazia conferinţei interguver-namenţale ce a^ondus la adoptarea,Txatatului asupra Uniunii Europene I6.

Datorită numărului mare de probleme cărora trebuie să facă fată Comisia, Şomisar» _ sunt specializaţi pe. ..d^ mjanii^difeuuud de. Direetetatul. General din JQjnamffrespectlv. i)e asemenea, Comisia poate delega pe un membru al său ca în numeleXuuiisici-să ia măsurile necesare pentru desfăşurarea normală a activităţii curente, iar Comisia are control asupra actelor efectuate prin delegare de semnătură;—,,,.,--.- -

Procedura adoptării deciziilor Cornjsi£L___^

Comisia se reuneşte, ^gpnncipiu^j, <mta^gTtotajn»i»-ia~^rjia

jolegialjl pentru a^se proimnja_asupra textelor incluse pe ordinea dezi lacgffitocă^Fpgş^nteTupr^I— ---------—------------:-- - -■—"~

.Pe perioada sesiunilor plenarer^^ Parlamentului European, reuniunea săptămânală a Comisiei are loc ţg|||Spî§>La reuniunile Comisiei participă de reptă: ^g^roiid f eaecaj _aljŞgjgiîeir DirectaMgeneral al departamentului ^^^•^^^g^a^^g^^a^^^exce^lj Şeful de cahinet al P r ̂ edm ţeMX!oB3SîşrT^egătirea lucrărilorplmTuTeumumTe Comisiei revine în saromasefitor de cabinet, care se întâlnesc săptămânal în a cest scop (de regulă în

în-procesul de adoptare a unei decizii de către Comisie sunt implicate mai multe niveluri ale structurii administrative ale acesteia. Mai întâi proiectul actului normativ este avizat de Serviciul Juridict care asigură conformitatea textului cu~ ordinea juridică comunitară. Apoi în cadrul aceluiaşi serviciu, este verificata de~" către jurişti - revizori concordanţa terminologică si -juridici a viitoarei norme în_ toate cele23 limbi oficialeăie Uniunii Europene."~~ în cazul în care o propunere necesită avizulmai multor direcţii generale pentru a putea fi înscris pn nrrtinpg *r> TÎ, proiectul se distribuie în prealabifşi celorlalte servicii interesate, precum şi cabinetelor r-nmUarilnr <■ niUp^ndanţi

Derizjilesunt pregătite de Comisarul de resort şi de departamentele—Comisiei, fiind^optatejrin.Votul maiontar al mâiŢihrilnf «ai' ="

"—pgTânT^'^ """"---- " ----------~~~""modalităţi de

agite -^^^^^^^^^JoteaafflM: 'MHfe-fti acordate de

în Regulamentul nTterroral

şedinţa plenară au mai fost stabilite alte două eduradg abilitare şi procedura scrisă. Procedura de abilitare are rolul deasoăTcoTegiiil Homisipi <alâ riprwi î n

materii sare nu prezintă riifir.nltsţi pnliti™ Conform art. 27 din Regulamentul interior, Comisia poate abilita pe membrii sjj să ia, în numele şi sub controlul său, jnăsuri de gestiune sau de administrare clar fHfe^«», cu condtp 53 p^^rf1!'! responsabilitâţH colegiale să fie respectate. ~~^

J'rocedura scrisă este un mecanism ce permite Comisipi şjj jq decizii în

probleme ce nu necesită discutarea în cadrul reuniunii sale săptămânala şj nare mi sunt rezolvate nici prin procedura de delegare.

^Procedura scrisă se foloseştFm cazul în care" Serviciul Juridic şi-a dat avizul favorabil cu privire la proiectul de text, iar direcţiile generale şi implicate au ajuns în prealabil la un acoTd~a5upra problemei in cauzăT

Reuniunile Comisiei jin^sunt publice^ezbaterile fiind confidenţiale, la evAir,^ putând pgrtirjpa persoanele stabilite în regulament.,

Activităţile ComîsierseTesfaşoară pe baza unui program anual de lucru adoptat de aceasta, defalcat pe programe trimestriale.

SecretariatuT'general este prezent la toate nrggjuriic, rif- fimeţioaaţe a Cqmişiei_având rolul de coordonator, de supraveghetor administrativ şi de mediator. După adoptarea deciziilor de către Comisie, Secretarul generaLare. obligaţia dfi fi °"C™ r'wrra în aplicare a procedurilor decizionajgjiJeji-Keghea la executarea deciziilor (art. 15 din Regulamentul interior).

"~-T7e-5semenea el va lua toate măsurile necesare pentru a asigura notificarea şi publicarea în JOCE a actelor Comisiei, precum şi transmiterea acestora altor instituţii comunitare. Secretarul general asigură de regujăjgjatijte oficiale cu alte instituţii comurutarefcu excepţia exercitării^!StoT^6nŞetenţe de către Comisie însăşi sau de alte servicii).

Comisia răspunde pentru activitatea sa în faţa PariamentuluiEuroEsaiuMEW»poatTi emite^n'bloc Ţrm-tneţiuae-de- iqumă. Pag ţ-ettHttrag Tg^8^-^^-exercita prerogativele p3"« E numirea unei noi Comisii. ...." Comisarii pot fi revocaţi de Curtea dgjustiţie. la cererea Cqrmsieijn ansamblu sau la cererea Consiliului.

-i^gibuţmVt^rnlsiei Europene sunt enumerate în art. 155(211) din Tratatul CE şi reluate în aceiaşi fumiulă jtfitîn Tratatul de la Maastricht cât şi în Tratatul de la Amsterdam.

Conform dispoziţiilor art. 155(211) Tratatul CE, în vederea asigurăriifuncţionării şi' dezvoltării pieţei comune, Qirnisja^deplme^atribuţii;^"""""y^egbeazăjis^ Tratatului şi a dispoziţiiloradoptatede instimţfLmJdrt^^

^~~l|f-Tfonnujeji^ care fac obiectultratâfimx (funcţia de iniţiativă ş^cooiEPj); —-

S- dispune de putere de decizie proprie şi participă la formularea actelorConsiljunii şITarjamenttuuiEuropean(fun£tig_dedecizleşiiniţiativă):-—T^lEercrtft comţy^t^r^^ executieL

b/afara atribuţiunilor menţionatei dispoziţiile art7 155(21 l)'fratatul CE, Comisiei îi revine şi qtril-mriajjp rpprpiontnri> n rnmiim^ăţilo£ji_de_negociere_ rpglpmcntatft în-jţ&e articole71 .

Funcţiile care au cunoscut un proces evolutiv mai pronunţat sunt cetereferitoare^ la participarea Cnmjgjgj^ia pntftraa normativa în fiarirnl prnragnTTn~

^murntei^resrjectiv funcţia dedecrae^Tagemiuţic).----------------------------"

2,^.4.1. Funcţia de iniţiatiyă J^ ,iS^arlâ^TTBterlSulioi general comunitar, Comisia a fost concepută ca

"instituţie motrice" a integrării europene fiind însărcinată cu o misiune generală deiniţiativă:-----------------------------------------------------------------:----------------

Tratatul CEE menţionează de j32_ori Comisia, în -122 ^ticol^difrri^; în % din cazuriî se acordă mandat şi obîîgltpirdea facepropuneri21*.

Comisia dispune de un monopol «|1 fajfjatiim T" TT™'""»" ^"-"p^ana. det>arfec-fet:en5iîmrnu ţ^ Sf13eTn^gklt^ BălgBnlîrMgurîelî aifceiteia.

cionu^ia are posibilrtaS^^ 2 Tratatul CE) at&a.-t'mp r-at CfflSilîiwi ^ fŞŞi^^^^m^k^Qşmma se poate face de către uomisie pe tot parcursul procedurii de adoptarea a unui act comunitar.

~ln eazul ren , a^erfr^prep u n^i7~aceasta trebuie~15ottvă & şi este necesarr~informarea Parlamentului Euro"peăn~ori de Câte oif^Le "iiuphVala iiiucedLUU. dec^sultare^ir^cistuiă, situaţie generalizată la majoritatea domeniilor comunitare—prin Tratatul de la Amsterdam. ~~---------------------------"—:-------—-- -

Jjaca, de reguli statele membre sunt cele care fac demersuri pe lângă Comisie pentru a face propuneri Consiliului, prin Tratatul de la Maastricht i s-a acotfla'iacest Aent. jil Piarlarn^irntoi Rump^an Astfel, conform art. 138B(192) alin.2 Tratatul CE Parlar^n^JBSSfiarLPOâterru majoiifrtfea, g.gnP"1"'' ««' să ceară Comisiei sS pteîmTForîce propunere''cofe^spun^bâre "ăsufrl"chesfltffilBf' care necesită elaborarea urnii act comunitar.

,,JtSS3.jfio5te.,stimula funcţia de iniţiativă a Comisiei având posibilitatea să4^e^sfGşg^»-s& efectueze taat&;g|ajps p* care k gţg^j^j nnnrfimp neatru_ reali?arfta| oblectfYelor cnrrînne sjj^-i pia/JULe tokle pfgpunirue memp r***0™ - ~ galena afkB2(208) Tratatul CEw

-. în pr.ic;tel propuneri i^ ^" ™isjYi ^nfj^gîtifr în nnrlnil rlrpiitimnnrlnr şale idmfaistrativfe. apoi sunt supuse comisarilor pentru examinare si adoptare ■ftsWair* realiza o analiză tehnică a problemelor, în cadrul departamentelor Comisiei sejtgelează în mod frecvent la experţii independenţi, a căror competenţă.-estefeţpaosfpiăv-. .-.~- .,,,..

,:„■„...JeJsumBBStm. sunt solicitate să-şi exprime opiniilejalcătuite din reprezentanţi ai mediilor socio-profesionale europene.

Tratatul de la Maastricnt, prin exmialfeTTOmpcTcuIcToTcTJUlUnitare, sporeşte implicit şi influenţa Comisiei, însă prin aplicarea principiului subsidiarităţii,

libertatea de acţiune a Comisiei este limitată în sensul că aceasta va trebui să justifice temeinicia propunerilor sale.

Prin Tratatul de la Maasţricht s»a adus o modificare monopolului ex^bidv aj Comisiei în domeniul iniţiativei legislative, în sensul că, în cadrul ^politicii monetare. Consiliul se pronunţa asupra propunerilor Comisiei după obţinerea" .avizului Parlamentului şi Băncii Centrale Europene sau d?năj£co mandargKHt^ f< după consultarea Parlamentului European şi ă Comisiei2^

Amenmţarea pentru monopolul exclusiv "aHtniţiativei Comisiei are «feuşcauzei

tze: /fa\) revendicarea de către Parlamentai European a unei competenţe mdomeniu; ,..■■' " -............... •• -■ • .......•........-..„.ilj '.

nrlinţa Hfi instaurare a unui dialog direct între Parlamentul European şiCpnslîlufUE în cadrul procedurii legislative, Z '.,"....:.'..!./!"""", '""**""'':

Dacă în cadrul proceaurii_ de"cooperare Comisia reuşise eoşservarea,. drepi^ji ahsnhtt; âe. hiiff aSyft-fdlntre amendamentele ;propuse^,^,sJ^s:jţi!Pi|&...ComisiaTp^âleprezenta Consfingui doar oe bele ctt care este de acord, Consiliul putând modifica propurîereă~Comisiei doar în imannnrtgtejrapariţia pişcfidurij. sodeciziei a creat o pnma breşa la nivelul molîopolului de iniţiativă a Comisiei, intr-adev&fprocedura codeciziei, introdusă prin Tratatul de la Maasţricht permitea Parlamentului, European să respingă textul Consiliului dwpă o a ţre|a lectură, însă Tratatul de la Amsterdam a simplificat substanţial jprocedura, permi^id astfel Parlamentului European să-şi consolideze puterea în procesul legislativ comunitar, în exercitarea funcţiilor sale, Comisia efectuează consultări cu Cpjsilfl4-şgrganir^aza de cnniurţ acord mndaljfâţilft colaborării lor. Aceasta cnlflhnrarea fost indirect mojjiiealăjmn dlspo2kia_art. 138 B(Q?) alin 7-6age4ntroduce Pa Europelmîn procesuTîmţîaTfveTlegislative^20

^.3.4.2. Funcţia ^e execuţieiIdoptarea ActuluîTraie European, Consiliul deţinea atâtjjuterea

legjslaţivă_c|t şi pe cea executfrftrGemisia neputând să ia măsuri de exicuţiedecât m urmaunei abilitări datejle Consiliu.—,

""TemSiul de drept Iu acestei funcţii a Comisiei Europene îl reprezintă art.145(202) CE, în care se menţionează ca Consiliul să confere Comisiei, în actele pe. care le adoptă, competenţele de execuţie a regulilor pe caz £-£Îâ-M stabileşte^

jjrgcQm si art. 15ST2TI) par. 4 CE în carejşgjirată că Comisia exercita Competentel epenare Cons^MjMxopf^L^&şri^eaitarea regulilor stabilite de el.

Prin aceste reglementări Consiliul nu maieste executivul care poate sâ-şj^ delege competenţa către ComisleTci jiceasta replazînS^AutL^Lil^cmTiriit^ctr ^cepţia situaţiilor ra^ ^^^»^^^"^ ţrrrnod exţta ţrT^mf^rfŢ*

Aceste puteri ale Comisiei delegate de către~Consiliu, au fost admise şi prinjurisprudenţa Curţii de Justiţie221 dar aceasta, mai precaută, a stabilit că nu este de«dorit să se. re competenţele sale în sarcinaComisiei, Consiliul trebuind să-jjixeze competenţele prin actele adoptate 222 .

Un inventar al capacităţilor executive exercitate, de către Comisie nu poate fi stabilit, acestea fiind diverse şi numeroase. Conform jurisprudenţei, noţiunea de "executiv" trebuie interpretată în sens larg.

"~ a^pglementată această funcţie a Comisiei, Consiliul a creat obiceiul de 5[ «»tptTiiYfif^^^"T"''"<''P cu ajutorul unor comitete compuse din reprezentanţi ai statelor membre care pot în anumite cazuri, prin votul lor nefavorabil să retragă Comisiei facultateadg decizie pentru a o îna£2Î3_Cftnsiliu"

AciUlui-OfliCEuropeănTîncadrul art. 145 (înprezent 202) s-aintrodîis "reglementarea conform căreia Consiljujjroate supune exercitarea acestor jţQmpeteHţe-de execuţie de către Comisie - anumitor modalităţi. Aceste modalităţi treSuie să răspundă jfflncîpiilor şl regulilor pe care Consiliiri_jiaiuâed—în uţmnimitate în baza propunerii Comisiei şljdupă avizul ParlamenmluTEuropean, le va stabili în prealabil, jfe oaza acestui tpxt7 Consiliul a adoptat Decizia 87/373 din 13 iulie 1987223 prin care fixează modalităţile de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei. Această decizie codifică formulele prin intermediul carorajIoBsifed poate investi Comisia-cjLgompetenţe de executare.

-r'""-"""'̂ Decizia 87/373 a consacrat existenţ5"~3~-teei tipuri -de comitete care să reprezinte interesele guvernelor naţionale în relaţiile cu Comisia. Codificarea procedurilor raporturilor stabilite între Comisie - Comitete, prevăzută şi de Actul Unic European, a fost denumită "comitologie" (denumirea nu a fost reţinută cu ocazia lucrărilor pregătitoare a Tratatului de la Maasţricht).

Aceste comitete sunt: Comjţejeje__rnn,iu1tfitivr, Comitetele de gestiune şiComitetele de reglementare. ——----- ""*"

c^<s^^SnB^S^^mS^^aceste comitete sunt compuse din reprezentanţi aiguvernelor statelor membre, funcţionând pe. lân^a Comisiei ca organisme deavizare a iniţiativelor acesteia. Sunt prezidate A% pn oficial al Comisiei CiJ nng1.il Hp~director. _ ~~~

^ComiteteTe consultative reprezintă modelul tip al organelor consultative. Comisin nn nm i1tn r#rKPâpR decât de a solicita si a analiza avizul emis de un comitet

în caz de dezacord între Comisie - comitet, puterea de decizie aparţinenşiei._____

şste comitete sunt solicitate în deciziile privind_reaiizaEea p*°ţ°' ''ntfTnX e» Comitetele de gestiune sunt precis definite de către Consiliu, putând interveni în administrarea organizaţiilor pieţei comune în cadrul Politicii Agricole comune (exemplu Comitetul de gestiune pentru zahăr, Comitetul de gestiune pentru^lapţe^etc.)224.

In funcţie de rezultatul votului, în cadrul comitetului există următoarele două posibilităţi:

- în cazul avizului favorabil - decizia comisiei rămâne definitivă;- în cazul avEuTtrrTiegativ va fi sesizat Consiliul, care poate adopta, cu

majoritatea calificată, alte măsuri de execuţie decât cele propuse de Comisie.■=> Comitetele de regle mentare sunt active în special în domeniul reglemen

tărilor privind produsele alimentare (exemplu: comitetul permanent pentruMndustria alimentară, comitetul permanent pentru probleme veterinare, comitetulpenflltne^t^entruprotecţia planţejor^eţc^). ~~--------Procedura de consultâreTacestora presupune două posibilităţi:

- în cazul ^vizulunSv^rabil - Comisia adoptă decizia de implementarestabilită; <"

- în cazul^av^flui negativ^ este sesizat Consiliul care poate adopta propunereaComisiei cu votul majorităţi? calificate, sau o poate modifica în unanimitate.

Dacă nu se întruneşte nici una din aceste majorităţi, propunerea Comisiei seva aplica, pentru a se evita vidul normativ. în unele cazuri, Consiliul se poateopune măsurilor propuse de Comisie prin votul cu majoritate simplă şi în aceastăsituaţie Comisia nu mai poate emite decizia. Ea poate totuşi să deeknşeze-onouăprocedură vizând reglementări similare. ..... ̂ .

2(3A3. Funcţia de supraveghere Tratştelejjrjginale însărcinează Comisia Europeană să vegheze la aplicarea

acestora-si-îi-acordă în acest-scopLatât puteri specifice cât şi ffislu^Ba^Je^anfectanşg o acţiunejnjasji|i£ contra statului care nu aplică tratatele.~ Această abordare a fost menţinută atâtde Tratatul AP. la MaastPcht cât f deTratatul He. la ATrtsterrlam

în exercitarea funcţiilor de control, Comisia posedă puteri efieieate-de informare şi prevenire. Astfel, statele au obligaţia de a-I comunica informaţii, de a raodinca masuri sau proiecte de măsuri, de a semnala situaţii de fapt şi de drept,

rezultând atât din datoria generală de colaborare mentionată fa art. 5 Tratatul CEE, cât şi din dispoziţiile particulare ale tratatului (art. 72,73,93,98).

Temeiul juridic al exercitării acestei funcţii de către Comisie îl reprezintă mat multe articole din Tratat»! CJs ^T*3 nm urmează:

a) art. lS6(21I)par.I Tratatul CE conform căruia Comisia veghează asupraaplicării dispoziţiilor "fătatului şi a dispoziţiilor adoptate de instituţii în virtuteaacestuia; - *------bjrart 169(226) Tratatul CE conform Căruia, dacă Comisia estimează că un

stat membru nu şi-a îndeplinit o obligaţie carejijgvmejn^ virjtotea^tegajalui. emite urravizrmofivat asupjajaeestursuBîecf"dup"ce i-a permis sMiihii fcucauzS să--gi prşmîte^prmapliîeTr^ieYslEatul nu se conformează avizului în termenul stabilit de CoEfliip «şgaştepjite sesizaCurteadeJustiţie.

c) art. 213(284) Tratatul CE conform cârma, in mdeplimrea sarcinilor care îisunt încredinţate," CţMiSia'poâte strânge toate informaţiile şi poate efectua toateverifie&rile flecraai^ ^ •■ -

Prin exercitarea acestei funcţii de supraveghere a mandatului de respectare adispozipilor tratatelor comunitare, Comisia a fost denumită şi "gardian alfrjfetp.lof"22.5. - - ~----------

în exercitarea funcţiei de control, Comisia beneficiază şi de o putere generală de recomandare şi avizare conferite de art. 155(211) Tratatul CE.

Comisia beneficiază şi de o putere de aplicare a unor sancţiuni (amenzi sau plata unor penalităţi) în special întreprinderilor care încalcă regulile concurenţei.

....Comistoare atribuţii de control şi impunere a legislaţiei comunitare atât faţăde state membre cât şi de resortisantij lor, persoane fizice şi juridice, putând să

.interzică sau săimpună 0 anumită conduită.,IÂSiie~îi^ chiar şi faţă de Consiliu fa cazul

moceduriipriviBd abţinerea de a acţiona?26

Comisia are atât competenţă de executare, cât şi CQmj^a^ăAfiiBP" 3 ^■■ E a poate sâflaboreze regulamente, emjte directive sau arlegfoecizu, aceste atnBuţii finidu-i conferite^direct prin dj^^jgiglrătiteTof - de^exemplu art. 90(86)Tratătul CE - sau prin^flfilp.yar^Hft rnmpetenţf <fe către Consiliu....___ Comisiai beneficiază de un înalt grad de autonomie în exercitarea atribuţiilorgftte^_fa_ar»pt;iaţ fn '<frimp*uuT pnTitifii pnnpurpnţigl*» y «j cţmfrolului aplicării plfliticiTor cornMe (fa agricultură, transporturi, etc).'^^s=s^&S^^r^Da^ţvje^ putere- de-condn mTr fa -domeBial jadaumastfăriifondurilor Uniunii. colectării fondurilor proprii şi_ administrării măsurilorprotecţioniste. ~~

__SistemtdljgsSeîoF~foopripi> fost stabilit de Consiliu în 1970, înlocuind(6o1^feţirfe-HStaţeTor membreŢfj^ceste resurse cuprind: taxe" vamale, impozite a^rifioie^un procerHăTdlrrprodiîsul naţional brut al statelor membre.

Comisia admmTstrează bugetul*BBîîm1H::^r fondurile speciale ee4 suntatribuite (FSE- Fondul Social European. FEOGA - Fondul Agricol European, deGaranţiej^nrie^ţare- Fondul European de Dezvoltare R^yionalâ. etc.}. mclygiyfondurile de sprijinire a ţărilor din afara Unfurni.__^_^__________

De asemenea, Comisia poate administra ^a^urip^x)tec^oms5> acestea fiindmăsuri temporare ce constituie excepţii de lajratate. fiind adoptate .de statelemembre,»" acnrd rrij f™?'"" p^otm-"a-!3epăşi_unele dificultăţi deosebite. Astfel,Comisia- după consultarea Comitetului monetar - poate autoriza tm stat membru acărui piaţă de capital este în dificultate, să adopte măsuri protecţiojaşt© afe efeorcondiţii şi procedură sunt definite de Comisie, In eventualitatea unui tj^ediilibrual balanţei de plăţi, Comisia poate autoriza un stat membru să adopte măsurileconsiderate necesare pentru redresarea situaţiei227. __«.«—.„.

imobile, să introducă acţiuni în justiţie), în acest scop fiind reprezentată de Comisie.

Evaluând ansamblul atribuţiilor Comisiei se poate desprinde concluzia că aceasta evoluează spre o poziţie comparabilă cu cea a unui Executiv care dispune de iniţiativă legislativă, execută legile si veghează la respe rtq rffa lnr sub eeafroteir-organului care 1-a investit.c Indiferent de natura competenţelor exercitate de către Comisie, aceasta trebuie să aibă în vedere exclusiv interesul comunitar.

"'23.4.5. Funcţi^Comisia exercită nmcţrTaT^nfjîărerire^entare a Comunităţilor, atât în plan

internaţional cât şi în planjntern, cOmTmTufT ASliăT CflMlM âSigUrâ reprezentarea„Xkamjniţâţilor europene ffl 'SSSSSt^maiaims" LUMHe~generale ale acestei competenţe sunt stabilite de art. 228(300) -Tratatul CE. în cazul în care dispoziţiile tratatului prevăd încheierea de acorduriîntre Comunităţi şi unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale, Comisiaprezintă proKffijjjŢJ Consiliului, care o autorizează să înceapă negocierile necesare.Aceste negocierisunt purtate de Comisie in consultare cu comitetele, specialedesemnate de Consto^ -

Comisia îşi exercită funcţia de reprezentare în următoarele situaţii concrete:- în cadrul negocierilor comerciale; - în cadrul gggocienlor de asociere ; încadrai

negocierii de admitere a noi n\ ^hrî_Conform art. 113(1jJ; - tratatul CE - uegucierile comerciale şi cele

referitoare la tarife sunt conduse de Comisie în consultare cu un Comitet special numit de către Consiliu. ~" Acordurile de asociere sunt negociate de către Comisie care stabileşte cadrul general al negocierilor, care cuprinde procedurile şi obiectivele urmărite.

Reprezentarea internă a Uniunii Europene este asigurată în baza art. 211(282) - Tratatul CE, conform ^mm^LMfcnr0 din statele membee rnmmttfltf(l beneficiază de capacitatea hiridjr/î rrrtmmr^tă panmnnehr marnle de rntrr lezisiaţulejiaţionale (putând să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile şi