509

COMERŢUL ELECTRONIC-O NOUĂ PROVOCARE?

Lorena Popescu Duduială, lect. univ. drd.

Universitatea „Constantin Brâncuşi”, Tg-Jiu

Dezvoltarea simultană a telecomunicaţiilor şi utilizării calculatoarelor a făcut

posibilă creşterea explozivă a Internetului şi crearea unor tehnologii specifice care vor influenţa esenţial activităţile economic-sociale. În asemenea condiţii, se va dezvolta extensiv comerţul electronic, care va revoluţiona conducerea afacerilor şi va dinamiza comerţul internaţional. Asemenea schimbări vor oferi consumatorilor noi posibilităţi de alegere şi de căutare a celor mai competitive produse pe piaţa mondială.1 În acest context, despre comerţul pe Internet se poate vorbi ca despre un nou domeniu de cunoaştere. Comerţul electronic pe Internet reprezintă o formă maturizată a comerţului electronic clasic şi este în strânsă legătură cu evoluţia Internetului şi gradul lui de penetrare în societate.

În acest început de nou secol, al XXI-lea, comerţul electronic este cel mai dinamic proces al economiei mondiale iar ascensiunea sa este comparată cu cea a automobilului, avionului sau a electronicii în secolul XX.2

Comerţul electronic (E-commerce) este factorul principal care facilitează globalizarea economiei mondiale prin eliminarea distanţelor între partenerii comerciali şi reducerea timpului de comunicare la încheierea afacerilor. Pe de altă parte, globalizarea economiei mondiale este factorul principal care impulsionează dezvoltarea comerţului electronic3.

O definiţie interesantă a ceea ce înseamnă comerţul electronic este dată de domnul Victor-Valeriu Patriciu în articolul Sisteme electronice de plăţi:

„Comerţul electronic înseamnă, în accepţiune tradiţională, utilizarea în reţele cu valoare adăugată a unor aplicaţii de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicaţiilor fax, codurilor de bare, transferului de fişiere şi a poştei electronice.

Extraordinara dezvoltare a interconectivităţii calculatoarelor în Internet, în toate segmentele societăţii, a condus la o tendinţă tot mai evidentă a companiilor de a folosi aceste reţele în aria unui nou tip de comerţ, comerţul electronic pe Internet, care să apeleze - pe lângă vechile servicii amintite - şi altele noi. Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin reţea consultând cataloagele electronice on pe Web sau cataloage off pe CD-ROM şi plătind prin intermediul cărţilor de credit sau a unor portmonee electronice. Pentru alţii, comerţul Internet reprezintă relaţii de afaceri care se derulează prin reţea între furnizori şi clienţi ca o alternativă la variantele de comunicaţii tradiţionale prin fax, linii de comunicaţii dedicate sau EDI pe reţele cu valoare adăugată. În fine, o altă formă a comerţului Internet implică transferul de documente de la contracte sau comenzi proformă, până la imagini sau înregistrări vocale.”4

1 BOLLIER, D., Future of Electronic Commerce, Editura Aspen Institute for Humanistic Studies, Aspen, 196, p. 123. 2 LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology. Society, USA, 2001. 3 OECD, E-commerce for Development Prospects and Policy Issues, Technical Paper, no.164, 2000. 4 PATRICIU, V., Sisteme electronice de plăţi, PC Report, august 1999, p. 16

510

Toate aceste aspecte ne demonstrează cum comerţul Electronic (EC) este cheia competitivităţii întreprinderilor în era informaţională, asigurând: accesul la noi segmente de piaţă (noi clienţi); creşterea vitezei de derulare a afacerilor; o flexibilitate ridicată a politicilor comerciale; reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere, de publicitate, etc.; simplificarea procedurilor; creşterea competitivităţii.

Comerţul electronic cunoaşte şi alte definiţii. El este definit ca ansamblul relaţiilor totalmente dematerializate pe care le au agenţii economici între ei5 sau ca procesul de vânzare şi de cumpărare a produselor şi serviciilor prin Internet6, precum şi ca procesul de afaceri efectuat on-line, incluzând vânzarea şi cumpărarea de bunuri cu plata digitală7.

O altă definiţie succintă şi larg acceptată este următoarea: Comerţul electronic (e-commerce, pe scurt EC) este acea manieră de a conduce activităţile de comerţ care foloseşte echipamente electronice pentru a mări aria de acoperire (locul în care se pot afla potenţialii clienţi) şi viteza cu care este livrată informaţia.8

Aşadar comerţul electronic (EC) oferă oportunitatea de a comercializa produse în întreaga lume, sporind numărul de potenţiali clienţi în primul rând prin eliminarea barierelor geografice dintre clienţi şi comercianţi.

Pentru a înţelege care este rolul şi locul comunicaţiilor şi soluţiilor informatice (IT) într-un astfel de mecanism, să studiem puţin arhitectura unui sistem EC.

Pe plan mondial, comerţul electronic nu mai este o simplă activitate care concentrează doar eforturile întreprinderilor, aflate în competiţia de a câştiga noi clienţi şi de a răspunde cât mai bine exigenţelor acestora. În prezent, comerţul electronic a devenit o componentă principală a politicilor de dezvoltare economică ale guvernelor ţărilor dezvoltate (SUA, Comunitatea Europeană, Japonia, etc.).

Prin măsurile luate la nivel guvernamental de către ţările puternic industrializate în vederea stabilirii unor reglementări unice în ceea ce priveşte realizarea tranzacţiilor comerciale pe suport electronic, comerţul electronic a devenit o componentă fundamentală a comerţului mondial.

Comerţul electronic este relativ nou, dar totul indică faptul că va influenţa considerabil activitatea comercială în următorii ani.

E-commerce, aşa cum am mai precizat, este istoric dependent de EDI (Electronic Data Interchange) apărut în 1960 şi folosit de marile companii pentru realizarea tranzacţiilor comerciale în reţele private. În paralel băncile au recurs, folosind reţelele dedicate, la efectuarea de transferuri electronice de fonduri (EFT - Electronic Funds Transfer).

O dată cu creşterea accesibilităţii la Internet, EC a captat interesul consumatorilor individuali şi a societăţilor comerciale de orice mărime şi preocupări. Mai mult decât atât, cu tehnologiile avansate disponibile acum, se vorbeşte tot mai des de Economia Digitală (DE-Digital Economy).

Ideea de bază este că prin EC putem realiza schimbul de idei de bunuri, de cunoştinţe pe lângă simpla vânzare/cumpărare de produse şi servicii. Tehnologiile EC pot fi utilizate pentru a conduce o afacere folosind pentru comunicare Internet, intranet sau alte reţele de calculatoare. În ultimii ani Internetul a devenit din ce în ce mai utilizat pentru Comerţul Electronic. Internetul are o acoperire globală şi este prin excelenţă descentralizat. Are o structură ierarhică cu nuclee de mare viteză (între 155 Mbps şi 2,5 Mbps) în jurul

5 SHERIF M. H., SERHROUCHNI A., La monnaie electronique systemes de paiement securise, Eyralles, 2000 6 KASIM B., Comprandre le commerce electronique, Microsoft, 2000, p.73. 7 KARPER S., ELLES J., The Commerce Book Building the E-Empire, Academie Press, 2000, p.301. 8 CIOATĂ, M., Plăţi electronice, Net Report, februarie 2001, p. 7

511

cărora se creează reţele regionale şi individuale prin care se face accesul utilizatorilor finali.

Internetul a devenit un vector important în amplificarea comerţului electronic, oferind prin costurile reduse pe care le solicită, un acces larg al IMM-urilor. Schimbarea notabilă nu este produsă de simpla sa extindere, ci de sinergia dintre exploatarea tehnicilor digitale, generalizarea informatizării şi Internetului.

Toate elementele prezentate anterior ne arată că, comerţul electronic este un concept complex, întrucât el nu se reduce la simpla efectuare de tranzacţii prin reţelele de calculatoare, ci alături de efectuarea de operaţiuni de vânzare cumpărare şi transfer de fonduri, sunt încorporate aici şi alte forme de tranzacţii cum ar fi: crearea de nevoi care să suscite cerere pentru un anumit bun sau serviciu, furnizarea de suporturi pentru vânzări, facilitarea schimburilor dintre întreprinderile partenere. Totodată duce la ameliorarea relaţiilor dintre serviciile interne ale întreprinderii dintre furnizori şi clienţi şi reducerea restricţiilor de timp şi spaţiu.

Accesibilitatea tehnologiilor informaţionale legate de Internet, costul scăzut al acestora, precum şi relativa independenţă de tehnologiile clasice, toate acestea permit economiilor ţărilor mai puţin dezvoltate şi agenţilor economici din aceste ţări o integrare rapidă în acest nou domeniu de activitate.

Comerţul electronic este un schimb electronic de informaţii între o afacere şi clienţii săi. Aceasta se poate face prin fax, telefon, voice-mail, email, extranet sau Internet, pentru a enumera doar câteva dintre mijloace. Este desigur o definiţie extrem de generală.

Comerţul electronic este una dintre soluţiile complexe, „integrate” ca să folosim un termen la modă, pe care le oferă tehnologia Internet. Asta înseamnă ca o multitudine de aplicaţii şi de furnizori de servicii Internet trebuie să conlucreze într-o sincronizare perfectă pentru ca un site de comerţ electronic să poată funcţiona. De multe ori o primă alegere - a unei aplicaţii sau a unui serviciu - presupune în mod automat o serie de opţiuni impuse: spre exemplu dacă alegi furnizorul X, acesta îţi va impune aplicaţia Y şi nu vei putea avea aplicaţia Z.9

Comerţul electronic (E - Commerce), în concepţia Organizaţiei Economice de Cooperare şi Dezvoltare (OECD), reprezintă desfăşurarea unei afaceri prin intermediul reţelei Internet, vânzarea de bunuri şi servicii având loc offline sau online.10

În tranzacţiile comerciale clasice distingem patru etape diferite: informarea comercială referitoare la tranzacţie (cercetarea de marketing); încheierea contractului comercial; vânzarea produsului sau a serviciului; plata produsului sau a serviciului;

Comerţul electronic (E-Commerce) este o parte a Electronic Business (E-Business). A fost proiectat în mod special pentru a realiza schimbul de informaţii între clienţi şi furnizori. Informaţia este un element esenţial în realizarea obiectivelor comerciale iar interactivitatea este la rândul ei un element cheie. În acest fel, mediul electronic de afaceri transcede spaţiul deoarece nu mai contează unde se găsesc atât factorul ofertant cât şi cel care reprezintă cererea.

Comerţul electronic poate lua o multitudine de forme şi influenţează profund activitatea de afaceri. Aplicaţiile au fost alese dintr-o largă ofertă de tehnologii. Datorită creşterii astronomice a Internetului în ultimii ani, comerţul electronic s-a dezvoltat în mod deosebit.

Comerţul electronic se referă la desfăşurarea activităţilor specifice mediului de afaceri (tranzacţii) într-un sistem automatizat integrat pentru schimbul de informaţii utilizând mijloace electronice (reţele de calculatoare).

9 PÂNZARU C., Comerţul electronic: ghid pas cu pas, Computer Shopper Survey, România, mai 2000, p. 22 10 OECD, Electronic Commerce: Opportunities and Challenges for Government, Paris, 1997, p.157.

512

O altă definiţie a comerţului electronic ar fi: „orice formă de tranzacţii în afaceri în cadrul căreia părţile interacţionează electronic în loc de realizarea de schimburi fizice sau contact fizic direct”.11

În comerţul electronic informaţia circulă între agenţii implicaţi în afacere (vânzător, cumpărător, bancă, transportator, agent de service), fără a utiliza suportul de hârtie (imprimantă sau fax).

Comerţul electronic cuprinde de asemenea o foarte largă arie de tehnologii: Internet / World Wide Web, e-mail, fax, schimburi electronice de date, plăţi electronice, ş.a.12

Comerţul electronic reprezintă o modalitate nouă de a face schimburi de bunuri materiale sau imateriale, într-un interval de timp mult scăzut şi la preţuri mai avantajoase decât în cazul comerţului clasic.13

11 BALTAC, V., Comerţ electronic, Softnet Grup, ianuarie 2004 , p.1 12 Vezi şi RĂUŢ, GH., Comerţul electronic o modalitate superioară de a face afaceri, Net Report, nr. 8/1998, p.1 13 CÂRSTEA, M., Comerţul electronic – o problemă care nu ne priveşte?, Internet Magazin 5.