UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE DREPT

REFERAT PRIVIND ACTIVITATEA DE PRACTICĂ A

STUDENŢILOR ANULUI III, ANUL 2013

PRACTICĂ EFECTUATĂ ÎN CADRUL BIROULUI EXECUTORULUI JUDECĂTORESC

TATU FELICIAN LIVIU DIN SIBIU

Profesor Coordonator Student

Lect. Univ. Dr. Jozsef Kocsis Cornel Andrei Tatu

Grupa 415

Comentariul Sentinței penale Nr. 265/2012 din 19.04. 2012 a Judecătoriei

Sibiu

1. Descrierea stării de fapt ce a generat conflictul juridic

În speță, inculpații Faur Camelia, Lăcătuș Nicolae Marius, Faur Nicolae Romeo și Lăcătar

Vasile au sustras clopotul din turla Bisericii Evanghelice din localitatea Rusciori pentru a-l

valorifica la un centru de colectare a fierului vechi. Mai exact, inculpații s-au deplasat, în seara

respectivă, la Biserica Evanghelică din localitate și au pătruns prin escaladare în interiorul curții

bisericii. Ulterior, cu ajutorul unui levier au forțat lacătul de la porțiile de acces în biserică, după

care au deșurubat tija pe care era fixat clopotul, coborându-l cu grijă.

Datorită greutății clopotului, cei trei l-au dosit și au revenit după acesta abia după 3 zile

când l-au transportat împreună până la locuința lui Faur Gheorghe, tatăl lui Faur Camelia. După

ce au transportat clopotul, inculpații l-au spart cu un ciocan două zile mai târziu și au pus

bucățile rezultate în doi saci și o plasă pentru a-l încărca ulterior într-un autoturism pentru a-l

transporta în Sibiu la un centru de colectare a fierului vechi.

Pe drumul județean 143B, polițiștii au oprit autoturismul la control, ocazie cu care s-au

descoperit sacii și sacoșa conținând bucățile rămase din clopotul sustras și spart de către

inculpați.

Inculpații au fost audiați și au recunoscut în final faptele, relatând organelor de poliție

modalitatea de comitere a acestora.

2. Formularea problemelor de drept ale speței

Problemele de drept pe care această hotărâre le ridică privesc, modul de stabilire și de

individualizare a pedepselor în conformitate cu infracțiunile sancționate și modul de a sancționa

și privi infracțiunile comise de minori.

3. Prezentarea soluției (soluțiilor) instanței (instanțelor) judecătorești

Instanța apreciază că fapta comisă de inculpate întrunește atât sub aspectul laturii

subiective, cât și sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracțiunii de furt

calificat.

Pentru acest motiv, curtea hotărăște condamnarea inculpatei Faur Camelia la o pedeapsă de

2 ani și 6 luni închisoare cu suspendare, condamnarea inculpatului Lăcătuș Nicolae Marius la o

pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare și condamnarea inculpaților Faur Nicolae

Romeo și Lăcătar Vasile la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare.

Curtea admite și acțiunea civilă formulate de partea civilă, Biserica Evanghelică Rusciori,

și obligă în solidar inculpații și părțile responsabile civilmente la plata sumei de 40000 de lei, cu

titlu de despăgubiri materiale.

4. Analiza problemelor de drept ale speței

a) Întrunirea condițiilor infracțiunii de furt calificat

Voi trece în primul rând la analiza îndeplinirii condițiilor de existență ale infracțiunii de

furt1 și ulterior la încadrarea acestui furt în categoria furtului calificat, prevăzut de art. 208 alin.

12 și art. 209 alin 1 lit. a), g) și i)3 Cod penal.

1 Cu privire la condițiile de existență ale infracțiunii de furt a se vedea Gheorghiță Mateuț, Sinteză teoretică și

practică judiciară cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii de furt, publicat în Dreptul nr. 12/19962 „Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe

nedrept, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 12 ani.”3 „Furtul săvârșit în următoarele împrejurări:

Cu privire la latura obiectivă a infracțiunii de furt4, aceasta presupune îndeplinirea mai

multor condiții5. În primul rând, existența unei acțiuni de luare a unui bun mobil din posesia sau

detenția altuia, aspect care nu ridică problem în cazul de față. Nici, condițiile ca bunul să se afle

în posesia sau detenția altuia și fapta să fie comisă fără consimțământul persoanei vătămate nu

ridică dificultăți.

Cu privire la latura subiectivă, infracțiunea de furt este o infracțiune calificată prin scop6,

din acest motiv furtul nu se poate comite decât cu intenție directă. Inculpații recunosc, atât în

faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății săvârșirea faptei, prin urmare nici latura

subiectivă nu ridică nicio problemă de drept în situația de față.

Cu privire la cele trei forme calificate reținute, în primul rând în cazul săvârșirii furtului de

către două sau mai multe persoane împreună7, se poate ridica problema minorității. Însă, așa cum

doctrina menționează, sunt luați în calcul cei care în concret desfășoară activități de coautorat

sau complicitate concomitentă, indifferent dacă toți vor și răspunde penal pentru aceste forme de

participație8.

Cu privire la a doua formă calificată, privitoare la săvârșirea faptei în timpul nopții9, este

important de menționat dată fiind această hotărâre, că este suficient ca inculpații să fi comis și

a) de două sau mai multe persoane împreună; (…)

g) în timpul nopții; (…)

i) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase; (…)

se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani.”4 Pentru o privire de ansamblu asupra infracțiunii de furt a se vedea George Antoniu, Considerații asupra

infracțiunii de furt, publicat în RRD nr. 12/19735 Sergiu Bogdan, Drept penal. Partea specială, Editura Universul Juridic, București, 2009, pag. 225 și următ. 6 Florin Streteanu, Tratat de drept penal., Editura C.H. Beck , București, 2008, pag. 467 7 Pentru mai multe detalii a se vedea I.N. Gheorghu, C. Bulai, În legătură cu furtul săvârșit de două sau mai multe

persoane, publicat în J.N. nr. 11/1963 și Traian Ranga, cu privire la infracțiunea de furt săvârșită de două sau mai

multe persoane împreună, publicat în RRD nr. 8/19728 Sergiu Bogdan, op.cit., pag. 2369 Cu privire la furtul calificat săvârșit în timpul nopții a se vedea George Antoniu, Furtul săvârșit în timpul nopții,

publicat în RRD nr. 6/1970 și Ion Dobrinescu, Cu privire la furtul comis în timpul nopții, publicat în RRD nr. 8/1967

doar o parte din actul de executare în timpul nopții10. Astfel faptul că ei au dosit clopotul și au

revenit pentru a-l transporta doar ulterior, nu scoate furtul de sub incidența acestei agravante.

Cu privire la ultima formă calificată reținută de către instanță, cu privire la furtul realizat

prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei

mincinoase, sunt incidente în cazul de față atât prevederile privind intrarea prin efracție, cât și

cele privind escaladarea. Intrarea prin efracție11 presupune înlăturarea prin violență a unei

încuietori, sistem sau dispozitiv de închidere, condiție îndeplinită în cazul acestui furt prin

forțarea lacătului cu ajutorul unui levier. În ceea ce privește escaladarea, aceasta presupune

depășirea pe deasupra a unui obstacol, în calea pătrunderii neautorizate, prin sărirea acestuia ,

cățărarea, folosirea unor aparate de zbor, etc. Și condiția escaladării este îndeplinită, inculpații,

după cum se menționează în mod expres în hotărâre, pătrunzând prin escaladare în interiorul

curții Bisericii Evangheliste.

Nu în ultimul rând, cu privire la formele calificate reținute de instanță, considerăm însă, că

ar mai fi incidente, de asemenea, încă două forme calificate. În primul rând, putem vorbi de

incidența formei calificate privitoare la săvârșirea furtului într-un loc public12. Această formă

presupune, după cum s-a arătat și în doctrină13, un loc care este întotdeauna accesibil publicului

sau un loc care este accesibil publicului în anumite împrejurări; în acest caz biserica îndeplinind

aceste două condiții, fiind un loc accesibil, într-un mod neîngrădit, publicului De asemenea, cu

privire la o așa zisă condiție a prezenței a cel puțin două persoane, aceasta nu este necesar a fi

îndeplinită, fapta fiind suficient să fie comisă într-un loc public, și nu în public14.

O a doua formă calificată ar fi cea prevăzută de alin. 2 al art. 209 care sanc ționează

sustragerea unui bun care face parte din patrimonial cultural. În cazul de față Biserica

Evanghelică face parte din patrimonial cultural national, iar clopotul deși era un bun mobil, se

10 Tribunalul Suprem, Decizia de îndrumare nr. 3/1970, publicată în RRD nr. 5/1970, pag. 120 11 Cu privire la furtul prin efracție a se vedea Constantin Butiuc, Furt prin efracție. Violarea de domiciliu, publicat în

RDP nr. 1/199712 Art. 209 alin. 1 lit. e) 13 Ibidem, pag. 23714 Tudorel Toader, Drept penal român. Partea specială., Editura Hamangiu, București, 2010, pag. 154

afla într-un imobil aparținând patrimoniului cultural national, astfel potrivit art. 537 Noul Cod

Civil, este imobil ceea ce este incorporată în acesta cu caracter permanent.

Ambele forme agravate sunt sancționate cu aceeași pedeapsă cuprinsă intre 3 și 15 ani.

b) Infracțiunea de furt calificat în concurs cu infracțiunea de distrugere

Instanța nu sancționează în niciul fel și trece cu vederea peste acțiunea de distrugere a

clopotului. Distrugerea, reglementată de art. 217 Cod Penal incriminează „fapta celui care

distruge, degradează, aduce în stare de neîntrebuințare un bun aparținând altuia sau împiedică

luarea măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun sau înlătură măsurile luate”.

Distrugerea în acest caz constă în spargerea clopotului și nimicirea acestuia în totalitate,

ajungând într-o stare complet inutilizabilă, clopotul nemaiputând fi adus în niciun fel la forma

inițială .

Considerăm că, infracțiunea de distrugere presupune o acțiune ulterioară, autonomă și

subsecventă infracțiunii de furt. În acest sens, furtul nu presupune în mod necesar distrugerea

bunului furat. Astfel, caracterul absorbant al furtului nu se poate reține în această situație.

Distrugerea clopotului reprezintă o acțiune distinctă, ulterioară, autonomă și subsecventă,

infracțiunii de furt, prin urmare considerăm că cele două infracțiuni ar trebui reținute în concurs.

Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 217 alin 2 Cod Penal, în cazul distrugerii unui

bun cu o valoare artistică, științifică, istorică, arhivistică sau altă asemenea valoare se va reține

forma agravată a distrugerii. Cum în acest caz, clopotul, așa cum arătam în rândurile anterioare,

reprezintă un bun aparținând patrimoniului cultural național, având o valoare istorică deosebită,

trebuie reținută forma agravată, mai sus menționată, a distrugerii, sancționată cu închisoarea

între 1 și 10 ani.

c) Minoritatea

În ceea ce privește minoritatea, instanța invocă aplicarea articolului 75 alin. 1 lit. c)15

pentru cei doi inculpați majori și a art. 9916 și 100 Cod Penal pentru cei doi inculpați minori.

Cu privire la articolul 75 alin. 1 lit. c), săvârșirea faptei de către un infractor major, dacă

aceasta a fost comisă împreună cu un infractor minor, reținerea acestei circumstanțe agravante

este determinată, așa cum apreciază și instanța, de cunoașterea de către major a situației că la

comiterea faptei cooperează cu un minor.

Cu privire la art. 99, specificul fenomenului infracțional în rândul minorilor ridică

probleme deosebite de prevenire și de combatere, deoarece cauzalitatea acestuia interacționează

cu o multitudine de factori ca: lipsa de experință de viață socială a minorului cu consecința

neînțelegerii depline a semnificației sociale a conduitei lui periculoase pentru valorile sociale, ca

și a sancțiunilor care li s-ar aplica, deficient în procesul educativ ce s-a desfășurat în familie,

școală, infleunța negative exercitată de unii majori care îi atrag pe minori pe calea infracțională,

etc.17

Astfel, necesitatea prevenirii și combaterii infracțiunilor comise de minori apare cu atât

mai evidentă, cu cât fenomenul cunoaște uneori recrudescențe, iar faptele pot fi deosebit de

periculoase.18

În acest sens, sancționarea minorilor care săvârșesc infracțiuni trebuie să corespundă

particularităților psiho-fizice ale acestora, astfel încât să asigure educarea și reeducarea lor. Într-

15 „Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante: (…) săvârșirea infracțiunii de către un infractor

major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor.”16 Art. 99 alin. 3 prevede că: „Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal”

Art. 100 prevede:

Alin. 1 „Față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La

alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea

intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte

elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.”17 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român, Editura Universul Juridic, București, 2010, pag. 36818 Constantin Butiuc, Răspunderea penală a minorilor, RDP nr. 4/2002, pag. 32-37

adevăr, particularitățile infractorilor minori, reclamă măsuri de apărare socială adecvate care să

vizeze, refacerea educației deficitare a minorului, iar acestea sunt măsurile educative.

Măsurile educative sunt sancțiuni de drept penal speciale pentru minori, care sunt menite

să asigure educarea și reeducarea acestora prin instruire școlară și profesională, prin cultivarea în

conștiința acestora a respectului față de valorile sociale.

Prin urmare, date fiind condițiile celor doi inculpați minori, din prezenta cauză,

considerăm că o pedeapsă cu închisoarea nu este adecvată dacă luăm în considerare toate

aspectele de mai sus. Chiar dacă, instanța merge pe o idee adesea consacrată în doctrină19, cum

că aplicarea unei pedepse infractorului minor este necesară, indiferent de gravitatea infracțiunii,

deoarece aceasta a fost săvârșită cu puțin timp înaintea împlinirii vârstei de 18 ani , ori când

judecarea acestuia pentru fapta săvârșită când era minor are loc aproape de împlinirea

majoratului sau după ce devine major, nu considerăm că aceasta este o abordare corectă. La urma

urmei, cu adevărat importantă este doar momentul comiterii faptei.

5. Concluzii

Pentru cele arătate mai sus, considerăm greșită hotărârea Curții, atât pentru omiterea

sancționării infracțiunii de distrugere și reținerea unor forme calificate, cât și pentru pedepsirea

greșită a infractorilor minori, așa cum am arătat în secțiunea anterioară.

Bibliografie19 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, op.cit., pag. 373 și C. Bulai, B.N. Bulai, Manual de drept penal – partea

generală, Editura Universul Juridic, București, 2007, pag. 605

1. C. Bulai, B.N. Bulai, Manual de drept penal – partea generală, Editura Universul

Juridic, București, 2007

2. Constantin Butiuc, Furt prin efracție. Violarea de domiciliu, publicat în RDP nr. 1/1997

3. Constantin Butiuc, Răspunderea penală a minorilor, RDP nr. 4/2002

4. Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român, Editura Universul Juridic,

București, 2010

5. Florin Streteanu, Tratat de drept penal., Editura C.H. Beck , București, 2008

6. George Antoniu, Considerații asupra infracțiunii de furt, publicat în RRD nr. 12/1973

7. George Antoniu, Furtul săvârșit în timpul nopții, publicat în RRD nr. 6/1970

8. Gheorghiță Mateuț, Sinteză teoretică și practică judiciară cu privire la elementele

constitutive ale infracțiunii de furt, publicat în Dreptul nr. 12/1996

9. I.N. Gheorghu, C. Bulai, În legătură cu furtul săvârșit de două sau mai multe persoane,

publicat în J.N. nr. 11/1963

10. Ion Dobrinescu, Cu privire la furtul comis în timpul nopții, publicat în RRD nr. 8/1967

11. Sergiu Bogdan, Drept penal. Partea specială, Editura Universul Juridic, București, 2009

12. Traian Ranga, cu privire la infracțiunea de furt săvârșită de două sau mai multe

persoane împreună, publicat în RRD nr. 8/1972

13. Tudorel Toader, Drept pemal român. Partea specială., Editura Hamangiu, București,

2010