Combustibil fosilCombustibilii fosili sunt hidrocarburi, cărbune, petrol sau gaze naturale, formate din rămășițele fosilizate

ale plantelor și animalelor moarte.  Teoria organică a formării hidrocarburilor din aceste resturi organice a

fost emisă de către Mikhail Lomonosov în 1757. Există și o teorie anorganică a formării țițeiului formulată

în 1929 de chimistul român Ludovic Mrazek.

În vorbirea curentă, termenul „combustibil fosil” include și resursele naturale cu conținut de hidrocarburi, dar

care nu provin din surse animale sau vegetale. Acestea sunt denumite mai corect combustibili minerali.

Combustibilii fosili au făcut posibilă dezvoltarea impresionantă a industriei din ultimele secole și înlocuirea

utilizării pe scară largă a lemnului și turbei pentru încălzire.

„Combustibil fosil” este termenul folosit pentru depozite geologice subterane de materii organice formate din

plante și animale putrezite care s-au transformat în țiței, cărbune, sau gaze naturale, sub acțiunea căldurii și

a presiunii din scoarța terestră, de-a lungul sutelor de milioane de ani.

Pentru a genera electricitate, energia degajată de arderea combustibililor fosili este adesea folosită pentru a

pune în mișcare o turbină. Generatoarele mai vechi foloseau adesea aburul obținut prin arderea

combustibililor pentru a pune în mișcare turbina, dar în generatoarele moderne, se folosesc direct gazele de

ardere ale combustibililor.

În lumea modernă a secolelor 20 și 21, setea de energie provenită din combustibili fosili, mai ales

pentru benzină, provenită din petrol, este una din cauzele majore ale conflictelor globale și regionale. S-a

născut astfel o mișcare globală spre generarea de energie regenerabilă, pentru a ajuta la satisfacerea

nevoilor crescânde de energie.

Arderea combustibililor fosili de către omenire este cea mai importantă sursă a emisiilor de dioxid de

carbon, care este unul din gazele cauzatoare ale efectului de seră, care împiedică dispersarea radiațiilor și

contribuie la încălzirea globală. Concentrația de CO2 dinatmosferă este în creștere, producând îngrijorare

cu privire la gradul de reținere a radiației solare, care va avea ca rezultat creșterea temperaturii medii a

suprafeței terestre.

Doar o mică cantitate a combustibililor pe bază de hidrocarburi sunt biocombustibili, adică derivați din

dioxidul de carbon din atmosferă, deci care nu contribuie, prin ardere, la creșterea cantității globale de

dioxid de carbon.

Limite și alternative

Principiul cererii și ofertei sugerează că diminuarea rezervelor de hidrocarburi duce la creșterea prețurilor

acestora. Ca rezultat, exploatarea surselor de energie alternativă, considerate ineficiente economic să

devină eficiente. Benzina artificială și alte surse de energie regenerabilă necesită tehnologii de producție și

procesare mai scumpe decât exploatarea rezervelor convenționale de petrol, dar pot deveni economic

viabile în viitorul apropiat. Vezi Energiile viitorului.

Nivel și consum

Nivelele surselor primare de energie sunt date de rezervele subterane disponibile. Cele mai importante

surse de energie primară sunt cele pe bază de carbon. Petrolul,cărbunele, și gazul au stat la baza a 79,6%

din energia produsă în cursul anului 2002. (Exprimat în milioane de tone echivalent petrol, reprezintă 34,9 +

23,5 + 21,2.)

Nivelul rezervelor (estimările EIA privind resursele, estimările EIA privind petrolul, cărbunele și gazul)

Petrol: 1.050.691 - 1.277.702 milioane de barili (167-203 km³) 2003-2005

Gaze: 171.040 - 192.720 km³ (1.239 miliarde barili echivalent petrol 2003-2005)

Cărbune: 981.000 milioane de tone (4.786 miliarde barili echivalent petrol) (2004)

Producția zilnică în 2002 (7,9 este raportul de conversie tone echivalent petrol în barili echivalent petrol)

Petrol: (10.230 * 0,349) * 7,9 / 365 = 77 MBD

Gaz: (10.230 * 0,212) * 7,9 / 365 = 47 MBOED

Cărbune: (10.230 * 0,235) * 7,9 / 365 = 52 MBOED.

Numărul de ani pentru care se consideră că mai există posibilități de exploatare (în cele mai optimiste

estimări) (Oil & Gas Journal, World Oil)

Petrol: 1.277.702/77/365= 32 de ani

Gaz: 1.239.000/47/365= 72 de ani

Cărbune: 4.786.000/52/365= 252 de ani.

În aceste calcule se consideră că producția poate continua la un nivel constant pentru numărul respectiv de

ani și că întreagile rezerve pot fi exploatate. În realitate, consumul tuturor celor trei resurse este în creștere,

adică acestea se vor termina mai repede. Totuși, curba consumului se aseamănă cu un clopot, adică la un

moment dat, după atingerea unui maxim pentru fiecare caz, consumul va începe să scadă, până când se

ajunge ca exploatarea zăcămintelor să nu mai fie economic fezabilă sau chiar imposibilă. Vezi Teoria

vârfurilor Hubert, pentru detalii despre această curbă aplicată în cazul resurselor.

Această discuție subliniază echilibrul global al energiei. Este de asemenea importantă înțelegerea raportului

dintre rezervă și consumul anual (R/C), în cazul fiecărei țări. De exemplu, politica energetică a Marii Britanii

recunoaște că valoarea R/C pentru Europa este 3, foarte joasă față de standardele mondiale și deci expune

regiunea unei vulnerabilități energetice. Marea Britania, de exemplu, se bazează încă pe combustibilii fosili

ca resursă principală de energie.

Care ar putea fi Combustibilul viitorului, este încă foarte controversat.

Efecte asupra mediului

În Statele Unite, peste 90% din emisiile de gazele cu efect de seră provin din arderea combustibililor

fosili. Vezi încălzire globală. În plus, prin ardere se produc și alți poluanți, ca oxizi de azot, dioxid de sulf,

componente organice volatile și metale grele.

Arderea combustibililor fosili generează acid sulfuric și azotic, care cade pe Pământ ca ploaie acidă, având

un impact atât asupra mediului natural cât și asupra mediului artificial. Sculpturi și monumente construite

din marmură sunt în mod deosebit vulnerabile, deoarece acizii reacționează cu carbonatul de calciu.

Combustibilii fosili conțin și materiale radioactive, mai ales uraniu și toriu, care este emanat în atmosferă. În

anul 2000 au fost emise în atmosferă circa 12.000 de tone de toriu și 5000 de tone de uraniu prin arderea

cărbunelui. [4] Se estimează că în cursul anului 1982, cărbunele ars în SUA a eliberat în atmosferă de 155

de ori mai multă radiație decât incidentul Three Mile Island.

Arderea cărbunelor generează și imense cantități de zgură și funingine.

Exploatarea, procesarea și distribuția de combustibili fosili poate crea și alte probleme mediului. Metodele

de exploatarea cărbunelui, îndeosebi exploatarea în cariere de suprafață creează multe probleme, în timp

ce forajele maritime sunt un pericol pentru organismele acvatice. Rafinăriile de petrol constituie reale

amenințări asupra mediului. Transportul cărbunelui necesită locomotive diesel, iar petrolul este transportat

de către petroliere, toate acestea arzând combustibili fosili.

Reglementările de mediu încearcă o varietate de abordări, cum ar fi controlul cantităților de poluanți și a

tehnologiei folosite, subvenții economice sau programe voluntare pentru a limita aceste emisii.