Colinde

Florile dalbe

Scoală gazdă din pătuţ Florile dalbe, Şi ne dă un colăcuţ Florile, florile dalbe. 

Că mămuca n-o făcut Florile dalbe, Sâtă rară n-o avut Florile, florile dalbe. 

Pe cand sâtă-o căpătat Florile dalbe Covata ni s-o crăpat   Florile, florile dalbe 

Când covata o lichit Florile dalbe Cuptioru' nu s-o urnit Florile, florile dalbe 

Când cuptoru' o pornit Florile dalbe Anul Nou o şi venit Florile, florile dalbe Florile, florile dalbe.

Iata, vin colindatori

Iata vin colindatori,

Florile dalbe,

Noaptea pe la cantatori,

Florile dalbe.

Si ei vin mereu, mereu,

Florile dalbe,

Si-l aduc pe Dumnezeu,

Florile dalbe.

Dumnezeu adevarat,

Florile dalbe,

Soare-n raze luminat.

Florile dalbe, Florile dalbe.

Colindatul in ceata barbateasca

Cei mai importanti colindatori in satul traditional erau flacaii, barbatii tineri. Ei organizau colindatul si vegheau

desfasurarea lui conform traditiei stramosesti, respectand si impunand ordinea necesara in societate. Grupul

colindatorilor este desemnat prin diversi termeni de circulatie locala, precum ceata, ceata flacailor, ceata mare,

tovarasie, hurta, cumpanie, banda, haita, roata, malanca, iar in zonele de sud si sud-est - prin cei de valaret sau

hurdughie.

Flacaii invatau din timp de la oamenii in varsta colindele specifice satului. Colindele transmise in acest mod respecta

o vechime foarte mare, sunt creatii originale, autentice si foarte importante pentru a intelege modul de viata si valorile

societatii traditionale. Ele pot fi asemuite cu imnuri adresate celor colindati. Conform traditiei, in semn de respect,

ceata de barbati tineri trebuia sa colinde toate gospodariile din comunitate. Colindau in mod organizat, anticipand sau

remediind conflictele posibile, iar a doua si a treia zi organizau cu banii castigati hora (joc) in sat, la care participa

toata colectivitatea.

In acest mod, prin asimilarea valorilor etice si estetice comune colectivitatii, ceata de barbati colindatori contribuia la

socializarea tinerilor, la asigurarea comunicarii dintre generatii, la incluziunea sociala a tuturor grupurilor, la

transmiterea modelelor sociale.

Colindatul propriu-zis al adultilor se desfasoara in ajunul sau preziua sarbatorii Nasterii Domnului, mai rar de Anul

Nou, cel mai raspandit ramanand a fi, totusi, colindatul de Craciun. Numarul de participanti in ceata de colindatori

poate varia intre 4-15, dar poate ajunge si pana la 25-50 de flacai, in functie de structura demografica a localitatilor.

Dupa locul de interpretare, pot fi diferentiate in: a) colindele de fereastra; b) colindele de casa, unele cu continut strict

bisericesc, numite pe alocuri la icoane (Rascaieti-Stefan Voda) si c) colindele de masa, acestea din urma fiind

apanajul predilect al colindatului cu cumpaniile, al obiceiului de a efectua vizite rituale reciproce la rude, fini, nasi,

frati, parinti, neamuri, vecini, prieteni casatoriti, in toata perioada sarbatorilor de Craciun si Sf. Vasile. Cetele

barbatesti (de flacai) interpreteaza, de obicei, colindele de fereastra si cele de casa. Dupa caz, insa, la invitatia

speciala a gazdelor, pot sa le cante si pe cele de masa, in cadrul banchetului ritual.

Din punct de vedere al structurii organizatorice a colindatului in ceata barbateasca se disting trei etape principale:

etapa pregatitoare, etapa colindatului propriu-zis si etapa de incheiere.

Etapa pregatitoare presupune mai multe actiuni, printre care:

1 – impartirea (sau imparteala) prealabila a localitatii in sectoare de colindat, numite mahalali sau valareturi;

2 – alegerea comandantilor de cete ( numiti local mai mare, camaras, capitan, pricept, arvonas, staroste, vataf, calfa )

cu doua-trei saptamani inainte de Craciun, de obicei, la Lasatul Secului;

3 – alegerea membrilor (numiti local semasi, sambriasi, laturasi, mijlocasi, camarazi) de catre comandant ;

4 – procesul de invatare a trei-patru sau mai multe colinde, uneori diferentiate fun-ctional (pentru gazda, pentru fata,

pentru copii, pentru fecior in armata, pentru raposati etc.) la reuniunile speciale, numite hurdughie in Republic a

Molodva (Valea Nistrului de Jos, unele parti din Transnistria si regiunea Nicolaev) ;

5 – distribuirea functiilor subalterne, precum banarul, casierul sau haznagiul (cumulat deseori cu cel de comandant,

camaras sau capitan), scriitorul, gonasii sau chematorii, colindatorul principal (amintind de functia uratorului sau

„ceteratorului” principal din ceata de Anul Nou, tocmit si platit special), colacarii (transportatorii colacilor), pe alocuri

existand si functia de camaras mare si de adjunct, numit satior (Copanca, Stefan Voda), acestora rezervandu-li-se

dreptul exclusiv de a alege casele cu fete mari preferate pentru colindat, dar si obligatia de a cumula incasarile

banesti ale cetelor si de a dirija toate cheltuielile, in scopul organizarii manifestarilor comunitare cu muzica si dans,

numite hora satului sau jocul;

6 – achizitionarea sau confectionarea accesoriilor necesare (dupa caz, batul sau franghia pentru colaci, steaua,

clopotelul etc.);

7 – obtinerea binecuvantarii preotului si a accesoriilor necesare pentru adunat banii: cheta de la preot (numita si

crusca) sau ladita de la primar (numita si discuri);

8 – organizarea horei prealabile a flacailor (jocul), in amurgul zilei de Craciun, intr-un loc special, in fata casei de

cultura, bisericii, in centrul localitatii, evenimentul constituind un 

preambul al colindatului propriu-zis.

Etapa colindatului propriu-zis cuprinde urmatoarele actiuni: 

1 – pornirea alaiurilor din centrul localitatii, cu muzica de mars si de joc, executata cel putin de doi lautari ambulanti,

de regula, la acordeon si la toba, carora li se poate asocia si o goarna de semnalizare, folosita de gonasi;

2 – cererea permisiunii de a colinda, strigata de gonasi sau de grupul intreg, din poarta curtii sau de dinaintea casei,

exclamand formula „Primiti cu colinda!?”;

3 – primind acceptul "poftim, poftim”, sonorizat de catre gazda, ceata se deplaseaza spre fereastra, in unele localitati

scandand de trei ori, in grup si in maniera ritmica cadentata, cuvantul "Multumim!”, sau imitand dansul flacailor, in

sunetul unei melodii de dans, asociata uneori cu pocnetul din bici;

4 – se executa in grup a una-doua colinde la fereastra sau in pragul casei, rolul de lider al cantarii revenindu-i

colindatorului;

5 – dupa caz, la invitatia gospodarului, ceata intra in casa, uneori cu muzica de Vivat (melodii de cantec in ritm de

dans), dupa care canta cu steaua, „la icoane”, colinda speciala Nasterea ta, Hristoase, derivata din repertoriul

ecleziastic;

6 – dupa caz, fata casei leaga cusmele flacailor preferati cu "fundite” sau panglici;

7 – dupa caz, la invitatia gospodarului, se interpreteaza unele colinde la masa rituala, printre care colinda

moralizatoare Omu-n lume cat traieste;

8 – oferirea darurilor rituale din partea gazdelor, de regula, un colac mare si bani, insotite de formule de multumire

catre colindatori;

9 – anuntarea de catre camaras a sumei acordate;

10 – formula de multumire din partea camarasului, acompaniata de scandarea grupului;

11 – dupa caz, se scoate la joc fata mare a casei, ea dansand in curte, in cercul cetei barbatesti sau in pereche cu

camarasul, o suita de sarba si hora in doua parti, tobosarului atribuindu-i-se un rol ritmic determinant in actul

performarii;

12 – dupa caz, comandantul invita fata casei la jocul ce va urma a doua zi de Craciun;

13 – alaiul pleaca in sunetul muzicii de mars si de joc,acompaniindu-se de chiote, percutie la toba, pocnituri din bici.

Etapa de incheiere a colindatului poarta, pe alocuri, denumirea sugestiva la zama. Ea semnifica masa rituala

inchinata cetelor de colindatori ai localitatii, care se organizeaza spre dimineata, a doua zi de Craciun, acasa la unul

din camarasi, avand drept simbol zeama de gaina, alaturi de vin si de alte bucate de sarbatoare. In cadrul reuniunii la

zama se face totalul incasarilor, se numara banii, se impart colacii intre membrii cetelor, o parte se consuma pe loc.

Suma totala adunata se distribuie pentru plata colindatorilor principali, uneori si pentru donatii speciale catre biserica,

iar grosul banilor sunt destinati finantarii muzicii pentru cele 7 jocuri (hore) obligatorii ale satului, prilejuite de trei

sarbatori principale ale anului (Craciun, Sf. Vasile si Pasti).

La zama, flacaii petrec, cateva ore la rand, alaturi de fetele invitate, uneori insotite de mame, intreaga adunare

delectandu-se cu muzica si dans. De mentionat, ca petrecerea la zama era organizata si la sfarsitul uratului (haitura,

ceteratura, plugarie) de Sf. Vasile, de asta data, ea fiind gazduita de parintii altui camaras.

In unele localitati, traditia desfasurarii obiceiului variaza sau nuanteaza sensibil schema enuntata mai sus.

Textele poetice ale colindelor poarta un caracter festiv si difera, in functie de varsta si de statutul social al

destinatarului. Prin continutul lor se venereaza munca omului, atasamentul lui fata de natura, dragoste etc. Urarea

propriu-zisa este dezvaluita abia in finalul colindatului. Factura individualizata a colindei pune in centrul ei "omul cu

izbanzile lui legate de crugul anului, astazi evocand, inca la modul arhaic, viata agrara si pastorala, vanatoarea,

pescuitul, dragostea dintre fata si fecior, multumirea celor tineri casatoriti sau a celor mai varstnici, a celor batrani”.

Toate aceste etape se bazeaza pe respectarea anumitor norme sociale, morale si juridice, acreditate de comunitatile

locale, fapt ce confera intregului ansamblu functional al colindatului in ceata barbateasca semnificatia unei veritabile

institutii culturale traditionale.

Obiceiul Colindatului in ceata barbateasca, cu valentele sociale profunde, este unul de referinta in strategiile

identitare ale poporului roman. Colindatul in ceata barbateasca solidarizeaza grupul flacailor, cultiva disciplina in

randul lor, ii deprinde sa-si asume responsabilitati colective, contribuie la modelarea comportamentului lor in spirit

civic, patriotic. Functiile sociale ale colindatului vizeaza reactualizarea relatiilor sociale, fortificarea sistemului

traditional de valori si de transmitere a modelelor etice, comportamentale, estetice, constituite pe parcursul secolelor.

Colindul Colindam, colindam iarnaSculați-vă gazde mariÎn sara de CrăciunSculați voi români plugariÎn sara de Crăciun

Că vă vin colindătoriÎn sara de CrăciunNoaptea pă la cântătoriÎn sara de Crăciun.

Colindăm, colindăm iarnaPe la uși, pe la fereștiColindăm, colindăm iarnaCu colinde românești

Drumu-i greu și-am obositÎn sara de CrăciunDe departe am zânitÎn sara de Crăciun

Colindăm, colindăm iarnaPe la uși, pe la fereștiColindăm, colindăm iarnaCu colinde românești

Și colinda nu-i mai multăÎn sara de CrăciunSă trăiască cine-o ascultăÎn sara de Crăciun

Colindăm, colindăm iarnaPe la uși, pe la ferești

Colindăm, colindăm iarnaCu colinde românești

Colindăm, colindăm...

Colindul Din cer seninDin cer senin, un cor divin

Se-aude lin cântând.

Păstori cu har, pe culmi apar,

Albi miei în dar ducând.

O stea din zări, veghind cărări,

Spre depărtări arzând.

Conduce magi, cu daruri dragi,

În albi desagi ducând.

Si-un prunc plăpând, cu chipul blând,

Stă surâzând, tăcând.

Iar Maica Sa Îl legăna

Și toți se bucura.

Și cerul sfânt și-acest pământ

S-a luminat prin Prunc.

Și s-au sfințit și s-au slăvit

Acei ce L-au primit.

Iar noi văzând ne închinăm

Și chipu-I sărutăm.

Cu dor voim de-ai Lui să fim

Și-n veci să Îl slăvim.

Din cer senin, un cor divin

Se-aude lin cântând...

Sub poalele ceruluiSub poalele ceruluiSub aripa norului,Este-un leagăn de mătaseÎmpletit în viţe şase.

Dar în leagăn cine-mi sta?Sta Maria Fecioara.Cu codiţa pe spinare

Şi coase la beţişoare.

Stă Maria cu IisusŞi priveşte la Apus.Leagănul mi-l legănaSoarele mi-l mângâia

Intr-o zi mai de demult!Intr-o zi mai de demult

S-a nascut un fiu prea sfant.

Fiul sfant mare-mparat

Sa ne scape de pacat.

Caci pamantul era plin 

De pacate si de chin

Si se v-a naste-n curand 

Mantuitor pe pamant.

Dintr-o Fecioara curata

De Tatal din cer lasata

Dintr-o Feciorita sfanta

De Tatal din cer iubita.

Fecioara se afla-n chin 

Ceasul nasterii venind

Nasterea se-apropia

Si Maria se ruga.

Ajutor ceresc cerea

Ca usor sa nasca ar vrea.

Cand colo de catre seara

Intr-un staul vechi intrara.

Staulul, s-a facut casa

Grajdul, palat de matase.

Si acolo, colo l-a nascut 

Pe cel asteptat de mult.

Magii de la rasarit 

La inchinare au venit.

Daruri scupe aducand

Si catre Iisus zicand.

Bucurate Imparate 

In scutece infasate.

Canta canta, corul ingeresc

Slava Tatalui ceresc!

 Buna vremi, buna saraBună vremi, bună sara

Gazdă bună, gazdă mare

Am vinit cu vorbi buni

După datini străbuni.

Prin nămeți și ger

Cu papuci de cier

Cu toc oțelit

Am venit

Să facem urare

Pentru fiecare

Viață peste ani

La mulți ani!

Să vă fie casa plină

De belșug și de lumină

Pâinea să fie cât roata

Și-n casă mai mare gloata.

Prin nămeți și ger

Cu papuci de cer

Cu toc oțelit

Am venit

Săfacem urare

Pentru fiecare

Viață peste ani

La mulți ani! 

Prin nămeți și ger

Cu papuci de cer

Cu toc oțelit

Am venit

Să facem urare

Pentru fiecare

Viață peste ani

La mulți ani!