Colin FalconerHAREM

De acela[i autor>

VENIN

CEASUL MOR}II

FURIE

OPIU

Despre autor>

Colin Falconer s-a n\scut la Londra în 1953. Este gazetar [i ascris pentru multe ziare [i reviste na]ionale. A c\l\torit mult înEuropa [i, actualmente, locuie[te în Australia de Vest. Este au -torul romanelor de succes> Venin, Ceasul mor ]ii, Furie.

Colin Falconer

HAREM

Traducere de Vasile Antoce

Aldo Press

Pardelâri mikunad dar kast-i-Káysar ankcvbút .P\ianjenul î[i ]ese plasa în palatul Cezarilor.

Verset din Sa´adi.

Mul]umiri

Nici o carte nu se scrie singur\. A[ vrea, ca întotdeauna,s\ mul]umesc impresarilor mei, Tim Curnow din Sidney [iAnthea Morton-Saner din Londra, pentru ajutorul [i încuraj\rilelor, lui Anne Mullarkey [i colaboratorilor ei de la BibliotecaAustraliei de Vest, care mi-au pus la dispozi]ie numeroaselec\r]i necesare pentru documentare< personalului s\lii de lectur\de la British Museum, pentru ajutorul acordat în depistarealucr\rilor de referin]\< so]iei mele Helen, pentru încurajarea [ir\bdarea nem\rginit\, chiar [i atunci când via]a lâng\ minedevenea mai dificil\, oricât de greu le-ar veni prietenilor meis-o cread\< Annei Powell [i lui Nick Sayers, pentru entuziasmul[i imagina]ia lor, [i, în fine, lui Bill Massey, editorul meu, carevede p\durea acolo unde eu nu v\d decât copacii. Sfin]ii s\-lbinecuvânteze [i s\-l apere!

CUVÂNT :NAINTE

Multe din evenimentele ce constituie fundalul acestuiroman pot fi întâlnite în lucr\ri de istorie despre ImperiulOtoman din acea perioad\. Totu[i ceea ce nu se va [ti niciodat\vor fi cele ce s-au întâmplat în spatele u[ilor ferecate ale Su bli -mei Por]i, care au dat na[tere la atâta violen]\ [i pasiune. Dinacest motiv deci, aceasta este o lucrare de fic]iune. Cei carene-ar putea spune cât din ea este adev\rat sunt mor]i de mult.

Fragmentul de poem de la sfâr[itul c\r]ii este dintr-o lu -cra re autentic\ a lui Suleiman.

Cuprins

Prolog 13Partea întâi Pânza de p\ianjen 15Partea a doua Îngerul negru 85Partea a treia Trandafir de Prim\var\ 125Partea a patra Paznicul Fericirii 153Partea a cincea Trecerea prafului 227Partea a [asea Femeia asta, Hürrem 293Partea a [aptea Raiul pe p\mânt 333Partea a opta Fereastra primejdioas\ 369Partea a noua Moartea unei privighetori 427Partea a zecea Vântul Domnului 451Epilog 493

Annei Powell [i lui Bill MasseyCu mul]umirile mele.

PROLOG

Topkapi Sarai, Istanbul, 1990

Alt\dat\ aici era lini[te.Alt\dat\ i s-ar fi jupuit pielea de pe t\lpi celui ce ar fi ri -

di cat vocea mai mult decât o [oapt\ în aceast\ curte împrej-muit\ de platani [i castani, sanctuarul Alesului lui Allah pe P\ -mânt, Senior al Seniorilor acestei Lumi, St\pân al Gâturilortuturor Oamenilor, Rege al Credincio[ilor [i Necredincio[ilor,Împ\rat al R\s\ritului [i Apusului, Ocrotitor al Întregii Ome -niri, Spiritul Atotputernic Aduc\tor de Lini[te pe P\mânt.

Alt\dat\ numai murmurul pajilor [i vizirilor tulbura cer-bii p\scând [i paradele p\unilor din gr\dini, deoarece afacerileImperiului ce cuprindea cele {apte Minuni ale Lumii se des f\ -[u rau în sunete sumbre.

Alt\dat\ aici era lini[te.Acum, autocare Mercedes trec huruind pe sub Sublima

Poart\, pe lâng\ Biserica Adormirii Sf. Irene [i pe lâng\ fântâ-na în care c\l\ii î[i sp\lau sângele de pe securi dup\ fiecareexecu]ie. Acum, directori c\run]i [i ie[i]i la pensie din Frank -furt, Chicago [i Osaka, cu aparate Canon atârnate de gât [i cuneveste hlizindu-se ca ni[te [col\ri]e sunt condu[i prin mul ]imela Ortakapi de ghizi îmbr\ca]i în blugi, care nici nu remarc\m\ car ni[ele din zidurile înconjur\toare, cândva locuri de odih -n\ ve[nic\ pentru capetele vizirilor sultanului.

Dincolo de Ortakapi, la câ]iva metri de Sala Divanului,exist\ o inscrip]ie în zidul de piatr\ pe care se poate citi> „Ha re -mul“. Patru matroane b\trâne din Ohio se aranjeaz\ sub ea,pentru a se fotografia, în timp ce unul din so]ii lor regleaz\ unMinolta.

– Nu te apleca peste zid, Doris, spune el t\r\g\nat, nu[tiu dac\ rezist\ la greutate.

14 COLIN FALCONER

Marile u[i negre se deschid larg [i grupul este condusîn\ untru, în semiobscuritatea r\coroas\. Un tân\r turc, în c\ -ma[\ descheiat\ la gât [i pantaloni nec\lca]i, cu o englez\ afec-tat\ numai pu]in de un u[or sâsâit, st\ într-o parte [i li se adre -seaz\ pe deasupra zumzetului [i ]\c\nitului aparatelor foto.

– „Harem“ înseamn\ „interzis“, le spune el. Interzis b\r -ba ]ilor. Alt\dat\, Sultanul era singurul b\rbat – b\rbat înîntregime – care putea trece de aceast\ poart\. {i orice femeiecare intra aici s-ar fi putut s\ nu mai ias\ niciodat\.

Alt\dat\ aici era lini[te. Lini[te ce nu era spart\ de stri -g\te de r\zboi sau de invazii, ci doar de hohote de râs. Râsulunei femei.

Dar mai întâi de toate era lini[te.

PARTEA :NT+I

P+NZA DE P|IANJEN

1

Rhodos, 1522

Lini[te, dar marcat\ de ritmul monoton al ploii, plesc\ind;n b\l]i ro[ii de s=nge [i picur=nd de pe marginile corturilor.C\mile [i oameni se t=rau prin noroi< p=n\ [i n\rile animalelorde povar\ se ;ngre]o[au de mirosul ur=t de oameni bolnavi [i demizerie, dar mai ales de duhoarea [an]ului de ap\.

{an]ul din jurul cet\]ii avea [aizeci de picioare ad=ncime[i o sut\ patruzeci l\]ime [i pe alocuri aproape se umpluse cutrupurile umflate ale mor]ilor. Duhoarea corpurilor ;n putre fac -]ie str\b\tea peste tot, p\trunz=nd ;n haine, ;n p\r [i ;n piele,ajun g=nd p=n\ [i ;n sanctuarul de m\tase al cortului sultanului,;n ciuda mirosului de t\m=ie [i chiar a batistelor parfumate pecare c\peteniile din ;nc\pere le ]ineau la nas.

T=n\rul ce st\tea cu picioarele r\[chirate ;n tronul de si -def [i baga ar\ta ca o panter\ ;ncordat\ pentru salt. Buzele ;idezveleau din]ii ;ntr-un r=njet, ;n timp ce asculta vorbele abiamor m\ite ale celui de-al doilea vizir al s\u. Degetele-i lungi, deartist, se ;ncle[tau ritmic, ca ni[te gheare, ;n timp ce fa]a de subturbanul de m\tase era alb\ de furie.

– C=]i dintre oamenii sultanului t\u ai pierdut ast\zi? [u -ier\ el, vorbind despre sine, a[a cum f\cea ;ntotdeauna ;n pu -blic, ca [i c=nd ar fi fost vorba de o alt\ persoan\.

Fa]a celui de-al doilea vizir era acoperit\ de o d=r\ des=n ge ce se scursese dintr-o ran\ de sabie din frunte. S=ngele seuscase ca o crust\ ;n barba lui neagr\, iar acum lic\rea mat, ;nmii de rubine. :n acea zi condusese [ase atacuri asupra bre[eidin zidul dinspre turnurile Sf. Mihail [i Sf. Ioan, ;n timp ce cav-alerii Crucii ;i t\iau oamenii cu s\biile lor late [i ;i ;mpro[caucu mii de s\ge]i. Femei [i copii le aruncau ;n cap, de pe me te -reze, bolovanii smul[i din pavajul str\zilor. V\zuse chiar pe

18 COLIN FALCONER

unul din preo]ii lor palizi repezindu-se s\ ajute la r\sturnareaoalelor cu smoal\ clocotit\. Unii din o[tenii s\i fugiser\, nemai -]i n=ndu-i nervii< Mustafa ;i dobor=se cu sabia, al\tur=ndu-seapoi, din nou, oamenilor pentru un nou efort.

Dar abia acum, pentru prima oar\ ;n ziua aceea, ;i erafric\.

– C=]i oameni? repet\ t=n\rul de pe tron.Mustafa ;ndr\zni s\-[i ridice capul c=t s\ se poat\ uita ;n

ochii sultanului. Oh, Doamne!– Dou\zeci de mii, St\p=ne, [opti el.– Dou\zeci de mii! Sultanul s\ri ;n picioare [i to]i cei din

;nc\pere – cu excep]ia unui singur om – se d\dur\ un pas ;n -d\r\t.

:n lini[tea ce urm\, c=]iva dreg\tori crezur\ c\-l aud peMustafa c\znindu-se s\ ;nghit\.

C=nd Suleiman Sultanul vorbi iar, vocea ;i era joas\ [i[uier\toare. Ca horc\itul de moarte ;n g=tul unui om, g=ndiMustafa.

– Tu ai pledat pentru aceast\ expedi]ie. Timp de trei se -co le necredincio[ii [i-au b\tut joc de musulmani de la ad\postulacestei cet\]i. Nici Fatih [i nici tat\l meu Selim n-au putut s\-i;ngrozeasc\. Dar tu ai spus sultanului t\u c\ de data asta va fialtfel.

Mustafa t\cea. {tia c\ nu exista nici o scuz\ pentru e[ec.Mai mult, nu mai era sigur c\ oamenii lui l-ar urma ;ntr-un nouatac.

M\tasea mantiei lui Suleiman se v\luri ;n lumina opai ]e -lor cu ulei, c=nd acesta se r\suci brusc, cu toat\ puterea pe carei-o d\dea furia. M=inile ;i erau str=nse ;n pumnii albi de ;ncor-dare. :n col]ul gurii ;i ap\ruse o urm\ de spum\.

– :nc\ dou\zeci de mii din o[tenii sultanului t\u zac ;nnoroi la picioarele acestei st=nci blestemate, ;n timp ce restulsunt ro[i de boli, iar zidurile sunt tot ;n picioare! Iarna e aproa -pe, chiar acum furtunile se profileaz\ la orizont, gata s\ nezdro beasc\ flota [i s\ ;nghe]e restul armatei sultanului t\u. Iardac\ Suleiman s-ar ;ntoarce acum, ar ;nsemna s\ t=rasc\ flamu-ra musulman\, steagul Islamului, ;n noroi! L-ai adus pe sultanla Rhodos. Ce vei face mai departe?

Mustafa nu spuse nimic.– Tu ne-ai sf\tuit astfel, gemu sultanul, ;mpung=nd cu

de getul spre vizir, ca [i c=nd ar fi fost o ]epu[\ de o]el.

HAREM 19

Se ;n toar se spre bostanji, c\l\ul ce a[tepta ;n umbr\, pre -zen]\ sumbr\ [i ap\s\toare. F\cu o mi[care iute cu m=na, spre ase face ;n]eles de c\tre surdomut, [i strig\>

– Execut\-l!Negrul p\[i ;nainte [i, cu o mi[care dibace a piciorului

st=ng [i a bra]elor, ;l aduse pe Mustafa ;n genunchi. Mu[chii se;ntinser\ sub pielea spatelui s\u c=nd ridic\ securea deasupracapului ca s\ loveasc\. Piri Pa[a, marele vizir, se mi[c\ primul.P\[i ;nainte, cu m=inile ;ntinse a rug\, distr\g=ndu-i, pe mo -ment, aten]ia c\l\ului. Lama uciga[\ sclipi ;n lumina feli na re -lor.

– M\rite St\p=n, rogu-te! Cru]\-l! Poate c\ a gre[it, dars-a luptat ca un leu ;n fa]a zidurilor! L-am v\zut…

– Lini[te! strig\ Suleiman. {i acum avea saliv\ ;n barb\.Dac\-l crezi a[a de valoros, atunci po]i s\ i te al\turi ;n Paradis!

Parc\ o m=n\ nev\zut\ m\tur\ ;nc\perea cu o coas\imen s\. Piri Pa[a! Era un b\tr=n, vizirul care ;i supravie]uise luiSelim cel Groaznic [i fusese ;nsu[i dasc\lul din copil\rie al luiSuleiman. El ;nsu[i se opusese atac\rii Rhodosului. C\peteniile[i sfetnicii aduna]i ;n fa]a t=n\rului sultan c\zur\ cu fa]a la p\ -m=nt, cer[ind ;ng\duin]\.

Numai Ibrahim, dresorul de [oimi, ;ndr\zni s\ se apropiede sultan.

– St\p=ne, [opti el, lu=ndu-i m=na. :ngenunche [i s\rut\rubinul de pe inelarul m=inii drepte.

Suleiman era gata s\-i fac\ semn c\l\ului c\tre o a treiavictim\, c=nd ;l recunoscu pe t=n\rul de la picioarele sale.

– Ibrahim!– M\rite St\p=n, mai este o cale.Suleiman p\ru c\ se retrage din fa]a t=n\rului care ;nc\ ;i

mai re]inea m=na. :n loc de asta, zise>– Spune-o, atunci.– Se spune c\ grecii au asediat Troia timp de paisprezece

ani de dragul unei femei. {i atunci turcul, h\r]uit de invazii [ipira]i de pe st=nca asta, timp de peste trei secole, nu va ;ndurael asediul unei ierni?

C\l\ul ;[i schimb\ greutatea pe cel\lalt picior. Secureaat=rna tot mai grea.

– Care e sfatul t\u, Ibrahim?– Se spune c\ atunci c=nd unul din ;mp\ra]ii Romei inva-

da o insul\, el ;[i d\dea foc ;ntregii flote, la ]\rm. M\rite St\ -

20 COLIN FALCONER

p=n, poate c\ dac\ ]i-ai construi un palat pe dealul acesta, chiar;n v\zul celor din cetate, atunci ap\-r\torii ar [ti c\ nu vor sc\pap=n\ c=nd cetatea nu va fi a noastr\. Le vei zdrobi siguran]a. {ichiar solda]ii no[tri ;[i vor spori ;ncrederea c=nd ;]i vor afla ho -t\r=rea.

Suleiman oft\ [i se a[ez\ la loc pe marele tron. Cu ar\ t\ -torul m=ng=ie una din pietrele pre]ioase ;ncrustate l=ng\ bra]uls\u.

– {i cu \[tia? zise el, ar\t=nd din b\rbie spre cei doi b\r -ba]i care erau ;nc\ ;n genunchi, cu capetele plecate, sub t\i[ulse curii. Privi spre Piri Pa[a [i se cutremur\. Cum de putuses\-[i ;ng\duie ochilor a[a ceva?

– S-a irosit deja prea mult s=nge turcesc ast\zi, zise Ibra -him.

Ce diplomat e[ti! g=ndi Suleiman. O mi[care aproapeimperceptibil\ din cap [i c\l\ul disp\ru din nou ;n umbr\.

– Foarte bine, gr\i Suleiman c\tre ei. Sultanul r\m=ne.

2

Eski Sarai (Vechiul Palat), Istanbul

{oimul zbura pe curen]ii de deasupra ora[ului, v=rfurilepestri]e ale aripilor sale capt=nd fiecare pal\ de v=nt prielnic\.Plutea la 200 de picioare deasupra zidurilor dinspre mare aleIstanbulului, a str\zilor sale murdare [i bolov\noase, pe carecer[etori ologi implorau milostenie, iar nori negri de mu[te pla -nau deasupra gr\mezilor de coji de pepene. Plutea chiar peste;ndr\zne]ele domuri [i minarete ale moscheilor, roz-cenu[ii ;nlumina amurgului< ochiul s\u auriu, f\r\ a clipi, urm\rea ot=n\r\ femeie aflat\ pe terasa din Eski Sarai.

Avea o figur\ deosebit\, ce ie[ea clar ;n eviden]\ pe fon-dul cenu[iu al zidurilor palatului. :ntr-adev\r, chiar printre cele300 de femei din Harem, s\reau ;n ochi cele dou\ cozi legate cupanglici din satin care ;i at=rnau p=n\ la jum\tatea spatelui.P\rul ei avea culoarea focului, nuan]e str\lucitoare de galben,auriu [i ro[u sclipeau ;n lumina soarelui, aproape trosnind ca

HAREM 21

ni[te fl\c\ri, ;n contrast izbitor cu ochii verzi [i tenul palid,asia tic. Era ;nalt\ [i sub]ire, ;nc\ st=ngace, din pricina tinere]ii.

St\tea cu fa]a spre nord-est, privind spre ;ndep\rtateledealuri ale Rumeliei, c\tre un loc aflat dincolo de ori-zontulviolet< era ;n afara vederii sale [i totu[i ;l vedea. Era un locunde iarba uscat\ era at=t de ;nalt\ vara, ;nc=t aproape atingeacing\toarea unui c\l\re]< un loc unde mla[tinile s\rate lic\reau;n lumina lunii, unde un c\l\re] ar fi putut merge trei zile [i treinop]i f\r\ a ;nt=lni suflet de om.

{i cum se g=ndea la acel loc, buzele i se ;ntredeschiser\,l\s=nd s\-i scape un strig\t u[or, care f\cu s\ tresar\ privi ghe -toa rea ce tr\ia sub strea[ina terasei, ;nchis\, ca [i ea, ;ntr-o cu[ -c\ lucrat\ cu grij\.

– S-ar putea s\-mi tr\iesc toat\ via]a aici, [opti ea c\trepa s\re. M\ ]in aici pentru culorile mele frumoase [i pentru c=n -tecul meu< [i ;ntr-o zi, tinere]ea mea se va ofili ca o floare pre-sat\ ;ntr-o carte. Dar voi g\si o cale de sc\pare.

Nu era dec=t o singur\ cale, desigur. Iar el era ;nc\ laRho dos, unde se spunea c\ ;[i construie[te un nou palat peMun tele Philermus ce domina cetatea. Era a lui, dar ea nici nu-lv\zuse [i st\tea ;n ;nchisoarea lui frumoas\ [i ;ntunecat\ deaproape doi ani.

Se spunea c\, oricum, el nu se uita la nici una din femei.Favorita lui era Gülbehar, muntenegreanca, cea c\reia i se spu -nea „Trandafir de Prim\var\“. :[i ignora celelalte sclave, chiardac\ poseda trei sute din cele mai frumoase femei ale unuiimperiu ;ntins de la Babilon la Belgrad, fiecare dintre ele aleas\special pentru el.

Ei bine, trebuia s\ existe o cale. N-o s\-[i petreac\ zilelevis=nd alene la vreo minune care s-o duc\ ;n patul lui. O s\-ltre zeasc\ [i pe diavol [i-o s\ aprind\ toate fl\c\rile iadului subacest palat de va fi nevoie, dar va g\si o cale s-o ;nl\ture pemun tenegreanc\ [i s\-[i g\seasc\ sc\parea.

P=n\ atunci, o s\ a[tepte.A[a c\ el poate s\ vin\.Ea o s\ a[tepte.

22 COLIN FALCONER

Rhodos

Era ;n ziua numit\ de cre[tini s\rb\toarea Sf. Nicolae,c=nd Suleiman trecu de zidurile d\r=mate ale cet\]ii care fusese]elul mult-r=vnit de tat\l s\u [i chiar de str\bunicul s\u, FatihCu ceritorul. Deja, la 28 de ani, realizase ceea ce ei doar visase -r\. Scosese un spin din coasta Imperiului< smulsese Rhodosuldin m=inile Cavalerilor Ioani]i.

– Se spune c\ pe timpuri aici se g\sea Colosul. Un altColos se ;nal]\ ast\zi.

Suleiman se ;ntoarse ;n [a. Era Ibrahim, r=njind cu to]idin]ii, pe arm\sarul s\u arab ce se cabra [i scutura din cap depar c\ ar fi absorbit cumva, prin [a, o parte din fierberea st\ p= -nului s\u.

– Sfatul t\u ;n]elept a hot\r=t totul, zise Suleiman, sim-plu.

– E Cr\ciunul! Crezi c\ s\rb\toresc acum, ;n Pia]a Sf.Petru?

Suleiman privi ;n pia]\, la un grup de cavaleri b\rbo[i cese rugau ;n genunchi, pe limba lor, l=ng\ semnul cavalerescsculptat ;n piatra de deasupra intr\rii. Erau to]i speria]i< unuldin ei avea pe fa]\ o cicatrice proasp\t\, roz< pielea avea cu -loarea noroiului acolo unde alt\dat\ fusese un ochi< un altulavea un bandaj plin de s=nge la cap\tul unui ciot de bra]. :[imurmurau rug\ciunea ;mpreun\, insensibili la z\ng\nitul ar mu -rilor [i s\biilor [i la mirosul cailor ienicerilor ce treceau pe l=n -g\ ei< nu luau ;n seam\ salvele de tun victorioase de dincolo depor]i [i nici fluturarea steagurilor albe [i verzi din jurul lor. Einu capitulaser\< cet\]enii Rhodosului ceruser\, ;n cele din ur -m\, armisti]iu.

– N-au ce s\rb\tori, zise Suleiman.Ibrahim ;[i struni calul [i cobor; vocea.– St\p=ne, m\ uluie[ti. Ai c=[tigat cea mai mare victorie

pentru stirpea Osmanl=ilor de la cucerirea Constantinopololuide c\tre Fatih. Nu te bucuri?

– Oamenii aceia s-au luptat cu curaj, Ibrahim. :n mine nue nici o poft\ de s=nge. S\ facem cuceriri e datoria noastr\ fa]\de Islam. Nu trebuie s\ fie un prilej de desf\tare.

Ibrahim se str\dui s\ nu-[i arate ner\bdarea. Dar Sulei -man ;i sim]i g=ndurile [i-[i permise un mic z=mbet.

– Persoana mea te amuz\, St\p=ne?

HAREM 23

– Tu m\ bine dispui ;ntotdeauna, Ibrahim. {tii bine. Ibrahim privi la r=ndurile de solda]i cu pene albe [i mus -

t\]i lungi [i archebuze at=rn=nd peste um\r. :i aminteau de ni[tec=ini turba]i ]inu]i ;n les\.

– Le vei permite ienicerilor s\-[i ;ndeplineasc\ dorin]a?– Nu, Ibrahim, mi-am dat cuv=ntul. Nu de data asta.– Ei lupt\ doar pentru prada pe care le-o dai. Sunt ca

ni[te c=ini hr\ni]i cu firimituri. {tii ce se ;nt=mpl\ cu un c=inefl\m=nd.

– Vor trebui s\ mai stea un timp fl\m=nzi. Aici nu va finici un jaf.

– Am dus o lupt\ foarte grea aici. E[ti deosebit de milos -tiv, St\p=ne.

Din tonul lui Ibrahim, Suleiman ;n]elese c\ de fapt g=n -dea contrariul. Credea c\ uitase ultimele patru luni. Iar el n-ar fipermis nim\nui ;ndr\zneala de a-i vorbi astfel. Dar Ibrahim…

Pe l=ng\ asta, Ibrahim gre[ea. Nu uitase< cum ar puteauita aburii s=ngelui, mirosul u[or dulceag, ame]itor, al corpu ri -lor putrezind ;n noroi sau gemetele muribunzilor din [an]uri,arunca]i gr\mad\, ca ni[te vreascuri. Cum ar putea uita imagi -nea unei armate, c=ndva impozant\, murind pu]in c=te pu]in ;nnoroi [i ;n ploaia ;nghe]at\? Dar p=n\ la urm\ voin]a lui Allah atriumfat.

– {i acum, St\p=ne? ;ntreb\ Ibrahim.Suleiman se g=ndi la Eski Sarai [i la favorita sa, Gül be -

har. Acolo [i-ar g\si lini[tea. Atingerea m=ng=ietoare a unei fe -mei poate ajuta un b\rbat s\ uite asemenea co[-maruri.

Poate c\ l-ar putea ajuta s\ uite [i momentul acela teribil,c=nd descoperise ;n sine pe propriul s\u tat\< dac\ n-ar fi fostIbra him i-ar fi executat pe cei doi viziri ai s\i. Nici chiar Selimn-ar fi f\cut a[a ceva.

Era zguduit de aceast\ descoperire a bestiei din propriuls\u suflet. :l speriase chiar mai tare dec=t masacrul care ;i zdrun -cinase p\r]ile cele mai ascunse ale fiin]ei sale. Niciodat\ nucrezuse c\ ;n el st\ la p=nd\ o asemenea furie, un asemeneavenin. F\r\ Ibrahim, bestia l-ar fi putut distruge p=n\ [i pe el;nsu[i. Se ;nfior\.

– S\ mergem acas\, spuse.

24 COLIN FALCONER

3

Eski Sarai

C=nd o sclav\ nou\ era adus\ ;n Harem, primea de ;ndat\o instruc]ie ;n privin]a Coranului [i a limbii de la curtea oto -man\< de asemenea, era dat\ ;n grija unei slujnice din Harempentru a-[i ;nv\]a sarcinile specifice.

Hürrem fusese ;ncredin]at\ Kiayei din Camera de M\ta -se, St\p=na Mantiilor, o cerchez\ ;nr\it\, cu pielea de culoarea[i consisten]a tovalului, care se ag\]a ;nc\ de amintirea uneinop]i lipsite de rod petrecut\ cu sultanul Baiazid, bunicul luiSuleiman. Acum ;[i tr\ia ce-i mai r\m\sese din via]\ ;ntre bol]ide damasc [i satin, taftale [i catifea, mantii brodate, c\m\[i [ivoa luri, ;nr\indu-se [i mai mult cu fiecare zi.

Hürrem era mul]umit\ de slujba ei sau mai degrab\ sehot\r=se s\-[i fac\ treaba c=t mai bine. Avea degete sprintene [iochi ageri, iar batistele ei provocaser\ murmure aprobatoare dinpartea sultanei Valide, mama sultanului, atotputernica Hare -mului.

A[a c\, ;ng=n=nd o melodie doar pentru sine, tocmai bro -da o bucat\ de satin verde de diba – cel mai bun satin din lume,a[a-i spusese Kiaya – cu fir de aur [i de argint, ;nchipuind pep=n z\ un model complicat, cu frunze [i flori.

Ad=ncit\ ;n munc\, ;ncepu s\ c=nte ;ncet, tot numai pen-tru ea, un c=ntec ;nv\]at de la tat\l ei, un c=ntec t\t\resc desprestep\ [i despre v=ntul de miaz\noapte.

Nu auzise c=nd intrase Kiaya ;n camer\, dar sim]i palmaustur\toare peste ureche. Se sperie [i sc\p\ acul de argint pepodea.

S\ri ;n picioare, gata s\ loveasc\, dar ochii Kiayei scli pi -r\ diabolic.

– Hai, love[te-m\, obr\znic\tur\ mic\! {i-o s\-i spun luiKapi Aga s\ te pun\ la st=lp!

Hürrem se ;nro[i ca sfecla, p=n\ la r\d\cina p\rului, defu rie, dar ;[i cobor; m=na.

HAREM 25

– Aici nu se c=nt\, obr\znic\tur\ mic\, ;i spuse Kiaya.}i-am mai spus. Aici este Haremul. Aici este ;ntotdeauna li ni[ -te.

– Dar mie ;mi place s\ c=nt.– Nu conteaz\ ce-]i place. Conteaz\ ce vrea M\ritul St\ -

p=n.– El nici m\car nu-i aici. Am putea trage cu tunul pe co -

ridor [i tot nu l-ar deranja.– Obr\znic\tur\! Kiaya o p\lmui din nou, dar de data

asta Hürrem era preg\tit\ [i nu ]ip\. Primi lovitura, apoi ;[i scu -tur\ capul cum ;[i scutur\ un c\]elu[ blana ud\. Gura i se str=m -b\ ;ntr-un z=mbet batjocoritor, ;n ciuda urmei roz de pe obrazr\ mas\ de la palma Kiayei.

– Asta e legea! strig\ la ea Kiaya.Hürrem se aplec\ mai aproape de urechea ei [i [opti>– Mai ;ncet. S-ar putea s\ te aud\ sultanul! Ur\[te g\l\ -

gia!Kiaya se ;ntoarse cu spatele la ea [i ridic\ batista la care

lu cra< o examin\ critic, c\ut=nd gre[eli. Neg\sind nimic, o l\s\s\ cad\ la loc pe mas\, cu o privire de dezgust.

– Treci ;napoi la lucru!Hürrem lucra ;mpreun\ cu o evreic\ cu p\r negru ca

smoa la, cump\rat\ de la negustorii de sclavi din Alexandria.„Carne de t=rg“, o numea Kiaya. Se numea Meylissa [i avea pi -cioare lungi [i ;ncheieturile m=inilor fine, cu mi[c\ri nervoase,iu]i ca ale unei vr\bii. Cu coada ochiului, Hürrem o putea ve -dea, aplecat\ peste perna de m\tase pe care o broda, ;ncerc=ndparc\ s\ devin\ invizibil\. Dar prea era o ]int\ tentant\ pentruKiaya, mai ales ;n dispozi]ia ei de acum.

– Ia s\ v\d, zise Kiaya, [i smuci lucrul din m=inile Mey -lissei. Gura i se l\rgi ;ntr-un r=njet. Poftim! Ce brocart fin, deBursa, [i ce-ai f\cut din el! O p\lmui pe biata fat\, metodic, pefa]\, peste cap. La ce te g=ndeai c=nd lucrai? Uit\-te la ;m pun -s\ turile astea! {i un copil le-ar fi f\cut mai bine!

Meylissa plec\ fruntea [i nu spuse nimic. Kiaya arunc\materialul pe jos [i o p\lmui din nou.

– Desf\ toate alea [i ia-o de la ;nceput! {i s\ nu a[tep]icin\ p=n\ c=nd nu termini! Ai auzit?

Se ;ntoarse [i ie[i din camer\.– R\suflare de dos gros de c\mil\ b\tr=n\! zise Hürrem,

arunc=ndu-[i coama pe spate. Se a[ez\ pe banc\ [i ;ncepu s\

26 COLIN FALCONER

c=nte din nou, mai tare ca ;nainte. Lini[tea e legea! Cet=mpenie!

Auzi deodat\ un sunet slab, ;nfundat, ;n spatele ei [i se;ntoarse. Meylissa suspina, cu capul ;n m=ini, trupul ei sub]irecutremur=ndu-se de o disperare neobi[nuit\.

– Meylissa, ce s-a ;nt=mplat? Meylissa… n-o l\sa s\ tesupere! Nu-i dec=t o scorpie! P=n\ [i dintr-un fund de cal iesemai mult\ de[tept\ciune.

Dar Meylissa scutur\ din cap, iar suspinele devenir\ [imai puternice, ;n timp ce degetele i se ;ncle[tau ;n banc\, zg= -riind cu unghiile lemnul.

– Meylissa!Hürrem se ridic\ ;n picioare, ;ncerc=nd s\-[i st\p=neasc\

enervarea. Z\u! Parc\ nu mai luase palme p=n\ atunci! Se a[ez\l=ng\ ea pe banc\ [i ;i cuprinse umerii, tr\g=nd-o spre sine.

– :nceteaz\!– Nu-i vorba de ea…– Atunci ce-i?… Meylissa! Ce-i cu tine?Brusc, Hürrem ;n]elese – v\zu totul ;n ochii imen[i, c\ -

prui ai fetei. Nu Kiaya ;i f\cuse asta. :n ochii ei era groaz\>cum plit\, disperat\. Oh, Doamne! Ce-a f\cut?

– Meylissa?Ochii Meylissei ;i c\utar\ privirea< groaza lupta cu ne vo -

ia de confesiune, de ;ncredere.– E-n regul\, se auzi Hürrem spun=nd, mie po]i s\-mi

spui.– Or s\ m\ omoare, [opti Meylissa.– Nimeni n-o s\ te omoare. Cel mult o s\ mori de plicti -

seal\, de at=ta cusut…– Nu-n]elegi.– Sigur c\ nu ;n]eleg. Nu mi-ai spus nimic.Meylissa se prinse de marginea caftanului ei, mototolind

ghem stofa.– Sunt ;ns\rcinat\, [opti ea.La ;nceput, Hürrem crezu c\ n-auzise bine.– Ce?– Sunt ;ns\rcinat\. {tiu. Nu mi-a venit s=ngerarea.Hürrem sim]i nevoia s\ r=d\ ;n hohote. :ns\rcinat\! :n

;nchisoarea asta de femei! {i ea care o credea proast\ pe evrei -ca asta mic\! Cum Dumnezeu reu[ise?

– Te ;n[eli.

HAREM 27

Meylissa se oprise din pl=ns.– Nu, nu m\ ;n[el.– Dar cum?Meylissa privi peste um\rul ei. Hürrem ;i putu vedea m\ -

rul lui Adam zb\t=ndu-i-se ;n g=t. :n camera cenu[ie, albulochi lor fetei str\lucea ca dou\ perle enorme.

– Kapi Aga.Kapi Aga! Comandantul G\rzii, Eunucul {ef Alb! Gura i

se deschise a mirare. De[i avea ;n grij\ paza Haremului, el nuavea voie niciodat\ s\ r\m=n\ singur cu vreuna din fete, pentruc\ nu era rasé – eunuc complet – ca negrii. Se spunea c\ majo -ri tatea eunucilor albi erau doar par]ial castra]i, cu testiculelelegate sau zdrobite, ca mieii tineri. S\ fi fost posibil…?

– Dar el – e eunuc!– Sigur c\ e eunuc! Sau crezi c\ am avut un b\rbat ;n -

treg! Aici?!Hürrem era [ocat\. Nu din cauza exprim\rii – draga de

Meylissa! –, ci de felul ;n care, ;n mintea fetei, rolurile se inver-saser\! Se g=ndi c\ de fapt Hürrem era cea proast\. Desigur, celsinguratic crede ;ntotdeauna c\ el e cel mai de[tept. Ce naiv\fusese! :n timp ce ea ;nc\ se mai chinuia cu limba nou\, cre z=n -du-se superioar\ pentru progresele [i educa]ia ei, aceste fiice de]\rani deja se lansaser\ ;n contraband\ cu castrave]i [i ;n aven-turi de pat.

Dar cel pu]in eu nu sunt ;ns\rcinat\, se g=ndi Hürrem.– Dar, dac\ el e eunuc…– Se spune c\, uneori, un b\rbat… se regenereaz\. Chiar

[i negrii trebuie verifica]i o dat\ pe an ca s\ se asigure c\ nimicnu cre[te la loc.

– Prostii! C=nd jug\ne[ti un cal, jug\nit r\m=ne!– Dar eunucii albi, [tii… nu sunt rasé – nu li se ex tir pea -

z\, ca la negri.T\cur\ un timp. Meylissa era mai calm\ acum – faptul c\

vorbise ;i f\cuse bine. Hürrem continua s\ se holbeze la ea,uluit\. :ns\rcinat\!

– Dar cum?Meylissa arunc\ o privire spre u[\ [i continu\ ;n [oapt\.– Exist\ o curte ;n cap\tul de nord al palatului. E ;ncon-

jurat\ de ziduri ;nalte [i umbrit\ de platani. Exist\ o u[\ ;n zid,dar e mereu ;ncuiat\ [i nu e niciodat\ p\zit\.

– Ce f\ceai acolo?

28 COLIN FALCONER

– :nv\]am din Coran, cum ni s-a spus.Hürrem aproape c\ z=mbi. Poate c\ a[a a vrut Dum ne -

zeu.– Continu\.– Probabil c\ el m-a v\zut. Poate c\ din turnul de nord.

Am auzit o cheie ;n broasc\. Eram gata s\ fug, dar…Hürrem ridic\ capul, a[tept=nd urmarea< ;n loc de asta,

Meylissa ridic\ din umeri.– Mi-a zis c\ sunt cea mai frumoas\ femeie din Harem.

{i c\ m-ar putea ajuta s\ intru ;n gra]iile sultanului.– De c=te ori s-a ;nt=mplat?– De cinci, poate de [ase ori.– De [ase ori! {tii ce a]i fi p\]it dac\ era]i prin[i?– M-au prins, zise Meylissa, nu crezi?Hürrem t\cu. Se ;ntreb\ ce-ar fi f\cut ea, dac\ s-ar fi aflat

;n gr\dina umbrit\, atunci, citind din Coran. Probabil, acela[ilucru. Orice, chiar pericol de moarte fiind, era preferabil plic-tiselii ;n\bu[itoare din acest palat mort. Iar b\ile de aburi [imasajele zilnice obligatorii – parc\ st=rneau ceva ;n\untrul ei.Toat\ aceast\ moliciune [i r\sf\] aveau efectul unui afrodisiac.Dar nu era nici un b\rbat acolo, care s\ ;ndep\rteze aceste fr\ -m=nt\ri.

– Cum a fost? ;ntreb\ Hürrem.– Cum a fost? Ce conteaz\ cum a fost? [uier\ Meylissa.

Or s\ m\ omoare. {tii ce-i fac unei fete care r\m=ne ;ns\rcinat\f\r\ s\ fi fost ;ns\m=n]at\ de sultan? O leag\ ;ntr-un sac [i-oarunc\ ;n Bosfor!

– O s\ te ajut, se auzi Hürrem rostind.– Cum o s\ m\ aju]i? Ce po]i tu s\ faci?– O s\ vezi. Te voi ajuta. O s\ vezi!

HAREM 29

4

Eski Sarai

Camera era a[a cum [i-o amintea. Pentru prima dat\ dec=nd intrase triumf\tor ;n Istanbul cu trei zile ;n urm\, Sulei -man sim]ea c\ s-a ;ntors acas\. Se ;ntinse pe canapea. O dat\ cuturbanul de m\tase, arunc\ deoparte cel\lalt eu al s\u, sultanulOsmanl=ilor, omul care ;i devenea tot mai str\in cu fiecare zi.:[i plimb\ o m=n\ pe suprafa]a neted\, ras\, a capului. :nc\ dec=nd mo[tenise tronul tat\lui s\u, cu trei ani ;nainte, avusesesentimentul c\ prive[te lumea dintr-un col] ;ntunecat [i pe sine;nsu[i, actor ;ntr-o pies\ a umbrelor. Chiar [i ;n jurnalele sale sereferea la sine ca la o alt\ persoan\.

Oft\ [i umerii i se l\sar\. Marele vizir era numit „pur t\ -torul poverii“. Dar marele vizir era doar un jongleur, un ames -tec de lingu[eal\, calcule [i ipocrizie. Sultanul era cel ce purtacu adev\rat povara, greutatea Islamului [i nevoile a [ase mili -oane de turci< [i greutatea asta n-avea s\-l p\r\seasc\ p=n\ lamoarte.

Dar aici, ;n lini[tea Haremului, avea un r\gaz. Aici ar -deau esen]e de lemn parfumat ;n c\minul ;nalt de aram\, lumi-na focului unduind asemenea reflexiei unei ape pe pere]ii pla -ca]i. Aici candele de argint niciodat\ stinse at=rnau de tavan,alung=nd pentru o vreme mirosul fetid de s=nge pe care ;l adu -se se cu el, ;n minte, din Rhodos. Aici nu erau viziri, nici c\ pe -te nii, nici protocol, nici responsabilit\]i. Aici era Gülbehar.

Suleiman auzi fo[net de stofe c=nd ea intr\ printre cor ti -nele de damasc roz din cap\tul ;nc\perii. O privi, sim]ind unamestec de eliberare, pl\cere [i dorin]\. P\rul ei blond, lung,era legat ;ntr-o singur\ coad\, la spate, iar str\lucirea focului ;icolora chipul ;n tonuri de ocru [i roz. Purta o c\ma[\ – un gom-lek – de m\tase azurie aproape transparent\, cu doi nasturi dediamant s\lt=nd ritmic la atingerea trupului ei ;n mers. Cum tre-sare lumina soarelui pe o ap\ nelini[tit\, g=ndi el. Haina ei eradin brocart albastru, bogat, de Bursa, iar [alvarii lungi ;i c\deauca o cascad\ alb\ p=n\ la glezne. Avea perle ;mpletite ;n p\r.

30 COLIN FALCONER

Gülbehar, Trandafir de Prim\var\, g=ndi el, c=t de bine]i-au spus.

Ea c\zu ;n genunchi [i atinse covorul cu fruntea.– Sala’am, St\p=n al vie]ii mele, Sultan al Sultanilor,

St\p=n al Lumii, Rege al Regilor.El se mi[c\ spre ea, ner\bd\tor. De c=te ori ;i spusese c\

nu e nevoie? Dar ea ;ntotdeauna ;l ;nt=mpina astfel, respect=ndritualul. Acum ;ns\ el nu dorea s\ i se reaminteasc\ cine este.Era un b\rbat ;ntors acas\, [i at=t.

– Vino aici.Ea aproape c\ alerg\ ultimii pa[i [i ;[i ;ngrop\ fa]a la

pieptul lui. El ;i sim]i umezeala lacrimilor [i parfumul de ia so -mie uscat\ al p\rului.

– C=nd pe minarete era steagul alb [i tu nu te ;ntorsese[i,m-am g=ndit c\ s-ar putea s\ nu te mai ;ntorci niciodat\. Mi-eat=t de fric\ f\r\ tine. Sunt at=t de multe [oapte. Se trase deo -parte [i ;l privi ;n ochi pentru prima dat\. N-ai fost r\nit, nu?

– Nici o cicatrice care s\ se vad\ vreodat\, zise Sulei man[i dintr-un anumit motiv se g=ndi la Piri Pa[a [i la cum or do -nase el execu]ia dasc\lului copil\riei sale. Dac\ nu era Ibrahimacolo…?

Poate c\ p=n\ la urm\ era un tiran, ca tat\l s\u. – Ce face Mustafa?– Doarme. I-ai lipsit, ad\ug\ ea, vorbe[te des de tine.Cred c\ abia m\ mai cunoa[te, ;[i spuse Suleiman.– Vreau s\-l v\d.Gülbehar ;l lu\ de m=n\ [i ;l conduse prin iatacuri spre

dormitorul prin]ului. Un sfe[nic ardea ;ntr-un col] al palatului,urm\rit atent de un paj cu turban. Un alt paj st\tea ;n umbr\, ;ncel\lalt col]. Dac\ b\iatul se ;ntorcea ;n somn, sfe[nicul erastins [i se aprindea cel\lalt, a[a ;nc=t lumina s\ nu-i cad\ directpe fa]\.

Suleiman se aplec\ spre pat. Mustafa avea p\rul blond,ca al mamei sale, [i aceea[i fa]\ frumoas\, senin\. Avea nou\ani, cre[tea bine, ;ndem=natic la aruncatul suli]ei, dibaci lamatematici [i harnic ;ntr-ale Coranului. Urm\torul sultan al Os -manl=ilor, reflect\ Suleiman. Bucur\-te de tinere]e c=t po]i. Ebine c\ umerii ;]i sunt deja puternici.

Era din nou uluit c\ are un fiu care ;i seam\n\ at=t de pu -]in, care nu seam\n\ deloc cu vreunul din turcii c\rora le va ficonduc\tor c=ndva. Dar fiecare so]ie de sultan era o sclav\ cre[ -

HAREM 31

tin\, deoarece Coranul spunea c\ nici un musulman nu poate fiv=ndut ca sclav. Deci fiecare sultan era fiul unei sclave, fiulunei cre[tine, chiar dac\ numit\ Protectoare a Marii Credin]e.:mp\r\]ia Domnului era ;ntr-adev\r una singur\.

– Este bine? ;ntreb\ Suleiman.– Devine mai ;nalt ;n fiecare zi. Vrea s\ fie ca tat\l s\u.Suleiman z=mbi ;n umbr\. Gülbehar, c=t de transparent\

e[ti! Deja mi-a cucerit favoarea. Teribil cum to]i fiii musulma -nilor ;nva]\ de mici s\-[i urasc\ tat\l. Dar din motive foarte ;n -temeiate.

Atinse fruntea lui Mustafa cu v=rful degetelor. B\iatuldor mea cu gura deschis\.

– Fii binecuv=ntat, fiule, [opti Suleiman. Mustafa mur -mu r\ ;n somn [i se r\suci ;n pat.

Suleiman se ;ntoarse spre Gülbehar. Silueta ei era clarcon turat\ de lumina sfe[nicului. Dorin]a era ca o explozie, ad=nc,;n stomac. Voia s-o aib\ acum, s\-[i lase s\m=n]a ;n ea, ca un[uvoi, ca un fluviu, [i apoi s\ suspine cu capul pe s=nul ei, caun copil. Dar asta nu se putea. :n schimb, spuse>

– Acum vom m=nca.Gülbehar aduse ea ;ns\[i m=ncarea, buc\]i mici de miel

g\ tite cu ierburi aromate, carne de pui fript\ la foc mic, vineteumplute cu orez. Apoi, smochine cu crem\ acri[oar\ [i [erbetrece, ;ntr-un pocal de aur. Paji t\cu]i ;i serveau ;n lini[te.

– Ce se mai aude prin Harem? ;ntreb\ Suleiman. :ntot-deauna ;l amuza s\ aud\ b=rfele femeilor. Era [i un barometrual puterii sultanului.

– Se vorbe[te despre tine ca despre un mare erou, ziseGül behar [i el pricepu c\ o parte din gloria lui devenise deja aei. C=nd a venit vestea c\ ai cucerit Rhodosul, s-a spus c\ veir\ m=ne ;n istorie ca un alt Fatih, un mare cuceritor. C\ e[ti des-tinat s\ fii cel mai mare dintre sultani.

– Pre]ul a fost mare…– Armata noastr\ se va reface repede.Ce [tia ea despre armate? se g=ndi iritat Suleiman. :n -

cerc\ din nou>– A fost o b\t\lie teribil\. Dac\ ar fi demne de urechile

unei femei, ]i-a[ putea povesti lucruri…Termin\ masa [i ;[i cufund\ degetele ;ntr-un bol de ar -

gint. Un paj ap\ru imediat, s\ i le [tearg\.– Nu trebuie s\ te mai g=nde[ti la asta.

32 COLIN FALCONER

– Ziua e u[or. Dar noaptea, ;n ;ntuneric, e greu s\ nu-]iaduci aminte.

A[tept\, dar ea nu-l ;ncuraj\ mai departe. Cum a[ puteas\-i spun? g=ndi el. Trebuie s\-i spun cuiva. Sau poate e doar;nc\ o povar\ pe care trebuie s-o duc singur. Privi la Gülbehar[i z=mbi. At=t de frumoas\. Ce minunat c\ Allah a l\sat pelume ace[ti ochi alba[tri. :[i l\s\ privirea s\ alunece ;n umbras=nilor ei, dincolo de c\ma[a de m\tase, [i se g=ndi c\ ar puteas\ simt\ c\ldura trupului ei chiar de dincolo de mas\. Dar ;noricare alt\ privin]\ era at=t de departe de ea.

– C=nd erai plecat, spuse Gülbehar, luam poeziile tale [ile citeam. :ntotdeauna m\ f\ceau s\ te simt aproape.

Dup\ at=ta timp ;n care sim]ise numai lucruri dure, bra]ultronului aurit, m=nerul sabiei, fr=ul de piele al calului, eraaproa pe o minune s\ ating\ ceva at=t de moale. Era ;nfometatdup\ a[a ceva. M=na lui se ;ntinse, apuc=nd s=nul de parc\ ar fivrut s\-l ia de tot, ca pe o comoar\ pre]ioas\< abia c=nd eagemu de durere ;[i d\du el seama, retr\g=ndu-[i m=na. Moli ciu -nea p=ntecului [i a coapselor ei! :i desf\cu picioarele, le sim]i;ncol\cindu-se ;n jurul [oldurilor sale [i ;nchise ochii de pl\ -cere. Dorea s-o cuprind\, s\ se piard\ ;n moliciune, ;n c\ldur\.Alung\ din minte imaginea ploii ;nghe]ate, a unei m=ini ;n -z\uate ;n\l]=ndu-se ca o ghear\ din noroi, a turnului Sf. Mi hailap\r=nd amenin]\tor dintre norii ;ntuneca]i. Era oare mirosuls=ngelui sau mirosul ;nfr=ngerii, acela care ;i provocase groazace ;nc\ ;l mai chinuia? Gülbehar ;i [optea la ureche vraja ei dul -ce, iar el o ;mbr\]i[\ [i, dintr-o mi[care lung\, gr\bit\, ;[i sim]ispasmul trupului, pl\cerea fierbinte, dulce, cuprinz=ndu-l, am\ -r\ ciunea [i dulcea]a ]=[nind am=ndou\ din el.

Ca un [uvoi, ca un fluviu.C=nd termin\ se g=ndi c\ pluteau am=ndoi ;ntr-un lac de

s\m=n]\. Imagini i se amestecau ;n minte, viitor [i trecut lao-lalt\. Gülbehar cu ;nc\ un fiu, [an]ul de ap\ plin de cadavre, se -curea c\l\ului sclipind ca un diamant deasupra capului lui PiriPa[a, chipul adormit al lui Mustafa c\p\t=nd brusc tr\s\turilelui [i apoi ale tat\lui lui, un monstru cu barba ud\ de s=ngem=nc=ndu-[i propriii copii. Gemu puternic< auzi [oapta lui Gül -behar susur=ndu-i ;n ureche. Piciorul [i bra]ul ei [erpuind ;n

HAREM 33

jurul lui, c\ldura dulce [i lipicioas\ cuprinz=ndu-i coapsa. Apoinimic.

C=nd se trezi, nu era dec=t lini[tea Haremului, ;ntuneri -cul nop]ii, sclavii la locurile lor la picioarele patului. O singur\lum=nare poleia ;ntunericul. Gülbehar era ;ntins\ l=ng\ el,aproa pe nemi[cat\, dormind lini[tit ca ;ntotdeauna. Suleimandeschise ochii [i privi ;n jur la umbrele ;ntunecate din ni[ele ;ncare Gülbehar ]inea manuscrisele poeziilor lui.

Acesta e Haremul meu, ;[i spuse, refugiul meu, interzisoric\rui alt b\rbat. Favorita mea, gözde a mea, doarme sub bra -]ul meu, purt=nd s\m=n]a mea proasp\t\< acestea sunt poeziilemele, fiecare purt=nd o parte secret\ din mine, ;nchis\ ;n limbabogat\ a per[ilor, g=ndurile mele cele mai intime [i mai elevate.Cu tot protocolul Haremului, am p\strat aceste ;nc\peri ca peun sanctuar.

De ce, atunci, m\ simt ;nc\ at=t de singur?

5

Hürrem [tiu c\ fusese sedus\ ;n momentul ;n care ;ncepus\ doreasc\ hammamul, baia de diminea]\. :n ]ara stepelor;mb\ierea nu era v\zut\ cu ochi buni, ba chiar provoca team\.Toat\ lumea [tia c\ sp\latul duce la r\ceal\, boal\ [i moarte.Iar na [i v=ntul erau du[mani permanen]i, iar luxul sau des f\ ta -rea erau imposibile.

Dar aici se insista ca fetele s\ fac\ baie de dou\ ori pe zi[i s\-[i rad\ fiecare fir de p\r de pe corp. La ;nceput, Hürremfusese ;ngrozit\< dar apoi observ\ c\ nu se ;mboln\vise, era celmult oarecum dezgustat\, nu at=t din cauza indecen]ei, c=tdatorit\ lenevirii. Nu-[i amintea c=nd ;ncepuse s\ g=ndeasc\altfel. Devenea mai moale, ;[i zise. Dac\ tat\l ei ar fi putut-ovedea acum, blestemat fie-i sufletul barbar! Ei bine, era ;nc\ ot\ t\roaic\. O s\-i demon-streze asta.

Erau trei ;nc\peri> camekan, sau camera pentru ;m br\ -care< sogukluk, sau camera pentru ;nc\lzire< [i cea mai mare,cea din mijloc, camera cu aburi sau hararet. Hürrem ;[i lep\d\iute ve[mintele, iar una dintre negrese – gediçli – ;i ;nm=n\ unprosop parfumat.

34 COLIN FALCONER

:nc\l]\ o pereche de papuci din lemn de trandafir [i intr\;n sogukluk, sim]ind prin pielea f\cut\ ca de g\in\ c\lduraaburilor. :n centrul camerei era un bazin mare, din marmur\,plin cu ap\ cald\, [i c=teva fete [edeau ;n jurul acestuia, lu=ndap\ ;n ni[te vase mici de aram\ [i turn=ndu-[i-o ;n cre[tet. Hür -rem li se al\tur\.

Privi ;n jur, pref\c=ndu-se preocupat\ de toaleta proprie.Niciodat\ nu ;nceta s\ fie uimit\ de marea varietate a trupurilor.P=n\ s\ vin\ aici nu-[i d\duse seama c\ lumea e at=t de mare [ifiin]ele omene[ti at=t de diferite. P\r, sf=rcuri, piele, ochi. At=tabog\]ie de forme [i culori. Erau gediçli cu c=rlion]i negri [i pie -le de mahon< fete grecoaice cu ochi ;ntuneca]i [i p\rul ;n mii debucle cre]e< cercheze cu p\r blond auriu [i sf=rcuri ca ni[teboboci de floare roz< egiptence cu profil lung, aristocratic [isf=rcuri de culoarea prunelor b\tute< persane cu p\rul de cu loa -rea nop]ii [i ochi ad=nci [i ;ntuneca]i ca ni[te f=nt=ni.

{i ce de forme! Pe c=nd ;[i golea din nou vasul cu ap\peste trup, pref\c=ndu-se absent\, se compar\ cu celelalte fete.Unele aveau s=ni mari, albi, br\zda]i de vini[oare albastre< ca aifemeilor ce al\pteaz\, g=ndi Hürrem, numai c\ p=ntecele le eramic [i plat. Altele aveau s=ni de forma lacrimei, unii abia ;m bo -boci]i< multe erau tinere, abia ie[ite din pubertate, cu s=ni tari,fermi, rotunzi, incredibil de ;ntin[i [i de netezi. Hürrem privi ;njos, la trupul ei sub]ire [i mic, ca de b\iat, [i se ;ntreb\ de ce-orfi ales-o pe ea pentru a[a ceva.

Ei bine, poate c\ nu-s a[a de frumoas\ ca aceste odalisce,;[i spuse ea. Dar am p\rul ro[u, ca blana vulpii. {i sunt deo po -triv\ de viclean\.

:[i lu\ prosopul [i trecu ;n hararet, lip\ind pe marmuraud\.

Era o scen\ ca de iad l\ptos. Aburul ;i ardea pl\m=nii [ise lipea de piele ca un voal fierbinte. Sim]ea sudoarea scur g=n -du-i-se pe piele ;n mii de pic\turi minuscule. Siluete ude semi[cau prin cea]\ aidoma unor spectre, lini[tea fiind spart\ doarde zgomotul unui papuc de lemn sc\pat pe marmur\, de clin -chetul vaselor de aram\ sau de plesc\itul vreunui trup ie[indsau intr=nd ;n ap\.

Lumina se strecura prin abur dinspre tavanul boltit< noriide abur [i pere]ii din marmur\ cu ;ncrusta]ii cenu[ii se pierdeau;ntr-un amestec nedefinit.

HAREM 35

Hürrem intr\ ;ntr-unul din bazinele fierbin]i [i ;nchiseochii, savur=nd senza]ia apei ;ndep\rt=nd sudoarea, plesc\-in -du-i pe umeri [i pe s=ni. :[i l\s\ capul pe spate, odihnindu-l pemarmur\< ;[i turn\ ap\ pe fa]\ [i apoi ;[i ;ndep\rt\ p\rul dinochi. Da, ;[i zise, este o senza]ie extraordinar\. :nainte de aveni aici trupul ;mi era acordat numai pentru supravie]uire, pen-tru mi[c\rile bru[te ale unui cal [i pentru a g\si puterea trebuin-cioas\ muncii. Acum, ace[ti eunuci, aceste Kiaya au trezit cevanou ;n mine.

Dar la ce bun? Toate aceste femei, ;nro[ite [i ;nmuiate defierbin]eala aburului [i a apei, cu carnea fr\m=ntat\ [i fr\gezit\prin masaje de c\tre gediçli, r\sf\]ate [i torc=nd ca ni[te pisici,aranjate [i dichisite ;n m\t\suri [i brocart – [i nici un b\rbatcare s\ le admire sau s\ le satisfac\. Totul era un mister, o ade-menire str\lucitoare mistic\, dar lipsit\ de sens.

Hürrem sim]i mi[care ;n ap\ [i deschise ochii. O fat\;nal t\, blond\, st\tea pe marginea bazinului la doar c=]iva pa[i,;n timp ce dou\ gediçli ;i turnau ap\ pe corp [i ;i masau g=tul [iumerii. Fata se l\sa ;n bra]ele lor, cu capul aruncat pe spate,p\rul aproape ating=nd marmura. :ntreaga imagine inspira sigu-ran]\ deplin\ [i m=ndrie re]inut\. Gülbehar!

Hürrem sim]i cum i se ;nro[esc obrajii. Ei bine, dac\ era;ntr-adev\r un mister, ea ;l cuno[tea. Sim]i un acces involuntarde invidie [i ur\, emo]ii pe care ;[i imagin\ c\ le ;mp\rt\[e[tecu toate celelalte femei din hammam. De ce tu? g=ndi. Din toa -te femeile astea, de ce tu? Sau este el at=t de u[or de vr\jit?

Gülbehar ;i sim]i privirea [i, pentru o clip\, ridic\ fruntea[i deschise ochii. Ace[tia p\reau incredibil de str\lucitori ;np=cla hammamului, ca dou\ safire ;ncrustate ;n ghea]\. Ce spu -nea oare chipul ei? M=nie? Curiozitate? Mil\?

Hürrem ;i ;ntoarse privirea o clip\, apoi se r\suci ;ncet [iie[i din baie, l\s=ndu-[i fundul la vedere o clip\ mai mult dec=tera strict necesar. Regret\ imediat gestul at=t de copil\resc.

N-are de ce s\-i fie mil\ de mine, g=ndi ea, s\lt=ndu-[iprosopul. Fric\, da. Dar nu mil\.

Disp\ru ;n cea]\, lip\itul papucilor ei ;mpr\[tiind lini[ -tea.

Coloane de marmur\ [i bol]i arcuite conduceau de lahararet la yeni kaplija, camerele laterale mai mici, pavate tot cudale de marmur\, unde gediçli se ;ngrijeau de odalisce, ma s=n -du-le trupul, examin=ndu-le minu]ios picioarele [i bra]ele, pu bi -

36 COLIN FALCONER

sul [i anusul, nasul [i urechile, asigur=ndu-se c\ nu exista niciurm\ de p\r. Hürrem renun]ase de mult s\ mai protesteze ;nfa]a acestei lipse de respect. Se l\s\ examinat\ [i acum, f\r\ ovorb\. Oricum nu putea evita asta.

Numele negresei era Muomi< o fat\ ursuz\ cu p\r cre] deculoarea c\rbunelui [i buze l\sate ;n jos, ;ntr-un fel de bot.Celelalte fete vorbeau despre ea ;n [oapt\. Se spunea c\ era vr\ -jitoare [i o evitau c=t puteau. Avea m=ini mari, osoase, care-]idislocau parc\ ;ncheieturile, [i multe fete ie[eau cu lacrimi ;nochi dup\ o [edin]\ de masaj cu Muomi. Dar Hürrem apreciatocmai asta. :i alunga leneveala din trup.

Hürrem se ;ntinse cu fa]a ;n jos pe marmura r\coroas\.– :ncearc\ s-o faci cum trebuie, zise ea. Vreau s\ m\

doa r\, de data asta.– Te-a durut [i data trecut\. Am crezut c\ vei pl=nge ca o

feti]\.– :]i dau doi asperi dac\ reu[e[ti s\ m\ faci s\ pl=ng.– N-ai doi asperi. Muomi ;ncepu masajul< m=inile ei ;i fr\m=ntar\ mu[chii

de pe g=t [i umeri p=n\ c=nd Hürrem crezu c-or s\-i sar\ ochiidin cap. :i veni s\ g=f=ie [i s\ icneasc\, dar se st\p=ni< trase aerad=nc ;n piept [i a[tept\.

– Se spune c\ e[ti vr\jitoare.– Cine spune?– Fetele.– Fetele! C=nd le aleg ca s\ le aduc\ aici le iau dup\ fru-

muse]e, nu dup\ minte.– E[ti vr\jitoare?M=inile negresei alunecau de-a lungul [irei spin\rii. De

parc\ ;ncercau s\ p\trund\ ;ntre oase [i s\ le desfac\. Hürrem;[i sim]i ochii umezi]i de lacrimi, a[a c\ ;[i ;ngrop\ fa]a ;npalme ca s\ [i-o ascund\.

– Ei bine, e[ti sau nu?– Dac\ eram vr\jitoare, de mult a[ fi sc\pat din locul

\sta.Muomi ;[i ap\s\ degetele ;n fesele fetei, c\ut=nd ;nchei-

etura dintre [old [i pelvis, ;n timp ce Hürrem ;[i mu[c\ m=inileca s\ nu-[i tr\deze durerea.

– Mu[chii t\i sunt tari ca ai unui b\iat, recunoscu Muo -mi, cam ;n sil\.

– Un pic mai tare, r\spunse Hürrem. Nu simt nimic.

HAREM 37

Muomi chicoti.– Nici acum? [i Hürrem gemu din toate puterile.

C=nd Meylissa intr\, o g\si pe Hürrem ;ntins\ pe spate,permi]=ndu-i negresei s\-[i exercite opera]ia de depilare. Sclava;i aplicase o past\ de cear\ [i var nestins [i acum smulgea, ex -per t\, firele mici de p\r cu muchia ascu]it\ a unei scoici. Hür -rem ;[i ;mpreunase m=inile sub cap [i o urm\rea. S=nii i se ridi-cau [i coborau ;n timp ce respira. Avea obrajii umezi.

– Te sim]i bine?– :i datorez doi asperi vr\jitoarei \steia, r\spunse Hür -

rem.– Pentru ce?– :[i dore[te slujba bostanjiului, zise Hürrem. De m=ine

va fi noul C\l\u-[ef al Sultanului.Muomi ;i dep\rtase picioarele [i acum ;i examina minu -

]ios perineul, c\ut=nd p\r.Meylissa se ;ntoarse cu spatele la negres\.– Ce rost au toate astea? ;ntreb\ ea. Muomi e singura c\ -

reia ;i pas\ dac\ ne radem sau nu. Sultanului n-o s\-i pese ni -ciodat\.

Hürrem z=mbi r\ut\cios.– Trebuie s\ fim preg\tite. Nu putem s\ pierdem ocazia

cea mare doar pentru un fir de p\r.Meylissa se rezem\ de marginea de marmur\ [i ;[i cobor;

vocea. :[i puse o m=n\ pe abdomenul suplu [i brun.– :n cur=nd o s\ se vad\!De ;ndat\ ce rosti vorbele, ochii i se umplur\ de lacrimi.Muomi ridic\ brusc capul.– Ce-i cu ea?– {i-a adus aminte cum ai frecat-o tu pe spate ultima

dat\, r\spunse Hürrem. Apuc\ bra]ul Meylissei, ;nfig=ndu-iad=nc unghiile ;n carne, p=n\ c=nd fata se str=mb\ [i vru s\ setrag\ ;napoi. Dar Hürrem nu-i d\du drumul.

– Nu aici!– Dar ce m\ fac?– E-n regul\. Am un plan.– Ce-ai de g=nd s\ faci?

38 COLIN FALCONER

– O s\ vezi. Muomi o s\ ne ajute [i ea. Z=mbi diabolic.Cele dou\ fete o privir\, uluite, dar Hürrem ;nchise ochii [i seabandon\ lumii moi a aburilor [i scoicii din m=na lui Muomi.

6

Timp de dou\ luni Kapi Aga tr\ise cea mai crunt\ groa -z\, punctat\ de a[tept\ri febrile [i clipe de pl\cere imens\. Eraun om cu o imagina]ie bogat\ [i-[i putea ;nchipui cam tot ce arp\]i dac\ i s-ar afla vreodat\ secretul. Dar nu mai putea da;napoi acum. Chiar dac\ un emisar al cerului i-ar fi dat azi oasigurare semnat\ ;n aur de Allah ;nsu[i c\ va fi prins, [i tot arfi venit ast\zi aici. Pl\cerea sexual\ – cu o femeie frumoas\ [i,;n plus, interzis\ – era numai un aspect. Era ;ns\ reg\sirea b\r -b\ ]iei pe care o crezuse pierdut\, redescoperirea poten]ei – ire -zistibil\ [i ireversibil\. Ar fi putut ;ndura orice moarte, acum,c\ murea ca un b\rbat.

Sau cel pu]in a[a credea.:n fiecare joi dup\-amiaz\, cu o or\ ;nainte de asfin]it, ea

trebuia s\ vin\ ;n gr\din\ ca s\-i citeasc\ Coranul. Pentru KapiAga, ;ntreaga s\pt\m=n\ se desf\[ura, ;n mod periculos, ;njurul acelei clipe de splendid\ confuzie, ;n care el putea s\ r\ su -ceasc\ din nou cheia ;n broasca ruginit\, spre a intra ;n gr\din\.De fiecare dat\ c=nd ;mpingea u[a se ;ntreba dac\ va da de easau de propriii solda]i cu iataganele scoase, ascu]ite ca briciul.Gr\dina devenise subiectul tuturor viselor, dar [i al co[ ma ru ri -lor sale. Nici chiar C\pitanul G\rzii Palatului [i P\zitorul Fe -mei lor n-avea nici o [ans\ dac\ ar fi fost descoperit.

U[a cu ram\ de metal se deschise sc=r]=ind – oh, Doam -ne milostive, r\suna ca o lovitur\ de tun ;n lini[tea Haremului!– [i el se strecur\ ;n gr\din\, ;ncuind-o la loc ;n urma sa. Privispre turnul de nord. Singurul loc de unde puteau fi v\zu]i erau;nc\perile din v=rf de tot – de acolo o v\zuse [i el prima dat\ peMeylissa –, iar u[ile la acele dou\ ;nc\peri le ;ncuiase el cum=na lui.

{i totu[i se sim]ea de parc\ to]i membrii Divanului ar fifost cu ochii pe el, ;n timp ce c\l\ii ascu]eau securile ce urmaus\-l h\cuiasc\.

HAREM 39

Gr\dina era ap\rat\ de ziduri ;nalte de piatr\, cu aleileflancate de coloane de marmur\ alb\ de Paros [i acoperite cubol]i de platani, chiparo[i [i s\lcii. Aici era mereu ;ntunecat,chiar dac\ deasupra copacilor se putea vedea soarele reflectatde minaretele moscheilor din Harem, ;nro[indu-le pe m\sur\ cecobora pe cerul ora[ului plin de praf.

Se uit\ ;n jur dup\ figura familiar\ a Meylissei aplecat\peste Coran pe o banc\ din spatele coloanelor, sau [ez=nd subramurile aplecate ale unei s\lcii< dar nu era nici urm\ de ea.Sin gurele sunete apar]ineau unei privighetori ciripind trist ;n ra -murile de deasupra capului lui.

Kapi Aga sim]i un amestec de dezam\gire [i spaim\inex plicabil\. De ce nu era aici?

– Nu vine ast\zi.Vocea venea din spate. Se r\suci ;napoi, ;ngrozit, tr\g=nd

instinctiv iataganul din teaca de piele.Fata ;[i ;ncruci[\ bra]ele [i r=se.Era una din fetele din Harem, f\r\ ;ndoial\, dar n-o recu -

no[tea. De ce-ar fi recunoscut-o? Erau at=t de multe. Era ;nalt\[i sub]ire, cu p\rul auriu-ro[cat [i cu ochii verzi. Purta un caftangalben de bumbac [i o hain\ de brocart auriu, iar pe cap o toc\mic\, verde. O singur\ perl\ str\lucea legat\ ;n ciucurele toc\i.Dup\ ve[minte p\rea a nu fi de prea mult timp ;n Harem [i niciprea departe n-avusese c=nd ajunge.

Kapi Aga tremura. M=inile, genunchii, ;ntreg trupul ;itremura. Oh, Doamne Atotputernic!

– Cine e[ti tu?– Meylissa nu vine azi.– Unde e ea?– Aici, ;n Harem. Unde e p\zit\ de atingerea b\rba]ilor.– De ce r=zi?– E[ti la fel de alb ca turbanul ce-l ai pe cap. Ce ai? Nu

sunt unul din ienicerii sultanului. Nici m\car n-am sabie. De ce]i-e fric\? Sunt doar o biat\ fat\, o cus\-toreas\. Suntne;narmat\. N-am nici m\car acul la mine.

Kapi Aga ;ncerc\ s\-[i revin\.– Cu cine crezi c\ vorbe[ti? O s\ te trimit la r\coare…F\cu un pas ;nainte [i o apuc\ de bra], lipindu-i muchia

sabiei de fa]\, ca s-o sperie. Dar Hürrem ;i r\spunse cu un z=m -bet. Lui i se t\ie r\suflarea c=nd ;i sim]i degetele pip\indu-i vin-trele.

40 COLIN FALCONER

– Meylissa zice c\ astea ;nc\ mai merg. Eu sunt o simpl\cus\toreas\, dar parc\ nu a[a trebuia s\ fie.

– Ce vrei s\ spui?– Meylissa o s\ fac\ un copil.Kapi Aga se d\du ;napoi, de parc\ tocmai ar fi aflat c\ a

atins o ciumat\. Ea ;i urm\ri transformarea uimitoare a fe]ei.Fa]a ;i deveni tic\loas\, p\m=ntie, ca de cadavru. Sabia ;i sc\p\din m=n\ [i z\ng\ni, c\z=nd pe marmur\.

Cretinul! g=ndi ea. O s\ atrag\ g\rzile! Chiar nu se poatecontrola? Pentru o clip\ crezu c\ o s\-l vad\ lu=nd-o la fug\.

– Nu… nu se poate, ;ng=n\ el.– A[a credea [i ea. :mi imaginez c\ nici tu nu ]i-ai ;nchi -

puit altfel.– Cine e[ti tu? {i ce vrei?– Sunt prietena Meylissei. Hürrem se uit\ dup\ sabia ce

z\cea pe jos. Ridic-o, spuse ea, doar ca s\-[i verifice victoria.El se aplec\ s\ fac\ ce i se spusese.– Ce vrei? repet\ apoi.– Vreau s\ te ajut.– Acum mi-aduc aminte, spuse el. E[ti fata din Rusia.

Te-am adus din ]inutul t\tarilor.Ea ;l privi amuzat\< fiecare ;ntrebare, fiecare calcul min -

tal se vedea pe fa]a lui la fel de clar ca o pagin\ din Coran.– Cine mai [tie? spuse el, ;n final.– Ar fi bine s\ ne azv=rli pe am=ndou\ ;n Bosfor, noap -

tea, [i s\ termini cu toat\ t\r\[enia. La asta te g=nde[ti, nu? Deaceea am mai spus cuiva. Cuiva al c\rui nume nu-l vei [ti nicio-dat\.

Buzele ;i c\zur\ a dezam\gire [i dezgust, c=nd orice calede sc\pare se ;nchisese pentru el.

– Te [tiu. Kiaya ;]i zice „obr\znic\tur\ mic\“.– Pe bun\ dreptate.– V\d. :[i b\g\ sabia ;n teac\, cu un gest hot\r=t. Deci

vrei s\ m\ aju]i?– Poate c\ n-ai nevoie de ajutorul meu. Poate o vei lua de

nevast\ [i ve]i ;ntemeia o familie!– Nu-]i bate joc de mine! [uier\ Kapi Aga.– Am crezut c\ vei fi ;nc=ntat s\ afli c\ cel pu]in unul din

alea ;nc\ func]ioneaz\ cum trebuie.El se apropie de ea, furios, apoi se st\p=ni.– De unde [tiu c\ e adev\rat?

HAREM 41

– Nu [tii. S-ar putea s\ [tii abia dup\ ce e prea t=rziu.:ntr-o noapte sultanul ;]i va ordona s-o arunci pe Meylissa ;nBosfor. {i atunci ea o s\-]i dea doi saci. Unul pentru ea, unulpentru tine.

Kapi Aga se cutremur\.– Ce vrei?– O s\ te scap eu de asta. Definitiv.– S\ m\ scapi?– Definitiv.– Ce vrei s\ spui?– Vreau s\ spun c\ [tiu o cale de a sc\pa de problem\. :n

schimb, tu vei face ceva ce ;]i st\ ;n putere, mie nu.– O slujb\ mai bun\? Un loc ;n suita lui Valide? Haine?

Bani?– M\ mir\ ce pu]in ;]i pre]uie[ti via]a.Kapi Aga se uit\ disperat spre ferestrele turnului de nord,

ca [i c=nd s-ar fi a[teptat ca ;nsu[i sultanul s\ se uite la el deacolo. Soarele era foarte jos acum, iar minaretele erau ro[ii cas=ngele.

– Atunci ce?– Vreau s\ m\ duci ;n patul sultanului.– Imposibil.– Ba nu, e posibil. La fel cum, dac\ sultanul afl\ ce-ai f\ -

cut, e posibil s\ te at=rne ;ntr-un [treang p=n\ te ;nnegre[tesoarele. Doar [tii pedeapsa.

Kapi Aga se ;nclin\ pe spate, de parc\ ar fi fost p\lmuit.Ochii ;i erau albi [i l\rgi]i de uimire.

– Sultanul nu se culc\ cu nimeni ;n afar\ de Gülbehar,[tii bine! Ceea ce ceri nu este ;n puterea mea!

Pentru prima dat\, z=mbetul batjocoritor disp\ru de pebu zele fetei.

– Atunci, savureaz\-]i moartea. Cred c\ g=dele are des tu -l\ imagina]ie ca s\-]i acorde suficient timp [i desf\tare.

{i plec\. Umbrele asfin]itului umplur\ gr\dina, iar KapiAga r\mase ]intuit de groaz\, urm\rindu-le ;naintarea.

42 COLIN FALCONER

7

Haremul d\inuia ;nc\ din vremurile c=nd turcii osmanl=inu erau dec=t ni[te c\l\re]i nomazi, care tr\iau ;n c=mpiile s\l -ba tice ale Anatoliei [i Azerbaidjanului. Ideea a fost ;mprumu-tat\ de la per[i, ca o compensa]ie pentru r\zboinicii obliga]i s\stea departe de trib vreme ;ndelungat\. C=nd otomanii renun ]a -ser\ la stilul de via]\ nomad\, stabilindu-[i capitala ;nt=i laBursa, apoi la Constantinopol – numit acum Istanbul –, Ha re -mul de venise o institu]ie ;n sine, cu o ierarhie, un protocol [i ocon du cere proprii.

Haremul nu era condus de sultan, ci de mama sultanului– Sultana Valide – care era la fel de ;nl\n]uit\ de legile Hare -mu lui ca oricare dintre fete. Ea guverna aceast\ comunitate izo-lat\ compus\ din eunuci [i virgine, ajutat\ de Kapi Aga, Eu nu -cul-[ef Alb, care era at=t Conduc\torul G\rzii, c=t [i interme -dia rul dintre Valide [i ;nsu[i sultanul.

C=nd o fat\ nou\ sosea ;n Harem primea un loc ;ntr-unuldin multele compartimente, pe l=ng\ Maestra de Mantii, sauBuc\t\reasa-[ef\, sau ;n buc\t\rii. Putea apoi s\ urce ;n rangp=n\ la o pozi]ie de o oarecare importan]\ ;n administra]iaHaremului prin propriile merite, dar unicul mod ;n care puteaspera s\ cucereasc\ adev\rata putere era de a deveni gözde –„;n ochi“ –, cu alte cuvinte dac\ reu[ea s\ atrag\ privirea sul-tanului ;nsu[i.

Dac\ el o lua ;n patul lui, atunci ea devenea iqbal [i pu -tea primi iatacuri [i bani numai pentru ea. Putea petrece o noap -te cu St\p=nul Vie]ii sau o sut\ de nop]i. Dar toate astea nu va -lo rau nimic dec=t dac\ ;i f\cea un fiu, devenind astfel una dincad=nele sale. Existau cel mult patru cad=ne, niciodat\ maimul te< dup\ aceea se apela la serviciile unui felcer, specializat;n avorturi. Aceste patru cad=ne r\m=neau apoi ;n a[teptare,sim]ind suflul puterii, [tiind c\ ;ntr-o zi una din ele va devenimama urm\torului sultan al Islamului.

Suleiman rupsese ;ns\ tradi]ia. De[i se apropia de-acumde treizeci de ani, ;nc\ mai avea o singur\ cad=n\, Gülbehar, [iun singur fiu. Era un fir prea sub]ire de care at=rna acum spi]aat=t de agitat\ a dinastiei Osmanl=ilor, iar mama lui Suleiman

HAREM 43

era tot timpul nelini[tit\ din cauza acestei neglijen]e a fiuluis\u.

Sultana Hafise, Sultana Valide, era din Georgia [i aveap\r lung [i lucios. Ar\ta impozant\ [i falnic\, st=nd la curte ;nbolta imens\ [i r\sun\toare din onyx str\lucitor [i marmur\stria t\, care-i servea drept sal\ de consiliu. O raz\ difuz\ de lu -min\ galben\ se ab\tea prin cupola de sticl\ aflat\ mult dea-supra, f\c=nd s\ fulgere sideful [i granatele a[ezate ;n form\ defloare ;n p\rul ei. :ntreaga ei ;nf\]i[are era imperial\, cu ex cep -]ia fe]ei care avea expresia bl=nd\ [i ochii posomor=]i. Ceea ceera primejdios.

– Ai vrut s\ m\ vezi? ;ntreb\ ea.Kapi Aga ;[i linse buzele, sim]indu-se brusc transparent

ca borangicul. :[i repetase discursul p=n\ noaptea t=rziu, daracum nu-[i mai amintea nimic, era cuprins de o panic\ brusc\,buim\citoare.

– Coroan\ a Capetelor Acoperite… murmur\ el, adre s=n -du-i-se cu titlul oficial.

– Ce-i cu tine? Nu te sim]i bine?– O r\ceal\ u[oar\…– O vizit\ la felcer, poate?– Voi face cum spune :n\l]imea voastr\. „Pe Allah, hai

odat\!“– Ceva te fr\m=nt\.El d\du din cap. Fr\m=nt\! :[i petrecuse aproape toat\

diminea]a g=ndindu-se la un pumnal ;n propria beregat\.– Am auzit vorbe de nelini[te printre unele dintre fete.Valide se ;ncrunt\.– Oh! {i care e cauza acestei… nelini[ti?– Unele dintre ele… sunt pu]in… geloase.– Fetele din Harem sunt ;ntotdeauna geloase pe ceva.– Treaba a ajuns pu]in mai serioas\ dec=t de obicei.Valide ;l privi st\ruitor, iar Kapi Aga avu sentimentul

st=njenitor c\ ;ncerca s\ vad\ dincolo de ochii lui, ca un str\inscrut=nd o camer\ ;ntunecat\.

– Continu\, spuse ea, ;n sf=r[it.– E vorba de Gülbehar. E iubit\ de toat\ lumea, desi -

gur…– Afar\ de mine, rosti Valide, sec.Ei bine, contam pe asta, g=ndi Kapi Aga.

44 COLIN FALCONER

– … dar unele fete cred c\ nu e drept ca sultanul s\ leignore ;n felul \sta. Unele din ele devin de nest\p=nit.

– Asta e treaba ta [i a celui ce este Kislar Aghasi, desi -gur. S\ le st\p=ni]i.

– Dac\ a[ putea m\car s\ le spun ceva… s\ le ;ncurajez.Valide z=mbi, lovindu-[i u[or obrazul cu ar\t\torul ;m po -

dobit.– {i ce-ai vrea s\ le spui?– C\ poate sultanul le va acorda aten]ie ;ntr-o zi?– Cine poate spune? Sur=sul b\tr=nei disp\ru. Aga [tia c\

atinsese aici o coard\ sensibil\. Dac\ exista cineva cu adev\ratne fericit din cauza ata[amentului exclusiv al lui Suleiman pen-tru Gülbehar, aceea era mama sa.

– Toate r=vnesc la ocazia de a-l servi pe St\p=nul Vie]ii.– Desigur!{i fusese c=ndva o femeie de Harem, ;nainte ca Selim

s\-[i fi aruncat batista pe um\rul ei. Trecuse mult timp, dar nuuitase.

– E vreuna dintre ele de talia lui Gülbehar?– Toate se cred ;n stare, spuse Kapi Aga, cu un z=mbet

abia schi]at. De obicei, ;[i permitea multe asemenea mici glume;ntr-o audien]\. Dar azi ;i va fi greu s\ se relaxeze.

Valide ;[i mut\ privirea spre fereastra deschis\, dincolode cupolele str\lucitoare ale Haremului. Cioc\ni ;n mas\ cu de -getele m=inii drepte, ca atunci c=nd socotea ceva ;n minte.

– :i voi vorbi St\p=nului Vie]ii, spuse. :]i mul]umesc c\ai adus acest subiect ;n aten]ia mea.

Kapi Aga ar fi vrut s\ strige> A[teapt\, ;nc\ n-am spustotul! Dar ;n loc de asta se ;nclin\ [i se retr\gea spre u[\.

– :nc\ ceva.– Da, :n\l]imea Voastr\?– Ai cumva ;n vedere o anumit\ fat\?Kapi Aga z=mbi.– Da, :n\l]imea Voastr\.Valide d\du din cap.– Cum o cheam\?– Hürrem. O cheam\ Hürrem.

HAREM 45

8

Coranul spune> „Virtutea este la picioarele mamei.“ Dec=te ori Suleiman venea la Eski Sarai, obiceiul [i Allah ;i po -run ceau s\-[i viziteze mama ;nt=i. Suleiman apreciase ;ntot-deauna compania mamei sale a[a ;nc=t aceasta era o cerin]\ apro tocolului dintre cele mai u[oare.

:n acea diminea]\ b\tea v=ntul din sud, primul v=nt deprim\var\. Sultana Hafise st\tea pe divanul de pe teras\, ;ntr-uncaftan de brocart ;nflorat, soarele sclipind ;n puzderia de perle[i granate din p\rul ei. Suleiman z=mbi, maic\-sa p\rea s\ ]in\mai mult la nimicurile astea dec=t la adev\ratele pietre pre ]ioa -se. Era o frivolitate simpatic\.

– Mam\…Suleiman ;i s\rut\ m=na [i [i-o duse la frunte. Se a[ez\

pe divan l=ng\ ea, continu=nd s\-i ]in\ m=na. Una din slujnicese gr\bi s\ aduc\ [erbet [i ap\ de trandafiri.

– E[ti bine?– Resimt r\ceala mai tare dec=t pe timpuri. La v=rsta

mea t=nje[ti dup\ prim\var\.– Nu e[ti at=t de ;n v=rst\.– Sunt bunic\, r\spunse ea. Sau cel pu]in, am un nepot.

Cred c\-i acela[i lucru.Suleiman ;[i d\du capul pe spate [i r=se.– Mam\, e[ti a[a de direct\!– M\ ;ntristeaz\ u[urin]a cu care tratezi temerile unei

femei b\tr=ne.– Tu nu e[ti o femeie b\tr=n\. Nici vorb\.Hafise ;[i retrase m=na [i alese o smochin\ din vasul cu

fructe aflat ;n fa]a ei.– {i ce se aude cu cuceritorul Rhodosului, spuse ea [i ;n

vo cea ei se sim]ea o m=ndrie neascuns\. Unde vrea Divanul s\love[ti acum?

– Anul \sta nu vei auzi strig\te de lupt\. Toatec\peteniile mele ;[i ling ;nc\ r\nile c\p\tate ;n Rhodos. Va maitrece un timp p=n\ vor fi ;n stare s\-[i scoat\ ghearele din nou.

– Dar tu?Ce rost ar fi avut s\ se prefac\ – fa]\ de ea? Suleiman se

g=ndi un timp.

46 COLIN FALCONER

– G=ndul la alt\ campanie ;mi ;mboln\ve[te sufletul.– Un sultan care nu poart\ steagul lui Mahomed ;n b\ t\ -

lie s-ar putea s\ nu mai r\m=n\ mult\ vreme sultan.– Nu e nevoie s\-mi aminte[ti care-mi e datoria. N-a[

putea-o uita niciodat\. Dar pentru anul \sta am avut parte desuficient r\zboi.

Hafise alese cu grij\ o alt\ smochin\, c\ut=ndu-[i ;ntretimp cuvintele cele mai potrivite.

– Datoria unui sultan nu se afl\ numai pe c=mpul de lup -t\.

Suleiman oft\. Primele ei cuvinte din diminea]a asta ar fitrebuit s\-l avertizeze. Aveau s\ vorbeasc\ iar despre Gülbehar.

– Casa Osmanl=ilor are un mo[tenitor, spuse el.– {i dac\ se ;mboln\ve[te? Un sultan ar trebui s\ aib\

mul]i fii.– Ca s\ se omoare ;ntre ei c=nd eu nu voi mai fi? Sulei -

man se g=ndi la tat\l s\u, Selim – Yavuz Selim, cel Groaznic,cum fusese numit. :[i detronase propriul tat\, pe Baiazid alII-lea, cu ajutorul ienicerilor, [i apoi ;[i omor=se cei doi fra]i [iopt nepo]i, pentru ca domnia s\ nu-i fie periclitat\. Erau chiarzvonuri c\ l-ar fi otr\vit pe Baiazid pe drumul c\tre exil, pentruca lovitura s\ nu poat\ fi niciodat\ ;ntoars\. Nici Suleiman n-a -vusese lini[te p=n\ c=nd trupul stors [i chinuit de dureri al luiSelim nu se sf=r[ise de pe urma unui cancer la stomac, pe dru-mul spre Adrianopol.

– Ai o datorie.– Am multe datorii.– {i n-ar trebui s\ neglijezi nici una.Suleiman o privi lung. Avea dreptate, desigur. Ea fusese

con[tiin]a lui toat\ via]a. Ea, nu Selim, ;l ;nv\]ase c\ datoria st\deasupra tuturor celorlalte. Selim iubise puterea [i v\rsarea des=nge doar de dragul lor.

– Gülbehar m\ face fericit.– {i e foarte bine. Dar noi nu vorbim de fericire. Vorbim

de mo[tenitorii dinastiei Osmanl=ilor.Suleiman se ;ntoarse [i admir\ panorama minaretelor [i

cupolelor care marcau ici-colo ;nghesuiala de case de lemn ag\ -]ate pe deal, deasupra Cornului de Aur. Otomanii str\b\tuser\cale lung\ de la corturile b\tute de v=nt din c=mpiile Anatoliei.Din cine [tie ce motive, ;[i aminti ultimele cuvinte ale tat\luis\u c\tre el, ;nainte de a-l trimite la Manisa, ca guvernator>

HAREM 47

„C=nd turcul coboar\ din [a ca s\ [ad\ pe un covor, devine ni -mic – nimic.“

Dar atunci tat\l s\u era un barbar.– :n acest moment dinastia Osmanl=ilor are numai dou\

inimi care bat, spuse Hafise. Nu este de ajuns.– Ce ;mi sugerezi s\ fac?– Nu vreau s\ renun]i la Gülbehar. Doar e normal s\ ai o

favorit\. Dar sunt multe fete ;n Harem. Unele din ele sunt chiarpl\cute ochiului.

– Deci ar trebui s\ fac pe taurul pentru gloria dinastieiOs manl=ilor.

– Ur=t spus, mai ales ;n fa]a unei femei b\tr=ne, ;ns\ da,este exact ce ar trebui s\ faci. Poate c\ ar fi altfel dac\ Gülbehar]i-ar fi d\ruit mai mul]i fii. Doar ]i-a fost cad=n\ timp de nou\ani…

– Ea m\ satisface.– {i alt\ femeie n-ar putea?– M\ simt bine cu Gülbehar.– Nu trebuie s\ te sim]i bine cu celelalte fete. Doar de un

fiu e nevoie.Suleiman se ridic\ brusc. Observase c\ Fatim, una din

sluj nicele mamei sale, ;l privea ru[inoas\ pe sub genele fardate.Sim]i un val de ciud\ pe ea [i pe sine ;nsu[i. {i totu[i ce era cuel? De ce ;i venea a[a de greu s\ fac\ ce-i cerea mama sa? Pro -ba bil c\ e mica mea revolt\ ;mpotriva poverii, ;[i spuse, mo dul;n care pot demonstra c\ sunt altfel dec=t bestiile dinaintea mea.Aceste femei cochete [i fl\m=nde ;l f\ceau s\ se simt\ meschin[i dec\zut.

Fata v\zu m=nia din ochii lui [i ;[i cobor; privirea, ro[ie[i ;ncurcat\.

– Voi face ce-mi ceri, spuse el [i ;i s\rut\ m=na. Le voilua pe r=nd, una c=te una, dac\ asta vrei, g=ndi el amar. Voiumple palatul de leag\ne. {i poate dup\ aceea m\ vei l\sa ;npace cu Gülbehar.

Kiaya smulse fa]a de pern\ din m=inile Meylissei [i oarun c\ pe jos. C\lc\ pe ea ca un copil.

– Ce-i asta? O faci dinadins, ca s\ m\ provoci?Meylissa scutur\ din cap, am\r=t\, suspin=nd, incapabil\

s\ r\spund\.

48 COLIN FALCONER

– Uit\-te la asta! N-a[ da a[a ceva nici unui ]\ran, dar-mite lui Valide!

– :mi pare r\u… suspin\ Meylissa.– Ce-i cu tine, fato? Ultimele s\pt\m=ni ai fost groaz ni -

c\! Ca s\-[i sublinieze spusele, Kiaya o plesni tare peste ure-che. Hohotele fetei o ;nt\r=tar\, a[a c\ o mai lovi o dat\.

Hürrem privea cu dispre] capitularea Meylissei, dar celpu]in asta ;i d\dea prilejul unei confrunt\ri cu Kiaya. Se scul\de la masa de lucru [i smulse fa]a de pern\ de sub piciorulKiayei.

– Nu e a[a de r\u. Pot s\ repar totul foarte u[or.Kiaya se ;ntoarse spre ea.– A, mica obr\znic\tur\ ro[cat\! Nu po]i sta la locul t\u,

sau ce?– Las-o ;n pace, nu se simte bine.– Atunci poate c-ar trebui s-o trimitem la infirmerie. Iar

dac\ tu e[ti a[a de m\iastr\ la cusut, o s\ po]i face [i treaba eipe deasupra.

Hürrem ;i arunc\ bucata de material ;n fa]\.– Ba f\-o tu, scorpie b\tr=n\!Kiaya o p\lmui peste obraz. Hürrem se d\du un pas ;na -

poi, dup\ care m=na ei ]=[ni ;nainte ca un [arpe deranjat dinsomn. Pocnetul palmei fu urmat de o lini[te des\v=r[it\. Parc\cineva tocmai desc\rcase o archebuz\ ;n ;nc\pere. Kiaya se cl\ -tin\, n\ucit\. :ncet, fa]a i se destinse ;ntr-un z=mbet triumf\tor.

– Pentru asta te-a[teapt\ st=lpul, [uier\ ea. Kapi Aga ;]iva jupui cu biciul carnea de pe t\lpi. Acum e prim\var\. Dac\ai noroc, s-ar putea s\ po]i p\[i din nou la iarn\. Te ;nv\] eumin te s\ m\ love[ti pe mine!

Doi str\jeri negri ap\rur\ ;n u[\. Kiaya r=nji spre Hür -rem, triumf\toare. Dar, ;nainte de a mai apuca s\ spun\ ceva,una din g\rzi p\[i ;n\untru [i o apuc\ pe Hürrem de bra].

– Tu trebuie s\ vii cu noi, spuse el, cu o voce sub]ire, tre -murat\. Ia-]i [i lucrul cu tine.

Hürrem ezit\, nevenindu-i s\ cread\ ce f\cuse, uluit\ deapari]ia g\rzii. Ce se ;nt=mpla? :[i lu\ acele [i bucata mic\ dem\tase din care f\cea o batist\ brodat\.

Kiaya se holb\ la ei.– Unde o duce]i?– Kapi Aga ne-a poruncit, zise omul, conduc=nd-o pe

Hür rem spre u[\.

HAREM 49

– Trebuie pus\ la st=lp! ]ip\ Kiaya, dar f\r\ convingere,doar cu tulburare ;n glas.

Hürrem se l\s\ ;n voia g\rzilor ce se gr\beau pe coridor.Cuvintele „Kapi Aga“ o lini[tiser\. Nu va fi vorba de nici unst=lp. Sim]i pe loc c\ cele mai importante clipe din via]a ei eraufoarte aproape.

9

Curtea era pavat\ cu dale ;n form\ de migdal\, ;nconju-rat\ de ziduri ;nalte, sumbre [i dominat\ de un havuz de mar-mur\ ornamental\. Ferestre d\deau spre curte din toate p\r]ile[i Hürrem avea senza]ia c\ este urm\rit\ de peste tot.

Deodat\ ;n]elese unde se afla. Era ;n curtea Sultanei Vali -de. Acestea erau iatacurile ei.

G\rzile o gr\bir\ ;nspre mijlocul cur]ii, apoi ;i d\dur\dru mul.

– Kapi Aga porunce[te s\ a[tep]i aici. {i vezi, c=nt\, spu -se unul dintre str\jeri.

– De ce? Ce se ;nt=mpl\?Dar oamenii f\cuser\ ce li se ordonase, iar acum se ;n tor -

se ser\ [i se ;ndep\rtau, cu iataganele ;n form\ de secer\ z\n g\ -nindu-le la br=u. Hürrem ;i urm\ri cum plecau. Ce se ;nt=mpla?A[tept\ minute lungi, dar nu veni nimeni. Apa susura ;n ha vu -zul de marmur\, adormitoare, molcom\. Probabil, ;[i spusep=n\ la urm\, Kapi Aga a aranjat o ;ntrevedere cu ;ns\[i Sul -tana Hafise.

Dar dac\ era a[a, atunci de ce g\rzile au l\sat-o aici, ;ncurte? {i de ce au insistat s\-[i ia lucrul cu ea? {i ce-au mai zis!„Kapi Aga porunce[te s\ a[tep]i aici< [i vezi de c=nt\.“

Kapi Aga ;i ordona s\ rup\ lini[tea sacr\ a Haremului.De ce?

Ridic\ din um\r [i apoi ;[i c\ut\ un loc r\coros la umbraf=nt=nii [i se a[ez\ ;ncruci[=ndu-[i picioarele dedesubt, ;n stilulmusulman< ;[i ;ntinse batista ;n poal\. Lu\ acul [i ;ncepu s\brodeze< inima ;i b\tea s\lbatic ;n piept [i pentru prima dat\ ;nvia]\ sim]i c\ ;i vine greu s\ c=nte. Se sfor]\ s\ murmure unc=ntec de dragoste ;nv\]at de la mama ei, despre un b\iat al c\ -

50 COLIN FALCONER

rui cal c\zuse ;n z\pad\, prinz=ndu-l sub el< murind ;ncet ;n ste -pa ;nghe]at\, el ;i spunea v=ntului c=t de mult iube[te o anumefat\ [i cum nu a avut niciodat\ curajul s\-i spun\. A[a c\ ;icerea v=ntului s\-[i poarte vorbele peste c=mpie, pentru ca eas\-[i aminteasc\ de el. Era un c=ntecel prostu], sentimental,g=n di Hürrem, dar melodia ;i pl\cuse ;ntotdeauna [i p=n\ laurm\ versurile ;ncepur\ s\ vin\ de la sine, [uvoi.

Dup\ o vreme ajunse at=t de absorbit\ ;nc=t uit\ de tea -m\ [i nici m\car nu observ\ persoana ;nalt\, cu turban alb, p=n\c=nd umbra ei nu ;i c\zu ;n poal\.

– Prima lege a Haremului este lini[tea.Tres\ri [i privi ;n sus, dar b\rbatul avea soarele ;n spate

[i ea trebui s\-[i apere ochii de lumina prea tare. Nu vorbea caun eunuc, iar fa]a nu ;i era neagr\. Nu exista dec=t un singurb\r bat liber s\ umble ne;ngr\dit pe aici.

Era nervoas\ c\ fusese luat\ pe nepreg\tite.– Atunci poate c-ar trebui s\ t\iem limbile privighetori -

lor, se auzi ea rostind. {i albinele, trebuie s\ facem [i cu eleceva. Pe vremea asta b=z=itul lor ne;ncetat e destul ca s\ ;nne -bu neasc\ pe oricine.

El p\ru surprins de r\spunsul ei. Pentru o clip\, se uitar\unul la cel\lalt. Hürrem ;[i aminti brusc c\ prima ei mi[care arfi trebuit s\ fie cobor=rea frun]ii ;n p\m=nt [i luarea unei atitu-dini ascult\toare. :[i puse broderia jos [i ;[i mut\ greutatea pege nunchi. Atinse cu fruntea pavajul de piatr\ fierbinte, d=ndu-[iseama c\, probabil, era prea t=rziu. :n]elese c\ ar fi trebuit s\-[icea r\ scuze [i pentru tulburarea lini[tii. Ei bine, acum nu maiare ce face. El a vorbit [i eu i-am r\spuns.

Deodat\, deveni con[tient\ de prezen]a lui Kistar Aghasi,{eful Eunucilor Negri, st=nd ;n spatele lui Suleiman, cu fa]a;m brobonat\ de transpira]ie, f\c=ndu-[i v=nt cu o batist\ de m\ -tase. Ar\ta de parc\ era gata s\ le[ine.

– {tii cine sunt? o ;ntreb\ Suleiman.– Da, St\p=ne. De[i am fost cam ;nceat\ p=n\ s\ ;n]eleg.Privi pe furi[ ;n sus, observ=nd str\lucirea din]ilor albi.

Poa te c\ sur=dea.– Ce c=ntai adineauri?– Un c=ntec ;nv\]at de la mama, St\p=ne. Un c=ntec de

dragoste. Despre un b\iat prost care [i-a l\sat calul s\ cad\ pes -te el.

– El ;i c=nt\ calului?

HAREM 51

Pe Allah, r=dea de ea!– Nu cred. :ndr\znesc s\ cred c\ multe din farmecele ca -

lu lui se cam duseser\.:l auzi r=z=nd. Apoi fu lini[te, [i ea ;i sim]i ochii pironi]i

asupra ei.– Cum te cheam\?– Mi se spune Hürrem, St\p=ne.– Hürrem? „Cea care r=de“? Cine ]i-a dat numele \sta?– Oamenii care m-au adus aici. Din cauz\ c\ nu-mi pu -

teau pronun]a numele. De[i cred c\ nu erau destul de iste]i cas\-[i pronun]e nici propriile nume.

El r=se din nou.– De unde e[ti, Hürrem?Ea privi iar\[i ;n sus. Clipa pentru care riscase at=t de

mult – [i ;n minte nu avea dec=t durerea din genunchi! C=t aveade g=nd s-o mai ]in\ pe pietrele astea?

– Sunt t\t\roaic\, r\spunse. Din Crimeea.– To]i t\tarii au p\rul de culoarea asta uimitoare?– Nu, St\p=ne. :n tot tribul meu eram singura ;nsemnat\

ast fel.– :nsemnat\? E de-a dreptul frumos!Ea ;i sim]i degetele apuc=ndu-i o cosi]\ [i m=ng=ind-o,

ca [i c=nd ar fi ;ncercat calitatea [i rezisten]a unui material.– Este ca aurul lustruit. Nu-i a[a, Ali?Kislar Aghasi murmur\ aprobator. Mincinosul! g=ndi

Hür rem. Mi-ai vorbit o singur\ dat\ [i atunci doar ca s\ m\ facimorcov scof=lcit.

– Ridic\-te, Hürrem.F\cu ce i se spusese. Se str\dui s\-[i abat\ ochii, dar cu -

rio zitatea ;nvinse. Deci acesta era St\p=nul Vie]ii, St\p=nul G= -turilor Oamenilor, :mp\ratul celor [apte lumi. Era frumos, ;[izise, dar nu cine [tie ce. Avea pe fa]\ umbra unei b\rbi, care d\ -dea o not\ nobil\ nasului lung [i coroiat. Ar fi putut fi fa]a unuitiran, dar deocamdat\ buzele [i ochii cenu[ii erau ;ndulcite deamuzament.

:i sim]i examinarea minu]ioas\, ca aceea f\cut\ de spahiiilui ;n ziua c=nd tat\l ei le-o v=nduse. Nu p\ru nemul]umit de cevedea [i tocmai de aceea ea se sperie grozav auzindu-l cum of -teaz\, ;ncheindu-[i inspec]ia.

– Ce brodezi acolo? o ;ntreb\.– O batist\, St\p=ne. Ce credea el c\ e?

52 COLIN FALCONER

– Vreau s\ v\d.Ea ;i ;ntinse batista.– Un lucru frumos. Ai m=ini ;ndem=natice. A[ putea s-o

am eu?– Dar n-am terminat-o…– Termin-o pentru mine p=n\ disear\, spuse el, [i i-o a[e -

z\ cu grij\ pe um\rul st=ng. Hürrem v\zu ochii l\rgi]i de uimireai lui Kislar Aghasi. A[ezarea batistei pe um\rul st=ng al uneifete ;nsemna c\ acum era gözde [i c\ Sultanul voia s\ doarm\cu ea. Nici o fat\ n-avusese favoarea asta de c=nd Sultanul seurcase pe tron.

Suleiman se ;ntoarse [i plec\, f\r\ alte cuvinte. KislarAgha si ar\ta gata s\ izbucneasc\< apoi se st\p=ni [i se gr\bidup\ Sultan, ca s\-[i vad\ de ;ndatoriri.

Hürrem ;i urm\ri ;ndep\rt=ndu-se, prea buim\cit\ ca s\se poat\ mi[ca, cu tot corpul str\b\tut de fiori de triumf.

Gözde!

Suleiman se gr\bi de-a lungul arcadelor, sim]ind simul-tan m=nie [i eliberare. Era m=nios pentru c\ ;nc\ o dat\ fuseseobligat de pozi]ia sa s\-[i tr\deze propria con[tiin]\. Dar eramul]umit pentru c\ ac]ionase at=t de bine [i de decisiv. Dup\discursul Hafisei hot\r=se c\ va alege prima odalisc\ ;nt=lnit\,ale c\rei maniere [i ;nf\]i[are nu-i vor displ\cea prea mult.Aceast\… Hürrem… era atr\g\toare ;ntr-un fel oarecum ciudat[i, cel pu]in, era istea]\. De obicei, fetele din Harem erau vani-toase [i lipsite de suflet, dincolo de aspectul frumos, cultivat.Cel pu]in aceasta s-ar putea s\ fie altfel.

Iar dac\ r\m=ne ;ns\rcinat\, maic\-sa va fi mul]umit\ ovreme. Iar el se va putea ;ntoarce la Gülbehar.

HAREM 53

10

Topkapi Sarai

Luna ;n cre[tere p\rea s\ tremure pe cerul nop]ii, dar Su -leiman [tia c\ era doar o [otie a luminii. Cinaser\ bine< homari,nisetru [i pe[te-spad\, pescui]i de diminea]\ ;n Bosfor [i sp\la]i;n ap\ cu miere [i [erbet de violete. Completaser\ cu o sticl\ devin de Cipru, de[i era interzis de Coran.

Era o ;nc\lcare de mic\ importan]\, dar care ;i aducea ooarecare satisfac]ie, c\ci ;n orice alt\ privin]\ fiecare ceas dinvia]a lui era guvernat de protocol. :n fiecare diminea]\, dup\trezire, era luat ;n primire de T\ietorul de Unghii, care-i ;ngri-jea manichiura, [i de B\rbierul-[ef, care-i r\dea capul. :n timpce Maestrul Garderobei ;i preg\tea hainele de zi, fiecare articol;nmiresmat cu aloe, R\sucitorul de Turbane ;i ;nf\[ura c=]ivaco]i de p=nz\ de in ;n jurul fesului.

De s=mb\t\ p=n\ mar]i se scula ;n zori ca s\ prezidezeDivanul. :n fiecare vineri c\l\rea p=n\ la Aya Sofia, ;n proce-siune, av=nd al\turi pe marii viziri, pe astrologii cur]ii, Maestrulde V=n\toare, :ngrijitorul de Privighetori, P\str\torul Cheilor,Maestrul de Turbane [i patru mii din ienicerii [i spahiii Por]ii,cavaleria sa permanent\.

Dup\-amiaz\, datoria ;i cerea s\ trag\ un pui de somn,;n tins pe dou\ saltele, una din brocart argintiu, cealalt\ aurie.Era p\zit permanent de cinci str\ji, eunuci surdo-mu]i, cu iata -ga ne ;ncovoiate. Nici c=nd dormea nu era singur.

:ntreaga lui via]\ era circumscris\ obliga]iilor de stat. :noceanul de ;ndatoriri, micile revolte aveau mare importan]\pentru el.

Ibrahim, de pild\. Deveniser\ nedesp\r]i]i. :n timpul ase -diului insulei Rhodos dormiser\ ;n acela[i pavilion, chiar pur-taser\ acelea[i haine. {tia c\ scandalizase ;ntreaga curte ar\t=ndat=tea favoruri unui sclav, dar pentru el Ibrahim era mai multde c=t un sclav. Era omul lui de ;ncredere, confidentul [i sfetni -cul s\u. Dac\ cineva ;l ajuta s\ poarte povara, acela nu era Gül -be har sau Hafise, nici chiar Marele Vizir. Acela era Ibrahim.

54 COLIN FALCONER

:n seara asta, acesta [edea turce[te [i-[i acorda vioara.Era obiceiul lor aproape din fiecare sear\, s\ m\n=nce ;mpreun\;n Palat, [i, adesea, c=nd se f\cea t=rziu [i savuraser\ pu]in maimult vin de Cipru, pajii sultanului ;ntindeau c=teva saltele [iIbrahim ;[i petrecea noaptea acolo.

Ibrahim era n\scut ;n Parga, pe coasta de miaz\noapte aGreciei, ca fiu de pescar. :ntr-o zi, prin sat trecuser\ c\l\re]iiturci [i-l luaser\ pe micul Ibrahim ca prad\. :l duseser\ ;n pie -]ele de sclavi din Istanbul, unde fusese cump\rat de o v\duv\din Manisa. Aceasta ;l crescu [i, c=nd descoperi c\ b\iatul avea;nclina]ii spre muzic\ [i limbi str\ine, se ;ngriji s\ i se dea obun\ educa]ie. :nv\]ase s\ c=nte la vioar\ [i putea vorbi binepersana, turca, greaca [i italiana. Mai t=rziu, v\duva ;l v=ndusecu profit bun pentru curtea lui Suleiman, c=nd acesta venise laManisa, ca guvernator al provinciei Kaffa.

Sclavul deveni cur=nd un tovar\[ permanent pentru Su -lei man. Era de aceea[i v=rst\ cu prin]ul, de[i mai scund [i maioache[, [i mai pu]in re]inut ;n purt\ri. :ntr-adev\r, uneori Su -leiman se a[tepta ca t=n\rul s\ explodeze de at=ta for]\ [i ener -gie c=t\ p\rea s\ aib\ ;n trup.

C=nd Suleiman devenise sultan, ;n 1520, ;l luase pe Ibra -him cu sine la :nalta Poart\ [i ;l f\cuse Hasodabashi, C\peteniaserviciilor sale. Cu timpul, asculta mai des p\rerea acestuia de -c=t pe cea a lui Piri Pa[a, b\tr=nul s\u mare vizir, iar dup\ Rho -dos ;l r\spl\tise pe Ibrahim pentru sfatul bun, f\c=ndu-l vizir.Chiar [i asta era un simbol al naturii egalitare a sistemului oto -man, anume c\ un sclav cre[tin putea ajunge, prin propriile me -rite, ;n ;nalta ierarhie a celui mai mare imperiu islamic ce exis-tase vreodat\. Ce spusese oare Fatih? se g=ndi Suleiman … Im -periul nostru este casa Islamului… din tat\ ;n fiu f\clia impe -riu lui nostru este hr\nit\ cu gr\simea inimilor necredincio[ilor.

– At=t de solemn, St\p=ne? ;l ;ntreb\ Ibrahim.Suleiman oft\.– :]i pare r\u vreodat\, Ibrahim?– Sigur c\ nu. De ce s\-mi par\ r\u?– N-ai vrea uneori s\ fi fost altcineva? Te-ai g=ndit vreo-

dat\ ce s-ar fi ;nt=mplat cu tine dac\ pira]ii n-ar fi venit ;n ziuaaceea, ;n satul t\u?

– {tiu ce mi s-ar fi ;nt=mplat. A[ m=nca acum pe[te di -minea]a [i seara, ;ntre timp chinuindu-m\ s\-l prind cu plasele.:n loc de asta, dorm ;ntr-un palat, beau cel mai bun vin de Ci -

HAREM 55

pru [i sunt cople[it cu favoruri de cel mai mare ;mp\rat dinlume.

– Via]a ta ar fi fost mai simpl\.– Via]a mea n-ar fi valorat nimic.Suleiman v\zu din nou ;ncruntarea aceea nemul]umit\ de

pe chipul lui Ibrahim. Crede c\ g=ndesc prea mult [i poate c\are dreptate.

– :]i place, nu-i a[a? :]i place s\ mergi la lupt\, ;]i placepolitica nesf=r[it\ din Divan.

Fa]a lui Ibrahim se ;nvior\.– Suntem centrul lumii, St\p=ne. Aici se scrie istoria.– Servim doar Islamul.– :ntr-adev\r, St\p=ne, uneori uit. Ibrahim ;[i ;ndrept\

aten]ia spre vioar\. Suntem cei mai mari servitori ai Islamului.Mincinosule, g=ndi Suleiman. Faci toate astea doar de

dra gul t\u. Poate de aceea ;mi [i e[ti at=t de drag, poate de ace -ea te invidiez at=t. A[ vrea s\-]i sem\n mai mult.

– Uneori mi se pare c\ tu ar trebui s\ fii sultanul [i eu fiulunui pescar grec. Poate am fi fost mai ferici]i a[a. Se scul\ ;npicioare, trec=ndu-[i palmele peste fa]a ostenit\.

– Mergem la culcare, St\p=ne? ;ntreb\ Ibrahim.– Tu culc\-te, Ibrahim. Via]a ta nu e la fel de complicat\

ca a mea. Eu mai am de ;ndeplinit o obliga]ie.Hürrem fusese ;nt=i dus\ la Conduc\toarea B\ilor, pentru

;mb\iere [i masaj. I se vopsiser\ unghiile, i se parfumase cu ia -somie p\rul, i se pudrase pielea cu henna pentru a preveni tran-spira]ia, i se subliniaser\ ochii cu rimeluri negre.

Apoi fusese trimis\ la Kiaya Mantiilor, care o ;mbr\casecu o c\ma[\ ro[ie [i un caftan lung de catifea purpurie, pestecare ;i pusese o mantie de brocart argintiu. Kiaya Bijuteriiloradusese un colier cu diamante, greu ca un lan] de fier, inele deargint [i br\]\ri, [iraguri de perle mari din Marea Arabiei, pen-tru ;mpletit ;n p\r, [i cercei grei de rubin care-i ajungeau p=n\la umeri. :i d\duse, de asemenea, instruc]iuni precise s\ ;napo -ie ze totul a doua zi de diminea]\.

Una dintre gediçli ;i ]inu oglinda ca s\-[i admire imagi -nea. Analiz\ rezultatul cu ne;ncredere.

– Ar\t de-a dreptul hidoas\.Kiaya Mantiilor st\tea ;n fa]a ei cu m=inile ;n [olduri,

examin=ndu-[i opera.– A[a e tradi]ia, spuse ea.

56 COLIN FALCONER

– A[a e tradi]ia, s\ faci b\rbatul s\ cad\ pe jos de r=s.– Obr\znic\tur\ mic\ [i nerecunosc\toare, r=nji Kiaya.

Nu-]i dai seama ce onoare a c\zut pe capul t\u? }ine minte, mis-a ;nt=mplat [i mie c=ndva, a[a c\ s\ nu te mai crezi at=t degrozav\. Ai putea s\ sf=r[e[ti ;ntr-o bun\ zi ca Maestr\ a Ve[ -min telor, [i nimic mai mult.

– Dac\ tu te-ai ;mbr\cat atunci ;n halul \sta, e[ti noro-coas\ c\ nu te-a f\cut Kiaya a Closetului Imperial.

Kiaya o privi cu ur\ [i le d\du afar\ pe cele dou\ gediçli.Apoi se ;ntoarse spre Hürrem.

– Ascult\, [uier\ ea, [tiu c\ nu te-ai purtat niciodat\ preafrumos cu mine, dar eu totu[i vreau s\ te ajut. Este ocazia vie]iitale! Eu [tiu cum e. Am fost o dat\ gözde, c=nd sultan eraBaiazid. :]i pot spune cum s\ faci ca s\ te plac\…

– N-am nevoie de sfaturile uneia care a ratat. {tiu ce amde f\cut! Trebuie s\ r\m=n ;ns\rcinat\!

{i p\r\si odaia.

11

Erau doi str\jeri, aceia[i care o conduseser\ ;n curte maidevreme. O purtar\ printr-un labirint de arcade mohor=te [ireci, apoi ;n josul unei sc\ri ;nguste. Mantia de brocart [i m= -necile lungi ale caftanului de m\tase se ag\]au mereu de lemnulcr\pat al balustradelor. :n sf=r[it, sim]i ;n obraz o pal\ de aerrece [i fu ;mpins\, ;n noapte, printr-o u[\ grea de fier, ;ntr-o ca -lea[c\ str=mt\. Prinse cu urechea un forn\it de cal, apoi o m=n\moale, c\rnoas\ o trase ;n\untru.

Tr\sura porni din loc [i Hürrem auzi tropotul copitelor pedalele de piatr\. C=nd ochii i se obi[nuir\ cu ;ntunericul, z\risilueta lui Kislar Aghasi [ez=nd ;n fa]a ei.

– Unde mergem? ;ntreb\ Hürrem.– La sultan, rosti Kislar Aghasi. Te a[teapt\ ;n Topkapi

Saraya.Perdelele tr\surii erau l\sate. Hürrem ;ncerc\ s\ le dea

deo parte, dar el ;i opri m=na.– E departe?

HAREM 57

– Nu, r\spunse eunucul [i ea ;i sim]i ochii urm\rind-o,mari [i albi ;n ;ntuneric, ca de pisic\. Kapi Aga a aranjat astapentru tine. Era o afirma]ie, nu o ;ntrebare.

– De ce-ar fi f\cut-o?– Asta m-am ;ntrebat [i eu.Hürrem nu-i putea vedea fa]a ;n ;ntunericul din tr\sur\.

Avea senza]ia stranie a unei conversa]ii cu o pereche de ochi.– {i ce r\spuns ai g\sit?– Nici unul. Cum n-am r\spuns nici pentru motivul pa -

lorii sale. E palid ca un om care ;[i a[teapt\ os=nda. F\cu opauz\. Sau poate e doar bolnav.

– Poate.– S\ nu m\ ;n]elegi gre[it. Dac\ Kapi Aga ar c\dea ;n

dizgra]ie, n-a[ v\rsa prea multe lacrimi. S\ ]ii minte asta.– A[a voi face, r\spunse Hürrem.Cur=nd tr\sura sc=r]=i oprindu-se, iar u[a fu dat\ de pere -

te. Hürrem privi repede ;n jur pe c=nd cobora. Deci acesta eraTopkapi! Marele turn al Divanului se contura ;nalt ;n bezn\, iartor]ele din jurul gr\dinilor p=lp=iau printre ramurile aplecate aleplatanilor.

Doi halebardieri cu ochii umbri]i de penele grele de pecoifuri o conduser\ printr-o poart\ grea, prins\ ;n piroane defier, pe un pavaj de piatr\, chiar ;n inima Serayului, cu KislarAghasi g=f=ind [i cl\tin=ndu-se ;n urma lor. Hürrem era uimit\de c=t de ordonat [i de spa]ios p\rea totul, fa]\ de culoarelestr=mte [i mohor=te de la Eski Saraya. Pere]ii erau din piatr\,nu din lemn, [i erau [i gr\dini mari [i se putea auzi fo[netulfrun zelor a mii de copaci, sub adierea v=ntului de noapte.

Ajunser\ ;n final ;n fa]a unor u[i mari de lemn ;ncrustatecu sidef [i baga, ce conduceau c\tre od\ile intime ale sultanu-lui. C=te doi solaks, garda personal\ a sultanului, str\juiau lafie care u[\, cu iataganele scoase.

Hürrem respir\ ad=nc. Acesta era momentul pentru careurzise at=tea planuri riscante. Ei bine, ;[i spuse, n-ai de ce s\ fiinervoas\. Nu trebuie s\-l cucere[ti. Trebuie doar s\-i iei s\m=n -]a, primitoare, [i s-o faci s\ ;ncol]easc\.

Kislar Aghasi deschse u[ile [i o conduse ;n\untru.

58 COLIN FALCONER

Hürrem privi ;n jur, cu respect.Zidurile dormitorului erau ;mpodobite cu pl\ci de faian]\

de Iznik, ;n culori albastre ca pana de p\un, portocalii [i verzui,;n modele bogate cu flori [i fructe. Tavanul urca ;nspre un dom;nalt, de care at=rnau policandre cu lan]uri aurii, sclipind de tur-coaze [i rubine. Un c\min, ca o mare piramid\ de aram\, domi-na unul din pere]i. Opai]e cu ulei lic\reau ;n ni[ele din pere]i.

Patul se afla pe o platform\ ;n\l]at\ ;ntr-un col] al od\ii,acoperit cu un baldachin de brocart albastru [i verde de Bursa,sus]inut de coloane r\sucite din argint. Cuverturile [i perneleerau din catifea stacojie, pres\rate cu perle. :n sfe[nicele de pla -tin\ din cele patru col]uri ardeau lum=n\ri.

Suleiman ;nsu[i [edea pe un divan acoperit cu catifea au -rie. Purta o mantie de brocart verde [i un turban de m\tase alb\imaculat\, cu o bro[\ cu pan\ de cocor [i un smarald, c=t pum-nul de copil, sclipind ;ntre cute. Avea un bra] ;ntins languros pedup\ divan. Ar\ta plictisit de moarte.

Hürrem auzi u[ile ;nchiz=ndu-se ;ncet ;n spatele ei, ;n ur -ma lui Kislar Aghasi. Erau singuri.

El o privi mult timp ;n t\cere. Hürrem aproape c\ ;l au -zea g=ndind> „Ce ]i-au putut face?!“

:ncerca s\-[i ;nghit\ suspinul de disperare. Ar fi trebuits\ se ;ncread\ ;n propria ei judecat\. A[a, i-a permis Kiayei s-omai umileasc\ o dat\.

:[i dezleg\ iute mantia [i o l\s\ s\ alunece pe podea, apoidesf\cu nasturii de diamant ai caftanului [i ;l arunc\ pe spate.Desprinse colierul de diamante [i-l azv=rli peste mantie, ;m -preu n\ cu cerceii. Apoi ;[i sl\bi str=nsoarea [iragului de perle [i;[i l\s\ p\rul pe spate.

C=nd termin\, mai avea pe ea doar c\ma[a [i [alvarii.Ar\ t\ spre gr\mada de accesorii de la picioarele sale>

– Maestra Ve[mintelor mi-a ales garderoba. Desigur, ;nul tima vreme aproape c\ nu mai vede.

El nu se mi[case. De ce nu face nimic, de ce tace? g=ndiea. Dar deodat\ ;n]elese. E tot at=t de ;ncurcat ca [i mine!

Trebuia s\-l scuture din amor]eal\. {tia un singur mod dea reu[i asta. C\zu ;n genunchi, acoperindu-[i fa]a cu m=inile.:ncepu s\ suspine.

– Ce s-a ;nt=mplat?

HAREM 59

– St\p=n al vie]ii mele, de ce m-ai ales pe mine? Suntat= tea fete frumoase ;n Harem. Eu nu sunt destul de bun\ pen-tru tine. Nu [tiu nimic despre dragoste, despre b\rba]i.

:l auzi ridic=ndu-se de pe divan [i venind spre ea. Rezist\tenta]iei de a ;ncerca s\-i z\reasc\ expresia fe]ei. Apoi ;l sim]iatin g=nd-o pe um\r.

– Te rog. Ridic\-te.– Mi-e prea ru[ine. M\ g\se[ti ur=t\.– Te g\sesc… ;nc=nt\toare. Doar c\ atunci c=nd ai in -

trat… ai dreptate, Kiaya trebuie s\ fie pe jum\tate oarb\.Ea ;i c\ut\ m=na, l\s=ndu-se ridicat\ ;n picioare. :l privi

;n ochi, c\ut=nd s\-i ghiceasc\ g=ndurile.– N-am vrut asta, [opti ea. Mi-e team\.De fapt, este cel pu]in pe jum\tate adev\rat, g=ndi ea.

Mi-e team\.– Cred c\ orice fat\ din Harem ar schimba bucuroas\ lo -

cul cu tine acum.P\rea amuzat, chiar intrigat. Asta era bine.– Atunci, las\-le. Sunt de departe mult mai frumoase de -

c=t mine.– Vino [i a[az\-te.O conduse la divan [i o a[ez\ l=ng\ el. Continua s\-i ]in\

m=na.– Cred c\ e[ti ;ntr-adev\r deosebit\, spuse el, ;n timp ce

m=na i se juca cu o [uvi]\ de p\r.Ea ;[i mi[c\ ;ncet capul, prinz=ndu-i m=na ;ntre obraz [i

um\r.– Ce vrei s\ fac?El ezit\.– Nu este… nici un ritual pentru asta.Se aplec\ ;nainte, ;i lu\ capul ;n m=ini, apropiindu-[i-l

;ncet, [i o s\rut\. Hürrem sim]i mirosul acru al vinului. „}i-amdescoperit primul secret!“ g=ndi ea.

M=inile lui ;i str=ngeau umerii. O trase spre el fulgerat deo dorin]\ brusc\. :[i ap\s\ fa]a de a ei, [i ea sim]i ;n]ep\turileascu]ite ale b\rbii lui pe gur\ [i pe obraji. Aceasta este clipamea, ;[i spuse Hürrem.

Gemu puternic, [i ea sim]i cum degetele lui ;[i ;nt\rescstr=nsoarea ;n jurul umerilor ei, fr\m=nt=nd carnea moale. Da,;]i place, nu-i a[a? g=ndi Hürrem. Dup\ cum se a[teptase, St\ -p= nul St\p=nilor acestei Lumi voia dovezi c\ este ;ntr-adev\r

60 COLIN FALCONER

mai presus de ceilal]i b\rba]i. El este Umbra lui Allah pe p\ -m=nt. :n noaptea asta voi face tot ce pot ca s\-l ;ncredin]ez c\a[a stau lucrurile.

Sultanul o ;ntinse u[or pe divan. Ea ;i sim]i degeteledesf\c=ndu-i nasturii din perle ai c\m\[ii. I se abandon\, cubuzele ;ntredeschise [i ochii str=ns ;nchi[i. Murmur\ ;ncetvorbe f\r\ [ir, ca [i c=nd dragostea lui ;i provoca ;ntr-adev\rpl\cerea at=t de a[teptat\.

Era ;nc\ noapte c=nd ;l trezi din somn.– Te rog, f\-o din nou, [opti ea. S-ar putea s\ nu mi se

mai ;nt=mple niciodat\. Te rog, numai o dat\. Este minunat cutine.

Suleiman nu dorea dec=t s\ doarm\< dar era o desco pe ri -re nou\> o femeie care g\sea ;n asta tot at=ta pl\cere c=t un b\r -bat! :[i spuse c\, probabil, era o t=rf\ din na[tere, sau cel pu]inca profesie, dar nu-i p\sa. Era un caz pe care nu-l va supuneniciodat\ judec\]ii preo]ilor. Sufletul unei femei, spune legea,nu e la fel de mare ca al b\rbatului, e mai degrab\ c=t al unuic=ine sau al unei pisici. Sufletul ei ;ns\ trebuie m=ntuit la timp.

Dar nu ;nc\.Nu ;nc\.

12

Eski Sarai

:n calitate de iqbal, Hürrem primi un venit de 200 deasperi [i un apartament propriu, ;mpreun\ cu m\t\suri, brocart[i satin, destule pentru ca Maestra Ve[mintelor s\ alc\tuiasc\ ogarderob\ complet\. Avea chiar baia ei personal\, sculptat\ dinmarmur\ roz, cu f=nt=ni arteziene cu ap\ de trandafiri. Pri vi -ghetori ciripeau ;n coliviile de pe teras\.

I se permisese s\-[i aleag\ o gediçli. Hürrem ceruse s\vorbeasc\ cu Muomi.

T=n\ra negres\ nu p\rea nici ;nc=ntat\, nici surprins\ dechemarea fetei. {edea posac\ pe teras\, b\l\b\nindu-[i picioa -

HAREM 61

re le, cu chipul ca o masc\ de total\ indiferen]\. Hürrem o studieun timp.

– E[ti fericit\ lucr=nd zi de zi ;n hammam? o ;ntreb\ ea.Muomi ridic\ din umeri, ;n loc de r\spuns.– Ca iqbal, am voie s\-mi aleg o slujnic\. Munca ar fi

mult mai u[oar\ dec=t cea cu care te-ai obi[nuit.Muomi ;[i ridic\ din nou umerii.Hürrem se ridic\ [i avans\ ;ncet spre ea, p=n\ c=nd fe]ele

lor erau doar la c=]iva inci una de cealalt\.– Vreau s\ m\ aju]i. Spune ce vrei ;n schimb.Muomi se str=mb\, de parc\ ceva nepl\cut i-ar fi deranjat

n\rile.– C=nd aveam [apte ani, vr\jitorul tribului a venit ;n coli-

ba familiei mele cu o urzic\ ustur\toare. Mi-a desf\cut picioa -rele [i m-a frecat peste tot cu urzica aceea. Asta ca s\ mi se um -fle. A doua zi a venit din nou [i m-a uns ;ntre picioare cu unt [imiere, apoi a t\iat tot ceea ce d\ pl\cere unei femei, arz=nd ;nfinal rana cu un t\ciune aprins. Mama se pref\cea c\ pl=nge debucurie, ca s\-mi acopere ]ipetele. C=nd m-am m\ritat, so]ul m-a t\iat cu un cu]it ;nainte s\ m\ aib\. Apoi m-a cusut la loc,p=n\ data viitoare. La fel a fost c=nd a venit copilul. Apoi, c=ndau ap\rut negu]\torii, m-au luat ;mpreun\ cu copilul, dar erab\iat, a[a c\ l-au desp\r]it de mine. Nu [tiu dac\ tr\ie[te sau emort. Dac\ e viu, ;l vor castra, a[a cum au f\cut cu mine.Acum, orice s-ar ;nt=mpla, ;mi voi petrece zilele ;n acest palat,ca sclav\. Dac\ nu a ta, atunci a alteia. A[a c\, spune-mi – ce-aiputea tu s\-mi oferi mie?

Hürrem o privi mult timp.– R\zbunare, spuse ea ;n cele din urm\.

Okmeydan – Pia]a S\ge]ilor – se afla dincolo de [irurilede platani [i tufe de trandafiri, aproape de apele ;ntunecate aleCornului de Aur. Era aproape var\, acea perioad\ din an ;n caretobele de r\zboi r\sun\ ;n taberele ienicerilor, c=nd turcul seridic\ din nou din Istanbul, pornind spre c=mpurile de lupt\.

Dar anul acesta nu se anun]a nici un r\zboi [i ;n cur=ndSuleiman urma s\-[i mute curtea la Adrianopol pentru v=n\ -toare. El [i Ibrahim mergeau acum cu regularitate ;n pia]\, cuarcul [i lancea, pentru antrenamente. Ibrahim instalase acolostatuile pr\date din Belgrad [i t=r=te prin gropi p=n\ la Istanbul.

62 COLIN FALCONER

Ideea de a folosi zeit\]ile grece[ti drept ]inte p\rea s\-l amuzeoarecum.

Acum ]op\ia prin iarb\ ca un pu[tan, alerg=nd s\ recu-pereze s\ge]ile ce-[i gre[eau ]inta, r=z=nd cu ;nc=ntare c=ndochea bine [i s\geata se sf\r=ma de victima de marmur\.

:n cele din urm\ se a[ezar\ la umbra deas\ a unui smo -chin, iar pajii le aduser\ m\sline, br=nz\ [i [erbeturi.

– Dac\ ;n locul statuilor s-ar fi aflat Carol sau Frederick,le-a[ fi g\urit inimile de o mie de ori!

– E[ti un ]inta[ excelent, Ibrahim. Dac\ a[ fi un mistre] artrebui s-o iau la fug\ spre Rusia.

– {i ochiul t\u e ager, min]i Ibrahim.– Nu, nu. Mi-e mintea la altele ast\zi.Ibrahim ;[i goli cupa [i alese cu grij\ o m\slin\, meste -

c=nd-o ;ncet, ;n timp ce ;[i a[eza pocalul la o lungime de bra].Apoi, cu mult\ pomp\, scuip\ s=mburele ;n cup\. Acesta z\n -g\ni c=nd nimeri ]inta, iar Ibrahim r=nji satisf\cut.

– Uneori e[ti ca un copil.– Dar te amuz\, nu?Suleiman sur=se.– Totdeauna m\ amuzi, Ibrahim.– Atunci, ce-l sup\r\ pe st\p=nul meu?Suleiman oft\. Cu Ibrahim putea vorbi sau ;ntreba orice,

oric=nd.– C=nd ne-am ;ntors din Manisa, ]i-ai alc\tuit un Harem?Ibrahim r=nji iar\[i.– Nu e at=t de mare ca al t\u, St\p=ne.– Dar ai o favorit\?– Desigur, St\p=ne. C=nd sunt cu o femeie, ea este fa vo -

rita mea.Nu era r\spunsul sperat de Suleiman. Cum putea s\ ex -

pli ce unuia ca Ibrahim problema sa? De c=nd se culcase cuHür rem nu-[i putea scoate din minte imaginea ei. :n noaptea ur -m\toare alesese alt\ fat\ din Harem – datoria sa era casa Os -man l=ilor, nu el ;nsu[i. Fata fusese o georgian\ mereu z=m -bitoare, cu cei mai [ocan]i [i ad=nci ochi negri, care probabil ise prelungeau ;n tot capul, hot\r=se Suleiman, dup\ ce o auzisedeschiz=nd gura. C=nd o luase ;n pat se ;ntinsese docil\, stri -g=nd o singur\ dat\, [i atunci de durere, nu de pl\cere.

Fusese obi[nuit\, frumoas\, negre[it, dar asta, hot\r=seel, nu era destul. Nu pentru el.

HAREM 63

Dar Gülbehar? Fusese favorita lui timp de aproape zeceani. Era o fat\ micu]\, timid\, de 15 ani, c=nd se culcase primadat\ cu ea. Fusese virgin\, ca [i el, de altfel. P=n\ la Hürrem,crezuse c\ ;i satisf\cuse toate nevoile. Dar acum?

:ntreaga experien]\ ;i l\sase un sentiment de disconfortinterior, de parc\ sufletul i s-ar fi ;mp\r]it ;n dou\ [i cele dou\p\r]i ale lui erau ;n r\zboi. Ceva ;n Suleiman o dorea ;nc\ odat\ pe Hürrem, spre a [terge amintirea ei prin repetare.

Dar cealalt\ parte din el era speriat\. Nu era bine pentruo femeie s\ simt\ tot at=t de mult\ pl\cere ca un b\rbat. Su -fletul ei era p\tat de p\catul lui Rachel, dac\ o ;ncuraja ;n viciulei, nu era [i el p\tat? {i Gülbehar? Sim]i primul chin amar alunei emo]ii pe care niciodat\ nu [i-o imaginase ;n leg\tur\ cu ofemeie.

Vin\.– O femeie are suflet, Ibrahim?– Are vreo importan]\, St\p=ne?Suleiman nu r\spunse. Pentru prima dat\, hot\r; c\ Ibra -

him nu-l poate ajuta. :n politic\ era diplomat [i om de stat. Dar;n materie de femei era un barbar ca [i musulmanii pe care-idispre]uia ;n secret.

Ibrahim se aplec\ mai aproape, [i pentru momentr=njetul ;i disp\ru.

– Gülbehar te sup\r\, St\p=ne?– Nu, altcineva.Ibrahim ;n\l]\ o spr=ncean\.– Pot s\ ;ntreb care ;i este numele?– O cheam\ Hürrem, r\spunse Suleiman.– Hürrem! Alt\ femeie ;n patul Sultanului?Desigur, Suleiman mai avusese alte femei ;n pat ;nainte,

chiar el, Ibrahim, ;l ;ncurajase s\ aleag\ mai des din Harem. {iatunci, oare, de ce sim]ea deodat\ un acces de disconfort? Nuera nimic, nu ;nsemna nimic. Suleiman c\dea adesea ;n acestest\ri ciudate, f\r\ nici un motiv.

}inti pocalul cu ;nc\ un s=mbure de m\slin\, dar acestaateriz\ lin ;n iarb\, la mare distan]\ de ]int\.

64 COLIN FALCONER

13

Chipul Meylissei era supt, cu ochii goli]i de spaim\. :ncea]a l\ptoas\ a hammamului, capul ei plutea pe suprafa]aunduitoare a b\ii, de parc\ s-ar fi desprins de trup, ca un teribilv=rcolac, arunc=ndu-[i ;nvinuirile c\tre Hürrem. Ochii s\i ourm\rir\ cum se apropia de bazin. Hürrem se opri pe margineaacestuia, a[tept\ ca Muomi s\-i ;ndep\rteze v\lul sub]ire care oproteja [i ;[i strecur\ trupul gol ;n ap\.

– Ar\]i bolnav\, [opti Hürrem.– Mi-e r\u ;n fiecare diminea]\. Kiaya vrea s\ m\ trimit\

la infirmerie.– S\ n-o la[i.– Crezi c\-s t=mpit\?Meylissa se trase mai aproape. Hürrem sim]i c\ parc\

miroase disperarea fetei, un miros acru, puternic, ca de sudoare.– :n fiecare zi talia mi se face mai groas\. Nu m\ mai pot

preface. Ai spus c-o s\ m\ aju]i.– De ce crezi c\ sunt aici?Ochii c\prui ai Meylissei fulgerar\ cu m=nie.– Am uitat, acum ai baia ta. Sultanul te viziteaz\ ;n fie -

care noapte?– O s\ te ajut.Furia o f\cuse du[m\noas\.– Cum? O s\ m\ aperi ;n fa]a Sultanului? E[ti gözde, nu

Valide. Nu ;nc\, Hürrem.– Este o cale mai bun\.– Spune-mi-o.– Muomi.Meylissa ;[i mut\ privirea la negres\. Vocea ;i era plin\

de ne;ncredere [i speran]\, ;n acela[i timp.– Gediçli a ta?– E vr\jitoare, [opti Hürrem.– Asta-i o prostie, zise Meylissa, dar f\r\ prea mult\ con -

vingere, dup\ p\rerea lui Hürrem.– O s\-]i preg\teasc\ o b\utur\. Ca s\ avortezi.Hürrem v\zu cum buzele Meylissei ;ncepur\ s\ tremure.

:n]elese c\ teroarea permanent\ o adusese pe biata fat\ ;n pra -gul isteriei.

HAREM 65

– Fii tare, Meylissa, [opti ea.– E prea t=rziu…Hürrem o apuc\ de bra], dar Meylissa ;ncerc\ s\ scape.– Nu fi pap\-lapte! Nu e t=rziu! Crezi c\ pentru mine e

mai u[or? Dac\ Kislar Aghasi afl\ ce fac? M\ vor omor; [i pemine!

Meylissa d\du din cap, toat\ du[m\nia de pe chip dis p\ -r=ndu-i.

– C=nd?– O trimit m=ine pe Muomi la tine. Dar nu trebuie s\ spui

nim\nui!– Sigur c\ nu.Hürrem ;i d\du drumul.– Totul o s\ fie ;n regul\.Meylissa plec\ prin cea]a din ;nc\pere. Hürrem auzi

plesc\itul apei c=nd fata ie[i din bazin [i ;i v\zu silueta de se -n=ndu-se pe perete. Oh, Ceruri! :ncepe s\ se vad\, g=ndi Hür -rem. :n cur=nd n-o s\ mai aib\ deloc talie.

Dar p=n\ atunci nu va mai avea nici un motiv de ;ngrijo-rare.

Gülbehar se ;ntinse goal\ l=ng\ el. Suleiman o fix\ cuprivirea, sim]ind cum ;i cre[te dorin]a. Ceea ce ;i pl\cea nu eradoar frumuse]ea ei, era [i obi[nuin]a cu frumuse]ea ei. Poate c\tot protocolul \sta pe care ;l ur\sc m-a afectat totu[i, se g=ndiel. Iubise prea mult ordinea [i repeti]ia.

:i atinse s=nii, aproape cu respect. Erau albi [i rotunzi, [iurm\ri traseul unei vini[oare albastre pe carnea imaculat\, de lasf=rc ;n sus, c\tre um\r. Privi cum sf=rcul se ;nt\re[te [i se con-tract\, alt\ minune a c\rnii.

Gülbehar se uit\ la el [i sur=se, simpl\ pl\cere.El era ros de alt\ ;ndoial\. :i place asta pentru c\-mi pla -

ce mie, g=ndi, [i a[a trebuie. Cu Hürrem, ;i place chiar [i ei [iasta e p\cat. {i atunci, de ce acum simte at=t de pu]in?

Studie restul corpului femeii, mu[chii de filde[ ai abdo -me nului [i coapselor, triunghiul atr\g\tor, vopsit cu henna, alpubisului. Ea ;[i desf\cu picioarele, preg\tit\ pentru el.

Suleiman se l\s\ deasupra ei [i ;ncepu s\ o p\trund\.Gül behar ;[i mu[c\ buzele [i se cutremur\ de durere, dar sur=se

66 COLIN FALCONER

din nou ca s\-l lini[teasc\. El o privi, ;ncerc=nd s\-i ghiceasc\g=ndurile.

E at=t de dornic\ s\ m\ mul]umeasc\. Niciodat\ n-a doritdec=t s\-mi satisfac\ pofta. De ce-ar trebui s\ fie altfel.

Era ;n\untrul ei acum [i ;ncepu s\ se mi[te mai repede.:nchise ochii [i imaginea chipului lui Gülbehar se evapor\, deparc\ o piatr\ ar fi spart oglinda unei ape limpezi. Acum seg=ndea la Hürrem, cu capul l\sat pe spate, pe pern\, cu guradeschis\ ;ntr-un strig\t mut, cu trupul arcuit sub el, ca [i c=nd arfi fost st\p=nit\ de un mare chin, cu coama ro[ie-aurie ;m pr\[ -tiat\ pe perne. Sim]i imediat orgasmul [i fiecare mu[chi dintrup ;i tremur\ pe m\sur\ ce spasmul ;l parcurgea.

Gemu puternic, apoi puterile ;l l\sar\ [i sim]i bra]ele luiGülbehar cuprinz=ndu-l [i tr\g=ndu-l al\turi de ea.

Deschise ochii, av=nd ;nc\ r\suflarea t\iat\ [i o privi.Gülbehar sur=dea.

– A fost bine, St\p=ne?– Da, min]i el, a fost bine.Dorin]a ;i disp\ruse. Deci ce altceva ;i trebuia?R\spunsul era simplu. :i trebuia Hürrem.

Hürrem [edea pe teras\ urm\rind cum zorii p\trundeau;n ora[, felia de argint a lunii p\lind o dat\ cu ;nt\rirea luminii.Chem\rile muezinilor sparser\ lini[tea de cristal. :nc\ o noaptepetrecut\ f\r\ el. :nc\ o noapte a lui cu Gülbehar. :nc\ o noaptecare o afunda [i mai mult ;n exil.

Trecuse aproape o s\pt\m=n\ [i Suleiman ;nc\ nu o che -mase din nou. Clipa era trec\toare. Nu putea r\m=ne iqbal ove[nicie. Dac\ nu r\m=nea ;ns\rcinat\ [i sultanul continua s-oignore va trebui s\ se ;ntoarc\ la compania cus\toreselor [i lablestemele [i loviturile Kiayei.

Nu va l\sa s\ se ;nt=mple asta.Niciodat\.

HAREM 67

14

Kapi Aga murise de o mie de ori ;n s\pt\m=na scurs\ dela prima discu]ie cu Hürrem. Fiecare moment era o clip\ de te -roare, mereu ;n a[teptarea chem\rii ;n fa]a sultanului, care ar fifost abia ;nceputul r\zbun\rii lungi [i ;ncete a acestuia. Nuexis ta moment ;n care s\ scape de durerea surd\ a remu[c\rilor,nici noapte ;n care s\-[i g\seasc\ lini[tea somnului, nici zi ;ncare s\ caute ne;ncetat vreo cale de sc\pare. Dar unde s\ sepoa t\ ascunde de gheara sultanului, c=nd Imperiul se ;ntindeape trei continente?

Era o sear\ cald\, ;nmiresmat\, se auzea c=ntecul uneiprivighetori din crengile ;nfrunzite ale unui platan. Atmosfer\m=ng=ietoare, dar ;n[el\toare, c\ci de fapt nu exista nici c\l -dur\, nici siguran]\. Fiecare piatr\ din acest palat blestemat eraprimejdioas\.

:ntoarse cheia ;n broasca por]ii vechi de fier [i o cr\p\c=t s\ se strecoare ;n gr\din\. Ea era acolo.

– Am f\cut ce-ai cerut, zise el.Hürrem ;ngenunchease ;n iarb\, dincolo de f=nt=n\, cu

un Coran pictat ;n verde [i azuriu deschis pe scaunul din fa]a ei.Purta o mantie de satin verde, o c\ma[\ asortat\, din damasc,cu smaralde, [i [alvari albi de m\tase at=t de transparen]i, ;nc=tel ;i putea distinge culoarea [i forma corpului.

Ar fi putut spune c\ o g\sea atr\g\toare, de n-ar fi fostat=t de ;ngrozit de ea.

Hürrem se uit\ ;n sus, cu un ;nceput de z=mbet pe buze.:l studie curioas\, cu ochi verzi sfredelitori, apoi ;[i ;ntoarseaten]ia la Coran. N-ar\ta r\u, ;[i spuse ea. Ochi [ter[i [i s\lba -tici ca ai unui animal, dar de a[teptat de la un s=rb. :l ;mbr\caubine> manta de catifea verde, papuci galbeni, un turban alb.Efectul nu era prea nepl\cut.

– Am spus c\ am f\cut ce ai cerut, repet\ el.– {tiu.– {i acum?– Acum?– Trebuie s\ ;ndepline[ti partea ta de t=rg.Ea ;ntoarse o pagin\ din Coran. Aga ;ncerc\ s\-[i contro -

leze furia animalic\ ce cre[tea ;n el. Ce pl\cut ar fi, ;[i zise, s\-i

68 COLIN FALCONER

despart\ capul de trup. S\ termine cu obr\znic\tura asta mic\chiar acum. S\-i vad\ s=ngele ;mpr\[tiat peste cuvintele lui Ma -homed [i pe zidul de piatr\ cenu[ie. Aproape c\ ;l auzea cum ;ipulseaz\ ;n vene. Dac\ asta ar putea rezolva problema…

– C=nd se ;ntoarce sultanul la Eski Saraya?– :n]elegerea era…– C=nd?– M=ine pleac\ ;n nord, la Adrianopol, pentru v=n\toa re.

Nu se va ;ntoarce p=n\ la c\derea frunzelor.Kapi Aga observ\ satisf\cut cum ea se albi la fa]\. Ei,

uite c\ asta i-a [ters z=mbetul. C=t crezi c-o s\ r\m=i gözde,obr\znic\tur\ mic\?

– Am f\cut un t=rg, zise el.– Mai am o condi]ie.Kapi Aga f\cu un pas spre ea, cu pumnii str=n[i.– Am f\cut ce-ai cerut, [uier\ el. Nu po]i s\-mi mai ceri

nimic!Hürrem nici nu se uit\ la el.– C=t\ vreme ;]i p\strez secretul, pot cere ce vreau.El o privi lipsit de ap\rare. F\r\ nici o putere, g=ndi. Da,

;nc\ o dat\, sunt neputincios. {i totul din cauza vr\jitoarei \s -teia.

– Ai spus c\ o s\ m\ aju]i.Hürrem ;nchise cartea, paginile grele pocnind ca o con-

cluzie, ;n timp ce ecoul d\du ocol cur]ii. Se ridic\ [i veni spreel. Spre mirarea lui, ;[i plimb\ o unghie ;n lungul bra]ului s\u [i;l apuc\ de m=n\.

– O s\ te ajut. De m=ine n-o s\ mai ai nici o problem\.Nu vei mai tr\i ;n spaim\.

Gura lui era uscat\. Hürrem veni mai aproape. :i puteasim]i c\ldura trupului [i moliciunea coapsei lipite de el. :i sim]ir\suflarea pe obraz.

– Ce vrei? zise el, dar vocea ;i sun\ ca a altui om.– Pu]in din sucul t\u, [opti ea.

Meylissa broda un caftan de culoarea aurului [lefuit pen-tru t=n\rul prin] Mustafa [i era cu lucrul la fereastr\ ca s\ vad\mai bine ;n lumina dup\-amiezii. Auzi pe cineva intr=nd [i totcorpul i se ;ncord\. Kiaya!

– Te-am speriat? ;ntreb\ Muomi.

HAREM 69

– Oh, tu e[ti!Muomi o privi fix, f\c=nd-o s\ se mi[te nervoas\. Ochii

hipnotici m\ri]i ai lui Muomi o f\ceau ;ntotdeauna s\ se simt\r\u.

– Ce vrei?– Am ce ]i-ai dorit.Muomi ;ntinse m=na [i a[ez\ un mic vas alb-albastru pe

mas\. Meylissa ;l ;nh\]\, ;i scoase dopul [i se str=mb\.– E groaznic.– :nghite-l tot. O s\-]i fac\ r\u [i o s\-]i omoare f\tul.Meylissa puse dopul la loc. Brusc, m=inile ;ncepur\ s\-i

tremure.– Mul]umesc.Muomi o privi cu mil\.– N-ai de ce s\-mi mul]ume[ti, spuse [i plec\.

15

Kislar Aghasi fu trezit de un strig\t de femeie. La ;nce -put, crezu c\-i doar o fat\ vorbind ;n somn – mai ales cele noip\]eau asta [i ;n general le b\tea a doua zi spre a le ajuta s\ letreac\. Dar pe m\sur\ ce se trezea mai bine ;[i d\dea seama c\nu e nici un co[mar de fat\ t=n\r\. Mai auzise asemenea urlete,venind din camera de tortur\ a c\l\ului. :[i sim]i trupul acoperitde o sudoare rece, lipicioas\. :[i c\ut\ sabo]ii de lemn pip\indcu picioarele [i cu m=inile tremur=nde.

Lum=narea nu arsese prea mult, a[a c\ aprecie c\ nu dor -mea de mai mult de o or\. Lu\ sfe[nicul [i se gr\bi pe coridor,cu p=ntecele imens tremur=ndu-i sub c\ma[a de noapte.

Strig\tele veneau din dormitorul de la etajul superior. :[ichem\ doi str\jeri [i fugir\ pe sc\ri ;n sus.

Meylissa se rostogoli goal\ pe podea, zg=riind sc=ndurilede lemn cu unghiile, c\ut=nd parc\ cu disperare o ie[ire din car -nea trupului. :nc\ un spasm ;i scutur\ corpul [i se ghemui cugenunchii str=n[i ca un foetus, vomit=nd s=nge. Pe fa]a frumoa -s\, oache[\ avea s=nge [i saliv\, iar buzele ;i dezvelir\ din]ii ;n -tr-un r=njet de c=ine prins ;n capcan\.

70 COLIN FALCONER

Fetele erau adunate ;n jurul ei, holb=ndu-se speriate [ifascinate de am\nuntele mor]ii. Unele aveau picioarele stropitecu pic\turi fine de s=nge [i c=nd Meylissa izbucni iar\[i, ]ipar\[i s\rir\ ;napoi, parc\ tem=ndu-se s\ nu se molipseasc\ de teri-bila boal\.

Meylissa le z\ri printre chinurile durerii insuportabile [i;ncerc\ s\ strige> „Nu sunt bolnav\. E otrav\!“ Dar sunetelehor c\ite din g=tul ei nu mai aduceau a voce, a nimic omenesc.Durerea o str\punse iar\[i [i se ;ndoi din nou, url=nd.

Sim]i bra]e apuc=nd-o, ;ncerc=nd s-o ]in\, dar ea se zb\tu[i lovi bezmetic ;n toate p\r]ile, vr=nd s\ se elibereze de moar -tea care-[i croia drum prin stomacul ei. Deschise ochii o clip\[i v\zu fa]a speriat\, sp=n\, a lui Kislar Aghasi, iar l=ng\ el ov\zu pe Hürrem. :ncerc\ s\-i descifreze expresia. Voi s\-[i ;n -drep te degetul spre ea, cu un blestem final, dar eunucii o ]ineaude bra]e [i nici nu putea vorbi din cauza s=ngelui care-i umpleagura. :ncepu s\ se ;n\bu[e [i ;ntunericul i se l\s\ peste ochi,asemenea unei cortine.

R=ul Mari]a, l=ng\ Adrianopol.

C=inii de v=n\toare st=rnir\ pot=rnichea din cuibul s\udin tufa de pelin [i ea ]=[ni ;n aer, cu aripile scurte b\t=nd nebu -ne[te. Ibrahim r=se cu emo]ie [i ridic\ ap\r\toarea mare de pie -le de pe ;ncheietura m=inii st=ngi. Femelele de [oim c\l\tor fre -m\tau, sim]ind apropierea pr\zii.

Ibrahim ;ndep\rt\ gluga de piele de pe capul p\s\rii,ochii ei mari, aurii, clipir\ v\z=nd cerul fumuriu. Aproape ime-diat [oimul se ridic\ ;n aer, aripile-i imense duc=ndu-l ;n ;nalt;n c=teva secunde.

Ibrahim [i Suleiman ;[i ;mboldir\ caii [i pornir\ v=n\ toa -rea.

{oimul ;[i ;ntinse aripile [i pluti. Acum urca pe un curentde aer, la fel de lipsit de greutate ca [i acesta, ;n clipa urm\toareplonja cu viteza pietrei. Pot=rnichea b\tu aerul, ;ncet, cu aripigre oaie, f\r\ vreo [ans\ de sc\pare. {oimul lovi de sus, o ex -plozie de pene, ghearele lungi ;nfig=ndu-se ;n [ira spin\rii vic-timei, [oc at=t de violent ;nc=t pas\rea muri pe loc.

Pentru o clip\, prad\ [i pr\d\tor c\deau ;mpreun\ spresol. Apoi, [oimul ;[i ;ncet\ str=nsoarea mortal\ [i se ;n\l]\ tri-

HAREM 71

umf\tor, l\s=nd pot=rnichea s\ cad\, lipsit\ de via]\, ;n mla[ -tin\.

Ibrahim l\s\ s\-i scape un chiot de ;nc=ntare [i galop\s\lbatic p=n\ la marginea b\l]ii, ;n timp ce c=inii se repezir\;nainte, ;ntrec=ndu-se pentru pl\cerea de a recupera prada.

Ibrahim se uit\ pe cer [i ;ntinse bra]ul ;nm\nu[at ;nspre[oimul ce se rotea ;nc\ deasupra capului s\u.

Mistre]ul privea la intrusul care ;i tulburase b=rlogul aflat;ntr-o tuf\ de m\ce[, cu ochii s\i mici [i galbeni str\lucind afric\ [i confuzie. Puf\ia, retr\g=ndu-se [i mai ad=nc ;n tufelespinoase. Dintr-o parte venea l\tratul c=inilor de v=n\toare, dincealalt\ se auzeau tunetul copitelor [i strig\tele arca[ilor. Maideparte, ;n mla[tin\, nu se putea retrage.

Avea o singur\ alegere.Groh\ind cu furie, ]=[ni dintre tufi[uri.Suleiman ;l v\zu venind [i ;l avertiz\ cu un strig\t pe

Ibra him. V\zu cum mistre]ul lovi arm\sarul arab al lui Ibrahim;n partea din fa]\ a corpului, unul din col]ii galbeni sf=[iindmu[ chii calului, c\sc=nd o ran\ ;ns=ngerat\ ;n burta lui. Ani ma -lul se cl\tin\, de surpriz\ [i agonie, se cabr\ ;napoi, cu viscereleat=rn=nd din ran\. Mistre]ul [arj\ din nou [i Ibrahim fu aruncatla p\m=nt.

Suleiman era ;nc\ la vreo cincizeci de pa[i. :[i ;mboldica lul, trase arcul de la obl=nc [i ]inti repede. Prima s\geat\ se;n fipse cu un sunet surd ;n um\rul mistre]ului, dobor=ndu-l ;ntr-o parte. Acesta se propti pe picioare, ;ntorc=ndu-se s\ ;nfruntenoua provocare.

Suleiman se r\suci ;n [a, trase alt\ s\geat\ din tolba ar -gin tat\ at=rnat\ la obl=nc [i ]inti cu grij\. A doua s\geat\ lovimis tre]ul ;n spate [i p\trunse ;n inim\, intr=nd aproape p=n\ lapan\.

Mistre]ul se cl\tin\, picioarele nemaiput=ndu-i suportagreutatea.

Deodat\ parc\ aerul fu sf=[iat de m=ini imense, c\ci s\ -ge]i una dup\ alta se ;nfipser\ ;n trupul cenu[iu al mistre]ului.Acesta c\zu pe spate, cu s=ngele curg=nd din dou\ duzini der\ni. C=teva clipe mai t=rziu era mort.

Arca[ii izbucnir\ ;n urale [i alergar\ ;nainte [i aproapeimediat calul lui Suleiman fu ;nconjurat de c\l\re]ii din suit\.Suleiman nu lu\ ;n seam\ scuzele rostite strig=nd ale c\peteniei[i s\ri iute din [a.

72 COLIN FALCONER

– Ibrahim?Calul lui Ibrahim era ;nc\ ;n picioare, ;nv=rtindu-se n\uc,

;n timp ce c=inii de v=n\toare l\trau [i se repezeau la picioarelelui, atra[i de s=ngele scurs, ling=ndu-l [i lupt=ndu-se pentru m\ -runtaiele ce at=rnau din burdihanul calului. C=]iva ieniceri seb\gar\ ;ntre ei, unul ;ncerc=nd s\ prind\ fr=ul calului, ;n timpce ceilal]i ;njurau [i alungau c=inii cu s\biile.

Arm\sarul r\nit, sco]=nd aburi pe n\ri [i cu ochii ie[i]idin orbite de groaz\ [i durere, se ;ndrepta spre el. Suleiman seretrase. Dar apoi, c=nd c=inii se repezir\ iar, calul o lu\ la fug\din nou, galop=nd printre copaci, p=n\ disp\ru.

Suleiman privi ;n jur, dezorientat. Unde era Ibrahim?Tr\ia?

:l v\zu deodat\, ;n mla[tin\ p=n\ la genunchi, cu caftanulmurdar de frunze putrede [i de noroi. Turbanul ;i era ;n dezor-dine, d=nd un aer de nebunie r=njetului larg [i r\u de pe fa]a sa.:n m=na dreapt\ ]inea pot=rnichea, prins\ de g=tul ;nro[it des=nge.

– Iat\ trofeul! strig\ el c\tre Suleiman.– Am crezut c\ e[ti mort! [uier\ acesta.– C=t\ vreme m\ ap\r\ Sultanul meu, cum a[ putea s\

mor?Era at=ta inocen]\ copil\reasc\ ;n el de parc\ nici prin

cap nu i-ar fi trecut c\ ar fi putut fi r\nit. De fapt, ar\ta at=t demul]umit de sine [i de trofeul s\u, ;nc=t Suleiman ;[i d\du ca -pul pe spate [i r=se [i el.

Era ;n pavilionul lui Suleiman, muzica viorii lui Ibrahimaproape c\ era ;ntrecut\ de or\c\itul broa[telor din mla[tin\.Lumina f\cliilor dansa pe cutele ro[ii, umflate de v=nt, ale cor-tului.

Suleiman era ;nc\ r\scolit de emo]iile v=n\torii [i nu pu -tea dormi. {edea turce[te pe divan, ;n timp ce Ibrahim terminamelodia pe care tocmai o c=nta, dar mintea nu-i era la muzic\.Ajunsese la o concluzie, rezolv=nd astfel o problem\ care ;lpreo cupase timp de c=teva s\pt\m=ni. :[i c=nt\rise bine ale ge -rea ce ;nc\lca cerin]ele tradi]iei [i protocolul cur]ii, nehot\r=reafiindu-i prelungit\ doar de nevoia de a-[i ;mp\ca propria con -[tiin]\.

HAREM 73

– :l voi schimba pe Ahmed Pa[a din func]ia de mare vi -zir, spuse el deodat\, pe c=nd ultimele note ale melodiei luiIbrahim mai pluteau ;nc\ ;n aer.

– A fost neglijent ;n ;ndatoririle sale? rosti Ibrahim.P=n\ [i el pare surprins, g=ndi Suleiman.– Nu. Dar nu are calit\]ile necesare.– Dar a servit ;n Divan timp de mul]i ani…– Da, da. Dar nu e bun. Inten]ionez s\-l fac guvernatorul

meu ;n Egipt. Nu vreau s\-l umilesc. Suleiman se ;ncrunt\ ;nfa]a obiec]iilor lui Ibrahim. De c=nd ;i p\sa acestuia dac\ cevaera potrivit sau nu?

– {i cu cine ;l vei ;nlocui?Suleiman se sim]i ;n pielea tat\lui aflat pe punctul de a-i

face fiului s\u un cadou mult-dorit. Savur\ senza]ia.– Cu tine, Ibrahim.Ibrahim privi ;n zare.– Cu mine?– Da. Tu vei fi noul meu mare vizir.Suleiman a[tept\, dar rev\rsarea de recuno[tin]\, cunos-

cutul r=njet copil\resc nu venir\. :n schimb, Ibrahim ;[i leg\navioara ;n m=ini, uit=ndu-se posomor=t la ea.

Suleiman sim]i un junghi de iritare.– Care este problema?– Unii membri ai Divanului se vor ;ntreba de ce mi-ai dat

mie acest post, ;n dauna lui Ahmed Pa[a.– Divanul nu poate pune ;n discu]ie hot\r=rile mele, ;n

nici o privin]\.– Pe mine m\ preocup\ ce vor spune ;n mod neoficial.– Ce spun ei neoficial nu poate s\ te afecteze!– Dar se va spune c\ am fost desemnat ;n locul pa[ei

datorit\ prieteniei noastre.Suleiman se holb\ la Ibrahim, uluit. Nu se a[teptase de -

loc la a[a ceva. Ibrahim acceptase ;ntotdeauna posturile pe carei le d\duse, cu pl\cere, chiar cu un soi de triumf. Suleiman nucredea c\ lui Ibrahim ;i p\sa m\car c=t negru sub unghie dep\rerea celor din Divan sau de protocol.

– Vrei s\ renun] la hot\r=rea mea?Ibrahim t\cu mult\ vreme. O briz\ nocturn\ scutura cu te -

le cortului, st=rnind un vaiet prelung. Sf=r[itul r\bd\rii luiAllah? se ;ntreb\ Suleiman.

– Mi-e team\, spuse Ibrahim.

74 COLIN FALCONER

– Team\? Suleiman se g=ndi la imaginea lui Ibrahim ie -[ind din mla[tin\ cu pot=rnichea ;n m=n\ [i la sentimentul care;l ;ncercase atunci. P\rea c\ ;ncrederea ;n sine a lui Ibrahim ;n -de p\rtase irevocabil orice fric\.

– V\d c\ nu ]i-e team\ de col]ii unui mistre] s\lbatic [inici de copitele unui cal ;nnebunit de durere. De ce ]i-e team\atunci?

– De tine, St\p=ne.Suleiman ;l privi uluit.– De mine?– G=tul marelui vizir este mereu sub ascu]i[ul sabiei, St\ -

p=ne. De[i socotesc oferta ta ca pe cea mai mare onoare pe careo poate tr\i un b\rbat, m\rturisesc c\ tot ;mi este pu]in team\.

Suleiman ;n]elese. :[i aminti de propriul s\u tat\, careter minase opt din vizirii s\i ;n tot at=]ia ani. :ntr-adev\r, unuldin blestemele obi[nuite printre turci spunea> „Fie s\ ajungivizirul lui Selim cel Groaznic!“ {i ;[i aminti cum, orbit de m= -nie, el ;nsu[i aproape c\ ;l executase pe bietul Piri Pa[a.

– N-ai nici o team\, prietene.Ibrahim privi ;n sus cu ochi negri, rug\tori.– Mereu mi-am spus c\ asta ;mi doresc. P=n\ acum. N-ar

trebui s\ m\ ;nal]i at=t, c\ci o c\dere ;mi va fi fatal\.Suleiman se ridic\ [i merse spre el, pun=ndu-[i m=inile

pe umerii lui.– :]i dau cuv=ntul meu. C=t tr\iesc eu, voi veghea pentru

ca tu s\ nu p\]e[ti nimic. Allah s\ m\ judece.Ibrahim apuc\ m=na sultanului [i s\rut\ inelul cu rubin.– Mi-ai adus mai mult\ m\rire dec=t am visat vreodat\,

[opti el. M\ leg s\ te slujesc p=n\ ;n clipa mor]ii.

HAREM 75

16

Eski Sarai

Unde era ea?Kapi Aga privi ;n jurul cur]ii umbrite, sf=[iat de dorin]a

nebun\ de a fugi [i nevoia imperioas\ de a r\m=ne [i a o g\si.Umbrele ;i p\reau batjocoritoare.

Nu e aici. Te-a tr\dat.Trupul e adev\ratul tr\d\tor, g=ndi el< arderea sim]urilor

care te atrage ;nspre pl\cere [i durere, cum atrage flac\ra omolie. Acela[i trup care ;i putea aduce extazul putea s\ [i-l su -pun\ tuturor torturilor pe care Diavolul – sau c\l\ul, ceea ce eraacela[i lucru – le-ar fi putut imagina.

Ce c\uta el aici? {i ea era o progenitur\ a Diavolului.Acum [tia, i-o dovedise. Trebuia s\ g\seasc\ o cale de a sc\pade ea, trebuia s\-[i asume riscul existen]ei celui de-al treileaconspirator.

Ah, dar atunci ar pierde [i c\ldura acelui trup, senza]ias=nilor ei calzi ap\sa]i de pieptul lui, pofta pentru gura ei, ex -tazul imposibil [i interzis pe care i-l d\dea ea. Nu-[i putea ima -gina pl\cere comparabil\ cu ceea ce tr\ise ;n aceast\ curte um -bri t\, cu f=nt=na ei susur=nd\ [i cu aleea de marmur\ m\rginit\de platani. Aici nu mai era un eunuc, iar teribila, nemaipomeni-ta muchie de cu]it a pericolului ;l aducea pe asemenea culmi deexcitare ;nc=t nici dragostea de via]\ nu rezista compara]iei.

Dar dac\ [i Hürrem r\m=nea ;ns\rcinat\? Nu vedea niciun sf=r[it al acestui tunel ;ntunecat al c\rnii [i al consecin]elorsale. :n chiar momentul de v=rf al ultimului spasm al pl\cerii,teroarea neagr\ cobora iar\[i asupr\-i, umpl=ndu-i m\runtaielecu o panic\ rece, ;ngrozitoare. Fugea din aceast\ gr\din\ um -brit\ a torturilor sale, spun=ndu-[i c\ nu va mai veni niciodat\,promi]=ndu-[i c\ va g\si o cale s\ scape de ea.

Dar trupul s\u ;l subjugase. De-a lungul zilelor nu se pu -tea g=ndi la nimic altceva dec=t la data urm\toare. Imagineatrupului ei – [i al lui, ca b\rbat ;ntreg din nou – ;ndep\rta oricealt g=nd. Aceste c=teva minute pe s\pt\m=n\, ;ntr-o curte um -brit\ deveniser\ via]a lui.

76 COLIN FALCONER

:ncerca s\-[i spun\ c\ poate nu-i vor prinde niciodat\. S\nu se termine niciodat\.

Auzi fo[net de stofe ;n spate [i se ;ntoarse.– Hürrem!– Te-am speriat?Kapi Aga sim]i c\ inima-i era gata s\ sar\ din piept. :i

b\tea at=t de tare c\ aproape ;l durea.– De unde ai ap\rut?– Te-am urm\rit. De dup\ st=lp.El o privi. Purta [alvari de m\tase [i o c\ma[\ verde,

transparent\, deschis\ spre talie, l\s=nd s\ se ;ntrevad\ um fl\ -turile s=nilor. Se ridicau [i coborau o dat\ cu r\suflarea ei. KapiAga nu-[i putea lua ochii.

Hürrem f\cu un pas spre el.– Haide. Repede.Purta un voal fin, at=rnat de toca verde pe care o avea pe

cap. :l ;ndep\rt\ cu o mi[care iute, studiat\, a m=inii drepte.Kapi Aga o privi iar\[i. Ar\ta at=t de sigur\, de st\p=n\ pe sine.Nu-i era fric\ niciodat\?

Se uit\ c\tre turnul de nord. Ferestrele din v=rf se uitau lael, ca doi teribili ochi negri, scrut\tori. U[ile erau ;ncuiate, ;[ireaminti el, totu[i o ;mpinse pe Hürrem mai ;n umbra zidului.

Hürrem ;[i ridic\ mantia, a]=]=ndu-l.– Cum e s\ te sim]i din nou b\rbat? ;ntreb\ ea.:[i bate joc de el? se ;ntreb\ el la r=ndu-i. Se minun\,

pen tru a suta oar\, de motivele pentru care f\cea ea asta. Eradoar dorin]\ trupeasc\? Nu sim]ea chiar nimic pentru el?

– Ai ucis-o, spuse.– A fost o gre[eal\ a lui Muomi. Licoarea a fost prea

tare.– Ai f\cut-o inten]ionat.– {i dac\ a[ fi f\cut-o? Crezi c\ sunt mai rea ca tine?

Ne-ai fi ucis pe am=ndou\ dac\ asta ]i-ar fi salvat g=tul.{alvarii c\zur\ pe pardoseal\. :[i desf\cu cele trei agrafe

cu diamante de la c\ma[\. El ;ncerc\ s\-[i smulg\ privirea depe acel trup mic [i ferm, s\ se concentreze asupra chipului [iasupra a ce putea tr\da acesta.

– Era prietena ta.– Pe c=nd ]ie ;]i era de-a dreptul str\in\. Ai l\sat-o grea

;n t\cere, pe coridor.

HAREM 77

Se aplec\ spre zid. Kapi Aga ;[i sim]i gura usc=ndu-se.Ea ;l privea cu acel sur=s abia schi]at, [tiindu-l lipsit de oriceputere asupra ei.

Sf=rcurile ei erau tari. De dorin]\, de frig? Crezu c\ [tier\spunsul la asta. Dar n-avea importan]\. Era at=t de a]=]at ;nc=tabia se ab]inea. C=]i b\rba]i ;ntregi se puteau l\uda cu at=ta vi -talitate? O apuc\ brutal de ;ncheieturile m=inilor, ]intuind-o deperete.

– Poate c\ ;ntr-o zi o s\ te arunc ;n Bosfor.O apuc\ de g=t cu m=na dreapt\. Era un g=t sub]ire,

m=na lui ;l cuprindea u[or. :[i mut\ m=na ;n jos, spre um\r,apoi spre s=ni, str=ng=nd c=t putea de tare, ;ncerc=nd s\ o fac\s\ ]ipe. Dar ochii ei ;l urm\reau calmi, ad=nci [i verzi.

– Se spune c\ e cam rece ;n perioada asta. Ar trebui s\ aigrij\ s\ nu cazi chiar tu ;n el.

:[i ridic\ ve[mintele [i ;l ;ncol\ci cu coapsele, tr\g=ndu-lspre ea. Apuc\ o cut\ a hainei [i i-o ;ndes\ ;n gur\, spre a-l;mpiedica s\ strige atunci c=nd o p\trunse. Susurul f=nt=nii nuputea masca un asemenea sunet.

Kapi Aga nu mai avea r\suflare. Intensitatea senza]iei ;lcople[ea, mu[c\ stofa din gur\, sim]ind c\-[i pierde orice con-trol. Ura fierbea ;n el, ura pentru aceast\ putere a ei asupra lui,ur\ ;mpotriva tuturor femeilor [i ur\ fa]\ de sine, pentru sl\ bi -ciunea sa. :ncepu s\ se mi[te sacadat.

Hürrem ;l ;ncol\ci cu bra]ele, mi[c=ndu-se o dat\ cu el.– D\-mi sucul, ;i [opti ea ;n ureche, ;l vreau tot.El sim]i pl\cerea purt=ndu-l peste pr\pastie, ;ntr-o feri-

cire cutremur\toare, orbitoare. Pentru c=teva clipe fu liber deea, liber de toat\ sclavia lui fa]\ de femei, [i se abandon\ cutotul acestor clipe. Nu voia s\ se ;ntoarc\. Era ca moartea. {idac\ ar fi putut ar fi r\mas pe veci acolo. Pentru ca pl\cerea s\dureze pentru totdeauna. Dar c=nd termin\, nu mai r\m\seser\dec=t r\coarea serii [i frica.

Via]a era o capcan\. Nu exista ie[ire. Cau]i o sc\pare, [ie[ti dus de nas c\tre pierzanie.

Kapi Aga nu afl\ de propria reu[it\ de la Hürrem. :ntr-obun\ zi, c=nd se trezi, g\si palatul plin de rumoare> iqbal purtaun copil!

78 COLIN FALCONER

Relaxarea de o clip\ se schimb\ brusc ;ntr-o nou\ groa -z\. Ce s\ fac\ acum? Nu mai putea merge ;n gr\din\. A facedragoste cu cad=na sultanului era o crim\ prea mare chiar [i nu -mai ;n ;nchipuire. Dar dac\ nu se mai ducea, ce va face Hür -rem? :l va tr\da? Dar cum ar putea-o face, f\r\ s\ se tr\deze peea ;ns\[i?

Apoi ;l lovi alt g=nd. Dar dac\ acest copil era al lui?:n]elese c\ nu va [ti niciodat\ ce era ;n mintea ei. Era un

pion ;ntr-un joc pe care nu-l mai pricepea. Din clipa ;n caredeschisese prima oar\ poarta aceea, pentru a seduce o odalisc\a sultanului, pierduse controlul asupra propriei vie]i. Era lipsitde puteri. Nu era nimic de f\cut, dec=t s\ a[tepte.

17

Hafise o examin\ pe noua iqbal a fiului s\u cu ochiulantrenat al femeii care ;[i petrecuse ;ntreaga via]\ ;n lumea per-fid\ a Haremului. Putea spune de la bun ;nceput c\ aceasta eracu totul diferit\ de Gülbehar. Se vedea ;n mersul ei, ;n ]inut\.Ochii ;i erau un pic prea p\trunz\tori, limba – dup\ cum auzise– un pic prea iute.

– Hürrem, zise ea cald, ;ntinz=nd m=na. Sunt ;nc=ntat\ deve[tile tale. Vino [i stai jos l=ng\ mine.

Hürrem sur=se [i se a[ez\ la cel\lalt cap\t al divanului.Era o dup\-amiaz\ cald\ [i se aflau pe o teras\ umbrit\ dinpartea de est a Palatului. Cinteze ciripeau ;n cu[tile ornamentatedin lemn de cedru, at=rnate de stre[ini, iar pe masa din fa]a lorse aflau [erbeturi, pepeni [i rahat. :n spatele lor, ora[ul dormita;n c\ldura dup\-amiezii, cupolele moscheilor str\lucind precumdiamantele ;n praf.

– Suleiman este plecat la v=n\toare, la Adrianopol. Amtrimis azi un curier cu un mesaj pentru el. Sunt sigur\ c\ va fi lafel de bucuros pentru vestea ta ca [i mine.

Hürrem ;[i puse o m=n\ pe burt\.– Va trebui s\ a[tept\m multe luni p=n\ s\ afl\m c=t de

mare trebuie s\ ne fie bucuria.Un r\spuns bun, g=ndi Hafise. Dac\ e fat\, suntem iar la

;nceput.

HAREM 79

– Cum va voi Allah, rosti.Hafise se apropie [i lu\ o cosi]\ din p\rul lui Hürrem,

pri vindu-l ;n lumin\.To]i ;mi fac asta. Ca pentru a-mi aduce aminte c\ sunt ;n

proprietatea casei Osmanl=ilor.– Ai p\r frumos, zise Hafise. Nici ro[u, dar nici auriu. De

unde e[ti?– Tat\l meu este han al t\tarilor din Crimeea, Coroan\ a

Capetelor Acoperite, r\spunse ea, ;ncerc=nd s\-[i ascund\ m=n -dria din voce. Nu se f\cea ca mama sultanului s\ simt\ c\ ea secredea superioar\. Hafise era, p=n\ la urm\, fiica unui ]\ran dinGeorgia.

– {i cum de-ai ajuns la noi?– Tat\l meu a prins o ocazie.Hafise z=mbi.– Pentru tine? Sau pentru el?– Spahiii au trebuit s\-l lege la p\m=nt [i s\-i bage cu

for ]a banii ;n pung\. Se lupta [i striga. A fost groaznic.Hafise nu mai z=mbea.– R=zi c=nd poveste[ti asta, dar ;n ochii t\i nu e nici

urm\ de r=s.Hürrem sim]i cercetarea lui Valide. Trebuia s\ se supun\,

;[i zise. Dar nu trebuia s\ o subestimeze pe aceast\ femeie, fiic\de ]\ran sau orice ar fi ea. Aceast\ puicu]\ rotofeie [i pl\cut\are ni[te ochi de [oim.

– De ce-a[ pl=nge? El tr\ie[te ;nc\ ;ntr-un cort. Eu, ;n -tr-un palat. P=n\ la urm\ eu am ie[it mai bine din afacere.

– Deci e[ti fericit\ aici?– Voi fi mai fericit\ c=nd St\p=nul meu se va ;ntoarce.– Am fost so]ia Sultanului Selim mul]i ani. Pot s\ num\r

pe degete s\pt\m=nile pe care le-am petrecut ;mpreun\. E ovia]\ cam singuratic\, Hürrem.

Hürrem ;ncuviin]\.– :]i voi urma sfatul, atunci, :n\l]imea Ta. M\ voi ;n toar -

ce la tat\l meu. Po]i s\-mi faci rost de un cal.Hafise r=se, ;mpotriva voin]ei sale. Fata ;[i b\tea joc pu -

]in, dar era [i adev\r ;n cele ce spunea. De ce s\ boce[ti lucruria c\ror schimbare nu-]i st\ ;n putere?

– M\ tem c\ nici chiar eu nu pot face asta. Acum por]icopilul sultanului [i Haremul va fi casa ta pentru tot restul vie -]ii.

80 COLIN FALCONER

– Atunci va trebui s\-mi aranjez ni[te camere mai mari.Hafise z=mbi [i ar\t\ spre propriul iatac.– Ca ale mele, poate.Hürrem ;i ;ntoarse z=mbetul.– Cum va voi Allah.– N-a[ fi surprins\ dac\ a[a s-ar ;nt=mpla. Hafise alese o

bucat\ de rahat cu arom\ de fistic [i mu[c\ din ea. Dac\ ai ne -voie de ceva, mie trebuie s\-mi spui. :n Islam mama e sacr\,ast\zi mai mult ca oric=nd. Se va face totul pentru binele t\u.

– Ar fi un lucru, :n\l]imea Ta.– Da?– Vreau o gard\ de corp.Hafise o privi contrariat\.– O gard\ de corp? Aici?– Mi-e fric\.– De ce?– Am auzit zvonuri. C\ nu voi mai apuca ziua s\-mi v\d

copilul n\scut.– Cine ;ndr\zne[te s\ te amenin]e… pe tine [i copilul

sultanului?Hürrem ;[i plec\ ochii.– Nu [tiu. S-ar putea s\ fie doar vorbe.Minte, ;[i spuse Hafise. {tie cine, dar nu ;ndr\zne[te s\

spun\. Exist\ o singur\ persoan\ care i-ar putea dori moartea.Gülbehar! :[i scutur\ capul. Nu, era imposibil. Gülbehar nu eracapabil\ de asta. Dar fata p\rea speriat\.

– Dac\ crezi c\ zvonurile sunt reale, va trebui ca servi-toarea s\ guste fiecare m=ncare [i chiar s\ ;ncerce hainele tale;nainte de a le purta tu, ca nu cumva stofa s\ fi fost otr\vit\. Cam\sur\ de precau]ie ;i voi spune lui Kislar Aghasi s\-]i dea uneunuc.

– Mul]umesc, :n\l]imea Ta.– Trebuie s\ ne asigur\m c\ nimic r\u nu se va ;nt=mpla

fiului sultanului.Hürrem z=mbi ;n]eleg\toare. To]i sunt siguri c\ va fi

b\iat, ;[i zise ea. Dar \sta e un lucru pe care nu-l pot hot\r; eu.

Kapi Aga o privi din turnul de nord cum iese dintre um -brele lungi [i vine s\ se a[eze pe banca de marmur\ de l=ng\f=nt=n\, cu Coranul deschis ;n poal\. Pumnul i se str=nse, ;n -

HAREM 81

tr-un gest de disperare [i nehot\r=re. Venise iar. De ce, de ce?Ce ;ncerca s\ fac\? :n cur=nd avea s\ fie cad=na sultanului, cedorea mai mult? Nu puteau continua acum, riscurile erau preamari. Dar dac\ nu se ducea… cine [tie ce avea s\ fac\ ea?

Trebuia s\-i vorbeasc\, trebuie s\ pun\ cap\t chinului.Chiar [i dorin]a ;i disp\ruse acum, c=nd auzise c\ ea a r\masgrea, pofta p\ru s\ se evapore [i vidul r\mas fu repede umplutde dorin]a de a tr\i. Trebuia s\ ;nceteze.

Ce voia? Ce-ar fi f\cut dac\ nu se ducea s-o ;nt=lneasc\?L-ar fi putut tr\da cumva, cum f\cuse cu Meylissa?

Se hot\r; [i p\r\si gr\bit odaia, ;ncuind u[a. Cobor; zoritpe sc\rile de lemn.

Ezit\ minute lungi ;n fa]a por]ii de fier, cheia mare demetal odihnindu-se ;n broasc\. B\rba]i [i femei. Bagi cheia ;nbroasc\ [i deschizi poarta c\tre vise [i co[maruri. Nimic nu emai incitant dec=t o poart\ ;ncuiat\.

Trebuia s\ afle ce mai dorea.:ntoarse cheia [i se strecur\ ;n\untru. Hürrem privi spre

el, cu ochii m\ri]i a uimire. Apoi sc\p\ Coranul din m=n\ [i]ip\.

Kapi Aga se holb\ la ea, mirarea de pe fa]a ei – fals\, [tiaasta – oglindindu-se ;n cea de pe fa]a lui. Ce ;nsemna asta?Auzi un morm\it [i-[i d\du seama c\ era vocea sa. Voia s\fug\, dar picioarele nu-l ascultau.

:n]elese.Privi ;n dreapta [i se trezi uit=ndu-se la unul din o[tenii

s\i.– T=rf\ mic\! [uier\ el. Trase pumnalul din teac\ [i ;l re -

pezi spre ea. Hürrem ]ip\ din nou [i c\zu pe spate, lovituraspin tec=nd aerul, la un deget de fa]a ei.

Kapi Aga nu v\zu straja repezindu-se la el. Sim]i fulge -ra rea brusc\ a lamei [i ;i auzi v=j=itul de moarte. Apoi pum-nalul c\zu [i o dat\ cu el m=na lui dreapt\.

I se t\ie r\suflarea, se prinse str=ns de ;ncheietur\. Nusim]ea nici o durere, nu ;nc\, dar url\ ;ngrozit [i, sufoc=ndu-se,se holb\ la ciot [i la s=ngele ce ]=[nea str\lucitor.

Apoi c\zu ;n genunchi [i ;ncerc\ s\ desfac\ pumnaluldintre degetele m=inii c\zute. Dac\ reu[ea s-o omoare, totul erabine. Puteau s\-i fac\ orice dup\ aceea. C=t timp mica vr\ji toa -re era moart\.

82 COLIN FALCONER

Dar iat\ c\ g\rzile ;l tr\geau deoparte, iar el url\ din nou,de data asta din cauza durerii violente din ;ncheietur\, [i v\zupetele de s=nge murd\rind dalele pardoselii ;ntr-o d=r\ ce por -nea de l=ng\ t=rfa cu toc\ pe cap. :ncerc\ s\ o blesteme dinnou, dar unul dintre solda]i ;l lovi cu m=nerul greu al armei, iarel gemu [i capul ;i c\zu pe spate.

{oimul se av=nt\ pe curentul de aer ascendent creat depietrele ;ncinse ale ora[ului, apoi se roti [i pluti c\tre Bosfor,revenind deasupra zidurilor din Tokapi Sarai. Ochiul lui auriuse a]inti ;nspre turnurile gemene ale Por]ii Fericirii, unde capullui Kapi Aga se ;nnegrise ca o m\slin\ ;n ni[a dinspre v=rfulzidului. Dincolo de coloane, trupul lui decapitat at=rna ;nc\ ;nc=rligul imens ;n care fusese torturat timp de trei zile, v=rful deo]el al c\ngii travers=nd coastele [i coapsele. Va sta acolo p=n\c=nd corbii ;[i vor fi des\v=r[it treaba, iar tendoanele [i liga-mentele vor fi putrezit pe oase.

{oimul se roti iar\[i, ;nspre Cornul de Aur [i spre vechiulpalat de lemn din v=rful colinei situate dincolo de moscheea luiBaiazid. :ntr-un balcon, ;ntre domurile de aram\, o femeiest\tea ;n picioare, cu m=na pe p=ntecele umflat. Atr\gea aten]iaprin cele dou\ cozi legate cu panglici de satin, care ;i at=rnau pespate. P\rul ei avea culoarea focului, iar buzele ;i schi]au unsur=s.

Lunile vor trece repede. :[i m=ng=ie burta. S\ vin\. :l a[ -tepta.

:n ziua na[terii, pe acoperi[urile Haremului se vedeaustea guri albe. Un pat pentru na[teri [i teancuri de fe[e fur\aduse ;n iatacul lui Hürrem, se arse t\m=ie [i pe podelele demar mur\ se pres\rar\ petale de trandafiri, amulete [i m\t\niialbastre fur\ at=rnate ;n ;nc\pere ca s\ alunge duhurile rele.

Hürrem nu tr\ise niciodat\ o asemenea durere. C=nd co -pi lul nu ie[ea, moa[a Haremului, o nubian\ teribil\, ce c=n t\ -rea, probabil, c=t trei cad=ne, se a[eza pe burta femeii ca s\ ;m -ping\ f\tul afar\.

Hürrem ]ip\. Un b\] de filde[ ;i fu b\gat ;ntre din]i ca s\-i;nchid\ gura.

– Mu[c\! zise moa[a. Mu[c\ [i taci!

HAREM 83

:n fine, reu[i. Strivit\ de pat, sprijinit\ de fiecare parte dec=te o sclav\, aduse pe lume copilul, primit de nubian\ ;ntr-op=nz\ de bumbac, ;n timp ce recita rug\ciunea Credin]ei.

Allahu Akbar… Dumnezeu e mare…Kislar Aghasi urm\rea totul, ca s\ se asigure c\ nu putea

fi vorba de o ;nlocuire a pre]iosului copil. :l duse el ;nsu[i laf=nt=na alb\ de marmur\ [i-i f\cu cele trei ;mb\ieri tradi]ionale.:n gur\ i se picur\ ulei ;ndulcit, ca s\-i fac\ limba dulce [i pl\ -cut\, ;n jurul ochilor i se d\du cu fard, pentru a-i face ad=nci [ip\trunz\tori. Fruntea ;i fu atins\ cu un Coran ;ncrustat cu dia-mante.

Hürrem se ag\]\ de umerii moa[ei, clipind din cauzatranspira]iei ce-i intrase ;n ochi.

– Ce e? ;ntreb\ sf=r[it\, spune]i-mi o dat\ ce e!:i r\spunse Kislar Aghasi.– Ai adus pe lume un fiu, Doamn\, rosti el.– Un fiu, repet\ Hürrem. Z=mbi, apoi le[in\.

PARTEA A DOUA

:NGERUL NEGRU

18

Vene]ia, 1528

Era o viziune ;n catifea neagr\, un ;nger negru cu p\rulnegru [i lucios precum c\rbunele [i ochii ca dou\ peruzele.Avea pome]ii ;nal]i, nobili, [i buze pline, umede [i ro[ii, cafruc tele lovite. Corsajul vesturei era foarte decoltat, dup\ mod\,pielea umerilor [i s=nilor era neted\ ca filde[ul, iar cruciuli]a deaur de la g=tul ei – care putea s\-i simt\ respira]ia cald\ – p\reac\ r=de de el.

De dou\ ori interzis\.Plazza era aglomerat\ [i zgomotoas\, r\sun=nd de stri -

g\tele negustorilor, de sporov\iala marinarilor juc=nd c\r]i sauc=nt=nd sub arcade, de staccato-ul strident al armenilor [i dal -ma ]ienilor [i de vorba melodioas\ a vene]ienilor. Un albaneztrecea ;n pantalonii s\i largi, mestec=nd un c\]el de usturoi cape o bomboan\, un togato ;n rob\ ro[ie de senator r\spundea cuo fluturare a m=inii [i cu addio, caro vecchio salutului respectu-os al unor cet\]eni.

Pentru el, era ca [i c=nd ;n jur n-ar fi fost nimeni. Abbas;i urm\ri mersul pe sc\ri ;nspre intrarea bisericii. Mergea cu ogra]ie aproape exagerat\, dar o singur\ dat\ privi spre el [iAbbas sim]i parc\ o ;mpuns\tur\ puternic\ ;n piept. Buzele eise mi[car\ u[or, destul pentru ca el s\ [tie c\ fusese observat, c\pre zen]a lui o afectase ;ntr-un fel oarecare. Dumnezeu [tia ;n cefel.

Nu mai putea s\ respire. Era cea mai perfect\ femeie pecare o v\zuse ;n via]a lui. :i venea s\ alerge, s-o prind\ de bra][i s\ fug\ cu ea din plazza.

Scorpia b\tr=n\ care o ;nso]ea ;i arunc\ o privire dis pre -]uitoare ;n clipa ;n care urcau sc\rile Bisericii Santa Maria deiMiracoli. Apoi disp\rur\ ;n\untru.

88 COLIN FALCONER

– Ai v\zut-o? [opti el.– Sigur c\ am v\zut-o, r\spunse Ludovici. Este Julia

Gonzaga.– O cuno[ti?– Sora mea vitreg\ o cunoa[te. E veri[oara ei.– Veri[oar\? Abbas ;n[f\c\ saion-ul lui Ludovici – jiletca

stacojie lung\ p=n\ ;n talie pe care acesta o purta peste c\ma[\– [i ;l trase ;n jos spre sc\ri.

– Ce faci?– Vreau s-o v\d.– Tu sei pazzo – e[ti nebun!– Haide!Ludovici ;l apuc\ de bra].– {tii cine e tat\l ei? Antonio Gonzaga – un consiglia-

tore!– Nu-mi pas\!– Nu-]i pas\? Ludovici era alarmat, dar nu [i surprins.

Abbas era unul dintre cei mai exalta]i [i ;nc\p\]=na]i oameni pecare-i cunoscuse. Incon[tient, ;l numea taic\-s\u. Dac\ era undefect, acesta constituia [i farmecul s\u. Poate c\ ;i venea odat\ cu s=ngele, ;[i zise Ludovici. Un maur e un maur. Dar dedata asta nu-l va l\sa s\ se prosteasc\. :n plus, mai era [i peri -culos.

– Vreau doar s\ m\ uit.– Nu trebuie s\ te ui]i! E o Gonzaga.– Stai aici, atunci, zise Abbas [i se retrase, ]=[nind pe

sc\ri ;n sus. Ludovici ezit\. La dracu cu el. Corpo di dio! Aici os\ i se ;nfunde. Se ;ntoarse [i f\cu c=]iva pa[i, dar apoi se r\z -g=ndi [i o lu\ la fug\ pe sc\ri dup\ el.

Chipurile supte [i dezaprobatoare ale sfin]ilor priveau ;njos de pe tavanul aurit. O imagine a Fecioarei della Santa Clarase ;ncrunta c\tre stranele de pe balustrada lipit\ de zidurile recidin marmur\ gri [i ro[ie ca m\rgeanul. Demoni [i mon[tri ma -rini dansau printre pila[trii bol]ilor [i colonadelor.

:n biseric\ era ;ntuneric [i r\coare, fa]\ de c\ldura dinplazza. Lumina se strecura prin geamurile colorate de deasupraabsidei, sub forma a dou\ gigantice degete care p\reau s\-i con-duc\ privirea spre cele dou\ fiin]e ;nge-nuncheate ;n fa]a altaru-lui.

HAREM 89

Abbas avu senza]ia unei viziuni. Chipurile de marmur\ale lui Francis [i Arhanghelului Gabriel ;l urm\reau din ni[elelor ;nalte, acuz=ndu-l mut de ;nc\lcarea unui teritoriu interzis.Avea sentimentul c\ ;n orice moment ele vor prinde via]\,cobor=nd de pe pere]i ca s\-l ;nfrunte pe nepoftit.

Sunt doar ni[te buc\]i de marmur\, ;[i spuse el. N-au nicio putere. Dar parc\ sanctitatea acestor imagini ;nt\rea spuselelui Ludovici. P\[ea ;n alt\ lume acum, o lume pe care n-o ;n -]elegea pe deplin.

Sim]i o m=n\ pe um\rul drept [i abia ;[i opri un strig\t.– Ludovici!– Credeai c\ e Gonzaga?Abbas trase cu ochiul la chipul neterminat al Arhan ghe -

lului Mihail de pe peretele din spatele s\u.– Nu, cineva mai pu]in celebru, zise el [i z=mbi satis f\cut

v\z=nd confuzia de pe fa]a prietenului s\u. Se ;ntoarse iar\[ispre cele dou\ fiin]e din fa]a altarului. Ea este cea mai frumoas\femeie pe care am v\zut-o vreodat\.

– Nu este de tine, Abbas.– Poate.– Poate! La fel de bine ]i-ai putea dori luna de pe cer,

Abbas!B\tr=na care era cu Julia le auzi vocile [i ;[i ;n\l]\ capul.

Abbas [i Ludovici se ad\postir\ dup\ st=lpi. Abbas puse undeget pe buze. A[teptar\.

Dar, c=nd se uitar\ din nou, ele plecaser\. Abbas se ;n -toarse c\tre naos [i v\zu cum b\tr=na o zorea pe fat\ ;n lungulculoarului. Fata ;ntoarse capul o dat\ [i fa]a ;i fu pentru o clip\;ncadrat\ de lumina galben\ ce venea ca un torent prin u[ileimense. Apoi duenna o trase dup\ ea [i disp\rur\.

– Tu sei pazzo! [uier\ Ludovici.– Am fost crescut ca maur [i musulman, ;n de[ert. {i uite

c\ sunt obligat s\ tr\iesc ;ntr-o republic\ cre[tin\ [i ;nc\ situat\toat\ pe ap\! Abbas r=nji la el. Dac\ erai tu ;n locul meu, poate;nnebuneai [i tu a[a, pu]in!

Mahmud st\tea pe balconul palatului, cu palmele marisprijinite de balustrad\, privind apusul soarelui prin acel v\l rozce se ;ntindea dincolo de piscurile albe ale Cadorei [i ;ngr\ m\ -direa norilor dinspre vest. Gondole [i galere, insule ;ndep\rtate

90 COLIN FALCONER

p\leau ;ncet pe fondul cenu[iu, de culoarea perlei, al lagunei.Era un peisaj ce nu ;nceta s\-l r\scoleasc\, un port pe m\suracelei mai mari republici maritime de pe Mediterana. Uneorichiar uita c\ toate acestea nu erau ale sale, c\ el nu era dec=t unmercenar. Dar adev\rul era acesta din urm\, iat\ o lec]ie bun\pentru fiul s\u.

– Dar e imposibil, m=r=i el.– Trebuie s-o ;nt=lnesc, zise Abbas.– De c=nd tr\im printre ace[ti oameni? De [ase ani? {i

tot nu pari a fi ;n]eles cel mai important lucru privitor la ei!– Le putem ap\ra vie]ile, dar nu le putem avea ca so]ii pe

fiicele lor.Mahmud ;[i privi fiul, cu tot trupul ;ncordat de m=nie, iar

Abbas sim]i cum hot\r=rea i se clatin\. Nu-i fusese u[or s\-[i;n frunte tat\l. C\pitanul General al Republicii era un b\rbat c=tun urs, cu umerii umfl=nd stofa de m\tase a pieptarului ce-lpurta, barba crea]\ [i impun\toare m\rindu-i parc\ dimensiu-nile [i ferocitatea. C=nd era furios, cum era cazul acum, ochii ;istr\luceau ca dou\ tor]e pe fa]a ;ntunecat\.

– Exist\ temeiuri pentru prezen]a noastr\ aici, spuse el.Exist\ un temei pentru toate.

Temeiul era desigur acela c\ dogele nu avea ;ncredere s\lase comanda armatei pe m=na propriilor nobili, c\ci fiecaredintre ace[tia se temea – [i pe bun\ dreptate – c\ armata puteafi ;ntoars\ ;mpotriva lui. De fapt, C\pitanul General era arareoriitalian [i adesea, ca acum, nu era nici m\car cre[tin.

:n ce m\ prive[te, g=ndi Mahmud, am ca frate un prin] ;nBarbaria care ar dormi mult mai bine dac\ m-ar [ti mort. Da,exist\ un temei pentru toate.

– Ne trateaz\ ca pe ni[te gunoaie.– Magnifici trateaz\ cu dispre] pe oricine. Asta nu ;n -

seamn\ nimic. Este o obi[nuin]\.– Dar noi avem s=nge regesc.– Ce s=nge regesc? Mahmud lovi cu am=ndoi pumnii ;n

masa din lemn de nuc aflat\ ;ntre ei. Casa regal\ a prin]uluiMuslim! Ce valoare are asta pentru ei? :]i spun eu ce suntem…suntem ni[te mercenari. Nu te mai am\gi c\ apar]inem unorlocuri. Po]i s\ tr\ie[ti ;ntr-un palat [i s\ te ;mbraci ca un fiu detogati, dar nu e[ti unul de-ai lor. }ine minte asta.

– {i atunci ce s\ fac? Cu cine urmeaz\ s\ m\ ;nsor?Mahmud se ;ntoarse cu spatele.

HAREM 91

– F\ [i tu ca ceilal]i tineri [i g\se[te-]i distrac]ii pe Pontedelle Tette – Podul cu }=]e.

Abbas [tia locul. :[i luase numele de la femeile dez br\ -cate p=n\ la br=u ce st\teau ;n cadrul u[ilor, ;mbiind tinerii.

– {i oricum, ad\ug\ Mahmud, e[ti prea t=n\r ca s\ teg=n de[ti la o nevast\.

Abbas r\sufl\ ad=nc. Niciodat\ p=n\ atunci nu ;nfruntasehot\r=rea tat\lui s\u.

– Vreau s-o cunosc pe Julia Gonzaga.Mahmud oft\. Nu mai era m=nios. La ce bun? Era ca un

copil care cerea, bosumflat, un castel numai pentru el. Eraimposibil [i acesta era sf=r[itul problemei. Chiar dac\ Gonzagaar fi fost genul de om care s\ suporte g=ndul de a-[i m\rita fiicacu un mulatru – [i Gonzaga nu era c=tu[i de pu]in astfel – existao lege ;n Republic\ ce interzicea oric\rui nobil vene]ian s\-[ic\s\toreasc\ urma[ii cu str\ini. Un Magnific din Consiliul celorZece nu putea nici m\car ;n particular vorbi cu un str\in, fie elchiar [i Comandantul General al Armatei.

Mai ales dac\ era vorba de Comandantul General alArmatei.

– E doar din cauza tinere]ii tale, Abbas. M=ine vei uitatotul.

– M\ judeci prea lesne, r\spunse Abbas [i ie[i din ;n c\ -pere.

Din balconul palazzo-ului tat\lui ei, din spatele bol]iiz\brelite a loggi-ei, Julia Gonzaga admira scena nop]ii ve ne -]iene. Felinarele at=rnate de pe prorele gondolelor l\sau d=reondulate pe oglinzile canalelor. Glasuri ;n [oapt\ se auzeau deprin fondamenta [i o pereche t=n\r\ disp\rea bra] la bra] ;numbra unui sottoportico. Julia ;[i alung\ un acces de invidie.

Se g=ndi din nou la ;nt=mplarea de dup\-amiaz\, de laBiserica Santa Maria dei Miracoli. De ce o privise a[a b\iatulacela? {i cine era? Avea pielea neagr\, un negru, probabil, caunul din gondolierii de pe canale, dar nu era ;mbr\cat ca ei.Purta o bareta ;mpodobit\ cu pietre scumpe pe cap, iar camiciade bumbac era descheiat\ ;n fa]\ la fel ca la tinerii nobili ceimai preocupa]i de linia modei.

Deci cine s\ fi fost?

92 COLIN FALCONER

:nc\ un mister ad\ugat la toate cele adunate p=n\ atunci.Parc\ tr\ia ;ntr-o cas\ mare ;n care toate camerele ;i erauinterzise, ;ncuiate. Era misterul tat\lui ei, prezen]\ sumbr\ [irezervat\ care intra [i ie[ea din umbrele palatului ca… ;[i spu -se, ;nro[indu-se, ca ;ns\[i umbra lui Dumnezeu. Era apoi mis-terul mamei, care murise c=nd o adusese pe lume [i despre carenu se vorbea niciodat\.

Dar mai ales era misterul privitor la b\rba]i.Tat\l ei ;i d\duse de ;n]eles c\ ;ntr-o zi ar putea s\ ia de

b\rbat pe unul dintre ei. No]iunea ;i trezea dou\ feluri de senti-mente> spaim\ [i eliberare. Un b\rbat era cumva altfel, [tia asta,dar ;n ce privin]e, asta nu putea dec=t s\ ghiceasc\. Dup\ cumspuneau Biblia [i duenna sa – guvernanta, Signora Cavalcanti–, tinerii b\rba]i erau unealta Diavolului [i ;i puteau pune sufle-tul ;n primejdie. {i totu[i ceva ;n ea se ;ntreba dac\ blestemul n-ar fi oare mai pl\cut dec=t via]a asta. Era deja ;ngropat\ de vie.Ce putea fi mai r\u?

Mai t=rziu ;ncepu s\ se g=ndeasc\ numai la b\rba]i. F\r\s\ vrea, desigur. Signora Cavalcanti trezise ;n ea o fascina]ieteribil\, ca acea curiozitate irezistibil\ din fa]a u[ii ;ncuiate aunei od\i. Chiar dac\ ;nfrigurat\, Julia era ;nfometat\ s\ afle cese g\sea dincolo.

Dar cum?

19

Fata tr\snea a vin [i transpira]ie. C\zu r=z=nd ;n bra]elelui Ludovici. El ;[i strecur\ m=na ;n corsajul ei, r=z=nd de ase -menea, [i ;i pip\i s=nii, c=nt\rindu-i ca pe dou\ frumoase vazepe care le prezenta unor oaspe]i. Erau albi [i grei, iar sf=rcurile,observ\ el, fuseser\ date cu ro[u.

– Prive[te, Abbas! De ce te fr\m=n]i at=t? Vezi, pe de de -subt sunt toate la fel!

Femeia ]ip\ strident [i ;l lovi ;n cap, ;n joac\, pe Ludo -vici. :[i trase mai ;n sus corsajul, ;ntr-un gest de pudoare simu-lat\.

– Parc\ e o balen\ e[uat\ pe plaj\, spuse dezgustat Abbas.Nu lipsesc dec=t harpoanele pescarilor.

HAREM 93

R=sul prostituatei i se opri ;n g=t. :l privi pe Abbas cu ur\[i durere.

– Bastardo! ;l ;njur\ ea. P\g=nule! Cred c\ mai degrab\ai prefera o c\mil\.

{i o lu\ la fug\. Ludovici continu\ s\ r=d\. Ridic\ po ca -lul din fa]a sa [i sorbi din vinul ro[u, o parte scurg=ndu-i-se pec\ma[a alb\, unde se l\]i ca o pat\ de s=nge, de-a curmezi[ulpieptului.

Abbas privi ;n jur. Taverna era ticsit\, ;n special cu tinerifii de togati [i cu t=rfele lor. Locul era o adev\rat\ amestec\tur\de culori, ;n societatea at=t de controlat\ a La Serenissimei –cum era numit\ Vene]ia de propriii cet\]eni – numai lucr\torii[i prostituatele se puteau ;mbr\ca oricum, nevestele [i fiicelepatricienilor se ;mbr\cau ;ntotdeauna ;n negru. Iar tinerii purtaup\rul p=n\ la umeri, c\m\[i descheiate ;n fa]\ [i barete ;mpo do -bite cu pietre pre]ioase.

:nc\perea mirosea a vin acru [i parfum ieftin. Din came -ra din spate venea [i un damf mult mai nepl\cut, de urin\.

– Nu trebuie s\ iei via]a chiar a[a de ;n serios, spuneaLu dovici, tot ce-i trebuie unui b\rbat e o gaur\ ;n care s\-[i fac\treaba. Ce importan]\ are a cui e?

Abbas scutur\ din cap. Prietenul s\u era beat.– Dac\ pentru Gonzaga are importan]\, atunci are [i pen-

tru mine.– :nainte nu erai a[a de mofturos, r=nji Ludovici. Vinul

ro[u ;i p\tase din]ii. Ar\ta mult prea t=n\r. {i totu[i e mai mareca mine, ;[i reaminti Abbas.

– Poate c\ acum [tiu mai bine, rosti el. Era adev\rat.Pl\tise [i el favorurile [i m=ng=ierile pref\cute ale acestor t=rfe[i niciodat\ nu fusese amorul cel at=t de c=ntat de trubaduri.Unele ;i cereau bani mai mul]i pentru c\ era maur, altele se l\ -sau mai ieftin pentru c\ erau curioase. Toate erau ori foarteame ]ite, ori foarte grosolane, ori, Doamne iart\, foarte b\tr=ne.

– Un b\rbat are nevoie, ;i spusese odat\ Ludovici, e ca ou[urare de aia bun\. At=t c\ e mai scump.

Abbas se ridic\, dezgustat de amintiri, dar [i de zgomot[i miros, ca [i de r=sul lui Ludovici. :l trase dup\ el.

– Haidem!Ludovici protesta ;n gura mare, ;n timp ce Abbas ;l tr\ -

gea afar\. Pocalul c\zu pe podeaua de lemn, c=nd u[a se ;nchise

94 COLIN FALCONER

cu zgomot ;n spatele lor. Abbas ;[i rezem\ prietenul de zidultavernei, ]in=ndu-l de reverele c\m\[ii. Erau ;mbibate cu vin.

– Ascult\, [opti el, trebuie s\ m\ aju]i.Ludovici ;ncerc\ s\ se concentreze, sim]ind ;ncordarea

brusc\ din vocea prietenului s\u.– Ce s-a ;nt=mplat?– Julia. Po]i s\-i transmi]i o scrisoare?– Tu sei pazzo!– Poate c\ sunt. Po]i?– Te rog, Abbas…– Po]i?– Gonzaga o s\ te omoare!– Nu-mi pas\ de Gonzaga. Vreau s-o ;nt=lnesc. Numai o

dat\.– Pentru numele lui Dumnezeu…– Ai spus c\ e veri[oara Luciei…– Asta nu schimb\ nimic…– Ea poate s\-i dea scrisoarea.Umerii lui Ludovici c\zur\ a ;nfr=ngere. N-avea rost s\

te cer]i cu Abbas c=nd hot\r=rea ;i era luat\.– O s-o ;ntreb.Abbas ;i str=nse umerii.– O s\ mearg\, Ludovici, ai s\ vezi.Ludovici se sim]i deodat\ treaz. Se cutremur\.– E periculos, Abbas.– Pericolul d\ sens vie]ii.– Dar ;i poate pune [i cap\t. Nu face asta. Dac\ v\ ;n t=l -

ni]i – ceea ce e imposibil, Abbas, pentru c\ nu merge nic\ierine;nso]it\ – vei fi ;n pericol de moarte. Nu se glume[te cuonoa rea unui asemenea om.

Abbas ;[i ;ntoarse fa]a ;n umbr\, lumina lunii d=nd ointensitate ciudat\ privirii sale.

– {i eu am onoarea mea, Ludovici. Tat\l meu n-are dec=ts\ fie mul]umit, c=ine de lupt\ al dogelui, dar eu vreau s\ tr\ -iesc ca un b\rbat!

Oh, Doamne, g=ndi Ludovici. Dragoste [i revolt\. Unames tec puternic. Suficient ca s\-i orbeasc\ bunul sim].

– Nu face asta, [opti Ludovici.– Voi scrie scrisoarea ;n seara aceasta!Abbas ;[i puse o m=n\ pe dup\ umerii prietenului s\u,

conduc=ndu-l c\tre Plazza San Marco. Tot drumul, Ludovici se

HAREM 95

blestem\ pentru prostia de a fi men]ionat leg\tura de rudeniedintre Lucia [i Julia.

Nimic bun n-o s\ ias\ din asta. Era sigur.

O fr=nghie plin\ de rufe dansa ;n fa]a unui zid cu ten-cuiala cenu[ie. De cealalt\ parte a canalului o duenna b\tr=n\se apleca pe fereastr\ pentru a ridica un co[ cu merinde dintr-ogondol\ acostat\ la mal. Lumina soarelui reflectat\ de ap\arun ca umbre pestri]e pe fa]adele cl\dirilor, ;mpr\[tiind pe alo -curi penumbra loggiei.

Julia ;[i ;ntinse dantela pe genunchi, bucur=ndu-se dec\ldura soarelui ;n timp ce lucra. Lucia [edea l=ng\ ea, ;ng= -n=nd b=rfele ne;nsemnate auzite de la fratele ei. :n timpul veriiLucia o vizita des – escortat\ de duenna, desigur – ca s\ tr\n c\ -neasc\ [i s\ lucreze ;mpreun\. Era o u[urare binevenit\ pentruam=ndou\ ;n singur\tatea de m=n\stire a vie]ii pe care o duceauzi de zi.

– Aud c\ urmeaz\ s\ te m\ri]i, zise Lucia.Era o fat\ brunet\, voinic\, cu o umbr\ de musta]\ dea-

supra buzei de sus. Fratele ei mai mare, Ludovici, era blond [inici m\car nu-i cre[tea barba. Via]a nu era deloc dreapt\, g=ndiJulia.

Julia trase cu ochiul la Signora Cavalcanti, care ;i ;ntoar -se privirea cu un soi de triumf.

– Da, r\spunse ea. La toamn\.– E frumos?– De-abia l-am auzit pe tata vorbind despre el. Julia se

pref\cea c\-[i examineaz\ lucrul. E tot un membru ;n Consiliulcelor Zece. So]ia lui a murit acum trei ani.

Cu coada ochiului v\zu dezam\girea – sau era groaz\? –de pe fa]a Luciei. Se d\du mai aproape de ea.

– C=]i ani are?– Merge pe [aizeci. Dar s-ar putea s\ fie ;nc\ frumos.Se lupt\ s\-[i st\p=neasc\ tremurul vocii. Ce partid\

putuse s\-i g\seasc\ taic\-s\u! Buzele ;i tres\ltau de m=nie [iautocomp\timire. :n fine, m\car el p\rea mul]umit de aranja-ment.

– Cum ;l cheam\?– Serena. Nu m\-ntreba numele mic, nu-mi amintesc.

96 COLIN FALCONER

Signora Cavalcanti privi iute la ele. Sim]ind iritarea dinprivirea ei, Julia ;[i cobor; ochii.

– L-am v\zut, rosti Lucia. Este un om foarte… foarte im -portant.

E ca o frunz\ moart\, g=ndi Lucia. Ce potrivit c\dea s\se c\s\toreasc\ toamna. Dac\ el mai tr\ia p=n\ atunci. Dejaar\ ta ca o smochin\. :[i st\p=ni un chicotit. Biata Julia!

T\cur\. Signora Cavalcanti l\s\ lucrul deoparte [i ;[i fre -c\ ochii.

– Cred c\ m\ voi duce s\ m\ odihnesc, zise ea [i intr\.Julia o auzi tr\g=nd draperiile ferestrei de la dormitorul de dea-supra.

Lucia a[tept\ p=n\ c=nd duenna ei le p\r\si o clip\, apoiscotoci printre faldurile rochiei [i scoase o scrisoare, sigilat\ cucear\ ro[ie. Aproape c\ o arunc\ ;n poala Juliei, de parc\ fri -gea.

Julia o privi uimit\.– Ce-i asta?– O scrisoare, [opti Lucia, tr\g=nd cu ochiul spre u[a ce

ducea la balcon. Hai repede, deschide-o!– De la cine e?– Ai un admirator!Julia ;[i zise c\ probabil a[a te sim]i c=nd cazi ;n apa

canalului. Surpriz\ total\, jen\, frig. Lu\ plicul. Pe el era scriscu cerneal\ neagr\ un cuv=nt> „Julia“. Sim]i un nod ;n g=t.

– Hai, deschide-l!Fa]a Luciei exprima entuziasmul [i curiozitatea unui

copil. Julia rupse repede plicul.

Te iubesc. E[ti cea mai frumoas\ femeie pe care am v\ -zut-o ;n via]a mea. Trebuie s\ te v\d. Voi ;nfrunta orice primej -die. Numai spune-mi cum s\ fac.

Julia citi cuvintele iar [i iar, ;n timp ce m=inile ;ncepur\s\-i tremure.

– Ce scrie? [opti ner\bd\toare Lucia.– De la cine e? ;ntreb\ Julia.– Nu [tiu. Un prieten de-al fratelui meu.– Cine e?

HAREM 97

– Nu mi-a spus. M-a rugat numai s\-]i dau scrisoarea.Arat\-mi [i mie!

Lucia ;ncerc\ s\ citeasc\ scrisoarea, dar Julia o smucinervoas\, o ;mp\turi [i o strecur\ ;n corsaj. Cel pu]in acolo va fiferit\ de ochii Signorei Cavalcanti. Rupse plicul ;n buc\]elemici [i le arunc\ ;n canal. Buc\]elele plutir\ ca ni[te fulgi.

– De ce-mi trimite scrisori acest prieten al fratelui t\u?Vrea s\ m\ dezonoreze?

– Ludovici zicea c\ nu este alt\ cale.– Alt\ cale pentru ce?– Nu [tiu. Singurul mod ;n care v\ pute]i ;nt=lni, cred.

Str=nse bra]ul Juliei. Ce ;nseamn\ toate astea? ;ntreb\ ea, acumsavur=nd pe deplin intriga.

Julia ;ncerc\ s\-[i revin\. Avea obrajii aprin[i. Era ;n gro -zit\ [i, ;n acela[i timp, ;n culmea fericirii. :ngrozit\ de conse -cin ]e, dac\ tat\l ei ar afla a[a ceva, [i fericit\, de aceast\ brusc\apa ri]ie a aventurii ;n via]a ei.

Era de asemenea contrariat\ de propria-i reac]ie, aproapepe loc ;ncepuse s\ se g=ndeasc\ la un plan. Ceva ;n\untrul eistrig\> dar e o nebunie! Te vor descoperi! :]i vei dezonora fa mi -lia, iar sufletul ;]i va fi blestemat! Alt\ parte a ei se ;ntreba carear fi cea mai rea pedeaps\, ;n ochii tat\lui ei.

Dar era imposibil. S\ se ;nt=lneasc\ cu un str\in, f\r\pre zentare, f\r\ escort\. Nu, va arde scrisoarea. Imediat dup\ple carea Luciei o va arde negre[it.

Dac\ autorul scrisorii i-ar fi fost un companion potrivit –chiar so] –, ar fi aranjat o ;nt=lnire chiar prin tat\l ei. Oricine arfi fost, era clar c\ nu era un togati [i nici membru al unei fa -milii c=t de c=t nobile.

{i totu[i.– Ce vrei s\ faci? o ;ntreb\ Lucia.{i totu[i.– Duenna doarme ;n fiecare dup\-amiaz\ ;ntre trei [i

cinci. Eu citesc din Biblie ;n dormitor. Spune-i fratelui t\u… Sesfor]\ s\ ;nghit\… spune-i fratelui t\u c\ prietenul s\u trebuies\ aib\ o gondol\ pe canal la acea or\. Dac\ vine mai devremesau mai t=rziu nu voi cobor; [i nu voi dori s\ m\ mai deranjezealt\ dat\.

Lucia o privi surprins\.– :l vei ;nt=lni… f\r\ duenna? F\r\ [tiin]a tat\lui t\u?

98 COLIN FALCONER

– Da, r\spunse Julia. Nu-mi pas\ dac\ voi fi blestemat\.Se g=ndi la c\s\toria ei cu consilierul de [aizeci de ani. Suntblestemat\ oricum… nu?

20

Julia ;[i ;nf\[ur\ [i mai str=ns mantia lung\ ;n jurul ume -rilor [i ;[i trase gluga mult pe frunte, umbrindu-[i chipul. Maiera ;nc\ timp s\ renun]e, se g=ndi ea. Privi ;napoi spre sc\ri.Era ;ntuneric [i r\coare [i se auzea sfor\itul Signorei Cavalcantidin dormitorul de sus. Scroafa.

Cr\p\ u[a grea de lemn doar c=teva degete [i privi ;njosul treptelor de piatr\. Lumina ;i lovi ochii [i trebui s\ cli-peasc\. Sf=nt\ Fecioar\, N\sc\toare de Dumnezeu, iart\-m\,murmur\ ea. Era acolo! Gondola era legat\ de bara de fier de lapicioarele sc\rilor. Gondolierul era un negru ;nalt, cu o c\ma[\stacojie cu m=neci largi [i p\l\rie cu boruri mari, ;mpodobit\ [iea cu panglici stacojii. St\tea aplecat ;n barc\, cu o atitudinedegajat\, parc\ r=z=ndu-[i de frica ei.

Ea deschise u[a ;nc\ un pic [i respir\ ad=nc, ;nchiz=ndochii.

:nc\ se mai putea ;ntoarce.S\ se ;ntoarc\ la ce?La camera ei, la Biblia mare [i neagr\ de pe birou. S\-[i

ia lucrul [i acul [i s\ treac\ la fereastr\ ca s\ vad\ mai bine. S\pri veasc\ gondolierii ce z=mbeau [i apoi ;[i plecau privirea,g=n dindu-se la ferestrele acoperite [i ;ntreb=ndu-se…

S\ se ;ntoarc\ ;n camera ei [i s\ a[tepte un senior de [ai -zeci de ani numit Serena.

:[i aranj\ pentru ultima oar\ gluga [i deschise u[a. Aler -g\ ;n josul sc\rilor, trase perdelu]a [i s\ri ;n gondol\.

:[i ;n\bu[i un strig\t de uluire – [i de groaz\.Era un negru.Nu at=t de negru ca gondolierul, dar un maur, cu siguran -

]\. {i-l aminti pe dat\> era b\iatul care o urm\rise cu privirea laBiserica Santa Maria dei Miracoli. De aceea nu putuse s-o cau -te prin intermediul tat\lui ei. Nu numai c\ nu era fiul unui mag-nific, nu era nici m\car un vene]ian!

HAREM 99

Gluga ;nc\ ;i ascundea chipul, dar el p\ru s\-i ghiceasc\expresia fe]ei.

– Mi s-a spus c\ am ]inuta [i ;ndem=narea unui m=ndrugondolier, dar tata nu-mi d\ voie. El spune c\ fiul unui Ap\ r\ -tor al Republicii trebuie s\ aspire la lucruri mai ;nalte.

– Tat\l t\u…?– … este Comandantul General al Armatei.Mahmud, maurul! Auzise de el. Acum ;n]elegea.– Dac\ ;nf\]i[area mea e prea tulbur\toare, doamna mea,

po]i p\r\si gondola [i nu vei mai auzi niciodat\ de mine. Pentruc\ m\ voi arunca ;n ap\. El z=mbi [i Julia sim]i cum indignareaini]ial\ se evapor\.

– Am doar c=teva minute, spuse ea, dar vocea abia dac\sem\na cu a ei. El f\cu un semn gondolierului [i trase perdelele;n spatele lor. Julia auzi z\ng\nitul barei de fier [i apoi ples c\i -tul moale al apei ;n timp ce gondolierul ;i ducea c\tre mijloculcanalului.

– Unde mergem?– Nic\ieri. Unde putem vorbi mai ;n siguran]\ dec=t aici?:n toate p\r]ile erau perdele de catifea albastr\, a[a ;nc=t

mica ;nc\pere le oferea singur\tate absolut\. Ea sim]i un mirosciudat, nu nepl\cut, de mucegai [i de nuc. Tot ce putea vedeaafar\ erau ciorapii viu colora]i ai gondolierului, a[a cum st\tea;n pozi]ia specific\, pe punte.

Julia ;[i ;ntoarse privirea c\tre companionul ei. Era t=n\r,observ\, aproape la fel de t=n\r ca ea. Pielea lui avea culoarealemnului de nuc. P\rul foarte cre], de[i nu de culoarea c\rbu ne -lui, ca al gondolierului. Tr\s\turile ;i erau fine [i rotunjite, caale unei statui de bronz. Purta o c\ma[\ alb\ de bumbac [i vest\de m\tase albastr\, bogat\, iar ;n urechea st=ng\ sc=nteia unrubin.

Era poate cea mai exotic\ fiin]\ pe care o v\zuse ;n via]aei.

– Cum te cheam\? ;ntreb\ ea.– Abbas.– Abbas… repet\ ea ;ncerc=ndu-i sonoritatea pe propria-i

limb\.– Nu e un nume vene]ian, dar, dup\ cum vezi, eu ;nsumi

nu sunt chiar un vene]ian.Ea c\ut\ ;n cutele mantiei.– Iat\ scrisoarea ta.

100 COLIN FALCONER

El p\ru ;ncurcat.– N-o vreau ;napoi…– E periculos. Dac\ vrei pot s\-i dau foc.O lu\ din m=na ei.– Ce-am scris e adev\rat.Ea sim]i c\ i se aprind obrajii. Ce voia de la ea?– :l cuno[ti pe Ludovici Gambetto? ;ntreb\.– Tat\l lui e general [i sfetnic al tat\lui meu. Suntem

am=ndoi ni[te renega]i, presupun.– Am=ndoi?El p\ru surprins c\ ;i mai trebuia explica]ii. – Suntem am=ndoi din afar\, suntem altceva.– Gambetto este una din familiile nobile ale Vene]iei.Abbas p\ru st=njenit.– Nu [tii…?– Ce s\ [tiu?– Ludovici este din afara c\s\toriei. Signor Gambetto a

avut o amant\. C=nd ea a murit, Ludovici era un copil. SignorGambetto [i-a asumat r\spunderea ;n ceea ce-l prive[te, dar… etotu[i un nepoftit.

Julia ;l privea lung. Amant\? Ce ;nsemna asta? {i cum seputea na[te un copil ;n afara unei c\s\torii?

– Poate c\ nu trebuia s\-]i spun. Credeam c\ [tii, ziseAbbas.

De unde s\ [tie. Ei nu-i spunea nimeni nimic, niciodat\.– Nu mi-a zis nimeni.– :mi pare r\u pentru… f\cu un gest cu m=na spre mica

bolt\ de catifea, pentru asta, a[ fi vrut ca tata s\ intervin\ pentrumine, dar mi-a zis c\ nu se poate. Dar trebuie s\-]i vorbesc, tre-buie. E[ti cea mai frumoas\ femeie pe care am v\zut-o ;n via]amea.

Se ;ntinse [i ;i ;nl\tur\ gluga. Ea ;nghe]\, crez=nd c\ vreas-o ating\. Dar c=nd gluga c\zu pe spate, el st\tu doar [i privi,studiindu-i chipul cu o intensitate teribil\.

– E[ti minunat\, [opti el.Pentru o clip\ ;i veni s\ r=d\, era cel mai extraordinar

lucru pe care i-l spusese cineva vreodat\. :[i aprecia uneori sin-gur\ frumuse]ea, dar acum, brusc, totul p\rea s\ merite riscul.Ar fi acceptat amenin]area a o mie de cu]ite pentru a[a o ado -ra]ie.

HAREM 101

Sim]i c\ i se ;nv=rte capul. N-avea nici cea mai mic\ ideede ce trebuia s\ fac\ sau s\ spun\. :[i trase gluga la loc.

– Ar trebui s\ m\ ;ntorc.– Nu ;nc\.– Dac\ duenna descoper\ asta…– Numai c=teva clipe. O umbr\ travers\ baldachinul c=nd

gondola trecu pe sub pod. Ea auzi strig\tele copiilor juc=ndu-sepe caldar=m.

– Sunt at=t de greu de privit?– Oh, nu, [opti ea. Nu-i vorba de asta.– Trebuie s\ te mai v\d.– Nu pot.– Trebuie. N-am sim]it niciodat\ a[a ceva. Parc\ a[ fi pus

pe foc.– :n cur=nd m\ voi m\rita, ;ng=n\ Julia.El p\ru mai degrab\ m=nios dec=t ;ngrozit.– C=nd?– :n octombrie. So]ul meu urmeaz\ s\ se ;ntoarc\ din

Cipru…– Nu pot l\sa s\ se ;nt=mple asta.– Nu trebuie s\ mai vorbe[ti a[a. M\ ;nsp\im=n]i. Tre -

buie s\ ne ;ntoarcem.El ;[i cobor; vocea.– Ai putea iubi un maur a[a cum iubesc eu o necredin-

cioas\?– Du-m\ ;napoi, zise ea, dar vocea i se sparse, tr\d=nd-o.Peste c=teva minute ea auzi z\ng\nitul fierului< gondola

acosta din nou la picioarele sc\rilor palatului. Julia se ridic\ [igondola se cl\tin\. Ea c\zu, dar Abbas ;i prinse bra]ul.

– Las\-m\ s\-]i v\d chipul ;nc\ o dat\.Ea se ;ndep\rt\ [i, ;ncet, ;[i trase gluga pe spate. :i v\zu

buzele ;ntredeschiz=ndu-se ;ntr-un sur=s de pl\cere. Fa]a lui eratotal transfigurat\. Din cine [tie ce motiv, ;n mintea ei ap\ruima ginea unui boboc de trandafir, ;ngr\m\dit ca un ghem spre ase ap\ra de ger, care izbucne[te ;n floare la primul val de c\l -dur\ al prim\verii.

El? se ;ntreb\ ea. Sau eu?– Nu m\ voi g=ndi la nimic altceva p=n\ nu te voi vedea

din nou, zise el.– Nu pot s\ te v\d din nou, min]i ea, precipit=ndu-se

afar\ [i urc=nd ;n fug\ sc\rile. Nu se opri p=n\ nu ajunse la

102 COLIN FALCONER

ad\postul camerei, unde ;ngenunche ;n fa]a crucifixului delemn de pe perete [i se rug\ pentru iertare [i apoi pentru ;nc\ o[ans\ de a p\c\tui.

21

Antonio Gonzaga observase o mic\, dar ;ngrijor\toareschimbare a fiicei sale. Era nelini[tit de bujorii roz de pe obrajiiei [i de comportarea ;nfrigurat\, abia re]inut\. Nu erau potrivitecu pozi]ia unei tinere domni[oare ale c\rei g=nduri ar fi trebuits\ fie ;n ;ntregime dedicate ;nv\]\turii religioase [i lucrului dem=n\.

Slujnica aduse dou\ farfurii cu squazzetto, o sup\ bogat\f\cut\ cu orez [i carne de pui. Gonzaga ;[i urm\ri fiica pe c=ndridica lingura.

– :ndreapt\-]i umerii.Julia f\cu cum i se spusese.Gonzaga nu-[i putu re]ine o ;ncruntare. Cu c=t o m\rita

mai repede cu at=t mai bine.– O t=n\r\ de spi]\ aleas\ nu trebuie s\ se coco[eze la

mas\.– Da, tat\.– :n cur=nd vei so]ia unui membru ;n Consiliul celor

Zece. Care va a[tepta purt\ri alese din partea ta.– Da, tat\.Ce-o fi av=nd fata? se ;ntreb\ el. Mai v\zuse la femei

privirea aceea, ca de vac\< la nevast\-sa, ;n noaptea nun]ii< laamanta sa, de fiecare dat\ c=nd era ;ns\rcinat\. Uneori asta se;nt=mpla chiar prea des.

Trase o du[c\ de vin ro[u, gros, [i b\tu darabana ;n mas\,;n timp ce evalua schimbarea. Sigur nu g=ndul m\riti[ului cuSerena adusese ro[ea]a asta ;n obrajii fetei? Dac\ asta era, p\iatunci gre[ea mult ;n a[tept\rile ei. Oricum, nu acesta era sco -pul c\s\toriei. Ideea unor asemenea g=nduri neru[inate ;n min -tea propiei sale fiice ;l f\cu s\ se ;nro[easc\, enervat.

:mpinse deoparte farfuria [i se ridic\.Julia ;l privi alarmat\.– Tat\?

HAREM 103

– Nu m\ simt prea bine. M\ duc s\ m\ odihnesc. Va tre-bui s\ m\ scuzi. Plec\, l\s=nd-o s\-[i termine cina singur\.

Gonzaga se a[ez\ la mas\ ;n biroul s\u privat, uit=ndu-seposomor=t la lum=nare. Camera era pe m\sura importan]ei [iseriozit\]ii unui om ca Gonzaga. Un tablou cu „Moartea Fe -cioa rei“ de Carpaccio domina ;nc\perea< dou\ tablouri maimici, o Fecioar\ cu Prunc de Bellini [i un portret al s\u, f\cut ;nPalma Vecchio cu cinci ani ;n urm\, at=rnau de o parte [i de altaa u[ii. Covoare persane [i siriene erau a[ezate printre tapiseriilede pe pere]i, iar l=ng\ c\min se g\seau dou\ bronzuri de Il Ric -cio.

Se auzi o u[oar\ b\taie ;n u[\.– Chi e, se r\sti el. Cine e?– Signora Cavalcanti, Excelen]\.– Intr\.Signora Cavalcanti intr\ ;ncet [i se aplec\ pentru a-i s\ -

ru ta m=neca robei de catifea neagr\.– Excelen]\, ;ng=n\ ea. A]i vrut s\-mi vorbi]i.– Am necazuri, Signora Cavalcanti.– Nu din partea mea, sper, Excelen]\.Gonzaga o privi atent.– Nu [tiu, Signora.Duenna ;[i fr=ngea m=inile. Era ;ngrozit\ de Gonzaga. :n

roba lui lung\ [i neagr\, cu baret\ [i e[arf\ tot din catifea, cucataram\ de argint la cing\toare [i ochii cenu[ii, sumbri, pri vin -d-o de sub spr=ncenele negre [i stufoase, ar\ta a[a cum [i-l ima -gina ea pe Dumnezeu ;n Ziua Judec\]ii de Apoi.

– V\ asigur, Excelen]\, c\ am fost s=rguincioas\ ;n ;nda-toririle mele.

– Ai fost, oare?St\p=na Julia! Dar oare ce se ;nt=mplase?– Cred c\ fata ascunde ceva.Signora Cavalcanti se g=ndi intens ;ncerc=nd s\ identifice

vreo gre[eal\ ;n ce f\cuse. Era un vechi truc al ei, care ;i aduceao dest\inuire complet\ f\r\ a provoca suspiciuni.

– Nu cred, Excelen]\.Lini[tea se a[ternu pentru c=teva clipe. :n sf=r[it, Gon za -

ga rosti>

104 COLIN FALCONER

– }i-a vorbit mult de ;mbucur\torul eveniment al m\ri ti -[ului ei?

– Foarte pu]in, Excelen]\.– A[teptarea nun]ii ;i aduce bucurie?Dac\ ar fi fost un copil recunosc\tor, a[a ar fi trebuit,

g=ndi Signora Cavalcanti. Dar recuno[tin]a nu prea face partedintre calit\]ile ei. Numai c\ nu putea s\-i r\spund\ astfel luiGonzaga, a[a ;nc=t spuse>

– Sunt sigur\ c\ este c=t se poate de bucuroas\.Degetele lui Gonzaga loveau ritmic bra]ul fotoliului.– Este ;nso]it\ tot timpul?Signora Cavalcanti se g=ndi, vinovat\, la siesta pe care

obi[nuise s\ [i-o fac\ ;n fiecare dup\-amiaz\.– Tot timpul, Excelen]\.Gonzaga p\ru s\ ofteze [i s\ se destind\.– S\ fii cu ochii pe ea, s\ n-o scapi o clip\. Trebuie s\ am

grij\ de pozi]ia mea.– Da, Excelen]\, zise duenna [i se ;ntoarse spre u[\, fe ri -

ci t\ c\ sc\pase.Da, o s\ fie mult mai atent\ de acum ;nainte. Habar n-a -

vea ce-l tulburase pe st\p=n, dar, orice ar fi fost, ea avea s\ afle.{i o s\-i duc\ descoperirea ca pe o ofrand\, iar mul]umirile [i;ncrederea lui re;nnoite ;i vor fi r\splata binemeritat\. Erau peteras\, cu dantelele de lucru pe genunchi, ;n timp ce soareledup\-amiezii t=rzii cobora ;n spatele palatelor. :n cas\ era li -ni[te. Duenna le l\sase singure, dar Julia ;nc\ n-o auzise tr\ -g=nd draperia grea de la fereastra de deasupra.

Lucia se aplec\ ;nainte [i [opti>– L-ai ;nt=lnit?– Pe cine? r\spunse Julia.Lucia se holb\ la ea.– {tii despre cine vorbesc! R\spunde-mi!Julia ridic\ din umeri.– Poate.– {i?Julia z=mbi [i nu spuse nimic.Signora Cavalcanti ap\ru brusc pe teras\.– Ce [u[oti]i voi dou\ aici?– Nimic, Signora, zise Julia.Duenna se a[ez\ [i ;[i relu\ lucrul. Se uit\ la Julia, apoi

la Lucia, cu fa]a str=ns\ ;ntr-o ;ncruntare b\nuitoare.

HAREM 105

Restul dup\-amiezii trecu ;n lini[te. Julia sim]ea pe re -chea de ochi ;ntreb\tori care o fixau, dar nu ridic\ privirea [i numai scoase nici o vorb\.

22

Julia ;[i scoase gluga de la mantie, ;ncet [i studiat, sa -vur=nd fiorul de putere pe care i-l conferea ;ntotdeauna aceast\clip\. Era subjugat\ ea ;ns\[i de emo]iile pe care apari]ia sa p\ -rea s\ le st=rneasc\ ;n sufletul lui. Asta era vanitate, ;[i d\deasea ma. Viciul Diavolului.

Sf=nt\ Fecioar\, iart\-m\, g=ndi, dar ;mi place.Nu inten]ionase nici o clip\ s\ caute o a doua ;nt=lnire.

Dar ;n fiecare dup\-amiaz\, dup\ prima ;nt=lnire, gondola ap\ -rea l=ng\ treptele palatului [i p=n\ la urm\ ispita ajunsese preatare. Voia doar s\ mai vad\ o dat\ privirea aceea, voise chiar s\mai simt\ o dat\ acel fior de spaim\. Voise s\ simt\, de fapt, c\tr\ie[te.

A doua ;nt=lnire le ;nlesni pe celelalte. De c=te ori se ;n -t=l niser\ astfel? Jum\tate de duzin\ sau mai mult? Era secretulei. Marele, pre]iosul ei secret. Tat\l ei [i Signora Cavalcanti n-omai aveau complet sub control.

Vanitate, spaim\, putere. Poate c\ acestea f\ceau via]a s\merite a fi tr\it\.

Sf=nt\ Fecioar\, iart\-m\.– Julia, [opti Abbas.– Doar pentru c=teva clipe, [opti ea. A[a spunea de fie ca -

re dat\, ca pe o litanie, o t=rguial\ cu Destinul. Cine m\ va con-damna vreodat\, doar pentru c=teva clipe? Toate celelalte oreale zilei ;mi sunt f\r\ gre[eal\ chiar [i ;n fa]a duhovnicului.

El ;ntinse m=na spre ea, cu palma ;n sus. :n ultimeledou\ ;nt=lniri el ;i permisese s-o ating\. Acesta era semnalullor. :ntinse [i ea m=na, l\s=ndu-[i-o ;n m=na lui. El o primi ;npal ma lui ca pe o pas\re mic\, r\nit\.

– Te iubesc, Julia.– E imposibil… trebuie s\ ne oprim.– Nu m\ pot opri acum. De m-ar amenin]a toate fl\c\ ri le

iadului, [i tot ar fi o tortur\ mai mic\ dec=t cea de acum.

106 COLIN FALCONER

– Opre[te-te, murmur\ ea. Se ;ntreba dac\ acum ar mai fiputut tr\i f\r\ asta, f\r\ pasiunea lui Abbas, care o f\cea s\ sesimt\ cea mai frumoas\ [i mai important\ femeie din lume.Cum s-ar mai fi putut ;ntoarce s\ priveasc\ lumea pe fereastr\?

– M\ voi opri doar ;n morm=nt.– Abbas, ;n cur=nd m\ voi m\rita…– Vino cu mine.– Ce?– Vino cu mine. Pot aranja c\l\toria pe un vas.Julia ;l privi lung, ;ngrozit\ [i fascinat\ ;n acela[i timp.– Nu.– Putem merge ;n Spania. Acolo vom fi feri]i de tat\l t\u.

Tat\l meu ne-ar da bani.– Nu…O str=ngea de m=n\ at=t de tare, ;nc=t o durea.– Ce ne mai ]ine aici?– Du-m\ ;napoi.– Ce ne mai ]ine aici, pe oricare din noi?Avea dreptate. Era a[a de simplu s\ simuleze c\ ar putea

juca acest joc pe vecie. Dar la toamn\ ar fi fost condamnat\ laalt palat, la alt\ fereastr\. Un b\tr=n posomor=t [i c\runt ca tat\lei. Se ;nfior\ la acest g=nd. Dar s\ fug\, s\ p\r\seasc\ Vene -]ia… lumea ei r\coroas\ [i umbrit\ ;i era ad\post, pe c=t ;i era[i ;nchisoare. Era ca [i cum ar fi invitat-o s\ sar\ ;mpreun\ ;n -tr-o pr\pastie. Mintea ei lucra nebune[te [i g=ndurile i se ames -te cau, sim]ind c\ nu mai era st\p=n\ pe ea ;ns\[i.

– Du-m\ ;napoi.– Te rog, Julia. De c=nd te-am v\zut ;n biseric\ am [tiut

c\ m\ voi c\s\tori cu tine. Sunt ;n stare de orice, orice. Mai de -grab\ a[ muri dec=t s\ renun] la tine.

Vorbe[te serios, g=ndi Julia. Pentru prima dat\ ;n]elese c\nu mai era un joc. Abbas era la fel de primejdios ca [i tat\l ei.Vorbele lui erau pline de adev\r. Acum nu mai putea fi oprit denimic. Era ;ngrozit\, disperat\.

Este hot\r=t, ;[i spuse.– Te rog, du-m\ ;napoi. Acum ;l ruga.– Spune-mi c\ vii cu mine.– Nu pot.– Trebuie.Se aplec\ spre ea. Acum o s\ m\ s\rute, g=ndi ea, [i ;n -

ce pu s\ tremure. Nu ai voie s\ faci asta! ar fi vrut s\ strige.

HAREM 107

Dum nezeu te va pedepsi pentru asta! Ai mers prea departe! :nloc de asta ;nchise ochii [i st\tu complet nemi[cat\< sim]i aro -ma ciudat\ a acelui trup at=t de aproape de al ei [i mirosul abiaperceptibil al ve[mintelor lui. Buzele lui le ap\sar\ ;ncet pe aleei, apoi se retrase.

– Vino cu mine, repet\ el.Ea deschise ochii. O privea ;n modul acela al lui ciudat,

in tens. De parc\ r\spunsul ei ;i era scris undeva pe fa]\, cu li -tere minuscule. {i dac\ nimeni nu se va mai uita a[a la minevreodat\? g=ndi ea. A[a ceva era de nesuportat.

– Trebuie s\ m\ ;ntorc.C=nd ajunser\ la palat urc\ treptele ;nc\ ;n trans\. Nu

observ\ chipul r=njind al gondolierului, nu auzi nici u[a sc=r -]=ind ;n balamale c=nd o deschise. Dreptunghiul negru se c\s ca -se ;n fa]a ei< evadarea o ;ngrozea [i mai mult dec=t sanctuarul.

– Deci m-ai dezam\git.Sf=nt\ Fecioar\, N\sc\toare de Dumnezeu! Ridic\ ochii.

C=nd pupilele i se obi[nuir\ cu semi;ntunericul, z\ri doi ochistr\lucitori [i malefici, uit=ndu-se la ea din capul sc\rilor.

– Signora Cavalcanti!Spaima fu aproape imediat ;nlocuit\ de un nea[teptat val

de ur\. Aici nu era nici un sanctuar. Iar ea era o prizonier\. Eraca [i ]intuit\ de zid, ;n lan]uri.

Duenna avea ochii ilumina]i de triumf, pe c=nd coborasc\rile.

– Ce-ai f\cut p=n\ acum?Julia se ;ntoarse [i deschise u[a. O auzi pe Signora Ca -

val canti strig=nd ascu]it, dar strig\tul ;i fu curmat de izbiturau[ii grele de stejar [i fier. Julia fugi ;napoi spre canal, dar gon-dola se desprinsese de l=ng\ trepte. Julia fu pe punctul de a stri-ga un avertisment, dar auzi pa[ii duennei precipit=ndu-se pedalele din spatele ei. A-l striga acum pe nume ;nsemna s\-l tr\ -deze.

M=inile b\tr=nei erau pe umerii ei, t=r=nd-o ;napoi spresc\ri [i ea ]ip\ o dat\, dup\ care v\zu o mi[care ;n spatele per -delu]elor gondolei, dar nu putu fi sigur\ c\ Abbas v\zuse sauauzise cele ;nt=mplate.

108 COLIN FALCONER

Antonio Gonzaga era ;mbr\cat ;n roba vi[inie care-i ar\tarangul de consigliatore. St\tea l=ng\ fereastr\, cu pumniistr=n[i rezema]i de tocul acesteia, privind dincolo de acope ri [u -rile palatelor, ;nspre clopotni]a de la San Marco. Dincolo deele, [tia, era Palatul Ducal. Ce se va spune despre el dac\ vreo-dat\ va r\sufla fie [i o vorb\ despre acest scandal? Ce s-ar ;n -t=mpla cu alian]a lui cu Serena?

Furia ;i str=ngea m\runtaiele ca o ghear\, mai tare [i maitare. Fiica lui! Purt=ndu-se ca o prostituat\ oarecare! :i veneas\-i taie g=tul.

– Cine e b\iatul? url\ el.Julia cobor; privirea [i ;ncerc\ s\-[i st\p=neasc\ tremurul

picioarelor. N-ar fi putut s\ r\spund\ nici m\car dac\ ar fi vrut.Niciodat\ nu v\zuse o asemenea furie. :i era fric\ s\ nu-[i piar -d\ controlul vezicii [i s\ se fac\ de r=s. Dar cum a[ putea s\ m\fac de r=s mai mult, cel pu]in ;n ochii tat\lui meu?

– Am zis, CINE ESTE B|IATUL? strig\ el.Julia o sim]ea pe Signora Cavalcanti privind-o, ;n ochi

sclipindu-i o pl\cere sadic\. Nu spuse nimic. Nu-l va tr\da peAbbas. Asta era tot ce va putea salva.

Lovitura o lu\ complet pe nepreg\tite. O trimise la po dea[i c=teva clipe nu v\zu [i nu auzi nimic. C=nd ;[i reveni ;n sim -]iri, consilierul st\tea deasupra ei, cu picioarele dep\rtate [ipum nii ;ncle[ta]i.

– :mi vei spune cine e b\iatul.– Niciodat\, se auzi vorbind.Aceast\ rezisten]\ nea[teptat\ la fiica sa nu reu[i dec=t

s\-l ;nfurie [i mai tare. Url\ [i o ;n[f\c\ de p\r, scutur=nd-o cape un c=ine [i t=r=nd-o apoi pe pardoseala de marmur\. :i strig\oc\ri, folosind acel limbaj pe care-l auzise uneori ;n pie]e, darpe care nu-[i imaginase c\-l va folosi vreodat\. C=nd ;i d\dudrumul avea ;ntre degete [uvi]e lungi de p\r negru-alb\strui,ondulate.

Julia ;[i puse m=inile deasupra capului ca s\ se apere dealte lovituri [i se f\cu ghem pe podea, suspin=nd.

C=nd deschise ochii observ\ c\ p=n\ [i Signora Caval -can ti p\rea [ocat\.

– :mi vei spune numele lui.Julia nu-i putea r\spunde. :n g=nd ;i st\tea numai sfi-

darea. }ip\ din nou, c=nd Gonzaga o ridic\ ;n picioare, degetelelui str=ng=nd m=necile ;nflorate ale bluzei de pe ea, pe care le

HAREM 109

rupser\ ;n buc\]i. O p\lmui din nou [i din nou, peste tot capul,;n timp ce ea se r\sucea [i se tr\gea, ;ncerc=nd s\ se fereasc\ delovituri. Deodat\ ;i d\du drumul [i ea c\zu gr\mad\ pe podea.

Nu va scoate nimic de la ea ;n seara asta, ;n]elese el.– Acoper\-te, t=rf\, spuse. :i rupsese um\rul vestei, sco -

]=nd s=nul la vedere. Julia f\cu o ;ncercare st=ngace de a se ;n -veli cu buc\]ile rupte, dar m=inile ;i tremurau at=t de r\u ;nc=tnu reu[i.

– Du-o ;n camera ei, zise Gonzaga c\tre duenna. Apoivino ;napoi. Vreau s\ stau de vorb\ cu tine.

Signora Cavalcanti nu mai tr\ise o asemenea fric\. :ntot-deauna ;l considera pe Excelen]a Sa un om sobru, dar scena lacare fusese martor\ o cutremurase. Una era dac\ pronun]a osentin]\, ca un judec\tor drept, [i cu totul altceva s\ pun\ el ;n -su[i m=na s\ ;nv=rt\ roata de tortur\.

Dar, c=nd se ;ntoarse ;n birou, Gonzaga se calmase. {e -dea la masa lui, cu m=inile ;ncruci[ate ;n poal\, cufundat ;ng=n duri. Numai p\rul ;n dezordine de sub baret\ tr\da violen]amanifestat\ c=teva minute ;nainte.

– Fiica mea este ru[inos de ;nc\p\]=nat\, spuse el.Signora Cavalcanti nu [tia ce s\ spun\. Privea chipul lip-

sit de speran]\ al Fecioarei lui Carpaccio [i ;i era ru[ine.– E posibil s\ nu-[i dea seama de m\rimea jignirii pe

care a adus-o? zise Gonzaga.– Eu am educat-o cu credin]\ ;n spiritul datoriei c\tre Re -

pu blic\ [i Dumnezeu, r\spunse repede duenna.– Poate. Gonzaga l\s\ cuv=ntul s\ at=rne o vreme ;n aer,

ca o amenin]are. Dar, dac\-i adev\rat ce spui, atunci de ce m\sfi deaz\ ;n felul acesta?

Duenna ;n]elese c\ era pus\ la ;ncercare. Dar ce puteaspu ne ;n ap\rarea ei? Poate ar fi trebuit s\-[i ]in\ descoperireanu mai pentru ea. Ei bine, acum era prea t=rziu.

– Se nasc multe ;ntreb\ri din asta, spuse el, de pild\, cumerau aranjate aceste ;nt=lniri?

Signora Cavalcanti ;[i ;nghi]i dorin]a teribil\ de a spunenu [tiu. Ar fi echivalat cu a-[i recunoa[te e[ecul. Ar fi trebuits\-i fi trecut prin cap asta, ;[i zise acum.

– Voi afla eu, spuse.

110 COLIN FALCONER

– Sper, Signora Cavalcanti. De fapt, chiar m\ bazez peasta.

{i z=mbi. Duennei nu-i pl\cea c=nd Excelen]a Sa ;i z=m -bea. Efectul nu era deloc pl\cut.

23

Abbas urm\rea litiera de la palat. O pierdu prin ;ngustelecalles, dar o prinse din nou spre cotitura mercato-ului de laCampo Santa Maria Nuova. :[i f\cu loc printre v=nz\torii defructe [i negustorii de m\run]i[uri care erau prea len]i ;n a seferi din fa]a lui, r\sturn=nd chiar [i un c\rucior cu suluri de m\ -tase.

Biserica Santa Maria dei Miracoli domina plazza. Erauna din cele mai frumoase biserici ale ora[ului, cu fa]adele eide marmur\ bogat\, galben\, cenu[ie [i alb\. Litiera era purtat\;n jos pe sc\rile spre portul din fa]\, ;n umbra turnului cel mare.

Abbas se opri pe latura cea mai ;ndep\rtat\ a pie]ei [iprivi cele dou\ persoane ce cobor=r\ din litier\, una scund\ [i;ndesat\, alta ;nalt\, sub]ire [i gra]ioas\. Femeile vene]iene pu -teau p\rea asem\n\toare unui ochi gr\bit, ;[i spuse el, toate ;m -br\cate ;n fustele lor largi, negre, ;n haine cu m=neci ;nflorate [ivoaluri ;ntunecate, dar cine o [tia pe ea ar fi deosebit-o dintr-omie, numai dup\ felul ;n care se mi[ca.

Julia!– Asta e o nebunie, ;i [opti Ludovici ;n ureche.– N-ai fost niciodat\ ;ndr\gostit, Ludovici?– Asta nu e dragoste, e sinucidere! Vino-]i ;n fire, Abbas!

Ludovici ;[i l\s\ m=na pe um\rul lui [i ;ncerc\ s\-l trag\ deo -parte.

Abbas d\du din cap.– Nu pot tr\i f\r\ ea.– Respiri, m\n=nci, bei. At=t ;]i trebuie ca s\ tr\ie[ti. Te

descurci [i f\r\ o femeie, nu?– Asta nu e via]\, Ludovici! Nu exist\ via]\ f\r\ pasiune!– S-a aflat de-acum! Ai v\zut-o pe duenna pe chei! Dac\

Julia ;i spune lui Gonzaga numele t\u va fi r\u de tot!– N-o s\-i spun\ nimic.

HAREM 111

Abbas porni c\tre treptele bisericii. Ludovici fugi dup\ el.– Ce faci?– Trebuie s-o v\d.– Nu se poate…– N-o s\ m\ vad\ nimeni. Trebuie s\… o v\d.Ludovici ridic\ din umeri resemnat. La ce bun? N-ar as -

culta nici un sfat. :n cel mai bun caz, Gonzaga ;l va ruina peMahmud, iar el [i Abbas vor fi expulza]i din Republic\ – ;n ca -zul ;n care nu erau trimi[i la ;nchisoare.

:l urm\ri parcurg=nd sc\rile dinspre Santa Maria deiMiracoli, orb la orice ;n afara dorin]ei sale. Ca un copil, g=ndiLudovici. Un copil ;nc\p\]=nat, pasionat [i plin de voin]\.

Biserica era goal\. Sf. Francisc p\rea s\ arate cu degetullui lung, de marmur\, spre Abbas, ;ntr-o b\taie de joc ;nghe]at\.Friza cu ;ngera[i goi, dans=nd [i plutind, din jurul bol]ii princi-pale, ;i r=nji [i ea. Abbas se opri [i privi ;n jur, nedumerit.

Ele trecur\ pe l=ng\ el, umbr\ dup\ umbr\< p=n\ c=nds\-[i dea seama ce se ;nt=mpla ajunseser\ deja la u[\, a[a c\ lev\zu doar pentru o clip\. Ludovici avusese dreptate. Fusese unprost. Era o capcan\.

– Julia!Ea se ;ntoarse, poticnindu-se, t=r=t\ mai departe de b\ tr= -

na dinaintea ei. :[i arunc\ pe spate voalul [i pentru o clip\ el ;iv\zu chinul ;ntip\rit pe fa]\. Corpo di Dio!

O lu\ la fug\ dup\ ele, apoi se opri iar. La ce bun? {i ceputea face acum?

St\tu ;n capul sc\rii. Ludovici ;l privi, cu o expresie defrus trare [i mil\. O tr\sur\ hurui pe Via delle Botteghe, copitelecailor r\sun=nd pe caldar=m.

– Abbas Mahsouf? Fiul maurului?Signora Cavalcanti ;ncuviin]\ ;ndatoritoare, savur=ndu-[i

izb=nda. :l ademenise at=t de u[or pe t=n\rul b\rbat. Era sigurc\ Gonzaga o va r\spl\ti frumu[el pentru asta.

Gonzaga se ridic\ [i scaunul din lemn de stejar c\zu ;nspa tele s\u, r\sun=nd pe dalele de marmur\.

– {i cum a [tiut el c\ va fi acolo?Signora Cavalcanti tres\ri.– A mai fost o dat\ acolo. Mi-am adus aminte.– Mai ;nainte? Nu mi-ai spus nimic despre asta.

112 COLIN FALCONER

– P\rea un fleac.– Nu ;n]eleg, zise greu, Gonzaga. Un fleac! Cum s-a pu -

tut ;nt=mpla acest fleac?– Am mai v\zut pe cineva acolo.– Pe cine?– Ludovici Gambetto.El o privi descump\nit.– Crezi c\ a avut de-a face cu am=ndoi?Signora Cavalcanti scutur\ din cap vehement. Doamne

fe re[te!– El se uita numai. I-am v\zut chipul c=nd plecam din

plazza. Cred c\ el [i maurul sunt prieteni.Gonzaga merse spre fereastr\ [i r\mase cu spatele la ea,

privind peste Marele Canal. Ea nu-i putea descifra expresia.– Bastardul cumnatului meu!Duenna privea podeaua, a[tept=ndu-[i r=ndul s\ vorbeas -

c\.– Crezi c\ a[a se schimbau mesajele?– Ea [i Lucia se vizitau des.Gonzaga t\cu vreme ;ndelungat\. :n final spuse>– Te felicit pentru descoperirile tale. :]i vei primi

r\splata, Signora Cavalcanti. Acum po]i pleca.U[a se ;nchise ;ncet ;n urma ei. Gonzaga ;[i sprijini pal -

ma de perete. Ce s\ fac\?Dac\ afacerea ajungea la Curte, atunci el se f\cea de

r=sul ;ntregii Vene]ii. Fiica sa [i un maur! :n mod sigur [i-ar fipierdut pozi]ia din Consiliul celor Zece.

Ar fi putut supune problema aten]iei tat\lui lui Ludovici,dar [i aici existau primejdii. So]ia sa era moart\ de mult, iaracum b\tr=nul Gambetto tr\gea sforile ;ncerc=nd s\ ajung\doge ;n dauna lui Gonzaga [i s-ar fi putut folosi de o a[a ocazieca s\ creeze scandal.

Nu, cazul necesita mai mult\ subtilitate [i r\bdare. Lu do -vici putea fi pedepsit mai t=rziu. Acum trebuia s\ se ocupe deAbbas.

Cum spusese Signora Cavalcanti? „Ea [i Lucia se vizitaudes.“ Z=mbi. Iat\ r\spunsul! Lucia era mesagerul. Dar dac\ apaputea curge ;ntr-un sens, atunci putea [i ;n cel\lalt. Numai c\ dedata asta o putea folosi pentru propriul avantaj.