COLECTIAtCimpul de leCtura

PROZA ROMANTICAROMANE,ASCA

Prefafd, seleclie a textelor, note biobibliografice,glosar, concepte operalionale qi bibliografie

de Margareta Curtescu

intreprinderea Editorial-Poligrafi ci $tiinya $tiinqa

CZU 82I.I35.1-3-82 +821.r35.1(478)-3-82P95

Editat cu sprijinul Ministerului Culturii

Redactor: Valeria lamandiiCorectori: Maria Cornesco, Angela GolbanRedactor teh.nie Nina DuduciucConcepfie grafici a colecfiei: Vitalie lchimMachetare computerizati qi coperti: Vitalie Ichim

Coperta I: William Blake, Surorile (1864)

intreprinderea Editorial-Poligraficd $tiinla,str. Academiei, nr. 3; MD-2028, Chiginiu, Republica Moldova;tel.: (+373 22) 73-96-16; fax: (+373 22) 73-96-22;e-mail: prini@stiinta.asm.md; prini_stiinta@yahoo.com; www.stiinta.asm.md

DIFUZARE:Republica Moldova: iM Societatea de Distribufie aCdrlii pRO-NOIstr. AIba-Iulia , nr.75; MD-205I, Chiqiniu;tel.: (+373 22) 5t-68-17,71-96-74; fax (+BZB 22) 58-02-68;e-mail: infogpronoi.md; www.pronoi.md

Toate drepturile asupra colecliei ,,CAmpul de lecturi", inclusiv asupra acesteiedilii, aparqin intreprinderii Editorial-Polig rafice gtiinfa.

Descrierea CIP a Camerei Nafionale a CrirfiiProza romantici romineasci/pref., selec{ie a text., note biobibl.,

con. operat. 9i bibliografie: Margareta Curtescu - Ch.: i.g.p. $tiinfa,2OI4(Tipografia Centrali) - 276 p. - (CAmpul de lecturi)

ISBN 978-997 5-67 -920-6

821.L35.I -B -82 + 821.r35.I(47 8) -B - 82

@ Prefafi, selecfie a textelor, note biobi-bliografice, concepte operalionale gibiblio gr afi ,e : M a r ga r et a Cur te s c u, 20 L 4

@ intreprinderea Editorial-Poligrafici$tiinfa,2014

Proza romanticd romdneasc6: tabloul unui fenomen (Margareta Curtescu)

Noti asupra ediliei

Costache NEGRUZZI

ZoeO alergare de cai (Cr<avxa)

Alexandru L5.pugneanul

Grigore ALEXANDRESCU

Memorial de cilltorie (Fragment)

Vasile ALECSANDRI

Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florenta

Alecu RU550

Amintiri (Fragment)Studie moldovani

Nicolae BALCESCU

RomAnii supt Mihai-Voievod Viteazul (Fragment)Cartea I. Libertatea nafionald

A.I. ODOBESCU

Citeva ore la Snagov

Bogdan Petriceicu HASDEU

UrsitaPartea I. Am sc[pat de el!

MihaiEMlNE5CU

Sdrmanul Dionis (Nuveli)Cezara (Nuveli originali)

lon GHICA

Scrisori citre V. AlecsandriXII. O c[lltorie de la Bucuregti.la Iagi inainte de 1B4B

I

Ilt$,

H

{lr;'ii

CUPRINS

68 1

83 I

123 I

157

166 I

6

16 I

17

29 I

50 I

104 I

112 I

200

734

2s9 1

)68 I Note biobibliografice

271 Glosar

274 I Concepte operalionale

276 I BibliografieISBN 978-997 5 -67 -920-6

L NOTA ASUPRA EDITIEI

Antologarea prozei romantice rom6ne5ti ne-a solicitat o anumita prudenla 5io examinare minulioasb a textelor, intrucat, deseori, elementul romantic, friabll 5iaproximativ, a trebuit sd fie dedus din context, unde a format, impreund cu impli-calia clasicista, o unitate osmoticd.

Seleclia s-a fdcut in funclie de prezenta in scrieri a celor trei factori esen-llali, care au impus configuralia tematici a naraliunii pasoptiste, postpaSoptis-te $i, parlial, a celei din epoca marilor clasici. Ne referim la dominantele epice,elementele melodramatic, biografic qi istoric, care, credem, in acord cu NicolaeManolescu, au edificat proza noastrd din perioada romanticd 5i i-au imprimat oimagine proprie. Precizdm cd demersul autorilor din sumar, in special, cel din pa-soptism 5i postpa5optism, ilustreazd frecvenla acestor elemente in scrierile epicedin literatura romanticd romdneascd, in majoritate, nuvele, specie preferati deromantici. Acest criteriu I-am aplicat in scopul ordondrii interioare a materialuluitextu a l.

Demonstrarea noastrd a mizat pe alte aspecte ale naraliunii de acest gen,in special, pe componentele fantastic 5i metafizic, specifice prozei emines_ciene. considerdm motivat; prezenta in antologie a capitolelor l-lv din me-morialul de cdldtorie al lui Alexandru odobescu, Cdteva ore la snagov, in careformula romanticd este actualizat; intr-un mod inedit. Aceea5i modalitate de abor-dare am constatat-o 5i in lluzii pierdute... IJn intdi amor de Mihail Kogdlniceanu,dar atitudinea reticentS a autorului in raport cu modelul romantic a determinat catextul, exemplar in sensul demontdrii unor scheme cligeizate in epocd, sd rbmanain afara sumarului.

in prezenta antologie, am incercat sa surprindem un tablou general al prozeinoastre din epoca romantic;, respectdnd actuala programd gcolard pentru ciclurilegimnazial gi liceal. Din lipsd de spaliu, unele texte apar fragmentar, insd aceasta numinimalizeazb importanla lor. conceputd astfel, cartea este destinatd elevilor, stu-denlilor-filologi, profesorilor de limba gi literatura romdni 5i tuturor celor interesatide subiect.

Textele au fost preluate dln edilii academice, respectandu-se ortografia auto-rilor, cu cdteva exceplii: transcrierea lui i din o in interiorul cuv6ntujuj gi utllizareaverbuluisunf in loc de sint.Tot dln lipsd de spaqiu, au fost omise unele note ale au-torilor, pe care le-am considerat facultative in procesul de receptare a subiectelor.

N.B. in fragmentul din nuvela istoric6,,Ursita" de B.p. Hasdeu notele autoruluisunt plasate la sf6r5itul textului, iar cele ale editoruluiin subsolul paginii indicate cuasterisc. ln celelalte cazuri, notele autorului sunt plasate in subsolul paginii ("), iarcele ale editorului la sfdrgitul textului.

J'Costache NEGRUZZI_

Zor.

,,Amour en latinfaict amor;Or donc provient d'Amour la mort;Et paravant, soulcy qui mord,Deuil, pleurs, piiges, forfaicts, remord."

Blason de l'amour'

Aceasta au urmat la 1827.De abia inserase, ulitele era ins5. pustii. Din cAnd in cAnd qi foarte

rar se auzea pe pod duruitul unei calegce, in care era vreun boier ce

se ducea la o partidi de cdrfi, sau un fiacru ce trecea ca sdgeata qi llsasi se z[reasci niqte bonete femeiegti.

Niciun pedestru nu era pe ulili, afari de fanaragiii care striga re-gulat raita'; pentru c6 la 7827 septemvrie, nime nu s-ar fi riscat a

merge pe jos singur pe ulili, dupd ce innopta. Pojarul de la 20 iuliepreficuse in cenuqi mai mult de jumdtate a oraqului laqii, gi fanara-giii, masalagii, potlogarii de care gemea oraqul, g[zAnd ascunEi pintrerAsipuri, pAndeau pe nesocotitul pedestru care zlbovise a se intoarceacasd, gi adeseori, el pierdea impreun[ cu punga gi viala sau cel pulinslnitatea. in zadar imblau streji de arnlufi qi de simeni; nu puteaustdrpi aceste inrdutlfiri, nici descoperi bandele vagabonzilor.

O cileaqcl trecu in fuga cailor pe ulip mare, apuce uhta Sf. Ilie, $ifdcAnd in stAnga, lu[ la deal pe ldngi zidul Sf. Spiridon, qi tot suindu-se

Uq

lt]z:o&

O

f*zzo

No&

" Datat; din 1829, nuvela Zoe a fost publicati in Curierul de ambe sexe, periodul l,

nr.7/1836, pag.113-124, cu subtitlul Noutate istorica.

p[nd-n mahalaua Slrlriei, stitu la portila unei cdsu{i, cu dou6 feres-tre cu perdeleverz| Din trdsurd se cobori un tdnlr elegant coconat,a cdrui costum era dup[ moda curfii.

El purta un antereu de suvaia alb, era incins cu un qal rogu cu flori,din care o poald i se slobozea pe coapsa stdngi, iar capetile, alcdtu-ind un fiong dinainte, cddeau apoi peste papucii lui cei galbeni. pe

sub giubeaua de pambriu albastru, bllnitd cu samur, purta una din-tr-acele scurte cafaveici, numite fermenele, broderia ciria, cu fir qi cutertel, ii acoperea tot pieptul. in cap avea un qlic de o circonferenldcel pufin de qlpte palme.

Intr-un cuvAnt, orice damd l-ar fi vdzut in ceasul acela, nu s,ar fiputut opri de a se coti cu vecina sa, gi de a zice injargonul vremii deatunci: ah, psihimu3, uiti.-te cdt e de nostiml

Chipul siu era, de nu frumos, dar pldcut. Lavatera din cea intAivedere l-ar fi judecat dupd fruntea lui strAmtl, buzele groase qi sprin-cenile rddicate cu disproporlie d-asupra ochilor; dar qi nefiind cinevafizionomist putea, putea f[rd a se gregi, sd-l boteze de n[t6riu, dup6cdut[tura cea speriatd qi neclintirea figurei sale.

in camera unde intr6., p" u.r cre,ral cu perdele ponceau5, q6dea ofetigoar[ rez6mat[ intr-un cot pe perin[. Fusta ei de atlaz albastru-deschis, de sub care se zdrea un picioruq gras qi mic; plrul ei castaniuce se slobozea in unde de mitase pe albii ei grumazi; pozifia ei cealenoas5, in sfdrqit lumina murindl a unei lampe, ar fi infl[c[rat peXenocrat6, dacl ar fi fost la Iagi la 1827, in camera aceea.

Zdu era frumoasS. tAnlra fatd! cAnd insd qi-a intors tAnjitorii ochicaprii, umbrifi de lungi gene qi sc[ldafi intr-o roud de destitare, cAnds-a repezit gi a apucat in brale pe tAnirul ce intrase, trebuia sd aiblcineva toati nesimlirea lui, ca se nu cadd amefit la picioarile ei.

- Ahl tu eqti, Iancule, tu egtil Yezi cit eu ce a$teptam. Gdndeam latine, pentru c[ numai la tine gAndesc. Pesemne tu nu qtii cd te iubescmai mult decAt orice alt pe lumea asta gi tu iar md iubeqti, Aqa e c[md iubeqti? Nu voi sd m[ iubeascl algii. Zic6 ce-a vrea lumea, eu teiubesc, - q-apoi ce-mi pasi de lume. - Tu eqti al meul al meul Teiubesc, te slrut, suflelelul meu!

$i gingaga copild il acoperea de sirutdri focoase.

- Ce te-ai ficut de-o slptlmAn[ de cAnd nu te-am vdzut? Undeai fost? Oh! fl-am scris qi nici n,ai vrut sd-mi rdspunzi. Cdnd ai qticAt am plAns! Uitd-te, ochii mei sunt rogii inc[; aga e cd sunt roqii?Spune-mi, md iubeqti?

- Mi intrebi un lucru care poate !i l-am spus de o mie de ori,rispunse cu r[ceald nesimlitul amorez.

- Caraimane, da-mi un ciubuc!Un arnlut must[cios intri qi intinse stipAnului s[u un lung ciu-

buc. intr-un minut, c[mirufa se umplu de un fum gros, pintre careZoe se zdrea ca o zeitate prin nori. Aceasta intrerupere a unei vorbeamorezate pltrunse pe biata fat[, care t5.cu, llsAnd si scape din sAnul

ei o oftare de acele ce sfAgie inimi.

- Mi-ai scris cd ai si-mi spui un lucru mare. Sd vedem, ce este? spu-ne, pentru ce n-am cAnd z[bovi, adaog[ tAnarul, scuturAnd ciubucul.

- Ah! zise Zoe, inturnAndu-gi licrAmafii ochi spre el, odinioar[ ilipirea c[ zboarl ceasurile ca minutile ldngi mine; atunci mi iubeai,

acum nu ma mai iubeqti ca atunci, micar c[ eu tot aceea sunt gi totaseminea te iubesc. Ohl lancule, tu niciodata nu vei ajunge la acel

grad al dragostei care eu ifi pistrez! Prea-iubitul meul spune-mi cAndm[ vei numi solia ta? CAnd voi putea a nu mai tiinui de lume acest

amor de care inima mea este plind? Vezi tu, acesta e singurul meugand. $tii pozifia mea. $tii c[ de am greqit, pentru tine numai am fosto slabi fata. Ah! cdnd ai qti cAt sunt de fericitd! am s6-!i spui o veste

care a si te imple de bucurie. Eu o s[ fiu mumi! - $i copila iqi ascunse

rumena fa!6 in sAnul coconaqului.intru auzul cuvAntului acestuia, Iancu s-a posomorAt, a bdgat

rnAna in buzunar, qi scolAnd nigte metanii de coral de vro doi coli de

lungi, incepu a se juca cu ele, preimbldndu-s[ in lung gi in larg prinrnica c[miru!6.

Zoe il privea neclintitd.

- Ascultd, draga mea; cred ci. nu te indoieqti cum c[ te iubesc.

Vestea ce mi-ai dat m-a implut de bucurie. Dar v[d niqte mari piedicila insofirea noastr[. Unchiul meu a aflat legltura noastr[, qi e foarterrrAnios asupra mea. imi zice c5, nu e de cinstea mea sd iau o fata s[-lacd, orfand gi cAte altile. Eu insl nu zic ci nu te voi lua, dar trebuielirbdare. Sa vedem.

Miqelul! vorbile lui era loviri de cufit pentru Zoe. Ea tremura.

- Vai mie, nenorocita! iati la ce-am ajuns! iatl in ce stare m-aildusl m[ desprefuieqti, dupl ce m-ai inqilat! nu !i-e mili de o ti-r:iloas[ fatd, pe care ai adimenit-o cu juruinli mincinoase. Gdseqtipretexturi ca s[ m[ p[risegti gi pe mine qi pe copilul t[u. Nu te temicle picatl nu socoteqti ca voi muri daci mi-i lisa! oh! fie-ti mild!tie-1i milal

E]zzo

UFz

&

NoA

$i sdrmana se tdra la picioarile lui, vdrsdnd qiroaie de lacrimi gifrAngAndu-qi mdinile.

- Cugetd c[ de mi vei p[r[si, voi muri negreqit, gi vei avea a daseamd lui Dumnezeu, pe care de atAte ori l-ai luat martur jur[min-telor tale.

Suspinurile iniduqird glasul fragedii copile, care acum intAi ince-puse a gAci inima amorezului sd.u.

Sf[rdmata de durere, c[zu leqinat[ la picioarile lui.Iancu o rAdicl qi o puse in pat, dup[ aceea, chemdnd pe bltrAna ei

slujnicd, a lisat-o lAngi ea. El a ieqit gi s-a suit in clleagcd.

- La bal, la curte! a strigat arndutul vizitiului, gi caleagca a purcesca vdntul.

,,Deqdnfati pretenlie! zicea coconaqul rdsucindu-qi mustefile.Zice cd i-am jurat s-o iau, ca cAnd astfel de jur[minte se mai tinvreodatdl'

II,,Cinga il brando, ed abbia questaIlasta in pugno, e I'elmo in testa,E con Pallade in bellezzaGid potrebbe contrastal'

MetastasioT

,,Hdlas! elle aimait trop, c'Atuft h tout son crimel'C. Delavignes

Zoe era fiica unui boerinaq, care prin slujbile sale se ridicase lao treapt5. cinstitd. inc[ in faqe, pierduse pe maicl-sa, iar la vrdsta decincisprezece ani, moartea o lipsise qi de tatil sdu. De atunci, sdrma-na fatd., l[sAnd o moqioara, iubitul loc a copillriei sale, care r[mdsesimogtenire fralilor ei, venise la iaqi. CurAnd n-a lipsit a se molipsi deaerul acestui oraq. Se vdzu incongiuratd de o droaie de curtezani, pecare ii trdgeau deosebita ei frumusefe. Focul junelei qi simplitateacreqterii sale o ficurl si plece urechea la mlgulirile desfrAnatilor. Eaiubi, iubi, oh! cum iubi! Neqtiind ce e amorul qi neprepuind urmdrilelui, se dete cu totul la aceastl patimi dulce qi amar[, pl[cutd qi groaz-nicd. Se dete cu gAnd, cu inim6, cu suflet.

Iat[ o intAmplare ce va ardta ce fel iubea tAn[ra copili. Cel intAi cegdsi loc in inima ei, fu un ofiler al gvardiei curlii; tdnir galant, cinstit

qi birbant, Iliescul era cu totul contra coconaqului, pe care l-am vdzut 'J

figurdnd la inceputul acestei foarte adevirate istorii. Frumos gi bine 2ficut, el n-a avut multi greutate a cAqtiga inima ei. El o iubea gi se r!

mira ci o iubegte ca qi in ziua cAnd culesese cea intAi dulce s[rutare .1

pe buzele ei. $i deqi Z,oe nucunoEtea adimenirile cochetiriei, tot insi n[inu in lanlul ei pe fluturatecul tAnlr o lunl de zilel o lund de zile 2pentruIliesculeraovecinicie.incepuases[turadeunamorfiri,<Zfezi, firhimplciciuni qi f[r[ rivali. Se aruncl iarlqi in vArtejul lumei. P

intr-o zi,el do.-ea-dup[ prAnz. 2Unarn[utveniincurtealui,mersedreptlacameraundeeldor-<

mea, deschise uqa, intr6. qi, scofAnd un pistol din cingltoare, il slobozi 3in el. Glonful trecu aliturea cu capul tAnlrului, bortili perina pe care &

se rlzlma gi se infipse intr-o clrimidd din pi.rete, a cereia sfirimi- Sturi s5. reintoarseri. qi cizu pe pieptul dormitorului. Iliescul siri qi se 2rhpezica fulgerul la noul venit, care scosese al doilea pistol. Arma i se +.

smdnci din mAni, qi o imbrdnclturi arunc[ pe ucigaq pe o canapea.

Negreqit c[ ceasul mor{ii ar fi sunat pentru acel cutezdtor, dac[ in ci-derea sa, turbanul nu i s-ar fi desfdgurat. Niqte coame castanii undo-ioase se rlsfirar[ peste umerii qi pieptarul lui infirat' Aceasta eraZoe.

- Doamne sfinte! strig[ tAnirul cunoscAnd-o, tu eqti, Zoe, cine ar

fl putut crede! tu eqti care vrei s[ mi omori! aceasta e risplata dragos-

tei mele? Vrei si mi omoril qi pentru ce?

- Pentru c[ eqti un nelegiuit, strigi fata cu un glas precurmat de

suspinuri, pentru c[ mi vinzi, pentru cd desprefuieqti amorul meuqi pentru ci ai gAndit ci vei putea, dupn ce m-ai invilat dragostea,

dup[ ce mi-ai aratat dulceafa viefii, s[ m[ lepezi ca pe o jucdrie ce

nu-!i mai place! nesocotitule! pesemne nu gtii ci pe noi, femeile, daclun paing ne sparie, moartea nici cum nu ne ingrozeqte? Iat[ dovada

vAnzlrii tale, gi ii tinse un bilet scris pe o hArtie rozd. Cetegte, tici-losule! sau mai bine las, si !i-l cetesc eu. AscultS.: ,,St[pAna mea! m[invinovdleqti nedrept. Cum ai putut crede c[ o proastS. fetigoar[ miva face s[ fiu necredincios acei ce singuri impdr[fegte in inima mea?

Nldijduiesc s[-!i dovedesc in ast[-seari c[ de am qi fost poate rit[-cit, o secundd n-am incetat de a fi, pentru de-a pururea, al dumitalecredincios rob'l A! ticilosule! nu e slova ta? TiglduieEte, zi c5. n-aiscris r[vaqul acesta; o proastl fetiqoarll oh! md defaimi pentru ce-liubesc din toatl inima.

- Acest rivag e pentru tine, zise Iliescul invllmiqit.

- Pentru minel qi de cAnd mi-ai schimbat numele de iubitd pe

acel de stdphnd? CAnd mi-ai mai zis vrodati. dumneata? A! nu c6utasi mi amdgeqti, cici dacl mdna mi-a tremurat astlzi, si qtii c[ altidatd va fi mai siguri.

- Omoari-md dat adause Iliescul cu un aer teatral, neqtiind ce sdmai zicd.; omoar[-m[, dacl te sup[r[ amorul meu. Vbd c6 cauli prici-nuiri qi iai de dovadd insuqi incredinfdrile dragostei mele. Omoari-milviafa-mi e nesuferitd f5.rd. amorul tdu. Iat[ pistolul, qi ca sd nu md gre-gegti, razd.m5. teava de inima mea, il giu eu, n-ai decdt si tragi pedica.

Zictnd, dezvdlegte pieptul qi se apropie de fefiqoard. El era atdt defrumos, intristarea rdspAnditd pe fafa lui ardta atdta adevdr, incAt gin-gaqa copil[ se simli pdtrunsi qi infiorat[ de o fapt6la care o impinseseo pornire furioasi de gelozie.

- Oh! eram s[ te omor, a strigat pldngAnd, Dumnezeul meu! cumam putut avea un aga gAnd! s[ te omor pe tine, pe care te iubesc casufletul! qi apoi ce aq fi fd.cut singuri pe lume? Vezi tu, crudule, cAndam slobozit pistolul in tine, nu gtiu ce putere striind qi amarnicl imiimpingea mAna. Socoteam c[ te-am omorAt qi voiam sd md omor qipe mine. Dar tu nu eqti rinit? Tu mi iubeqti, aEa e? Rdvagul a fost pen-tru mine! oh! azvArle pistolul acela, cd mi-e fric[ de el. $i se aruncdin brafele lui.

Dupd ce, peste un ceas, Zoe ieqi intr-un fiacru qi se duse, Iliesculse imbrlci cu dulama lui stacojie cusuti numai cu fir; se incinse pedeasupra qalului cu o curea lati, coperitd cu linte aurite, in care blgldoui pistoale suflate cu aur qi atdrnd pe coapsa stdngd o sabie inco-voiati. La scard il aqtepta un frumos armdsar negru.

Iegind, vdzu arndufii s5.i, care sta roatl impregiur.- Ascultagi, le zise: astlzi un tAlhar a intrat la mine cdnd dor-

meam. A slobozit un pistol asuprd.-mi, dar nu m-a nimerit. Nu amputut pune mdna pe el qi a scipat. Si nu mor creqtin, ci spurcat cavoi, dacd va mai intra cineva la mine, fdr[ sd-mi dafi mai nainte deqtire, de nu, vefi lua fiecare cdte o suti baltage cdrjalieqti pe talpe. $ti;ici-mi implinesc juruinfele.

Arniulii strigard: ,,MaEallan!" inchindndu-si pAnd la plmAnt.,,Zoe avrvt s[ md omoare, zicea in sine tAnarul, incdlecdnd; Dom-

nul qtie ce-mi vor mai face celelalte trei, pe care nu le poci amigi agalesne. Blistemata de slugi! a gregit rdvagile; in loc sd dea pe cel verdeZoei, i-a dat pe cel rozi a$a va fi facut qi cu celelalte.

M-am bltut fdqiq cu Beilicciul gi cu Fedeleg f[r[ si simt ce e frica,dar acum zlu! md teml'

III,,Oh! N'insultez jamais unefemme qui tombe!

Qui sait sous quelfardeau la pauvre d.me succombe!"

V. Hugo

Mai mult de un an acum trecuse de la intAmplarea aceasta. Ilies-cul aflase chip a se deslega pe nesimfite dintr-un lan[, ce nu era po-trivit cu uquritatea inimei sale, gi Zoe incepuse a cunoa$te c[ a greqit,judecAnd pe oameni dupd inima sa. Amlgiti in n[dejdea sa, se l[sa lao melancolie ce o f[cu mai interesantd, dar inima ei ce se hr[nea de

dragoste, nu putea via fd.rd amor.intre toiul neinsemna{ilor tineri ce o supS.rau cu curtea lor, ea

deosebi pe Iancu B... il vedea mai ticut qi mai retirat. Sfiala lui olu[ drept dovada statorniciei, mecar ce era semnul n[t[r[iei. Pe altlparte, ca se scape de gura lumei, acestei pricinuitoare de atAte neno-rociri, qi cunoscAnd c[ trebuie in sfArqit si-gi ia un loc oarecare insofietate, ascult[ mincinoasele propuneri ce ii flcu Iancu c5. o va luade solie. Dep[rt[ pe tofi ceilalli ai sii sl[vitori. Iubi pe Iancul; il iubisdrmana fatd., cum gtia ea s[ iubeasci qi curAnd el nu mai avu nimicsd mai doreascS.. Nu mult dupd aceasta, simfi urmS.rile nesocotinleisale, qi ingrijindu-se, igi mi.rturisi starea cea de criticl amorezuluisdu. Atunci Iancul lepndl masca, iqi dizvlli urd.tul haracter, 9i pufinavreme dupd intdlnirea ce am v5.zut c5. a avut cu ea la inceputul acestii

istorii, ii scrise r[vaqul urmdtor:,,Coconitd.! imi pare deqanf ci dumneata ai luat un capri! drept

amor qi incl pretinzi sd te iau de sofie! Las-c[ rudele mele niciodatlnu mi-ar ierta un aga pas, dar apoi nici inima mea n-are plecare a se

robi. Aqadar, te rog nu te mai miguli cu o nddejde ce niciodatd nu se

poate implini, qi binevoiegte a m[ uita qi a nu-mi mai scri]'Gingaga copili ceti rdvagul firl si zicd. nimic, firl sd verse mdcar

o lacriml. Inima ii era plind gi suspinele, grim[dindu-se in sAnul ei,

o indduqeau. Dupi o indelungatl qi cumplit[ tdcere, c6zu ingenun-cheat[ dinaintea icoanei MAntuitorului, zicAnd:,,Dumnezeule, fie-gi

mili de mine qi nu mi aduce la desndddjduire!"Sanda, betrane femeie care o slujea, care o hrlnise cu sAnul siu

in pruncie qi o crescuse in copillrie, stind intr-o cameri aldturati, se

apropie de o uqe cu geamuri, prin care se vedea in odaia stlpAne-sei,gi rldicAnd perdeaua, vlzu aceastl desnidljduire, aceasti durere atAt

de adAnci. Ea nu indrlzni s[ intre, respectAnd cuceria st[pAne-sei;

dar neauzind nimic qi v[zAndu-o tot ingenuncheatl cu fafa la pimdnt,

U

rl.]

zzo&

(,Fz

&

No&

intri in odaie ca sd o scoafl din niqte cugetiri atat de triste. in za-dar insd ii vorbi: deci apropiindu-se o gdsi rece, inghefati, o socotimoartS.

Lud in brafe pe aceastd biatl fatl pe care o leganase, qi cu careimpdrfise soarta sa. O numi cu acelaq nume de Zoifb,, precum odi-nioari, qi o dismierdd ca qi atunci. Silindu-se s-o deqtepte din aceadureroasi letargie, qi, neqtiind de trebuie si doreasci a o vedea invi-ind ca si-gi afle iariqi durerea, sau mai bine s6 vaz6 moartea pecet-luind acest secret de nenorocire, ,,si.rmana Zoil6! zise, qi o lacrimdclzu din ochii bunei bitrAne, cAt e de frumoasil poate ar fi multmai bine pentru ddnsa si nu se mai trezeasc6!" Aceasta dorinfd,deqi barbarl, se cunoqtea c[ vine dintr-o inimd credincioasi cdtrestlpAnd-sa.

O puse in pat, qi peste pulin, Zoe deschise ochii.

- Du-te, mamd, acasa la N... gi lasi rdvagul acesta la o slugd alui, ca sd-l dea, cind se va intoarce din cdlitoria sa, sau sd-l trimitacu poqta unde si va fi afldnd. Spune sd nu se piard[, cdci in el este ocosili din pirul meu.

Astfel vorbea Zoe cdtra Sanda, dadaca qi singura sa prietenl,cdteva zile dupd ce primise scrisoarea sus-insemnatd qi bdtrdna aie$it cl[tind din cap qi zicdnd: ,,Maica Domnului s[-qi faci mild defata mea!"

indat{ ce s-a departat bdtrAna, Zoe deschise garderobul s[u, aleseo rochie de catifea neagrd, un vdl de blondl alb qi un gal negru qi,ajutatl de o copila ce avea in casi, se imbrdci impodobindu-se capentru o sdrbS.toare. Dup[ ce se gd.ti, se puse pe un jAlf, unde qezuabsorbiti in ganduri. Uneori un tremur fioros o apuca, alteori radicafrumoqii s[i ochi spre cer qi, suspindnd, igi frdngea mdinile cu desnl-dajduire. Un gAnd fioros se pdrea c[ se luptd in ea. Deodat[ apoi sescula qi cu o oftare: ,,oamenii a$a au vrut, zise; Dumnezeul lor va cereseami. oamenii aceqti minciunoqi gi vicleni nu qtiu cdti tirie este ininima unei tinere fete ce s-a dat pentru toata viafa; afle dar acuml,,Zicdnd aceste, a ieqit.

MergAnd cu un pas ripede, curAnd a ajuns la portifa unei case.Bitdnd, un arndut veni qi deschise.

- Acas[ e stlpAnul tdu, Caraimane? intrebi Zoe.

- Ba nu, Coconifl, dar cred cd nu va zilbovi, cdci mAine este alaiqi trebuie sa vie ca s[ se g6teasc6.

- Apoi dar il voi aqtepta, zise fata; qi intra in odaia tAnirului.

- Eu sunt silit si ies, adaogl Caraiman, apoi dumneta singur[ s[ramAi?

- Du-te, du-te; eu il voi aqtepta pAn[ ce va veni.Arndutul se duse.

Zoe se primbla palidl gi peritd la fafd prin odaia lui lancu. ,,Iatd a

doua oari, igi zise, ce sunt in camera aceasta, intii cAnd era bolnavqi am venit de l-am vizut; atunci am ieqit, dar acum... iati agternutulsau; perna cusuta de mine inca tot o are... iata pistoalile lui, care i le-am cerut ca din partea frafAne-meu, c[ci atunci inca nu-l iubeam...cu ele eram s[ omor pe Iliescul. Iliescul! incai acela nu m-a amlgit, euam fost slabd!.,. Oare-s incdrcate? gi cauta pistoalele. Unul e inca plin.Unull $i ce trebuie amAndoua?... O miqcare de degit qi s-a sfdrqitl Ohlpistolul acesta!... siJ aqtept oare sa vie? gi pentru ce? El mi-a hotarAtsoarta qi a mea qi a copilului sdu!... Sarmanul pruncl il simf clatinAn-du-se in sdnul meu... slrmana ticaloasl fiinfa, blistemata pAna a nuvedea luminal... Ah! el e ruginea gi nenorocirea maicei sale. Mai binesi moari, si nu cunoascl pe tatd-s5.u, care mi calcd in picioare...

Cine qtie, poate intr-o zivafi, ca gi el de nelegiuit, sau ca qi maica-sade nenorocitdl"

Sufletul ei s-a lisat la acest discuraj, care este groaznic cdnd e ci-neva singur; pe urm[, nu qtiu ce infricoqitoare presimliri a unui traiviitor amarAt gi chinuit au venit gi au sfAqiat biata sa inimi; pe urmao fric[ fantastic[ i-a inchipuit niqte naluciri fioroase. Sdrmana fatlsimli sAngele sleindu-se in vinele sale.

Se duse la mas6, qi luAnd un condei, scrise c-o mAni tremurdndi:,,Eu morl... Ma duc sd aflu liniqtea pe care mi-ai rapit-o. ifi iert

rrroartea mea, dar nu-fi voi ierta niciodata pe aceea a nevinovatului

l)runc ce port in sAnul meu... La ziuajudecifii, cAnd iar ne vom in-lilni, el te va trage la poalile scaunului celui vecinic, ca si dai seamitlc doul morfii'

Apoi, simlind o fierbinleall mare, iqi lepldl qalul qi v[lul, lul pis-tolul cel inclrcat qi rlziml leava de inima sa. O detunare rlsunil

Plumbul intrAnd sub gdqa stAng6, a frdnt o coasti, gi petrecAndirrirna, a ieqit prin spate. Zoe cizu moartd..

Oq

cz

o&

UFz

o

NoA

IV,,Hdlas! que j'en ai vu mourir de jeunesfillesl"

V. Hugo

in ziua aceea era parade domneascd.De dimineafi pompierii stropiseri podul, qi la toate rdspintinile

cate un zapciu al agiei oprea carele se nu se vAre, pdn6 dupi trecereaalaiului.

Parada se intindea ca un gfrpe pe qovdita uli16. inainte mergeausuitarii cdldri cu nalte ciciuli flocoase, la care atArna cAte o lungicoadd de vulpe, impingAnd pe norodul ce se inghisuia. Apoi urmaupanfirii isprdvniciei, darabanii agrei, aprozii vorniciei, simenii hatma-niei, toli acegtia triste rdmaqifi a acelor viteje oqti ce muiaseri ambigiapolonilor qi a ungurilor qi infruntaserd. trufia semilunei. Mai in urmdera armaqul incungiurat de liutari ce juca din vioare aerul: mititico.Apoi veneau ofilerii curfii...

Doi tineri mergeau allturea la pas.Unul, cilare pe un armlsar negru, purta un costium arniu{esc.

Broderia de aur ldsa abia si se vadd catifeaua topordqie a hainelorsale. Fafa lui tAndrd gi b[rbiteascd insufla incredere, iar ochii lui al-baqtri ca azurul, plini de foc, dovedeau curaj qi nefrici.

Celalalt, asemine cdlare qi nu mai pufin elegant, se deosebea prinmdrimea qlicului gi largile mAnici a beniqului s[u.

- inchipuieqte-fi, Iliescule, zicea acest din urmi, aseari cdndm-am dus acasd., ce si vdd? Odaia gi patul meu pline de sAnge qi pedAnsa moartl! ohl nu-!i pofi face o idee cum m,am splriatl o lund dezile de acum nu mai dorm acasd.

- Sirmana fat[, atAt de tAndrd gi de frumoasd! zdu! cAnd s,ar pu-tea s-o invie, mi-aq da armele qi pe Haiduc, calul meu. pre sufletulmeu! sd se fi intdmplat aceasta din pricina mea, pe loc aq zice: rlmAis[ndtoasi, lumel m-ag duce in vreo sehistrie din Ceahld.u, ca prinpost gi rugdciuni sd capit iertarea acestui picat de la Dumnezeu.

- Aqa s[ triiesc! zise Iancul 8... rdzdnd, aq fi vrut s[ te vid sehas,tru; poate te-ai fi ficut qi prooroc.

- $i mai pofi rAde! N-ai mustrare de cuget? Nu-!i pare r[u?- Riu imi pare cum ifi pare qi fie qi cum trebuie sd le fi p[rAnd

tuturor tinerilor ce au cunoscut-o; dar mustrare de cuget pentru ces[ am? Dar, lasd vorba asta, spune-mi cum a rimas cu balul de...

Iliescul nu-l asculta; trecuse inainte qi ochii lui era plini de lacrdmi.

,,Ticilosul, zicea eI, nu pliteqte si strice cineva un glonf intr-insul.Sdrmana Zoe!"

Un car coperit cu o rogojind qi intovlrlqit de doi oameni dete siiasa in ulifa mare. Un zapciu il opri in rdspinteni.

- Ce aveli in car?

- Un mort.

- ingaduifi pAn[ ce va trece alaiul.

$i mortul fu silit s[ aqtepte, pAn[ va trece deqlrtlciunea!Dupi ce a trecut parada, carul qi-a urmat drumul. Un tAnar ca de

doudzeci ani, cu sprincene negre, il urma de departe qi o intristareadAnci se vedea pe fafa lui cea smolitd.

,,Ce veacl ce oameni! zicea eI; pentru ci o biatd slabl fiinli a cdzutsub sarcina ticdloqiei viefii, pentru ci n-a mai putut suferi chinurilesale, oamenii nu vor s[-i dea nici o rugdciune, nici trei cofi de pi-rndnt in locul unde or sd se intoarci qi ei. Ei fac pe Dumnezeu rau gi

nemilostiv. Stdpdnitorul ce varse in rizboaie pArdie de sAnge pentruambigie, ministrul ce despoaie pe v[duvi qi pe orfan adunAndu-qi opomenire de bl[stemuri, ucigaqul ce line drumurile merg cu paraddde sd pun cu obraznicie lAnga insuqi locaqul Dumnezeului dreptlfii;;i al indur[rii; qi pe biata fatd plmAntul nu o priime$tel lartd-le lor,I)oamnel cd nu qtiu ce fac!"

Carul, ajungdnd pe malul Bahluiului, se opri qi cioclii, coborAndpe moarti, incepuri a sipa groapa.

* Ce s-a fdcut baba cea care lipa qi nu ne llsa s[ ludm trupul?

- Ea nebunise; au dus-o la Golia.

- Uita-te ce frumoasd rochie neagrd! o sd-mi fac un pieptar mie

i;i femeiei o cafaveicl,

- D-apoi eu?

- Tu nu eqti insurat. Ia mitisdria cea alb[, colfunii, colanul gi cernai are.

- Si nu v-atingefi de ddnsa, strigd tAnlrul, care, stdnd patruns derrrAhniciune (pentru c[ gi el o iubise p[n-a nu se duce intr-o clldtorie,rlc unde de cu seari sosind, priimise rlvaqul qi cosifa de par ce i-ollimisese Zoe, dar nu apucase s-o afle in viafd), auzise numai cele depc urm5. cuvinte a cioclului. $i le arunca o pungi de bani.

Pe urml se apropie de moartd, gi desf[qurind vllul de blondd ce

t:ra lAnga ea, o coperi cu el.

Cioclii au coborAt secriul in groapi, au aruncat fdrAna, qi isprlvind,s au dus la o crAqml, unde s-au pus s[ bea prelul hainelor mortului.

Uq

Elz

od

U

Fz

o&

NoL