École doctorale régionale en sciences sociales · cercetare la irir (cf. ioana cîrstocea, „la...

Direcþii ºi teme de cercetare în studiile de gen din România

Atelier

Colegiul Noua EuropãBucureºti

5 iulie 2002

Volum coordonat de Ionela Bãluþã

Ioana Cîrstocea

École Doctorale Régionale en Sciences Sociales

Colegiul Noua Europã

Direcþii ºi teme de cercetare în studiile de gen dinRomânia

Copyright © 2003 – École Doctorale en SciencesSociales. Europe Centrale ºi Colegiul Noua Europã

ISBN 973-85697-5-3

SERIA DE PUBLICAÞII RELINK

Redactor: Irina Vainovski-Mihai

95

CONCEPTUL DE GEN O CATEGORIEUTILÃ PENTRU ANALIZA

SOCIO-ISTORICÃ A REGIMULUICOMUNIST DIN ROMÂNIA

IOANA CÎRSTOCEA

Argument

Sub acest titlu, care parafrazeazã în mod voit transparenttitlul unui celebru articol programatic publicat de cercetãtoareaamericanã Joan Wallach Scott în 1988,1 îmi propun sã dezvoltîn cele ce urmeazã o argumentaþie cu privire la relevanþaeuristicã a paradigmei sale teoretice aplicatã la cazul românescºi sã deschid câteva piste de reflecþie legate de problematicafenomenelor caracteristice regimului comunist din România.

Dupã o scurtã trecere în revistã a unor etape importantedin istoria constituirii domeniului studiilor de gen ca disciplinãacademicã, ºi o prezentare succintã a unor cercetãri în careinstrumentele istoriei genului ºi ale istoriei femeilor ºi-audovedit interesul în studierea regimurilor totalitare, voicontinua cu prezentarea conþinutului articolului citat îndeschidere, urmând ca în final sã detaliez argumentaþia legatã

1 Joan Wallach Scott, „Gender a Useful Category of Historical Analysis”,în Gender and the Politics of History, Columbia University Press, NewYork, 1988, pp. 28-50.

96


de terenul de cercetare care mã preocupã, ºi anume cazulromânesc.2

De la istoria femeilor la studiile de gen – scurtã

retrospectivã a conceptelor ºi a unui domeniu decercetare3

Istoria femeilor s-a nãscut în anii ’70, într-un context încare istoriografia îºi redefinea ariile de preocupãriorientându-se cãtre istoria vieþii private ºi a cotidianului, istoriafamiliei ºi a mentalitãþilor. Aºezându-se sub semnulmilitantismului generat de miºcarea pentru eliberarea femeilordin anii ’70 ºi afiºând ca motto un citat din Virginia Woolf4

2 Proiectul pe care îl voi prezenta aici pe scurt, cu titlu de exemplificare,se deruleazã de doi ani ºi constituie o etapã din teza de doctorat însociologie pe care o pregãtesc la EHESS – „Contribution à unesociologie de la transition roumaine à travers le prisme de la conditionféminine et des représentations de la féminité” (titlu provizoriu), subdirecþia ºtiinþificã a lui Francine Muel-Dreyfus (EHESS, Paris) ºi a luiAndrei Pippidi (Universitatea din Bucureºti, Institutul Român de IstorieRecentã, IRIR). O parte din cercetare s-a desfãºurat în cadrul uneicolaborãri cu Institutul Român de Istorie Recentã din Bucureºti, iarbilanþul acestei etape de lucru este disponibil sub formã de raport decercetare la IRIR (Cf. Ioana Cîrstocea, „La construction politique del’identité féminine pendant le régime communiste roumain –1945-1965", IRIR work in progress series, no. 5, year 2002).

3 Pentru o istorie detaliatã a acestui domeniu în spaþiul ºtiinþific francez,cu multe trimiteri comparative la cel american, vezi Françoise Thébaud,Ecrire l’histoire des femmes, ENS Editions, Fontenay/Saint-Cloud, 1998,cãreia îi sunt îndatoratã pentru prezentarea care urmeazã.

4 „Cruciadele… Universitatea… Camera Comunelor… Rãzboiul de osutã de ani… Rãzboiul celor douã Roze… Învãþaþii din Renaºtere…Dispariþia mãnãstirilor… Lupta agrarã ºi religioasã… Originea puteriimaritime a Angliei… Armata… ªi aºa mai departe. Din când în cândeste menþionatã ºi o femeie anume, o Elizabeth sau o Mary; o reginãsau o doamnã din lumea mare. Însã numai cu ajutorul minþii ºi alcaracterului, femeilor din clasele de mijloc le-ar fi fost imposibil sã ia

97

I. ªantiere de cercetare

devenit fetiº în studiile pioniere ale istoriei femeilor, aceastãnouã direcþie îºi propunea sã regândeascã în mod criticcunoaºterea acumulatã pânã atunci, adresând istoriei întrebãrimenite sã transforme femeile în actori vizibili ai societãþilortrecute ºi sã facã din experienþele lor un subiect legitim, cudrepturi depline în universul ºtiinþific.

Una dintre primele probleme cu care s-au confruntatadeptele noii orientãri era aceea a surselor documentare.Femeile sunt în general absente din sursele tradiþionale, iar

parte la vreuna dintre cele douã miºcãri care, strânse laolaltã, constituiepunctul de vedere al istoricului despre trecut. ªi nici în culegerile deanecdote nu vom gãsi vreo femeie. Aubrey aproape cã n-omenþioneazã. Ea nu-ºi scrie niciodatã propria viaþã ºi rareori þine vreunjurnal (...). Nu a lãsat nici piese, nici poezii în funcþie de care sã oputem aprecia. Lucrul pe care-l dorim, mi-am spus – ºi de ce oare nus-ar gãsi un student strãlucit de la Newham sau Girton care sã ni-lpunã la dispoziþie ? – ar fi o mulþime de informaþii: cam câþi copii avea?cum arãta casa în care locuia; dacã avea o camerã numai a ei; dacãgãtea; dacã îºi putea permite sã aibã o slujnicã. Probabil cã toateacestea zac undeva in registrele parohiale ºi de contabilitate; viaþafemeii obiºnuite din epoca elisabetanã trebuie sã fie împrãºtiatã peundeva, numai de s-ar gãsi cineva sã o reconstituie ºi s-o transformeîntr-o carte! M-am gândit, uitându-mã prin rafturi dupã cãrþi care nuerau acolo, cã ar fi peste mãsurã de ambiþios sã le sugerez studenþilorde la aceste colegii vestite sã scrie istoria din nou, deºi recunosc cã eami se pare adeseori puþin ciudatã, irealã ºi asimetricã; de ce sã nu seadauge un supliment istoriei? Dându-i, evident, un nume discret, astfelîncât sã poatã figura ºi femeile, fãrã a se produce nici un fals. (…) Darceea ce cred cã este deplorabil, am continuat uitându-mã din nouprin rafturi, este faptul cã nu se ºtie nimic despre femei înainte desecolul al optsprezecelea. (...) Iatã-mã întrebând de ce nu scriau femeilepoezii în epoca elisabetanã, când nici mãcar nu sunt sigurã de felul încare erau educate; dacã erau învãþate sã scrie; dacã avea fiecaresalonaºul ei; câte femei aveau copii înainte de douãzeci ºi unu de ani;pe scurt, ce fãceau de la opt dimineaþa pânã la opt seara.” (VirginiaWoolf, O camerã separatã, traducere de Radu Paraschivescu, Univers,Bucureºti, 1999, pp. 57-58).

98


atunci când nu se întâmplã aºa, documentele sunt aproapeexclusiv produse ale discursului masculin. Din aceste motiveºi aproape în mod necesar, atenþia cercetãtoarelor feministes-a îndreptat mai ales cãtre sursele documentare puse învaloare de curente istoriografice novatoare, precummicrostoria italianã ºi ºcoala francezã de la Annales (literatura,periodicele, corespondenþa, dar ºi arhivele familiale,cinematografia sau istoria oralã, pentru epocile mai apropiate).

În prima fazã, care ar putea fi definitã ca una de acumulare,vãd lumina tiparului numeroase cercetãri în ale cãror titlurise regãseºte adesea un enunþ de tipul „femeile ºi...” (ºtiinþa,presa, memoria etc). Unor teme consacrate ale istoriei socialeºi ale istoriei mentalitãþilor, precum munca ºi educaþia sauformele asociative ºi de sociabilitate, li se adaugã astfel noiobiecte de studiu. Supuse unor interogaþii prin prismainteresului specific pentru actorii feminini, temele se lãrgesctreptat, pentru a include analize centrate pe reprezentãrilecorpului feminin ºi ale funcþiilor sale în diverse societãþi ºimomente istorice. Maternitatea, naºterea, frumuseþea, limbajulaparenþelor, profesiunile feminine axate pe îngrijire ºi educaþie(infirmiere, moaºe, institutoare), prostituþia, formele dedevianþã ºi boala intrã în câmpul de preocupãri ale istoriei. Înspaþiul american, o direcþie fertilã de cercetare se referã laconstrucþia socialã a sexualitãþii ºi la pornografie. Caracteristicãpentru începuturile istoriei femeilor este ºi elaborarea unuiset de problematici axat pe toposul victimizãrii, având dreptrezultat constituirea unui adevãrat repertoriu de suferinþã ºiumilinþe, imagini extrase din analiza unor corpusuri de textenormative – religioase, ºtiinþifice, juridice, medicale,pedagogice.

Aceastã direcþie nu este însã exclusivã, ei adãugându-i-sepreocuparea pentru descifrarea istoricã a identitãþii feminine

99


din perspectiva autonomiei ºi a capacitãþii de a acþiona înspaþii sociale mixte (întreprinderea, familia) sau specifice(locurile de sociabilitate femininã: pieþe, spãlãtorii, mãnãstiri).În acelaºi sens, se încearcã reconstituirea prezenþelor ºiintervenþiilor feminine în cadrul miºcãrilor sociale ºi alcurentelor revoluþionare. Pe lângã profesiunile feminine, suntsupuse unor analize istorice ºi sociologice raporturile dininteriorul sferei private. Acestora li se datoreazã o observaþiemetodologicã a cãrei importanþã euristicã la nivelul deansamblu al ºtiinþelor sociale avea sã fie doveditã ºi consolidatão datã cu avansãrile teoretice din anii urmãtori, ºi anume aceeacã dihotomiile consacrate în mod tradiþional în disciplineleumaniste – între naturã ºi culturã, masculin ºi feminin, spaþiulprofesional ºi cel al familiei, ºi îndeosebi dintre sfera publicãºi spaþiul privat – trebuie regândite critic ºi nu pot constituicategorii analitice universale.

Urmãtoarea etapã din evoluþia acestui câmp ºtiinþific – cuvocaþie interdisciplinarã – este aceea a deplasãrii interesuluiºi a atenþiei de la obiectele de studiu centrate în mod exclusivpe realitãþile legate de femei ca actori sociali ºi istorici alecãror roluri trebuiau recuperate, cãtre o istorie a raporturilorindividuale ºi colective, reale ºi simbolice cu celãlalt sex.Cercetarea se îndreaptã deci spre analiza raporturilor socialedintre sexe (sintagmã care redã sensul termenului americangender), la toate nivelurile, respectiv al discursului, alreprezentãrilor ºi al practicilor concrete. Relaþia permanentãcu alte categorii de analizã, printre care raporturile de clasã,identitãþile rasiale sau diferenþele etnice, devine un imperativ.În aceastã a treia etapã, cercetãrile de istoria femeilor devinstudii de gen, metodologia având ca prioritãþi comparaþia ºirelaþionarea, reconstituirea proceselor istorice ºi sociale, ºi nusimpla descriere a unor stãri de fapt la un moment dat.

100


Abandonând discursul simplist ºi pe alocuri redundant legatde progres ºi emancipare, studiile de gen reconsiderã tot ceeace dã sens activitãþilor ºi statutelor respective ale bãrbaþilor ºifemeilor ca actori sociali, încercând sã abordeze toate formelesimbolismului sexuat.

Printre cele mai semnificative luãri de poziþie teoretice înacest sens, se numãrã contribuþia lui Joan Wallach Scott, careva fi expusã pe larg ceva mai departe. Autoarea îºi defineºtedin capul locului propunerea ca fiind una criticã ºi avândambiþia de a avansa o conceptualizare mai finã a domeniului,reproºând între altele caracterul prea descriptiv al studiilor deistoria femeilor. Dimensiunea novatoare pe care o aduce grilasa teoreticã constã în aceea cã propune o privire mult maiatentã la aspectul politic înþeles, în sens larg, ca distribuireinegalã a puterii, care conduce la conflicte. Relaþiile de gen,raporturile sociale dintre sexe constituie deci o categoriecentralã în analiza raporturilor de putere. În acelaºi sens seîndreaptã ºi contribuþiile mai recente ale cercetãtoarei francezeMichèle Riot-Sarcey,5 care insistã la rândul ei asupra necesitãþiide a restitui dimensiunea politicã a reprezentãrilor, înþeleseele însele ca forme de putere.

Paradigma teoreticã elaboratã de Joan W. Scott prezintãavantajul de a avea un caracter suficient de cuprinzãtor pentrua putea fi aplicatã cu succes pe terenurile istorice cele maidiverse. Reþin îndeosebi definiþia conceptului de gen, categorieanaliticã referitoare la raportul construit social dintre cele douãsexe, care este conceput ca element de primã importanþã alorganizãrii sociale ºi ca element constitutiv ºi semnificativ al

5 Cf. Michèle Riot-Sarcey, citatã de Françoise Thébaud, op. cit., p. 131.Cf. Michèle Riot-Sarcey, „L’historiographie française et le concept de‘genre’”, în Revue d’histoire moderne et contemporaine, 47-4, oct.-dec.2000, pp. 805-814.

101


relaþiilor sociale ºi al relaþiilor de putere. Genul este în viziunealui Joan W. Scott un instrument de analizã, o grilã deinterpretare istoricã ºi sociologicã pentru diferite terenuri decercetare. Din punctul meu de vedere, partea cea mai utilã aacestui cadru teoretic ºi metodologic o constituie cele patruaxe simultane dupã care poate fi descifrat ºi analizat raportulsocial dintre sexe, ºi anume: simbolurile ºi reprezentãrile,conceptele normative, instituþiile sociale, identitãþile subiective.Cele patru niveluri de analizã sunt inseparabile în aceastãparadigmã, dupã cum sunt inseparabile analiza istoricã ºi ceasociologicã, conceptul de gen incluzând caracterul dinamical raporturilor sociale. În acest sens, nici o structurã socialã ºinici o schimbare înscrisã într-un cadru cronologic specific nusunt explicabile într-o perspectivã strict sincronicã, ci numaiprin decodarea sociogenezei ideilor, prin interpretareadiacronicã, prin apelul la istorie ºi la modelele interpretativecaracteristice acestei discipline.

Primul dintre palierele de analizã se referã la elementeledisponibile în stocul cultural al unei societãþi date, la simboluriºi reprezentãri multiple ºi adeseori contradictorii, dintre careunele anume sunt activate în diverse momente istorice. Dupão repertoriere a acestor idei centrale în spaþiul cultural alsocietãþii pe care o studiazã, interesul cercetãtorului ar fi deciacela de a încerca sã identifice mecanismele care determinãselecþia, conexiunile care ocupã prim-planul gândiriisimbolice în anumite momente, rãdãcinile istorice ale ideilorcelor mai vehiculate la un moment dat.

Prin urmare, al doilea nivel de analizã se concentreazãasupra ideilor ºi conceptelor normative care impun ºi limiteazãsensul simbolurilor ºi imaginilor din mentalul colectiv, prinintermediul cãrora se opereazã selecþia de care pomeneammai sus, care fixeazã explicit seturile de idei dominante. Aceste

102


concepte normative capãtã formã de doctrine, ele regãsindu-semai ales în textele juridice, dar ºi în cele ºtiinþifice ºi filosofice.Deºi prezenþa lor în spaþiul cultural apare ca produsul firescal unor procese logice (ba chiar „legice”!), punctele de vederedevenite dominante ºi considerate singurele posibile ºi legitimesunt cel mai adesea rezultatul unor conflicte. De aceea esteinteresant de urmãrit felul în care se produce mediereaculturalã, care sunt poziþiile ideologice alternative respinse –uneori reprimate – în favoarea celor reþinute, care au fostdezbaterile din spatele consensului politic ºi social, care aufost poziþiile opuse.

Pentru a putea elucida aceste medieri, e nevoie de oinvestigaþie la nivelul mai concret al instituþiilor sociale în senslarg. Familia este în general instituþia la care se face imediatreferire atunci când sunt discutate chestiunile legate de condiþiafemeilor în societate ºi de raporturile dintre sexe. Dar o analizãcare sã se reducã la acest cadru, prin forþa lucrurilor limitat,este insuficientã. De aceea cercetãtorul are obligaþia sã-ºiîndrepte atenþia spre sistemul educativ, spre instituþiile deîncadrare profesionalã ºi mai ales spre instituþiile politice însens larg, luând în discuþie aspecte legate de felul cum esteformulatã condiþia de cetãþean, accesul la viaþa publicã ºi ladecizia politicã etc.

Identitãþile subiective constituie nivelul urmãtor deinterpretare, prin care se încearcã o reconstituire a efectelorsistemelor macro-sociale ºi ale constrângerile instituþionaleasupra indivizilor. Organizarea socialã ºi reprezentãrileculturale au diferite repercusiuni la nivelul cotidianului trãit.Or, aceste efecte nu pot fi surprinse decât prin micro-analizeºi prin metode calitative, prin varierea eºantioanelor ºi prinapelul la surse documentare precum memorii ºi jurnale,literaturã, interviuri comprehensive sau istorii de viaþã.

103


Acest din urmã punct din paradigma propusã de Joan Scottîmi permite sã evoc o altã observaþie deosebit de utilã, ºi anumefaptul cã relevanþa euristicã a metodologiei studiilor de gennu este completã în absenþa conexiunilor dintre istoria socialãºi istoria genului. Insistând asupra inconsistenþei oricãrui obiectde studiu construit pe baza categoriilor din universul sensuluicomun („femeile”, „femeia” numãrându-se printre acestea!),Gianna Pomata6 recomandã ºi ea abandonarea interpretãrilorpseudoºtiintifice care se limiteazã la enumerarea conþinuturilormai mult sau mai puþin misogine ale discursurilor privitoarela femei („petit jeu féministe vite fastidieux”, p. 1024), pentrua cãuta în arhive sensul influenþei acestor prescripþii asupravieþii de zi cu zi a femeilor ºi a societãþii în general. Sistemuljuridic, cu ansamblul sãu de reguli ºi de interdicþii pentrurespectarea cãrora poate fi ºi este mobilizatã violenþainstituþionalã legitimã apare ca loc privilegiat, aflat la intersecþiadintre reprezentãri ºi practici sociale, pentru studiereasistemului de valori în jurul cãrora se articuleazã un spaþiusocial. Iar pentru cã anumite idei au consecinþe mai gravedecât altele ºi lasã urme la nivelul dispoziþiilor legale (p. 1024),demersul ºtiinþific adecvat constã tocmai în combinarea istorieifemeilor ca istorie socialã cu istoria genului ca istorie aconstrucþiei sociale a categoriilor de masculin ºi feminin, prinintermediul discursurilor ºi a practicilor.

Aºa cum apar la o privire retrospectivã, momenteleprincipale din parcursul ºtiinþific deschis de istoria femeilorsunt marcate de o definire a conceptelor ºi a strategiilormetodologice, o deplasare a interesului de la cauze la procese,de la o înþelegere cauzalã la o încercare de a descifra

6 Gianna Pomata, “Histoire des femmes et ‘gender history’”, în Annales,no. 4/1993, pp. 1019–1026.

104


procesualitatea socio-istoricã: de la o istorie identitarã,impulsionatã de miºcarea de eliberare a femeilor, la o istoriea opresiunilor ºi a revoltei feminine, de la o istorie ce regândeºteevenimentele la feminin, la o istorie a actorilor feminini încãutarea integrãrii sociale, de la o istorie a diferenþelor sexualesau a relaþiilor dintre bãrbaþi ºi femei, la una preocupatã sãsurprindã construcþia socialã a categoriilor de masculin ºifeminin, diferenþele ºi procesele de diferenþiere, articulareaidentitãþilor multiple.

Studiile de gen ºi regimurile totalitare ale secolului alXX-lea

O întreagã literaturã a fost consacratã chestiunii punctualea instrumentãrii politice a rolurilor feminine ºi emancipãriifeminine ca obiect de interes în diverse programe politice,revoluþionare sau nu. Astfel, Florence Rochefort7 semnaleazãcã unul dintre succesele notabile ale miºcãrilor sufragisteconstã tocmai în faptul cã ele au condus la asimilareaemancipãrii politice feminine cu un semn de modernitate. Caurmare, guvernele dornice sã-ºi afiºeze voinþa de a rupe cutrecutul ºi de a inova la nivel politic, precum ºi conducerilepolitice ale tinerelor naþiuni pe cale de afirmare au înscrisegalitatea politicã dintre bãrbaþi ºi femei în programele lor, închip de garanþie pentru legitimitatea democraticã sau ca mijlocde a se înscrie în modernitate. O idee apropiatã se regãseºte ºiîn articolul citat al lui Michèle Riot-Sarcey,8 care atrage atenþia

7 Florence Rochefort, „L’accès des femmes à la citoyenneté politiquedans les sociétés occidentales. Essai d’approche comparative”, înYolande Cohen, Françoise Thébaud (sous la direction de), Féminismeset identités nationales. Les processus d’intégration des femmes aupolitique, Programme Rhône-Alpes de recherche en scienceshumaines, 1998, p. 41.

8 Michèle Riot-Sarcey, art. cit., p. 813.

105


asupra zidirii simbolice a femeilor la temelia dispozitivelorierarhice al democraþiilor reprezentative, ale cãror reguli suntadoptate de toate partidele politice. Inspirându-se din studiilede istorie anticã ale lui Nicole Loraux, aceastã autoare atrageatenþia ºi asupra faptului cã interesele ºi conflictele de puterecare se concentreazã pe condiþia politicã a femeilor suntrareori explicite în discursul public, recomandând prin urmareo descifrare a ideologiei care sã þinã seama ºi de „tãcerile”acesteia, de ideile care nu transpar imediat în discursul public.În acest punct, Riot-Sarcey întâlneºte recomandãrilemetodologice ale altei autoare deja pomenite,9 avertizândasupra pericolului esenþializãrii genului ca obiect de analizãºi recomandând o permanentã corelare a discursului politiccu privire la condiþia femininã cu faptele extrase din experienþasocialã a actorilor subordonaþi politicului.

Pe de altã parte, cercetãrile de istoria femeilor având încentrul lor terenuri istorice europene legate îndeosebi demomentele de crizã socialã din perioada celui de-al doilearãzboi mondial,10 încearcã sã identifice o sursã a preocupãriipolitice pentru reglementarea condiþiei feminine în evoluþiiledemografice din anii ’30 ºi în miºcãrile de emanciparecaracteristice pentru la Belle Epoque, care s-ar afla la origineazelului reformist al politicienilor conservatori dornici sãrestabileascã ordinea socialã ºi sã impunã femeilor întoarcereala rolurile tradiþionale de mame, inclusiv de mame alepoporului ºi ale naþiunii.

9 Gianna Pomata, art. cit.10 Mã refer la Maria-Antonietta Macciocchi sau la Victoria de Grazia ºi la

cercetãrile asupra fascismului italian, la Francine Muel-Dreyfus ºi studiulsãu despre regimul de la Vichy, la Claudia Koonz sau Rita Thalmannºi lucrãrile privitoare la naþionalism-socialismul german.

106


Toate aceste posibile explicaþii pentru interesul politic alreglementãrii ºi exhibãrii rolurilor legitime feminine suntsintetizate ºi de Nira Yuval Davis,11 care identificã mai multeseturi de raþiuni pragmatice ºi simbolice: astfel, femeile suntpercepute ca purtãtoare ale aºa-numitei „poveri areprezentãrii” (burden of reprezentation), identitatea femininãfiind construitã la nivel simbolic ca expresie a identitãþiicolective a comunitãþii politice (dovada fiind înseºipersonificãrile feminine ale naþiunii, de exemplu „Maica Rusia”sau „Patria”12). Pe de altã parte, deºi adeseori femeile ca indivizisunt excluse din corpul politic ºi de la exerciþiul colectiv alputerii, aceasta nu împiedicã faptul cã „emanciparea femininã”constituie elementul simbolic prin care sunt semnificateatitudini politice ºi sociale faþã de schimbare ºi modernitate,într-o mulþime de proiecte revoluþionare sau de decolonizare.Conexiunea logicã menitã sã expliciteze aceastã investire afemeilor în postura de reprezentare politicã a progresului esteconsecinþa unei alte asimilãri simbolice, respectiv concepþiaconform cãreia femeile sunt în acelaºi timp ºi „purtãtoare aletradiþiei” (carriers of tradition), din aceasta decurgând dealtfelºi o seamã de tensiuni ºi contradicþii în majoritatea proceselorde reformã socialã.

11 Nira Yuval-Davis, Gender and Nation, Sage Publications, London,1997, p. 45 ºi urmãtoarele.

12 Republica francezã este ºi ea reprezentã printr-o figurã femininã,Marianne. Pentru o interpretare a acestei reprezentãri, a se vedeaMaurice Agulhon, „La représentation de la France : quelquesreprésentations sur l’image féminine en politique”, în Hoock-Demarle,Marie-Claire (sous la direction de), Femmes, nation, Europe, Cahiersdu CEDREF, Université Denis Diderot, Paris, 1995, pp. 12-17. Niciimaginarul politic românesc nu face excepþie de la acest canonromantic: amintesc aici celebrul personaj al „României revoluþionare”pictat de C. D. Rosenthal, sub influenþã francezã, probabil. Vezi înacest sens ºi studiul Ionelei Bãluþã, cf. infra.

107


Folosind sau nu ca atare sintagma „studii de gen”,numeroase cercetãri recente s-au oprit asupra sistemelorpolitice totalitare de stânga sau de dreapta, propunândinterpretãri prin prisma raporturilor dintre sexe ºi a moduluiîn care este reglementatã politic diviziunea dintre masculin ºifeminin. Fãrã a intra în detaliile, bine cunoscute, ale dezbateriiprivind posibilitatea moralã de a stabili o comparaþie întretotalitarismele de stânga ºi de dreapta (a cãrei abordare nuintrã deloc în preocupãrile mele, mai ales cã nu am mijloaceleºi nici calitatea de a participa la o astfel de dezbatere), trebuietotuºi remarcat cã se pot identifica unele recurenþe care permitstabilirea unui cadru comun de analizã, cel puþin la nivelulmetodologiei disciplinei studiilor de gen sau ale istorieifemeilor. Ambele tipuri de ideologie se preocupã în modparticular de impunerea unor roluri clare pentru reprezentanþiicelor douã sexe, condiþia femininã fãcând obiectul unorreglementãri stricte: dacã în cazul regimurilor de tip totalitarde dreapta accentul cade pe orientarea femeilor spre spaþiuldomestic ºi pe impunerea exclusivã a rolurilor domestice,regimurile de stânga reglementeazã rolurile feminine atât însfera publicã, cât ºi în spaþiul domestic, cetãþenia femininãfiind axatã atât pe rolurile reproductive ºi educative, cât ºi pecele productive.

Printre cercetãrile de istoria femeilor consacrateregimurilor totalitare, menþionez studiile Ritei Thalmann,13

care încearcã sã descifreze rolurile deþinute de femei în sânulsocietãþii germane din perioada naþional-socialismului,interogând categoria de „emancipare femininã” vehiculatã depropaganda nazistã. Aceste studii aveau de altfel sã deschidã

13 Rita Thalmann, Etre femme sous le Troisième Reich, Editions RobertLaffont, Paris, 1981; Rita Thalmann (sous la direction de), Femmes etfascismes, Tierce, Paris, 1986.

108


seria de cercetãri consacrate ambiguitãþilor politice alemiºcãrilor feminine ºi feministe, precum ºi mecanismelorsociale ale adeziunii la un regim opresiv. Fãcând apel ladocumente inedite, reconstituind portrete ºi traiectorii sociale,autoarea este preocupatã de asemenea sã chestionezeposibilitãþile ºi limitele revoltei, însã asumã caracterul parþialal surselor de care dispune, care limiteazã demersul laconfruntarea imaginii propuse de naþional-socialism desprefemeia germanã cu imaginea pe care femeile însele o au despresine prin raportare la aceastã construcþie de propagandã. Unadintre direcþiile de analizã interesante trimite la aprofundarearãdãcinilor istorice ºi culturale ale nazismului, pe care autoareale interogheazã din perspectiva a ceea ce ea numeºte „ordineapatriarhalã a luteranismului prusac”. Accentul pe analizamecanismelor conformismului social, a rigiditãþilor psihice ºiintelectuale, a absenþei de spirit critic constituie alte piste decercetare interesante ºi demne de toatã atenþia.

O metodã apropiatã, dar mult rafinatã în direcþiasociologiei istorice ºi a psihologiei clinice, va fi experimentatãde Francine Muel-Dreyfus14 în analiza sa consacratã„Revoluþiei naþionale” din Franþa mareºalului Pétain, în careurmãreºte sã descifreze resorturile adeziunilor ideologice ºisã reconstituie istoria socialã a reprezentãrilor politice. Aºezândîn centrul demersului sãu noþiunea de „etern feminin”,categorie din sensul comun preluatã de cultura savantã ºidevenitã element nodal în jurul cãruia se articuleazã principiilefundamentale ale regimului paternalist de la Vichy (a cãruidevizã este „Famille, Travail, Patrie”), autoarea demonstreazãcã arsenalul de imagini conservatoare mobilizate în spirit

14 Francine Muel-Dreyfus, Vichy et l’éternel féminin. Contribution à unesociologie politique de l’ordre des corps, Seuil, Paris, 1996.

109


milenarist într-un moment de gravã crizã socialã este produsulunor vechi ºi complicate procese conflictuale care strãbãteausocietatea francezã încã dupã Comuna din Paris ºi care seagravaserã între cele douã rãzboaie mondiale. Astfel, regimulde la Vichy, care a avut parte de o intensã mobilizare apopulaþiei, apare ca loc de manifestare ºi concentrare pentrutensiuni sociale exprimate sub formã de conflicte legate decucerirea pieþelor ideologice ºi instituþionale, sau întreimperative strategice ºi politice. Studiul este un exemplu deanalizã foarte subtilã ºi nuanþatã a ideii cã identitatea femininãlegitimã este în mod constant miza unor lupte care mobilizeazã,din diverse motive, grupuri sociale aflate pe poziþii opuse,instituþii cu interese divergente ºi agenþi implicaþi în apãrareapropriilor moduri de reprezentare a lumii. Viziunea normativãasupra femininului nu lipseºte niciodatã de pe ºantiereleideologice apãrute în momente de crizã, dar conflictele legatede producerea acesteia nu se încheie odatã cu încheiereaperioadelor violente.

Cât despre studiile de gen ºi istoria regimurilor totalitarede stânga, cercetãrile par sã privilegieze o viziune asupragenului înþeles ca o categorie univocã, respectiv acelea în carecategoria centralã de analizã sunt femeile ca grup social, saureprezentãrile femeilor în producþia culturalã atinsã deideologie. Studii de acest tip au fost efectuate îndeosebi peterenuri sovietice ºi mai ales în spaþiul ºtiinþific american, undewomen studies (în sensul de studii culturale orientate cuprecãdere spre cercetarea ºi descifrarea aspectelor legate decondiþia femeilor ºi de reprezentãrile feminitãþii, orientareapropiatã de istoria femeilor din perioada sa de început ºi cutentã feministã militantã) se bucurã încã de mult interes.15

110


Cea mai mare parte a acestor cercetãri pun sub semnul îndoieliiideile propagandei de stânga cu privire la emancipareafemininã ºi la egalitatea în plan social ºi politic, acuzând distanþadintre producþia ideologicã ºi realitatea socialã. Amintesc doarcâteva dintre concluziile unor astfel de cercetãri. Astfel,imaginea tipicã a femeii comuniste reuneºte responsabilitãþide soþie, mamã, muncitoare ºi cetãþeanã,16 pe care, la modulideal, aceasta le onoreazã fãrã probleme. Însã, prin apelul lastudii menite sã descifreze impactul social al mãsurilor politice,emanciparea femininã este denunþatã drept „mit total”.17

Diviziunea tradiþionalã dintre spaþiul public ºi cel privat seregãseºte întocmai în diviziunea, devenitã, desigur, ierarhie,a politicilor publice majore ºi minore: în aparatul birocratic ºipolitic, femeile ocupã îndeosebi poziþii subalterne ºi seregãsesc mai ales în domenii de activitate aºa-zis legate deaptitudinile lor naturale, precum sãnãtate, învãþãmânt,alimentaþie, propagandã, în vreme ce puterea propriu-zisã esteexclusiv sau predominant masculinã.18

15 Cu titlu de exemplu pentru modul în care sunt definite prioritãþile unorastfel de cercetãri, citez din introducerea unui studiu consacratparticipãrii politice feminine în sistemul sovietic (cf. Genia K. Browning,Women and Politics in the USSR. Consciounsness Raising and SovietWomen’s Groups, Brighton, New York, St. Martin’s Press. New York,1987): „women as an analytical category are crucial to understandingsocial systems” (p. 9); în acelaºi studiu, sexismul este definit ca „ideologyand cultural practice which links biological sex characteristics to ahierarchy of roles according to gender” (p. 15).

16 Genia K. Browning, op. cit., p. 81.17 Svetlana Aïvazova, „La liberté et l’égalité des femmes dans les pays

socialistes de l’Europe de l’Est (1960-1980)”, în Christine Fauré (sousla direction de), Encyclopédie politique et historique des femmes,Europe, Amérique du Nord , PUF, Paris, 1997, pp. 701-728.

18 Ibidem, p. 126.

111


Mai recent, în cercetãrile axate pe interpretareaschimbãrilor sociale intervenite în urma schimbãrilor politicede la sfârºitul anilor ’80, chestiunea înþelegerii regimului degen în lumea socialistã a fost readusã în discuþie în sensul uneidiversificãri a modurilor de abordare ºi a interpretãrilor pediferite paliere. În introducerea unei culegeri de studii rezultânddintr-un proiect interdisciplinar axat pe studiul comparativ alsocietãþilor din mai multe þãri ex-comuniste, Susan Gal ºi GailKligman19 insistã pe necesitatea nuanþãrii analizelor, þinândcont de diversitatea situaþiilor locale ºi de evoluþiile temporalespecifice, atrãgând totodatã atenþia asupra recurenþei genuluica principiu structurant în majoritatea sistemelor politice (dela democraþiile socialiste la sistemele parlamentare liberalesau la statele-providenþã). Autoarele menþioneazã un set detrãsãturi comune caracteristice regimului de gen în societãþilesocialiste, printre care intenþia de a anula diferenþele dintrebãrbaþi ºi femei în spaþiul politic ºi civic, deopotrivã cudiferenþele de clasã ºi cu cele etnice, sau crearea unei societãþiatomizate compuse din indivizi dependenþi exclusiv de statulpaternalist, fãrã a ignora contradicþiile rezultate din felul încare sunt concepute politicile referitoare la femei ºirecomandând ca strategie analiticã recuperarea niveluluiexperienþei trãite a actorilor înºiºi, dincolo de discursul publicºi de ideologie.

Pledoaria pentru integrarea istoriei sociale ºi a istorieigenului în analiza regimurilor totalitare are în centrulargumentaþiei, pe de o parte, ideea de sorginte foucaldianã aacþiunii orizontale a puterii,20 iar pe de altã parte, þine cont

19 Susan Gal, Gail Kligman (eds), Reproducing Gender: Politics, Publics andEveryday Life after the Socialism, Princeton University Press, 2000, p. 5.

20 Cf. Victoria de Grazia, How Fascism Rulled Women, Italy, 1922-1945,University of California Press, Berkeley, Los Angeles, Oxford, 1992, p. 3.

112


de lipsa de omogenitate a spaþiului social, de tensiunile ºiconflictele experimentate dincolo de nivelul reprezentãriloroficiale.21 Cu titlu de exemplu, menþionez câteva cercetãriîntreprinse în spaþiul ex-sovietic, a cãror þintã este tocmaidescifrarea realitãþii sociale din spatele retoricii comuniste.„Cum anume au trãit femeile din Rusia sovieticã efectelerevoluþiei care îºi propusese, prima din istorie, sã le acordeegalitatea civicã ºi sã opereze o schimbare radicalã a rolurilorlor sociale?”, se întreabã Barbara Alpern-Engel ºi AnastasiaPosadskaya Vanderbeck22 în introducerea unei culegeri depovestiri de viaþã cu femei din fosta Uniune Sovieticã. Cumanume toate aceste mãsuri s-au regãsit la nivelul vieþii de familieºi la acela al vieþii personale? Aceeaºi idee se regãseºte ºi într-opledoarie a lui Daniel Bertaux23 pentru o rescriere a istorieisovietice care sã þinã seama de dimensiunea specificã arelaþiilor de gen ºi de felul în care noua normã politicã a fostinteriorizatã de actorii sociali, sarcinã pentru care culegereaºi interpretarea mãrturiilor ºi experienþelor acestora este unpas indispensabil, mai ales în condiþiile în care arhivele suntrare.

Principalele idei pe care le pun în evidenþã toate acestestudii ºi le nuanþeazã în funcþie de contextele specifice se referã

21 Cf. Luisa Passerini, Fascism in Popular Memory: The CulturalExperience of the Turin Working Class, Cambridge University Press,Cambridge, London, New York, New Rochelle, Melbourne Sydney,Editions de la Maison des Sciences de l’Homme, Paris, 1987, p. 5.

22 Barbara Alpern Engel, Anastasia Posadskaya Vanderbeck (eds), ARevolution of Their Own: Voices of Women in Soviet History, WestviewPress, 1998, p. 3.

23 Marina Malysheva, Daniel Bertaux, „The Social Experience of aCountrywoman in Soviet Russia”, în Selma Leyersdorff et alii (eds),Gender and Memory, Oxford University Press, 1996, InternationalYearbook of Oral History and Life Stories, Vol. IV, p. 32.

113


îndeosebi la pertinenþa categoriilor analitice clasice ºi a unoradintre schemele de interpretare curente în istoriografie ºisociologie. Prima dintre acestea, care a mai fost adusã îndiscuþie aici, este dihotomia public/privat, a cãrei pertinenþãeste dublu criticabilã atunci când subiectul de cercetare estecircumscris unui spaþiu social dominat de un regim totalitar ºicând obiectul în jurul cãruia se articuleazã interesulcercetãtorului este unul din domeniul relaþiilor sociale dintresexe.

Pretenþia regimurilor totalitare de a anula distincþia dintrespaþiul public ºi cel privat este una dintre trãsãturile cel maides invocate atunci când sunt propuse modele pentru analizaacestor societãþi. Intenþia de a anihila societatea civilã ºi de areglementa viaþa privatã se regãseºte în toate programelepolitice ale regimurilor autoritare. Însã rãmâne de fiecare datãdeschisã întrebarea în ce mãsurã aceasta este dusã pânã laultimele sale consecinþe. Cu alte cuvinte, se impune sã fiechestionate strategiile prin care dogma politicã este eventualconvertitã, evitatã sau chiar subminatã de practicile curente.Rolul familiei – consideratã „celula de bazã a societãþii”,„fundament al statului sau al naþiunii”, asupra cãreia seconcentreazã de altfel o mare parte din energia legiferatoarea actorilor politici instituþionali – este din acest punct de vedereunul deosebit de important. În aceeaºi mãsurã þintã a acþiuniipolitice ºi spaþiu de repliere sau de rezistenþã la nivel social,instituþia familiei permite reconstituirea unor interstiþii care sesustrag controlului politic, sau furnizeazã resurse ce vor fifolosite în scop personal (de exemplu reþelele de solidaritatetradiþionalã).

Pe de altã parte, dupã ce începuturile feminismuluiacademic consacraserã demersurile analitice orientate spresepararea spaþiului domestic de viaþa publicã, o întreagã

114


literaturã recentã,24 axatã pe subiecte de cercetare din altespaþii decât cele de care ne ocupãm aici, subliniazãincapacitatea grilei „public vs. privat” de a surprinde ºi explicacomplexitatea relaþiilor sociale, diferenþele ºi conflictele deroluri masculine ºi feminine. Lumea domesticã presupune larândul sãu existenþa unor spaþii de putere inegal distribuitã,ea conþine nuclee de sociabilitate ºi oferã ocazia pentrunegocieri ºi rezolvãri ale conflictelor.

Istoria ºi sociologia regimului comunist din România – un

început de drum

A venit momentul pentru o trecere în revistã a interogaþiilorºi demersurilor interpretative al cãror obiect îl constituierealitãþile regimului comunist din România. Înainte de a discutaaspectele strict legate de metodologia studiilor de gen ºi apertinenþei sale pe acest teren istoric, cred cã este importantde menþionat cã istoria ºi mai ales sociologia regimuluicomunist din România se scriu cu dificultate.

Cea dintâi preferã abordãrile clasice, adeseori reduse lareconstituirea lanþului cronologic al evenimentelor ºi ladescifrarea participãrii punctuale a unor actori sau altora ladiverse momente insuficient elucidate. Ca rezultat, oprofuziune de volume de documente consacrate unormomente considerate importante sau unor personajemarcante. Istoria politicã, istoria partidului comunist ºi aelitelor politice, istoria supravegherii politice ºi a cenzuriiideologice sunt principalele centre de interes în jurul cãroragraviteazã discursul ºtiinþific contemporan.

24 Vezi, de exemplu, retrospectiv criticã propusã de Amanda Vickery:„Golden Age to Separate Spheres? A Review of the Categories andChronology of English Women’s History”, în The Historical Journal ,36, 2 (1993), pp. 383-414.

115


O altã direcþie de interpretare, foarte prolificã la rândulsãu, vizeazã reconstituirea repertoriului tematic alimaginarului colectiv circumscris regimului comunist. Înabsenþa unor demersuri analitice care sã interogheze mãsuraîn care ideile propagandei au fost interiorizate la nivelulcorpului social, adesea tributarã literaturizãrii ºi imaginaþieiînseºi, aceastã direcþie pare condamnatã sã opereze la infinitcu un set – în cele din urmã foarte limitat – de imagini dinrecuzita ideologiei, disponibile din abundenþã în sursele pecare le exploateazã, de la presa de epocã la literaturã ºi arteplastice.

În ceea ce priveºte sociologia, aproape fãrã excepþie,analizele contemporane privitoare la perioada comunistã suntsporadice ºi puþin sistematice, limitându-se cel mai adesea lasondaje de opinie legate de amintirea anilor de comunism.Pe de altã parte, statutul disciplinei în perioada în cauzã esteel însuºi la originea acestei stãri de fapt. Sunt bine cunoscuteaspectele legate de anexarea ideologicã a disciplinelorumaniste, sociologia având printre altele rolul de a cauþionacu date statistice „progresele” înregistrate de regim în toatedomeniile (de la creºterea economicã la demografie). Pe dealtã parte, învãþãmântul sociologic însuºi a înregistrat oîntrerupere brutalã în anii ’70, forma sub care el s-a maipracticat rãmânând cea din interiorul universitãþilor de partid.

Cvasi-absenþa cercetãrilor privitoare la perioada comunistãnu este deci inexplicabilã, cu atât mai mult cu cât la oraactualã statutul arhivelor continuã sã fie problematic. Accesulla sursele documentare care ar permite abordãri sistematicecu uneltele istoriei sociale ºi ale sociologiei este limitat, iarrestricþiile care împiedicã accesul cercetãtorilor la trecutulromânesc recent explicã totodatã faptul cã arhivelecomunismului constituie ºi o permanentã sursã de scandaluripolitice.

116


La prima vedere, aceste dificultãþi par a fi compensate prinmultitudinea de documente neconvenþionale produse înultimii ani de diverºi actori mai mult sau mai puþin vizibili aifostului regim. Este vorba despre volume de memorii, jurnale,interviuri cu caracter autobiografic, dar ºi despre demersurileîn curs, menite sã recupereze memoria comunismului princulegerea de istorii de viaþã ºi constituirea unor bãnci de datepe baza acestora. Însã aceste valuri de material brut nu-ºi potdovedi utilitatea în absenþa unor analize substanþiale ºiriguroase, care sã respecte exigenþele ºtiinþifice specifice unuidemers istoric sau sociologic demn de acest nume.

Cele câteva încercãri notabile în sensul interogãrii societãþiicomuniste altcumva decât la nivel macro sau exclusiv politicse pot numãra pe degetele unei singure mâini, iar valoarea loreste foarte inegalã. Printre acestea, aº menþiona un articolprecursor, difuzat în Occident cu o clauzã de confidenþialitatede Pavel Câmpeanu în 1986,25 în care sunt schiþate câtevaidei pentru o analizã a vieþii cotidiene în România ultimuluideceniu de comunism.

Trebuie menþionate apoi douã studii etnologice publicatela sfârºitul anilor ’90 de Aurora Liiceanu,26 respectiv de echipaLiviu Chelcea ºi Puiu Lãþea.27 Operând decupaje la nivelmicro-social (comunitãþi restrânse, aflate la distanþã deprim-planul vieþii politice) ºi folosind metode de lucruetnografice (anchete de teren, interviuri nedirective ºiaprofundate, observaþia participativã ºi istoria oralã), cele douã

25 Pavel Câmpeanu, „Naºterea ºi moartea în România”, în Ceauºescu,anii numãrãtorii inverse, Polirom, Iaºi, 2002, pp. 268-279.

26 Aurora Liiceanu, Nici alb, nici negru. Radiografia unui sat românesc,1948-1998, Nemira, Bucureºti, 2000

27 Liviu Chelcea, Puiu Lãþea, România profundã în comunism. Dilemeidentitare, istorie localã ºi economie secundarã la Sântana, Nemira,Bucureºti, 2000.

117


studii propun interpretãri interesante ºi utile asupra realitãþiitrãite a comunismului.

Opþiunea Aurorei Liiceanu pentru „o istorie micã”28 ºipentru „un sat obiºnuit, care nu are nimic excepþional, nicicelebritãþi, nici calamitãþi”29 vizeazã reconstituirea experienþeicotidiene a anilor de comunism într-o comunitate ruralã,cãutând locul de întâlnire dintre istoria generalã ºi cea localãºi accentuând mai degrabã interiorizarea evenimentelor ºi aconstrângerilor politice de cãtre indivizii aflaþi departe decentrele de putere. Aceastã reconstituire furnizeazã operspectivã interesantã asupra felului în care noile rolurirecomandate de regimul comunist sunt integrate în universulexperienþei trãite, asupra impactului normei politice la nivelulcotidianului, asupra deturnãrii ºi instrumentalizãrii acesteiala nivel individual ºi comunitar. Se contureazã astfel o imaginenouã a evenimentelor istorice ºi a evoluþiei structurii socialesub presiunea politicului. Spre exemplificare, menþioneztraiectoria biograficã a primãriþei comuniste, personaj careîntruchipeazã un prototip de mobilitate socialã femininãdeosebit de des invocat de propagandã, dar a cãrei povestesurprinde prin distanþa faþã de rolul politic ºi instrumentalizareaacestuia în scopul obþinerii unui beneficiu familial ºi personal.

Cel de-al doilea studiu are în vedere, din nou într-un cadrucomunitar aflat departe de centrele de putere, identificareaformelor în care þesãtura socialã se recompune prin opþiunicare nu se regãsesc în discursul public oficial, pe care practicasocialã îl contrazice, de altfel, aproape la fiecare pas. Accenteleacestei cercetãri cad pe formele de solidaritate ºi de constituirea identitãþilor plurale într-o comunitate multietnicã, precumºi pe identificarea mecanismelor care reglementeazã

28 Aurora Liiceanu, op. cit., p. 12.29 Idem, p. 7.

118


aºa-numita economie secundarã, principala sursã desubzistenþã în contextul de penurie generalizatã din anii desfârºit ai regimului comunist.

Un punct interesant care permite citarea acestor douã studiiîn acelaºi cadru, mi se pare a fi propensiunea, deschiderea pecare ambele o sugereazã ºi recomandarea implicitã de a nusepara net, în analizele socio-istorice, fenomenele dinainte ºide dupã 1990. Cele douã cercetãri trimit la continuitãþi ºirecompoziþii lente ºi dificile (adeseori conflictuale) ale formelorde solidaritate ºi ale valorilor, ignorate de cercetãrile în carecontactul cu terenul este unul superficial sau chiar lipseºte. Înacest sens conduc ºi concluziile studiului de psihosociologieal Laviniei Betea, care propune conceptul de „comunismrezidual”,30 prin prisma cãruia sã fie interogate atâtschimbarea socialã, cât ºi impactul ideologiei la nivelulstructurilor profunde de gândire.

Last but not least, cercetãrile antropologice întreprinse deGail Kligman,31 începute încã în timpul perioadei comunisteºi continuate sistematic ºi dupã încheierea acesteia, constituierepere foarte semnificative pe harta istoriei sociale acomunismului. Propunându-ºi sã analizeze „ideologia aºa cume trãitã, nu doar cum e impusã de la centru la periferie”, „sãreconstituie experienþa vie a oamenilor”, autoarea întreprindeîn anii ’80 o cercetare într-o comunitate ruralã din Maramureº,a cãrei structurã socialã este descifratã prin prisma riturilor ºia ritualurilor de trecere. Autoarea surprinde tensiuneaconflictualã rezultatã din suprapunerea proiectului comunist

30 Lavinia Betea, Psihologie politicã. Individ, lider, mulþime în regimulcomunist, Polirom, Iaºi, 2001, p. 245.

31 Gail Kligman, Nunta mortului. Ritual, poeticã ºi culturã popularã înTransilvania, Polirom, Iaºi, 1998; Politica duplicitãþii. Controlulreproducerii în România lui Ceauºescu, Humanitas, Bucureºti, 2000.

119


de modernizare pe structurile satului tradiþional, neadecvareadintre reprezentarea politicã a tradiþiilor ºi funcþiile deregularizare socialã pe care acestea continuã sã le îndeplineascãla nivel comunitar, precum ºi felul în care partajul rolurilormasculine ºi feminine este afectat de proiectul comunist dereformã socialã.

În cel de-al doilea studiu, consacrat politicii demograficeconcepute ºi aplicate în perioada dictaturii lui N. Ceauºescu,cercetãtoarea aprofundeazã ºi extinde reflecþia din carteaprecedentã. De aceastã datã, ambiþia sa este de a întreprindeo veritabilã „etnografie a statului totalitar”, înþeleasã ca o„analizã a practicilor retorice ºi instituþionale ale statului însfera publicã ºi a integrãrii acestora în viaþa zilnicã”.32

Funcþionarea regimului de tip totalizant din a doua parte acomunismului românesc, sintetizatã prin conceptele de„duplicitate” ºi „complicitate”, va fi surprinsã printr-o grilã deanalizã construitã în jurul mecanismelor politice de controlal reproducerii, fenomen gândit ca „locus ideal prin care poatefi lãmuritã complexitatea relaþiilor formale ºi informale dintrestate ºi cetãþenii lor”.33 Gail Kligman opereazã deci un decupajtransversal în realitatea socialã, care va fi studiatã simultan pemai multe paliere de experienþã. Dupã o prezentare a cadruluilegislativ referitor la femei, familie ºi copii, ºi a mãsurilormedicale de control al sãnãtãþii populaþiei în sens larg, estepropusã o interpretare a propagandei nataliste, urmatã deconfruntarea cu experienþa trãitã subiectiv de indivizi acontrolului politic asupra aspectelor cele mai intime ale vieþiide cuplu. Ancheta de teren este metoda principalã careconduce la reconstituirea realitãþilor zilnice ale perioadei

32 Gail Kligman, Politica duplicitãþii. Controlul reproducerii în Românialui Ceauºescu, op. cit., p. 11.

33 Ibidem.

120


analizate. Prin opþiunea pentru aceastã grilã de lecturã, cartealui Gail Kligman readuce în prim-planul construcþiei teoreticecategoria analiticã a genului, cu ajutorul cãreia deschide defapt, în mod magistral, cercetarea finã a realitãþilor socialecaracteristice sistemului comunist din România. Totodatã,volumul constituie ºi o piesã importantã în dosarul cercetãriloraxate pe relaþiile ºi mecanismele de dominaþie exercitate asupracorpului social în diverse regimuri politice.

Actorul politic feminin în comunism: o construcþie a

propagandei, o realitate, o cheie de lecturã

Fãrã a avea pretenþia unei revoluþii conceptuale, cercetareape care o voi prezenta în cele ce urmeazã îºi propune sãelucideze modul în care actorul politic feminin este construitde practica discursivã ºi politicã a regimului comunistromânesc, în contextul specific al acestui teren ºi fãcând apella mijloace documentare puþin sau chiar deloc exploatate dinaceastã perspectivã.

La prima vedere, rezultatele demersului meu pot pãreaprevizibile, mai ales cã, aºa cum reiese din prezentareaconsacratã studiilor de istoria femeilor întreprinse pe terenurisovietice ºi ex-socialiste, concluziile sunt în general aceleaºiºi în linii mari cunoscute. Consider însã cã genezareprezentãrilor politice privitoare la partajul rolurilormasculine ºi feminine este deosebit de importantã, ca ºireconstituirea – pornind de la mijloacele documentare de caredispunem – felului în care rolurile respective sunt interiorizateîn practica vieþii cotidiene. Interesul unei analize a regimuluicomunist prin prisma conceptului de gen este stimulat ºi deprofuziunea de documente publice care reglementeazãrolurile politice ºi sociale ale actorilor feminini, deveniþi þinteprivilegiate ale programului de reformã socialã.

121


Întrebarea la care încearcã sã rãspundã cercetarea meavizeazã temeiurile interesului politic arãtat de regimulcomunist, în momentul instalãrii sale, faþã de situaþia femeilor.Un întreg set de problematici de cercetare se poate articula înjurul acestei teme centrale. Ce presupune, deci, schimbareade paradigmã politicã din anii ’45-’50 în România? Care esteconcepþia regimului comunist asupra societãþii pe care oadministreazã? Care sunt pârghiile acþionate de puterea politicãpentru a obþine efectele scontate din partea corpului social?Care este rãspunsul societãþii la „stimulii” politici pe care îiprimeºte? Cu alte cuvinte, care este distanþa – dacã existã una– dintre norma politicã ºi practica socialã?

Paradigma pentru care optez presupune deci intervenþiaindispensabilã a istoriei sociale. De aceea, concepte precum„totalitarism”, „regim totalizant” etc. nu constituie decât uncadru general.34

Înainte de toate, aceastã cercetare constituie o încercarede a reconstitui un proces social ºi sociogeneza unorreprezentãri curente, prin apelul la o sumã de sursedocumentare care au aparenþa unui puzzle în care ordinea selasã ghicitã cu greu ºi doar dupã atente eforturi de colectare,de corelare ºi de conectare a informaþiilor furnizate de diverse

34 În acest sens pledeazã mai multe voci contemporane preocupate deprobleme apropiate de cele pe care le enunþ aici. Pentru o sintezã utilãasupra multitudinii formelor pe care regimurile comuniste ºi miºcãrilesociale de sorginte comunistã le prezintã în diverse locuri ºi momentede-a lungul secolului al XX-lea, vezi Michel Dreyfus et alii (sous ladirection de), Le siècle des communismes, Editions de l’Atelier, Paris,2000. Acest volum propune ºi susþine conceptul de „socialism real”,ca alternativã la conceptul de „totalitarism”, care nu acoperã, în viziuneaautorilor, diversitatea istoricã ºi sociologicã a contextelor specifice ºiconcentreazã demersurile analitice într-un univers etic, consideratneadecvat unui demers ºtiinþific.

122


nuclee producãtoare de discurs. Am cãutat în permanenþã sãnu mã limitez la aspectele vizibile, legate de prim-planul vieþiipolitice, ci sã regãsesc sensul larg al practicilor politice aºacum au afectat ele nivelurile sociale aflate dincolo de luminapropagandei. De aceea, nici nu voi întârzia prea mult, deexemplu, asupra aspectelor legate de evoluþiile personajelorfeminine de la vârful ierarhiei comuniste.

În spiritul programului propus de Joan W. Scott, am reþinutmai multe niveluri de analizã ºi mai multe tipuri de surse.35

Primul dintre acestea se referã la instituþiile politicecentrale, respectiv Biroul Politic, apoi Comitetul Central alPCR, ale cãror arhive sunt disponibile pânã în anul 1965.36

Am decis sã mã ocup de cercetarea acestei arhive îndeosebipentru a surprinde procesul de schimbare a structurilor politiceîn momentul instalãrii regimului comunist. Dacã unele dintrestenogramele cuprinse în acest fond au fost deja publicate ºistudiate, corpusul de documente referitoare la organizareapoliticã a femeilor este în cea mai mare parte inedit. Aceeaºiarhivã este ºi principala sursã de date brute referitoare laconstituirea organizaþiilor politice feminine specifice în timpulprimului deceniu de comunism din România ºi la funcþionareaadministrativã propriu-zisã (structura diverselor sectoare seregãseºte în statele de funcþiuni ºi în grilele de salarizare).Exploatarea informaþiilor din acest fond constituie o cale deacces în culisele ideologiei, permiþând identificarea strategiilor

35 Concluziile detaliate ale cercetãrii având la bazã aceste surse seregãsesc în „La construction politique de l’identité féminine pendantle régime communiste roumain – 1945-1965", loc. cit., precum ºi în„Inventer un acteur politique : le régime communiste roumain et la,question femme’ (1945-1965)” , comunicare la colocviul„Communisme/postcommunisme en Roumanie”, Institut d’EtudesPolitiques, Paris, text în curs de apariþie în Revue des études sud-esteuropéennes, no. 1-4/2002.

123


primare, aºa cum sunt elaborate în laboratorul puterii, ºireconstituirea procesului de decizie politicã în desfãºurare,necamuflat de limbajul „corectitudinii politice” a epocii.

Surprizele rezervate de acest fond sunt unele de proporþii.Mã voi rezuma aici la a cita, cu titlu de exemplu, anexareapoliticã sau distrugerea formelor asociative feminine ºi feministedin perioada interbelicã, sub pretextul reacþionarismului;manipularea electoralã a femeilor cu ocazia scrutinului din1946 („femeile devin o masã electoralã”37); strategiilepropagandei cu þintã femininã în care principiile miºcãrii deeliberare din anii ’70 – printre care celebrul „ personal ispolitical” – se dovedesc a fi nu numai anticipate, ci ºi deturnateîn scopuri ideologice: membrele Biroului Politic recomandãca munca de propagandã sã fie legatã de viaþa zilnicã afemeilor, ale cãrei teme „sã fie toate politizate”;38 colonizareapoliticã a formelor de solidaritate tradiþionalã, începând cufamilia ºi continuând cu ºezãtorile rurale.39 În viziunea noiloroameni politici, femeile, concepute ca o categorie omogenã,sunt considerate, alãturi de þãrani ºi de reprezentanþiiminoritãþilor naþionale, exponenþii schimbãrii sociale, asupracãrora se concentreazã eforturile politice ºi atenþia propagandeicare le glorificã.40

Un alt tip de documentaþie, corespunzãtor unui palier deanalizã specific, este acela al cadrului legislativ care

36 Inventar no. 238, fond Comitetul Central al PCR, Cancelaria(1945-1965) la Arhivele Naþionale de Istorie, Bucureºti.

37 CC al PCR, Cancelaria, dos. 308/1945, f. 8; dos. 43/1945, f. 2.38 A se vedea, în acest sens, temele recomandate pentru conferinþe

publice, printre care amintesc metodele de prelungire a vieþii, de mãrirea producþiei de ouã, de spãlare fãrã sãpun. (Cf. CC al PCR, Cancelaria, dos. 14/1946, f. 91, f. 38-39).

39 CC al PCR, Cancelaria, dos. 14/1946, f. 7-13, f. 74.40 CC al PCR, Cancelaria, dos. 14/1946, f. 8.

124


reglementeazã noul statut al femeilor în viaþa publicã dupã1944 (legile electorale, textele Constituþiilor, culegerile denorme auxiliare – Codul Familiei, Codul Muncii).41 Ideilereþinute din exploatarea acestor surse documentare suntinterpretate într-o perspectivã dinamicã, diacronicã – în sensulcã am încercat de fiecare datã o punere în relaþie cu situaþiaanterioarã, pentru a regãsi sensul schimbãrii afirmate politic.ªi aici aºteptãrile s-au dovedit sãrace pe lângã conþinutul realal textelor. Voi da un singur exemplu: cunoscute în linii maridatoritã repetãrii pe toate canalele de propagandã, cliºeelelegate de egalitatea deplinã între femei ºi bãrbaþi ºi de accesulegal la meserii, la spaþiul public, la viaþa politicã etc. nu suntsusþinute legal, înainte de elaborarea Constituþiei din 1948,decât de câteva rânduri din Legea electoralã adoptatã în grabãîn anul 1946, având drept unic sens la momentul respectivmobilizarea electoralã a femeilor de partea Blocului Partidelorde Stânga.42

41 Corpusul de texte legislative consultate cuprinde: Ioan Muraru,Gheorghe Iancu, Mona Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu Popescu,Constituþiile române (texte, note, prezentare comparativã), Bucureºti,Regia autonomã “Monitorul oficial”, 1993; Codul Familiei cumodificãrile ulterioare, ediþie de Victor Dan Zlãtescu, Institutul Românpentru Drepturile Omului, Bucureºti, Europos, 1993; Constitutions,lois électorales et autres textes léguslatifs relatifs aux droits politiquesde la femme, Rapport (Commission de la condition de la femme),Nations Unies, New York, 1969; Legea electoralã cu un cuvântintroductiv, Blocul Partidelor Democrate, Comitetul Central Electoral,Secþiunea Electoralã, 1946; Legea electoralã din 9 mai 1939,comentatã ºi adnotatã de Corneliu Rudescu ºi Dragomir Vasilescu;Legea electoralã pentru Adunarea Deputaþilor ºi Senat, Bucureºti,Imprimeria Statului, 1926.

42 Cf. Legea electoralã cu un cuvânt introductiv, loc. cit. Publicatã ºidifuzatã sub formã de broºurã de popularizare, legea este însoþitã deo introducere (nesemnatã) în care se precizezã explicit cã „ridicareafemeii din inferioritatea politicã este dovada celui mai înalt spiritdemocratic” (p. 4).

125


O a treia direcþie de cercetare se referã la simbolurile ºi„mitologiile” politice lansate ºi vehiculate pe cãile propagandeioficiale43 (mai ales prin presã, dar ºi în artele vizuale sau înliteraturã). Dincolo de interesul pe care îl presupunereconstituirea repertoriului de imagini oficiale ºi de modelede conduitã recomandate de ideologie, semnalez importanþadescifrãrii mecanismelor ºi reþelelor de difuzare a acestor idei.De aceea, în mãsura în care accesul la surse mi-a permis, amidentificat o serie de strategii simbolice ºi practice depropagandã, studiind regulamentele ºi normele de funcþionareale instituþiilor publice de tipul cãminelor culturale sau albibliotecilor, precum ºi o serie de prevederi referitoare larepertoriile cinematografelor sau ale expoziþiilor, descoperiteîntr-un fond arhivistic de la Ministerul Artelor ºi Informaþiilor.44

Activitãþile din cadrul cercurilor de lecturã ºi al cãminelorculturale, conþinutul emisiunilor radiofonice ºi al publicaþiilorpentru femei – toate din perioada anilor ’50 – sunt atentprescrise în reuniunile Biroului Politic, care se preocupãinclusiv de trasarea direcþiilor de lucru pentru realizarea uneiliteraturi potrivite cu astfel de manifestãri.

În ceea ce priveºte conþinutul propagandei adresatefemeilor, repertoriul imaginilor vehiculate în anii ’50-’60 esteunul destul de restrâns, axat pe câteva teme binecunoscute,

43 Corpusul de publicaþii de propagandã consultate cuprinde mai multetipuri de documente: conferinþe ºi congrese ale instituþiilor feminine;recomandãri privind activitatea politicã a femeilor; propagandã pentru/despre femei; portrete ºi biografii. Pentru o bibliografie detaliatã, veziIoana Cîrstocea, „La construction politique...”, loc. cit..

44 Ministrul Artelor ºi Informaþiilor, direcþia Presã, 1948-1950, inventar110, fond 1373 la Arhivele Naþionale de Istorie, Bucureºti, care conþinedosare de presã referitoare la diverse probleme de interes public alemomentului, printre care evenimentele legate de activitatea politicãfemininã instituþionalã.

126


pe care nu voi face decât sã le enumãr în treacãt, în ordineafrecvenþei: prim-planul este, fireºte, rezervat „modeluluisovietic” (sintagma apare ca atare în nenumãrate locuri);urmeazã imaginea bipolarã care opune pe coordonatesimetrice trecutul ºi prezentul, pe de o parte, iar pe de altãparte lumea capitalistã ºi lagãrul socialist al pãcii; al treileaelement al recuzitei este un veritabil Panteon de eroine înrândul cãrora luptãtoarele ilegaliste ocupã locul cel maiimportant, acestora adãugându-li-se diverse figuri mai multsau mai puþin reale din trecutul istoric sau din imaginarulfolcloric.

Interpretarea acestui material contureazã deja câtevaipoteze de lucru. Ca peste tot în lumea comunistã, activitateapoliticã femininã are ºi în România statutul unei „problemeepistemologice”.45 Lumea socialã pe care o proiecteazãideologia este una structuratã conform clivajului între clasesociale, ºi nu aceluia dintre genuri. Aceasta ar putea conducela ideea cã organizarea activitãþii politice nu pare sã þinã contde distincþiile dintre masculin ºi feminin sau de diferenþeleetnice, anulate din start, prin proclamarea egalitãþii depline.Cu toate acestea, faptul însuºi cã se discutã public înpermanenþã despre o aºa-numitã problemã femininã ºi desprecaracterul specific al „muncii politice în rândurile femeilor”atestã persistenþa unei lecturi a lumii sociale conforme cu griladiviziunii biologice dintre cele douã sexe, precum ºipermanenþa convingerii cã genul este o categorie fixã ºisemnificativã în sine. Aceastã lecturã este de altfel ºi cea careconduce la limbajul sexuat al politicii.

45 Cf. Wendy Goldman, „Les femmes dans la société soviétique”, în Lesiècle des communismes, op. cit., p. 187.

127


În definirea proiectului de implicare a femeilor în spaþiulpublic, partidul comunist ajuns la putere în România dupãrãzboi a fost nevoit sã integreze o serie de factori constrângãtori,dintre care cel dintâi este aºa-numita „regulã socialistã ajocului democratic”, care presupune proclamarea ºireglementarea juridicã a egalitãþii depline dintre bãrbaþi ºifemei. Asimilarea „modelului sovietic” – paradigmã cu statutde autoritate, cãtre care tind filosofia transformistã ºi proiectulvoluntarist comunist – condiþioneazã la rândul sãu felul încare este reglementat accesul femeilor la spaþiul public. Legatde aceasta, temele recurente sunt recunoaºterea ºi vizibilitateapublicã, accesul la posturi de responsabilitate ºi la toatemeseriile, protecþia socialã, recompensele materiale ºisimbolice. ªi reglementãrile legale privitoare la familie îºi auoriginea explicitã în modelul sovietic în care aceasta juca rolulde „celulã de bazã a societãþii”, fixat de definiþia stalinistã,dupã o evoluþie destul de tumultuoasã în primele decenii careau urmat revoluþiei din octombrie.

Un alt element în dinamica construcþiei politice a actoruluifeminin se referã la condiþiile locale din România postbelicã.Într-o societate cu dominantã ruralã zdrobitoare, formeleasociative feminine moderne existaserã exclusiv în lumeaurbanã, înscriindu-se în linia practicilor caritabile ºi educative,cu tentã feministã sau doar cu pretenþii culturale. Toate acesteavor dispãrea încetul cu încetul o datã cu instalareacomunismului. În mediul rural, formele feminine desociabilitate nu pretinseserã niciodatã la o participare în planulpublic ºi politic. Formele comunitare tradiþionale vor fi însãanexate brutal sau se vor transforma în nuclee de difuzare aideologiei.

Ipoteza pe care o propun este cã femeile au, în interiorulsocietãþii comuniste, o funcþie de reprezentare, de „grup

128


martor”, ales pentru a fi folosit într-o demonstraþie: o categoriesocialã privatã de drepturi în trecut este luatã drept þintã adiscursului ºi a strategiilor legate de emancipare ºi de progresulsocial, pentru a ilustra succesul noilor politici ºi al transformãrii.În fapt, femeile nu participã niciodatã la viaþa publicã ca ungrup preocupat sã lupte pentru obþinerea unor revendicãrispecifice. Lumea socialã comunistã, departe de a fi uniformã,prezintã structuri ierarhice în care femeile continuã sã fie priviteca fãpturi minore, incapabile sã se conducã ºi sã se organizeze.„Masele feminine sunt ca ºi copiii, trebuie sã ºtii cum sã leiei”,46 afirmã un lider politic în anii ’45.

Pentru cã ºi în interiorul grupurilor dominate existã defiecare datã ierarhii, þãrãncile apar drept categoria cea maiînapoiatã ºi mai îndepãrtatã de proiectul social comunist,devenind þinta favoritã a demersurilor pedagogice alepropagandei. Pe de altã parte, preocuparea de a nu mergeprea departe cu egalitatea politicã determinã ºi o ierarhizarea politicilor însele, precum ºi a posturilor de responsabilitate:femeilor li se rezervã domenii de activitate apropiate dedefiniþiile tradiþionale ale rolurilor, iar în întreprinderi ºi instituþiipublice sunt create special pentru ele funcþii, mai mult saumai puþin decorative, de directori adjuncþi. Se dovedeºte astfelcã femeile intrã în viaþa publicã respectând concepþiatradiþionalã asupra rolurilor masculine ºi feminine. „Oricefemeie este mamã sau poate deveni.”47 – Iatã fraza ultimã înceea le ce priveºte pe femei. Formele dramatice ale exploatãriipolitice a acestui rol au fost explorate de Gail Kligman.

Fãrã a fi vreun moment interogatã, soluþia „problemeifeminine”, elaboratã în Uniunea Sovieticã, este preluatã ca

46 CC al PCR, Cancelaria, dos. 16/1946, f. 71.47 CC al PCR Cancelaria, dos. 56/1955, f. 36.

129


atare în România ºi transpusã sub formã de mãsuri legislativecu privire la participarea femeilor la viaþa publicã, ameliorareastatutului lor faþã de instituþiile tradiþionale ºi egalitatea juridicãdintre sexe. Legat de aceasta, se dovedeºte o datã în plusindispensabilã chestionarea pertinenþei analitice a dihotomieidintre public ºi privat, mai ales în condiþiile în care sistemulsocial este supus unui bruiaj ideologic permanent. Nu estesuficient sã remarci, pe urmele ideologiei, cã femeile audrepturi politice ºi civice. Dincolo de discursul instituþional,reconstituirea schemelor de gândire care ordoneazã noua lumesocialã este indispensabilã. O astfel de analizã probeazã cã,în realitate, mai nimic nu se schimbã în ceea ce priveºteconcepþia rolurilor feminine. S-a vorbit, în legãturã cu acestaspect, despre o „revoluþie conservatoare”, dat fiind cã, practic,rolurile din viaþa privatã au fost extinse prin politici de stat însfera publicã.

Cât despre principala organizaþie politicã femininã,Consiliul Naþional al Femeilor din România, aceasta asupravieþuit în aceeaºi formã, din 1958, când a fost creatã,pânã la sfârºitul regimului. Studiul procesului de compunerea acestei instituþii mi-a permis sã observ cã ea nu are de faptacces la decizia politicã, nu participã la elaborarea proiectuluipolitic comunist, ci este pur ºi simplu menitã sã preia ºi sãdifuzeze idei dominante în diferite momente. Consiliul Naþionalal Femeilor din România funcþioneazã într-o logicã deapropriere simbolicã a capacitãþilor asociative feminine, deanihilare a oricãrei forme de activism social autentic ºi dereprezentare într-un joc al aparenþelor. Figurile feminineimportante, cu adevãrat implicate în procesul de decizie înanii comunismului, nu erau nici pe departe cele care animauorganizaþia femininã de masã. Chiar ºi la nivelul practicilorpolitice cotidiene, în diferitele structuri ierarhice pe care le

130


presupunea centralismul democratic, „activitatea politicã înrândul femeilor” este una prost vãzutã, ironizatã, adeseori chiarconsideratã compromiþãtoare într-o carierã politicã.

Pentru aprofundarea procesului de încorporare subiectivãa normei difuzate de ideologie ºi impuse de instituþiile publice,respectiv pentru interpretarea atitudinilor individuale ºi aimpactului constrângerii politice, problema surselordocumentare devine una încã ºi mai delicatã. Acest aspect senumãrã printre cele mai greu analizabile chiar în cazul încare terenurile de cercetare sunt unele contemporane, liberede constrângeri politice ºi de un control cu aspecte represive.Cu atât mai dificilã devine sarcina cercetãtorului când are de-aface cu un cadru în care orice formã de expresie neconformãcu norma politicã este interzisã ºi poate declanºa evenimentebiografice tragice.48

Literatura samizdat nu a prea existat in România, sertareledeschise dupã 1990 se dovedesc ºi ele destul de sãrace înjurnale. De aceea, pentru a descifra trãirea subiectivã aconstrângerii oficiale, o cale poate fi exploatarea documentelorproduse après coup, respectiv volumele de memorii ºiinterviuri, sau culegerile de documente de istorie oralã ºi depovestiri de viaþã. Acestea sunt sursele la care am apelat pentru

48 Este binecunoscut cazul inginerului Ursu, care ºi-a gãsit sfârºitul întemniþele comuniste din cauza unui jurnal intim pe care îl scria în anii’80. Nuanþele ºi complexitatea sistemului de control al expresiei suntinepuizabile, iar abordarea lor poate face subiectul unei cercetãri aparte.Semnalez, din aceastã direcþie de cercetare, analizele consacrateinstituþionalizãrii cenzurii de Bogdan Ficeac, Marian Petcu, sau AdrianMarino, precum ºi studiile menite sã elucideze formele de controlpolitic asupra spaþiului artistic întreprinse de Magda Cârneci sau LuciaDragomir.

131


a regãsi detalii concrete din viaþa actorilor politici feminini ºiinformaþii privitoare la modul în care ei ºi-au asumat rolurileprescrise de ideologie.49 Exploatarea acestui tip de documenteeste îngreunatã de caracterul nesistematic al informaþiei ºi deabsenþa unui principiu unitar: cercetãtorii care culeg poveºtide viaþã, ca ºi martorii care produc memorii, opereazãpropriile selecþii ºi decupaje în experienþa pe care o restituie.Pe de altã parte, se pune ºi problema distanþei temporale dintremomentul producerii documentelor ºi evenimentele descrise,ceea ce conduce adesea la o reinterpretare a sensuluiîntâmplãrilor biografice astfel încât acestea sã se ordoneze întraiectorii coerente din punctul de vedere al momentuluiprezent.50

Una dintre ºansele acestei cercetãri, care mi-a permis sãcircumscriu ceva mai clar problematica experienþei subiectivea normei politice, a fost accesul la arhiva Comitetului Municipal

49 Dintre volumele la care am fãcut apel, menþionez: Lavinia Betea,Alexandru Bârlãdeanu despre Dej, Ceauºescu, Iliescu, Evenimentulromânesc, Bucureºti, 1997; Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej,Bucureºti, Fundaþia Culturalã Românã, 2000; Lavinia Betea, CorneliuMãnescu în dialog cu Lavinia Betea – Convorbiri neterminate, Polirom,Iaºi, 2001; Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, Vitruviu,Bucureºti,2000; Lilly Marcou, Une enfance stalinienne, PUF, Paris, 1982; LuciaApolzan, Drumuri, încercãri, împliniri, Fundaþia Culturalã Românã,Bucureºti, 1998.

50 O întreagã literaturã este consacratã problemei pertinenþeimetodologice a utilizãrii documentelor cu caracter autobiografic încercetãrile sociologice. Menþionez dintre studiile pe aceastã temã unarticol de sintezã al lui Yves Chevalier („La biographie et son usage ensociologie”, în Revue française de sciences politiques, no. 1, février1979, pp. 83-101), precum ºi articolul lui Pierre Bourdieu, „L’illusionbiographique”, pp. 69-72, în Actes de la recherche en sciences sociales,no. 82-83/ 1986.

132


PCR Braºov,51 pe baza cãreia am întreprins o analizãaprofundatã a modului în care norma politicã ºi practicasocialã se confruntã prin intermediul subiectivitãþii indivizilor.Piesa cea mai importantã a dosarului de cadre, autobiografiade instituþie este un document personal cu formã apropiatãde un curriculum vitae modern, statutul sãu învecinându-secu acela al unor hârtii oficiale de tipul diplomelor sau actelornotariale, înscrise într-o logicã birocraticã ºi contribuind laintegrarea indivizilor în diverse subsisteme sociale ºiinstituþionale. Ea este în acelaºi timp rezultatul unei presiuniexterioare ºi produsul unei subiectivitãþi, iar interesul dedocument sociologic al acestui tip de texte se datoreazã, nuîn ultimul rând, faptului cã permit reconstituirea tensiuniidintre constrângerea instituþionalã ºi afectivitatea indivizilorcare le redacteazã. Dublu codificatã, la nivel simbolic de onormã biograficã elaboratã ºi difuzatã prin intermediulpropagandei, iar la nivel formal de un chestionar care fixeazãtemele principale în jurul cãrora se concentreazã atenþiainstituþiei politice faþã de individul pe care îl integreazã,autobiografia se prezintã ca un locus ideal pentru a studiaasimilarea de cãtre individ a modelului uman ºi a modului deviaþã propus de ideologie.

Cercetarea sistematicã a arhivei permite reconstituireaprincipalelor momente din algoritmul de selectare a cadrelor,precum ºi înþelegerea modului în care diverºi actori socialiparticipã la etapele succesive ale elaborãrii sistemului politic.Date fiind dimensiunile corpusului, acest depozit de arhivã

51 Pentru detalii legate de aceastã arhivã, vezi Marius Oprea et alii,Securiºtii partidului. Serviciul de Cadre al PCR ca poliþie politicã. Studiude caz: arhiva Comitetului Municipal de Partid Braºov, Polirom, Iaºi,2002, îndeosebi Ioana Cîrstocea, „Eºalonul de mijloc al partiduluiunic: norme ºi practici de promovare”, pp. 46-79.

133


apare drept un eºantion reprezentativ pentru a permite oabordare sociologicã prin prisma unui set de interogaþiiprivitoare la mobilitatea socialã ºi geograficã, în corelaþie cuascensiunea politicã ºi cu activitatea profesionalã.Documentele în cauzã sunt ºi o adevãratã minã de aur pentrustudierea compoziþiei ºi a modului în care s-a constituit aºanumita clasã politicã intermediarã, corpul birocratic local alpartidului comunist, care a colonizat cu timpul toate structurileºi instituþiile publice. Faptul cã avem de-a face cu un nivelmediu al structurilor politice de conducere face ca analiza sasã fie cu atât mai interesantã, dacã þinem cont de raritatea ºide caracterul adesea prea general al surselor documentaredisponibile privitoare la aspectele care nu þin de prim-planulvieþii politice. La rândul sãu, perioada pe care o acoperã arhivaBraºov este una puþin documentatã altfel decât prin publicaþiiproduse ºi difuzate în epocã ºi inevitabil înscrise în logicadiscursului oficial ºi a scopurilor propagandei. Eºantionul decare dispunem datoritã acestei arhive se preteazã unor abordãrifine atât în termeni de istorie socialã (universul uman pe careîl regãsim în dosarele de cadre depãºeºte cu mult numãrul de1000 de candidaþi propriu-ziºi, precum ºi aria oraºului ºijudeþului Braºov, dat fiind cã evidenþa birocraticã ºi ritualulverificãrilor obligatorii pretind referinþe la familii ºi la grupuride sociabilitate formalã ºi informalã), cât ºi de analizã adiverselor reprezentãri simbolice, respectiv norme sociale,modele, valori culturale.

Problematica generalã pe care am reþinut-o se referã lastructurile sociale formate la capãtul primelor douã deceniide guvernare comunistã în România; la mobilitatea socialã ºila factorii care definesc acest fenomen; la felul cum suntmanipulate diverse imagini ºi concepte care dau formã lumiinoi; la criteriile care guverneazã definiþia excelenþei politice

134


în interiorul sistemului, precum ºi la acelea care contureazãalteritatea intolerabilã a duºmanilor regimului, împreunã cudelictele care conduc la excluziune ºi la marginalitate.

În ceea ce priveºte registrul specific al istoriei femeilor încomunism ºi al raporturilor de gen, arhiva furnizeazã surse deprimã importanþã pentru interpretarea modului în care capãtãformã dihotomia dintre public ºi privat, precum ºi pentrudescifrarea articulaþiilor logice ºi simbolice dintre viaþafamilialã, pe de o parte, ºi viaþa profesionalã, publicã în general,pe de altã parte. Mã rezum la a prezenta pe scurt o seamãdintre observaþiile cele mai semnificative în acest sens.

Rolul pe care familia continuã sã îl deþinã în sânul noiiorganizãri sociale din România comunistã se vãdeºte pe maimulte paliere de analizã. Astfel, solidaritãþile tradiþionale suntexploatate sub formã de capital social conform cu normapoliticã, în mãsura în care membrii reþelelor familialecauþioneazã, în diverse feluri, carierele politice feminine: soþicu funcþii politice înalte, socri sau unchi ilegaliºti, mamemedaliate sunt tot atâtea bune recomandãri într-oautobiografie. O întreagã culturã a raporturilor de întrajutorareºi de sprijin îi obligã pe copiii deveniþi adulþi sã îºi întreþinãpãrinþii bolnavi ºi/sau bãtrâni. Mame în vârstã ºi fiice adultenecãsãtorite locuiesc împreunã, iar salariatele îºi abandoneazãlocul de muncã în oraº pentru a se putea ocupa de gospodãriapãrinteascã atunci când boala sau vârsta înaintatã îi împiedicãpe pãrinþi sã o mai facã. Asemenea opþiuni, percepute ca fireºti,justificã ºi golurile din parcursul profesional, pentru careautobiografia pretinde explicaþii. Solidaritãþile familialeacþioneazã la nivel intergeneraþional prin practica transmiteriiîn familie a patrimoniului material, dar ºi pe acelaºi palier devârstã, respectiv între fraþi. Tinerele muncitoare angajate înfabricile din Braºov explicã propriile alegeri profesionale prinprezenþa în oraº a vreunei surori mai mari, care le poate asigura

135


o primã integrare într-un mediu de sociabilitate nou sau unsuport financiar pe care familia de origine nu reuºeºte sã-lofere. În cazul unor conflicte în cuplu, familia de origine afemeii se dovedeºte atât un loc de refugiu, cât ºi un sprijinimportant pentru reconstituirea unui echilibru social ºiprofesional. Autoritatea pãrinþilor asupra copiilor, fie ei ºiadulþi, se manifestã în formele cele mai neaºteptate, un cazextrem fiind acela în care o tânãrã activistã, pasionatã de muncasa, explicã refuzul unui stagiu de formare la Moscova propusde superiorii politici prin faptul cã pãrinþii nu ºi-au dat acordulca fiica sã se îndepãrteze de familia de origine. Un astfel deexemplu atestã, ºi încã într-o notã destul de apãsatã, faptul cãnoua normã politicã nu se dovedeºte totdeauna ºi cu oricepreþ mai puternicã decât norma tradiþionalã.

Locul în care devine cel mai evidentã ponderea normelortradiþionale este însã schema dupã care se opereazã partajulrolurilor sociale masculine ºi feminine. În acest context, olecturã a autobiografiilor de instituþie printr-o grilã care sã iaîn calcul simultan viaþa familialã, activitatea profesionalã ºiparticiparea politicã a femeilor se dovedeºte un unghi deanalizã deosebit de interesant. Primul aspect pe care l-aºremarca este faptul cã, adesea, carierele profesionale ºi politicefeminine par a nu fi rezultatul unor proiecte autonome dedefinire a personalitãþii sociale. În cele mai multe dintre cazuri,fetele merg sã lucreze pentru cã în familiile lor este nevoie deîncã un sprijin financiar. Alteori, ele intrã pe piaþa forþei demuncã în cãutarea unei posibile pieþe matrimoniale, ideesusþinutã de termenii limpezi în care autobiografiile precizeazãconexiunea dintre încheierea activitãþii profesionale ºi debutulvieþii de familie („am demisionat cãsãtorindu-mã”). Dacã nus-a petrecut imediat dupã cãsãtorie, întreruperea activitãþiiprofesionale feminine urmeazã naºterii primului copil, putânduneori sã dureze câþiva ani. Situaþia se repetã întocmai la

136


naºterile urmãtoare, ceea ce conduce la traiectorii biograficeîn care perioadele de activitate profesionalã alterneazã cu celede inactivitate, ºi din care reiese o imposibilitate funciarã dedefinire a unei identitãþi profesionale coerente. Nu de puþineori, aceeaºi persoanã a exercitat mai multe forme de activitatedistincte ºi fãrã intenþii de conectare între ele. Femeile care îºireiau activitatea salariatã la un moment dat o fac sub presiuneaunor dificultãþi financiare cãrora familia nu le mai poate facefaþã (numãr mare de copii în îngrijire, decesul soþului, divorþetc.). Aceleaºi motive justificã ºi inconsecvenþa activitãþiipolitice, ceea ce nu rãmâne întotdeauna nesancþionat deconducerea partidului. Caracterul accesoriu ºi întâmplãtor alactivitãþii salariate desfãºurate de femei (cel puþin în cazul celorcare provin din medii populare ºi au o instrucþie ºcolarãprecarã), precum ºi relaþia de dependenþã foarte marcatã faþãde un agent social mai puternic completeazã perspectivaasupra solidaritãþilor organice ºi a reþelelor intergeneraþionale.Gospodãria pãrinteascã rãmâne un fel de centrum mundi, unloc de adãpost ºi de retragere pentru momentele dificile, iargrupul domestic de origine exercitã o funcþie protectoare atâtaasupra fiicei, cât ºi asupra copiilor acesteia. În acelaºi sens,soþul însuºi este un reper în jurul cãruia se articuleazã oidentitate socialã adultã, dar nu stabilã, dat fiind cã el poate fiînlocuit de familia de origine.

Autoarele de autobiografii explicã instabilitateaprofesionalã femininã ºi prin motive legate de parcursulprofesional al soþilor, a cãror mobilitate este respectatã ºiimpune schimbãrile din viaþa familiei. Pe lângã repartiþiileobligatorii din sistemul de învãþãmânt ºi de producþie comunist,prezenþa în oraº a multora dintre personajele ale cãrorautobiografii constituie baza cercetãrii mele se explicã tocmaiprin mobilitatea profesionalã a partenerilor masculini.Motivaþia unei astfel de situaþii trebuie cãutatã, pe lângã partajul

137


tradiþional al rolurilor, ºi în concepþia conform cãreia activitateafemininã remuneratã rãmâne una secundarã, dar ºi îndiferenþele concrete privitoare la valoarea sumelor înscrise pestatele de platã ale femeilor ºi bãrbaþilor, ºi la distribuþiafuncþiilor de conducere în interiorul instituþiilor comuniste.

În afara imperativelor autoritãþii pãrinteºti, care acþioneazãadeseori în sensul contrar imperativelor oficiale ºi cerinþelorunor cariere politice, existã deci ºi alte raþiuni care împiedicãbuna desfãºurare a activitãþilor militante. Unele femeimenþioneazã în autobiografii propuneri de avansare primitede-a lungul vieþii profesionale, cãrora conjunctura familialãle-a împiedicat sã le dea curs. O persoanã angajatã într-ocarierã politicã în ascensiune cere sã reintre în producþie„pentru a fi aproape de soþ”, în altã situaþie o femeie aflatãîntr-un post important îºi justificã un moment de stagnare încariera profesionalã ºi politicã prin constrângerile maternitãþii.Scopul pentru care citez astfel de cazuri este acela de a semnalaexistenþa posibilitãþii de a alege între prioritãþile profesionaleºi cele familiale, precum ºi cã aceastã alegere nu se face, încazul femeilor, decât rarissim cãtre viaþa publicã ºi carierã.Gradul de realitate a unor astfel de afirmaþii este greu de probat,cu atât mai mult în cazul cuiva familiarizat cu termenii încare trebuie sã se prezinte o traiectorie socialã acceptabilãdin punctul de vedere al verificãrii biografice în sistem. Cutoate acestea, exemplele de mai sus sunt semnificative în logicaprioritãþii imperativelor tradiþionale asupra celor politice,precum ºi a persistenþei normelor sociale ºi partajului rolurilormasculine ºi feminine identic aceluia din societatea ruralã.

Analizele sociologice centrate pe explicitarea felului încare femeile din statele socialismului real au integrat noua loridentitate socialã au pus în evidenþã cristalizarea unor formecare, departe de a face din aceste femei niºte învingãtoare ºiniºte actori implicaþi în procesele de definire a ordinii sociale

138


în lumea din care fãceau parte, le-au încorsetat încã ºi maiprofund în relaþii de dominaþie, orientate de data aceasta petrei axe (faþã de cele douã evocate în mod curent de discursulfeminist care denunþã patriarhatul). Dominaþiei în interiorulfamiliei – care nu dispare odatã cu proclamarea noii lumi – ºiaceleia din activitatea profesionalã – care nu dispare nici ea,capãtând doar niºte forme mai puþin vizibile, i se adaugãdominaþia în interiorul sferei politice, la care participareadevine obligatorie. Toate acestea conduc la o situaþie descrisãdrept „triplã zi de muncã” (triple burden): activitate domesticã,activitate profesionalã, activitate politicã, toate constrângãtoareîn egalã mãsurã. În dosarele de cadre se fac auzite ecouriledificultãþilor pe care le presupune administrarea individualãa acestei triple poveri.

Aceastã analizã mi-a permis deci sã pun în luminãraporturile specifice dintre diferitele niveluri la carefuncþioneazã sistemul comunist, cu un accent special pemodul în care actorii sociali rãspund la comandamenteleputerii. Insistenþele normative ale acesteia, tendinþa de a invadadin punct de vedere politic spaþiul privat al individului ºi alfamiliei duc la recompunerea reþelelor de solidaritate ºi desociabilitate în care aceºtia sunt integraþi. În centrul proiectuluisocial ºi politic al partidului nu înceteazã sã se afle familia,chiar dacã maniera în care puterea o valorizeazã ºi o foloseºtenu este întotdeauna aceeaºi. Potenþialul relaþional al familieinucleare sau/ºi extinse oferã regimului varii posibilitãþi depresiune asupra individului, iar acestuia un capital pe carepoate miza în cãutarea integrãrii sociale ºi a excelenþei politice.În funcþie de propria istorie de familie, actorii sociali iniþiazãstrategii specifice de rescriere a traiectoriilor biograficerecompunând ierarhii de sociabilitate ce cautã sã corespundãexigenþelor regimului. Norma este astfel internalizatã, iar

139


instituþiile „naturale” (rudenia, cãsãtoria, divorþul) capãtãconotaþii ºi dimensiuni politice.

Desigur, problematica pe care am anunþat-o înintroducerea cercetãrii pe care o desfãºor nu este epuizatã.Toate aspectele prezentate sunt puncte pe o hartã încãincompletã, ºi probabil multe alte idei interesante ºi relevantenu au fost încã integrate în acest demers. Concluziile provizoriipe care le anunþ meritã o nuanþare finã, între altele ºi dinperspectiva identificãrii ºi separãrii diverselor momente dinistoria configurãrii sistemului politic comunist, al prezenþeidiferenþiate a femeilor în interiorul acestui sistem ºi în diverselesale etape, precum ºi din perspectiva diferitelor niveluri derealitate socialã la care trimit sursele documentare.

Mi se pare potrivit sã insist în încheiere pe posibilitatea –din punctul meu de vedere chiar necesitatea – de a continuaanaliza fenomenelor sociale discutate într-o formulã care sãintegreze momentul de rupturã intervenit la sfârºitul anilor1990. Cu alte cuvinte, consider cã dincolo de nivelul formalla care ruptura este evidentã, respectiv de cadrul de referinþãlegal ºi instituþional, timpul lung al istoriei sociale pretindeinterogaþii prin prisma unor ipoteze formulate pe baza acestorconcluzii provizorii, pentru a studia recompunerea socialãdin perioada posterioarã cãderii comunismului. O mare partedintre întrebãrile legate de absenþa actorilor feminini din viaþapublicã politicã, de opacitatea factorilor de decizie la uneletentative de sensibilizare axate pe probleme definite dinperspectiva unei regândiri a regimului de gen dupã cãdereacomunismului, dar ºi, nu în ultimul rând, de opacitateaindivizilor înºiºi vizaþi de diverse strategii de emancipare ºi deschimbare socialã, ºi-ar putea astfel gãsi rãspunsurile atât denecesare.

140


Bibliografie selectivã

AGULHON, M., „La représentation de la France : quelquesreprésentations sur l’image féminine en politique”, înHoock-Demarle, M.-C. (sous la direction de), Femmes,nation, Europe, Cahiers du CEDREF, Université DenisDiderot, Paris, 1995, pp. 12-17

AIVAZOVA, S., „La liberté et l’égalité des femmes dans lespays socialistes de l’Europe de l’Est (1960-1980)”, în Fauré,C. (sous la direction de), Encyclopédie politique ethistorique des femmes, Europe, Amérique du Nord , PUF,Paris, 1997, pp. 701-728

ALPERN ENGEL, B., Posadskaya Vanderbeck, A. (eds), ARevolution of Their Own: Voices of Women in SovietHistory, Westview Press, 1998

BERTAUX, D., Malysheva, M., „The Social Experience of aCountrywoman in Soviet Russia”, în Leyersdorff, S. et alii(eds), Gender and Memory, Oxford University Press, 1996,International Yearbook of Oral History and Life Stories,Vol. IV, pp. 30-43

BETEA, L., Psihologie politicã. Individ, lider, mulþime înregimul comunist, Polirom, Iaºi, 2001

BOURDIEU, P., „L’illusion biographique”, pp. 69-72, în Actesde la Recherche en Sciences Sociales, no. 82-83/ 1986

BROWNING, G. K., Women and Politics in the USSR:Consciounsness Raising and Soviet Women’s Groups,Brighton, New York, St. Martin’s Press, New York, 1987

CÂMPEANU, P., „Naºterea ºi moartea în România”, înCeauºescu, anii numãrãtorii inverse, Polirom, Iaºi, 2002,pp. 268-279

141


CHELCEA, L., Lãþea, P., România profundã în comunism.Dileme identitare, istorie localã ºi economie secundarã laSântana, Nemira, Bucureºti, 2000

CHEVALIER, Y., „La biographie et son usage en sociologie”,în RFSP, no. 1, février 1979, pp. 83-101

CÎRSTOCEA, I., „La construction politique de l’identitéféminine pendant le régime communiste roumain –1945-1965", IRIR work in progress series, no. 5, year 2002

CÎRSTOCEA, I., „Inventer un acteur politique : le régimecommuniste roumain et la ‚question femme’ (1945-1965)”,în curs de apariþie în Revue des études sud-esteuropéennes, no. 1-4/2001

CÎRSTOCEA, I., „Eºalonul de mijloc al partidului unic – normeºi practici de promovare”, în Marius O. et al., Securiºtiipartidului. Serviciul de Cadre al PCR ca poliþie politicã.Studiu de caz: arhiva Comitetului Municipal de PartidBraºov, Polirom, Iaºi, 2002, pp. 46-79

DE GRAZIA, V., How Fascism Rulled Women: Italy,1922-1945, University of California Press, Berkeley, LosAngeles, Oxford, 1992

DREYFUS, M. et al. (sous la direction de), Le siècle descommunismes, Editions de l’Atelier, Paris, 2000

FITZPATRICK, S., „Lives under Fire: AutobiographicalNarratives and Their Challenges in Stalins’s Russia”, înMélanges à Marc Ferro. De Russie et d’ailleurs. Feux croiséssur l’histoire, Institut d’Etudes Slaves, Paris, 1995, pp.225-232

GAL, S., KLIGMAN, Gail (eds) Reproducing Gender: Politics,Publics and Everyday Life after the Socialism, PrincetonUniversity Press, Princeton, New Jersey, 2000

142


KLIGMAN, G., Nunta mortului. Ritual, poeticã ºi culturãpopularã în Transilvania, Polirom, Iaºi, 1998

KLIGMAN, G. Politica duplicitãþii. Controlul reproducerii înRomânia lui Ceauºescu, Humanitas, Bucureºti, 2000

KOONZ, C., Les Mères-patrie du IIIe Reich : les femmes et lenazisme, Lieu Commun, Paris, 1989

LIICEANU, A., Nici alb, nici negru. Radiografia unui satromânesc, 1948-1998, Nemira, Bucureºti, 2000

MACCIOCCHI, M.-A., Eléments pour une analyse du fascisme,Union Générale d’Editions, Paris, 1976

MATHIEU, N.-C., L’anatomie politique. Catégorisations etidéologies du sexe, Côté-femmes éditions, Paris, 1991

MUEL-DREYFUS, F., Vichy et l’éternel féminin. Contributionà une sociologie politique de l’ordre des corps, Seuil, Paris,1996

OPREA, M. et al., Securiºtii partidului. Serviciul de Cadre alPCR ca poliþie politicã. Studiu de caz: arhiva ComitetuluiMunicipal de Partid Braºov, Polirom, Iaºi, 2002

PASSERINI, L., Fascism in Popular Memory: The CulturalExperience of the Turin Working Class, CambridgeUniversity Press, Cambridge, London, New York, NewRochelle, Melbourne Sydney, Editions de la Maison desSciences de l’Homme, Paris, 1987

POMATA, G., „Histoire des femmes et ‘gender history’”, înAnnales ESC, no. 4/1993, pp. 1019 – 1026

RIOT-SARCEY, M., „L’historiographie française et le conceptde ‘genre’”, în Revue d’histoire moderne etcontemporaine, 47-4, oct.-dec. 2000, pp. 805-814

ROCHEFORT, F., „L’accès des femmes à la citoyennetépolitique dans les sociétés occidentales. Essai d’approche

143


comparative”, în Cohen, Y., Thébaud, F. (sous la directionde), Féminismes et identités nationales. Les processusd’intégration des femmes au politique, ProgrammeRhône-Alpes de recherche en sciences humaines, 1998,pp. 21-45

SCOTT, J. W., „Gender a Useful Category of HistoricalAnalysis”, în Gender and the Politics of History, ColumbiaUniversity Press, New York, 1988, pp. 28-50

THALMANN, R., Etre femme sous le Troisième Reich, EditionsRobert Laffont, Paris, 1981

THALMANN, R. (sous la direction de), Femmes et fascismes,Tierce, Paris, 1986

THEBAUD, F., Ecrire l’histoire des femmes, ENS Editions,Fontenay/Saint-Cloud, 1998

VICKERY, A., „Golden Age to Separate Spheres? A Review ofthe Categories and Chronology of English Women’sHistory”, în The Historical Journal , 36, 2 (1993), pp.383-414

YUVAL DAVIS, N., Gender and Nation, Sage Publications,London, 1997

École doctorale régionale en sciences sociales · cercetare la irir (cf. ioana cîrstocea, „la...

Documents