MIRCEA BORCILA

$cOALA LINGVISTICA CLUJEAiN pnnsPECTIVA nroruci

LINGVISTICA cLurgA,xi

Prodigioasa rniqcare qtiin[ificd afirmatd sub numele de ,,E c o a I a

I i n g vi s ti c d c lu j e an d" reprezintl, fErEindoiald,una dintre direcliilecele mai viguroase nu numai in dezvoltarea Etiinfelor noastre filologice, ci inintreaga umanistic6 romdneascd a acestui secol. Exegezele de specialitate i-au

recunoscut, fudtezettte,acestei qcoli,,l o c u I de frun t e" in exhaordinarulprogres al cercetirilor noashe lingvistice, in perioada dinke cele doud rdzboaie

mondiale, pornind de la faptul cd ea a reuqit sd implineascd, in mare parte,

obiective fundamentale ale culturii romine, precum: realizarea Diclionaruluilimbii romdne (elaborat sub egida Academiei) Ei a Atlasului lingvistic romdn,

impreund cu fundamentarea pe deplin gtiin{ific[ a studiului istoric al limbiiromdne. Profilul distinct qi aportul propriu al qcolii clujene in spaliul nalionalse cuvin a fi circumscrise, ins6, astEzi, pornind de la temeiurile de principiu gi

de la inaltele aspiralii care au generat intreaga migcare.

DacI este adevdrat, cum argumenteazdin zilele noastre, marele savant de laTiibingen, Eugenio Coseriu, cd orice ,,qcoal6" qtiinlificd autenticd pornegte de

la preluarea Ei dezvoltarea originald a unei ,,intuitii" sau a unui gAnd embrionardin tradi{ie, atunci se poate spune cd sAmburele generator din.care a crescut qi

s-a dezvoltat puternicul curent lingvistic de la noua Universitate din centmlTransilvaniei a fost constituit de ideea primordiall a relevanlei ;ilsauimportanlei capitale a studiului limbii pentru iluminarea istoriei qi culturiimilenare a poporului romin, ce reprezint6 singura mlddilE a latinitdfii in estul

Europei, Str6lucitul invifat care a fost Sextil Puqcariu - primul rector al

Universit5fii gi cel care a fondat int6iul institut de cercetare qtiinfifici indomeniul umanistic la noi, sub numele de Muzeul Limbei Romdne - gi-a putut

culege gdndul sdu intemeietor, in primul rdnd, din marea hadilie filologico-istoricd a $colii Ardelene qi, mai precis, de la Pefu Maior, ciruia ii va dedica,

de altfel, in mod emblematic, primul numdr al revistei de specialitate a Muzeului

- ,,Dacoromania". Intui[ia luminoas6 de la bazele renaqterii culturaletransilvinene a putut fi recunoscutf, apoi, gi la Timotei Cipariu - cdruia Sextil

DACOROMANI/4,serie noud, I, 1994-i,995, Cluj-Napoco, p. l5'20

t6 MIRCEA BORCILA

Pugcariu ii atribuie chiar merihrl de a fi fundamentat ,,cercetarea istoricd a

limbei", prin formularea explicitd a principiului conform cdruia ,,cunoscAndgraiul shbmogilor noqtri, vom vedea ca inh-o oglindd firea lor" - Ei, nu inultimul rdnd, acelaqi gdnd este descoperit, mai tAtziu, sub ,,colbul imenseierudiliuni" qi al,,imaginaliei aprinse" a marelui Hasdeur,

G8ndul originar al qcolii clujene s-a ndscut, desigur, intr-un moment c6ndqtiinfa lingvisticii, pe plan european, abia se desprindea din rdticirea naturalist-pozitivisti a concep{iei ,peogramatice" qi - prin cel mai puternic curent ai ei,declangat de genialele carsuri de lingvisticd generald ale lui F. de Saussure - se

indrepta spre o noud autonomizare qi, in fapt, spre o alti izolare a fenomenuluilingvistic (in raport cu intregul complex istoric al faptelor culturii). Lingvi;tiiadunati in jurul lui Sextil Puqcariu la Cluj, care iEi fEcuserd cu tolii studiile lamarilp qcoli europene ale timpului, au intrezirit, in acei ani, cu siguranfi, Ei auadoptat, ca temei de credin{d comt:ur., tocmai necesitatea Ei posibilitateaunei noi,deschiderio'sau a unei ,,noi cdi" a lingvisticii spre istorie, in sensul cel mai largqi in spiritul in care aceasta se revelase deja marilor lor inaintaqi. Aceastd,'rt o u i c a I e", ce situeazi qi defineqte, in cel mai inalt grad, gcoala clujeandin inhegul peisaj qtiinlific al timpului, nu apare legitimatS, fireqte, in primul rtndprintr-un demers teoretic-speculativ, ci prin inlelegerea aprofundatd ;i realistda condiliei aparte qi a exigenfelor specifice ale cercetirii lingvistice in culturaromdni. Cum am incercat sd argumentez, insd, impotriva opiniei aproapegenerale impuse in ultimele decenii2, este crucial si se recunoascd, in acestcontext, cu toatE claritatea, faptul cI o fundamentare de principiu, proprie giunitar6, intemeiaz6 qcoala clujeanl Si in plan doctrinar gi o inall6, ca atare, larangul unei explorfi sistematice qi integrale a fenomenului lingvistic romdnescca,,manifestare esen[iali a istoriei nalionale" (in fericita formulare a lui VasileBogrea).

Marile proiecte Ei realizdri ale grup6rii clujene - mai ales in perioada ei,,clasicd", dinhe cele doud rEzboaie mondiale - nu pot fi inlelese, in adevdratalor semnificafie, decdt ca o splendidi ilushare a acestei aspirafii gi orientiri deprincipiu. Se poate afirma, astlzi, cu certitudine, cE valoarea qi perenitateaapogului acestei miqc6ri rezidS, inainte de toate, in inscrierea convergentd ainvestigaliilor particulare, desFqurate pe o imensd arie faptic6, in perspectiva

t Raportiirile cele mai relevante la ,Jradilie" ale fondatorului qcolii lingvistice clujene segisesc in scrierile cuprinse in Sextil Puqcariu, Cercetdri Si studii, edilie ingrijitd de Ilie Dan.Bucures.ti, I 974 (ln special, p. 567-578).

2 Despre temelul de principiu al Scotii lingvistice clujene, in CL, XXXVIII, 1993, nr. 1-2, p.47-56; Noua cale a lingvisticii istorice romdneSti, in,timba romani" (Chisin6u), 1995, nr. 5,p. 38-44; vezi$ Renaqterea spiituluiJilologic al $colii Ardelene dupd Marea Unire de ta l9tt,in,,Steaua", 1993, nr. 12, p. 34-35.

gCoALA LtNGVrsrtcA CLUJEANA iN penspec'trvA rstonlcA1"7

realizdrii unei viziuni de ansamblu asupra limbii rom6ne ca domeniu si reflexnuclear al culturii qi istoriei acestui popor. Aceastr orientare de principiu estecea care asigurd coeren{a de addncime at6t a marilor operc colective ale grupariic6t qi a contribu{iilor individuale ale reprezentan{ilor ei Ei in acest sens sedezvdluie zcea unitate conceptuald fundamentald ce o define;te ca o autentich,,! c o a I d" lingvisticS. Sub aspect strict metodologic, meritul principal alsavanlilor clujeni din generalia intemeietoare rezid6, pe de alt6 parte, tocntai insituarea lor departe de orice exclusivism qi in capacitatea lor de a-qi asimila givalorifica, din unghiul propriu, tot ce era mai bun in qtiinjir lingvisticd mondialla primei jumdt6li de secol.

Aportul specific gi crezul distinct al qcolii clujene apar ilustrate, astfel, inprimut r6nd, in cuprinzdtoarea explorare lexicologicd qi lexicograficdrealizatdlaMuzeul Limbii Romdne. Locul principal acordat acestui domeniu este strdnslegat, desigur, de obiectiwl de importanfE nalionall al realizErii Dic;ionaruluiAcademiei, dar centrarea asupra lexicologiei coincide, pe un plan mai larg, cuorientarea caracteristicd a unui semnificativ curent de cercetare, din lingvisticaeuropean[ a wemii, spre ,,semanticd ;i istoria culturii". Contribulia lingvi;tilorclujeni - in cadrul cdreia aportul colectiv la elaborarea impundtoarelor voiumeale DicgionaruluirqrezintA, in realitate, numai ,ydrful icebergului" -,se inscrie,de fapt, tocmai in acest spirit. DeEi urmdresc, de cele mai multe ori, un lelprimordial etimologic, investigaliile lor lexicologice tind sd realizeze ,,pcntrufiecare cuvdnt o monografie", in care stabilirea originii, a ,dezvoltirii de sensin mod istoric", a,poziliei cuvdntului in societatea altor cuvinte", a ,,extensiuniigeografice" Ei a ,,func1iilor sintactice gi stilistice" sunt menite a conturaimpreuni, in ultimd instanli, o imagine integratl asupra vielii cuvintelor ca fiind,,aEa:de strins legatE de viala poporului care le intrebuinfeaz5"]'. Deschidereaetnolingvistici este asigurat6 nu numai prin stabilirea ,,sferei de activitate a viegii

omeneqti" in care ,,s-a putut intAmpla cutare sau cutare trecere de sens", ci gi

prin considerarea tuturor factorilor extralingvistici implicali in ,,via!iicuvintelor"a. in acest derners, lingvigtii clujeni au imbinat, in mod fericit, atAt

virtu[ile cunoscutei metode Wiirter und Sachen - printre fondatorii cdreia, incontext european, hebuie socotili, frrd indoiald, Sextil Pugcariu gi G. Giuglea

-, cit qi pertinenla relafiondrilor din direclia ,,idealist6" ;i in tradilia lui Hugo

t Pe hngi scrierile lui S. Puqcariu cuprinse in culegerea citati la nota l, conceplia

lexicologici a gcolii clujene prinde contur, mai ales, in lucrdtile lui Vasile Bogrea (vezi Paginiistoriu>filobgice, edilie de Mircea Borcili ;i ton Mirii, Cluj, l97l ).

4 Aceste aspecte apar considerate, pentru prima oard, de Sextil Pugcariu, incd in celebrulRaport cdtre Comisiunea Diclionarului, care va constitui introducerea la volumul I alDit:lbnurulii limbii romdle (Bucuregti, Librnriile Socec ;i Sfetea, 1913, p. VIII-XLl; vezi qi

Cercetdri;i studii, p. 102-132).

l8 MIRCEA BORCILA

Schuchardt. in acest fel, ei au reuqit sE realizeze nu doar o radiografiere a uneivaste arii din lexicul limbii romdne, ci Ei o ,,lubrare istorico-culturald" de

exceplionald relevanld in condiliile specifice ale istoriografiei noastre. Dinintreaga moEtenire lexicologicd a qcolii clujene, investigafiile ,,filologico-istorice" ale lui Vasile Bogrea ilustreazd, poate, in modul cel mai strdlucit,orientarea conceptualI ;i posibilitdfile practice ale unui asemenea studiusemantic, de exigentd vocalie ,,umhnistl".

in acelagi sens se inscrie, ins6, qi monumentala conhibu{ie a acestei ;coli indomeniul geografiei lingvistice Ei al dialectologiei, in general. Seria veche aAtlasului lingvistic romdn * realizatd dupd mulfi ani de anchete pe toateteritoriile locuite de romini, de cdtre Sever Pop gi Emil Petrovici, subconducerea lui Sextil PuEcariu * a fost apreciatd, cum se qtie, drept ,,cea maiperfectd realizare" a acestui domeniu qtiinlific, cel pulin pentru spaliul romanic.Meritul principal al lucrlrii nu trebuie cdutat, insd, dupd convingerea mea, ininovaliile metodologice (valoroase, frrI indoial[!), ci, in primul rind, insemnificalia mai adAncd pe care ea ;i-o dezviluie prin integrarea in viziunealingvisticd de ansamblu care a generat-o (aspect asupra ciruia va insista, maitdrz.iu, Sever Pop, pundnd bazele Centrului Internalional de Dialectologie delaLouvain). in aceasti viziune, Atlasul reprezinti o componenti esenlialE ademersului global de reconstituire a istoriei limbii romdne in sensul cel maicuprinzltor. Mai mult, ,,via!a cuvintelor" - reflectatI, printr-o uimitoarevarietate, in dispunerea spaliald a formelor ;i in,telesurilor - trebuie proiectatl

;i interprctatd, la r6ndul ei, ca o mirificd ,,oglind5" a vielii noastre sociale ;ispirituale de-a lungul istorieis. O asemenea orientare - intahit5 si in cazul unoratlase vest-europene - isi are, cum subliniam de la inceput, temeiul propriu qirelevan{a aparte in cultura noastrd. Se poate spune c5, in acest context, geografialingvisticd;i dialectologia, in general, suni menite din capul locului sd fumizezeun adevdrat tezaur, de interes nu numai (strict) lingvistic, ci ;i istoric gietnografic. Valoarea qtiinlificd a contribugiei clujene, din acest unghi, estedincolo de orice indoialS, dar exegeza interpretativd este departe de a fivalorificat, pitnd astAzi, inffeaga ei moqtenire in acest sens.

Pertinenta etnolingvisticd a celor doul mari direclii gi opere de cercetarecolectiv6 ale qcolii clujene apare confirmati gi consolidatd in citeva dincontribuliile fundamentale ale corifeilor ei la conturarea imaginii de ansambluasupra dezvoltdrii limbii romdne. intre acesrea se inscrie, disigur, in primulrdnd, inegalabiia sintezi a lui Sextil Pu;cariu, Limba romdnd (1,1940; II, 1956),adevdratl capodoperd a lingvisticii istorice romAneqti. Orientarea conceptuald

s Acest mod de a inlelege obiectul qi finalitatea geografiei lingvistice este ilustrat, in modpregflant, in chiar primul text in care Sextil Pugcariu anticipeazi marele proiect al atlasului (veziProbleme noud in cercetdrile lingvistic:e, I, I 9 I 0, in Cercetdri Si studii, p. 35-38).

scoALA LtNGVrsrrcA cLUJUANA iru pEnspecnvA rsronrcA 19

in sensul subiiniat aici constituie chiar principiul intem de structurare a acesteisinteze qi transpare clar in subtitlul volumului I, din versiunea germanl alucrdrii: Ihr Wesen und ihre volkliche Prdgung (Leipzig, 1943). La aceastdsintezd globald trebuie addugate, apoi, sintezele pa4iale realizate prinmonografiile capitale asupra dialectelor rominegti sud.dundrene, elaborate deSextil PuEcariu (1906, 1920, 1926) qi Theodor Capidan (1932 1925,1928,1935) gi concepute in acelaqi sens al unor,,ethnographisch - philologisch -historische Untersuchungen": departe de a se restrdnge la o descriere izolatd afaptelor de limbd, aceste monografii incadreazd,in mod esenlial, fenomenullingvistic in intregul context al vielii istorice qi culturale a comunitIlilorrespective. Tabloul sinoptic ar trebui intregit, in sfirqit, cu importantele explordriaprofundate in mai multe sectoare centrale qi de granil[ ale lingvisticii noastreistorice. Intre acestea, de o pondere aparte se dovedesc investiga{iiletoponomastice ini{iate de V. Bogrea;i continuate de N. Drdganu Ei, mai tArziu,de Emil Petrovici, cele doud volume,,onomasiologice", publicate postum, alelui G. Giuglea, qi multe altele - contribulii prin care devenirea limbii romdneeste recuperatd, iardqi, sistematic, in raport cu matca ei geograficd, social'istoricdqi culturalb.

Nu este, aici, locul unei evaludri de confinut a conhibuliilor individuale alecorifeilor ;colii clujene in istoria limbii romAne, dialectologie, toponomasticd,fonologie etc. Este important sd se recunoascd, insd, cd prin ansamblul acestorcontribu[ii, gruparea clujeand reuEegte, flr6 nici un dubiu, sE fundamentezegtiin{ific o conceplie unitard ;i coerent6 asupra originilor, structurii dialectale ;idezvoltdrii istorice a limbii romdne. Intemeierea fapticd Ei teoreticd a acesteiconceplii reprezintd un aport decisiv at6t in studiul limbii, cdt Ei in cel al culturiinoaste in genere. Trebuie subliniat cd viziunea promovatd de aceasti ;coal5 inproblemele majore ale istoriei poporului romAn (spa{iut qi perioada de formare,unitatea lingvisticd primordialS, scindarea Ei dezvoltarea istoricl a grupurilordialectale etc,) este cea care, in linii mari, s-a impus in mod definitiv in qtiinfalingvisticd gi istoricd romdneascd. Acest aport global consfinteqte, cred, izbdndainconfundabild qi perenb a celui mai important curent de orientareetnolingvisticd din spa{iul est-european qi a unei ,,opere de fecundd qi universal5valoare" (cum se exprima, cdndva, cu drept cuv6nt, Constantin Daicoviciu)6.

O imagine panoramicd asupra acestei gcoli lingvistice nu poate hece cuvederea, fErd indoiald, nici peste destinul ei in perioada postbelicd (anii 1950-1990). S-ar putea afirma (cum s-a fEcut, de altfel!) cd - prin disparilia marilorei corifei, corelatd cu subordonarea ideologicd qi reorganizarea centralizatd acercetirii - intreaga miqcare clujeand a fost, in fond, ,,decapitat5". O asemeneajudecati se dovedeqte, totuqi, profund nedreaptS. In pofida aspectelor menfionateqi a fapfului cd obiectivele maximale ale perioadei anterioare nu au mai putut fi

" C. Daicoviciu , Prefol(i,la V. Bogrea. Pugini islori<o-fiktktgice, p.Yl.

20 MIRCEA BORCILA

asumate sistematic, trebuie subliniat cd marile ;antiere ,,clasice" ale eercelArli au

fost men{inufe gi, in bund mdsurd, continuate la Cluj. Cea mai elocventd dovaddo constituie efortul imens qi incununat de succes, din aceEti 40 de ani, inelaborarea diclionarului ;i a atlaselor (intr-o ,,serie noud"). Se cuvine a fi relevat,apoi, aporhrl substan{ial in consolidarea unor sectoare importante ale proiectuluiglobal inilial, prin exploriri temeinice - in diverse arii ale dialectologiei,toponomasticii, fonologiei, gramaticii istorice, slavisticii - datorate lui $tefanPaEca, Emil Petrovici, Dimitrie Macrea, Ioan Pitru!, Romulus Todoran si altorlingviSti eminenli. O ieqire din perspectiva proiectelor majore ale gcolii clujenenu are loc, de fapt, nici prin noua dezvoltare a cercetdrilor de gramaticd

sincronicd (Mircea Zdrenghea. D. D. Dragoveanu q. a.) sau de lexicografie (V.Breban E. a.) ori prin extinderea in spa{iile mai noi ale stilisticii, poeticii,semioticii. Ceea ce s-a diminuat considerabil in aceastl perioadl mi se pare a fi,doar, inscrierea deliberatd qi convergentd a eforhrrilor intre orizonturileconceptuale qi in sensul etnolingvistic preconizat inilial, asumarea con;tientd gi

sistematicd a strategiei globale qi a poziliilor de principiu ale gcolii, forla deafirmare ;i coeziunea internl a grupdrii.

intr-un moment in care gtiinlele noastre umane se inscriu, din nou, intrezdrile fireqti ale fructificdrii contribuliei proprii in dimensiunea aspiragiei

europene, marea tradilie a Ecolii clujene nu qi-a pierdut, nici pe departe, pulsulistoric, legitimitatea qi interesul sdu qtiinfific. Urmind un circuit lung Eianevoios, pe totparcunul acestui secol, lingvistica modernS a ajuns s6 biruiascI,in sfhrgit, constrtngerile reduclioniste ale structuralismului pozitivist ;iautonomizant (pe care le denunfaserd cu vigoare savantii noqtri, incd de lainceputurile acestei miqc6ri!) gi sd-Ei regdseascd adevlrata vocafie de qtiin!5centralb a culturii. Aceasta nu numai prin considerarea ,,autonomd" qi/sau

,,intem6" a limbii ca prim egalon cultural in sine, ci ;i p_rin reconsiderarea ei carelfex sau ,,oglindd" a intregii culturi extralingvistice'. In pragul acestei noideschideri spre etnolingvisticb si antropologie, drumul sfebetut de gcoala

fansilvdneanl i;i poate dovedi, fErh indoiald, intreaga relevanld qi fecunditate.

Semnificalia ei istoricb se reveleazd, ast6zi, a fi cea a unui luminos traseuintemeietor.

U n iversitatea,, Bube$- Bo lvai "Facuhatea de Litere

Cluj-Nupoca, str. Horea, 3 I

t Me gAndesc, aici, in primul rind, la modul in care se reintemeiazd locul. lingvisticii intreqtiinlele culturii in concepfia integralisti a lui Eugenio Coseriu (vezi, in special, Lingvistica inperspedivd untropoktgicd Si spaliclc-, Chiginiu, 1993); in Nouu cale... (supra, nota2) am sugerat

interpretarea aportului Ecolii clujene ca o anticipare a orizonturilor actuale ale lingvisticiiintegrale.