1

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE LITERE

ȘCOALA DOCTORALĂ DE STUDII FILOLOGICE

LITERATURA DE IMIGRAȚIE ROMÂNEASCĂ ÎN ITALIA

Îndrumător: Prof. Dr. Lăcrămioara Petrescu

Doctorand: Ana-Maria Patrașcu (căsătorită Tomaziu-Patrașcu)

IAȘI, SEPTEMBRIE 2017

2

Obiectul studiului nostru îl constituie reprezentarea fenomenului migrației românești

recente, de după căderea comunismului, în literatura de tip ficțional (proză și poezie), produsă de

autori români italofoni (scriitori români emigrați în Italia care scriu în limba italiană), așa cum sunt,

de pildă, Ingrid Beatrice Coman, Viorel Boldiș și Liliana Nechita, dar și alții numiți într-un capitol

rezervat „Nașterii literaturii de migrație în Italia”. Atenția noastră s-a îndreptat, cu precădere, asupra

temelor centrate în jurul condiției de imigrant a românului în Italia și mai puțin asupra importanței

scrierilor acestor autori, în sensul etichetării lor în funcție de valoarea lor literară. Alegerea celor

trei scriitori nu a fost aleatorie, ci s-a sprijinit pe o serie întreagă de cercetări efectuate de critici

literari, în domeniul literaturii de migrație, care i-au catalogat pe aceștia (cel puțin pe primii doi,

deoarece Liliana Nechita va intra mai târziu în discuție), drept „scriitori români italofoni”.

Motivația noastră, în alegerea acestei teme, este legată de faptul că despre imigrația propriu-zisă s-a

scris foarte puțin în literatura română contemporană. Dacă scrierile despre exil s-au bucurat de o

anumită notorietate, dar și de o optică pozitivă, cele despre migrația postdecembristă au fost

aproape invizibile, cel puțin în primii zece-cincisprezece ani de la căderea comunismului. Scriitorii

români italofoni reprezintă, în acest sens, o sursă bogată de idei despre felul în care românii

emigrați în Italia își duc viața de zi cu zi. Operele acestora reprezintă o adevărată „cartografie” a

acestui mod de viață, rezultat în urma emigrării în masă, fenomen care a modificat profund

societatea românească de la revoluția din 1989 și până astăzi. Din acest motiv considerăm

importantă această literatură produsă dincolo de frontiere, deoarece prezintă, cu multă

subiectivitate, e drept, plecând chiar de la experiența autobiografică, dar și cu oarecare obiectivitate,

aspecte ale vieții de imigrant în Italia. În urma analizei efectuate pe textele acestor scriitori, criticii

de specialitate și-au exprimat intenția clară de a-i include în literatura italiană actuală, eliberându-i

oarecum din zona strictă a „literaturii migrante” care limitează și condiționează întrucâtva valoarea

autentică a scrierii. Aflați în acest punct de răscruce, întrebarea noastră se va îndrepta, așa cum este

și firesc, spre locul just pe care ar putea să-l ocupe această formă de literatură, în contextul unei

apropieri de literatura română în genere. Răspunsul nostru ar putea viza, pe de o parte, apartenența

literaturii de imigrație românească în Italia, la categoria mai largă a literaturii române, iar pe de altă

parte, situarea acesteia într-o zonă nicidecum periferică, dar specifică, fiind considerată mai mult,

cel puțin deocamdată, o „literatură cu valoare de document” creată „într-o limbă de împrumut”, în

afara granițelor țării. În același timp, ca un veritabil ecou, unii scriitori români se îndreaptă și ei

către acest gen de teme, reflectând fenomenul migrației, în operele lor, atât din persectiva celor

rămași acasă, cât și din a acelora plecați în afară, bazându-se pe cercetări proprii, efectuate pe teren

(în Italia sau în România), dar și pe faptele relatate de cei care au trecut ei înșiși prin experiența

emigrării. Prezența acestei duble perspective asupra migrației, văzută „din afară și dinăuntru” nu a

3

putut decât să ne avantajeze în creionarea unei viziuni, în dimensiunea sa globală, având astfel

certitudinea unei imagini unitare asupra fenomenului.

Obiectivele pe care ni le-am propus au urmărit îndeaproape cele două perspective anterior

menționate, împreună cu altele pe care le-am considerat edificatoare. În primul rând am prezentat

contextul socio-politic-cultural contemporan al migrației românilor în Italia, de după căderea

comunismului, pentru a oferi o imagine clară asupra a ceea ce se întâmpla în România, dar și în

Italia, în acest arc de timp.

În al doilea rând am expus cadrul apariției „literaturii de migrație” în Italia, împreună cu locul pe

care îl va ocupa literatura română italofonă alături de alte literaturi de acest gen. Tot aici ne-am

orientat atenția aspra unei literaturi feminine, produsă de scriitoare din toată lumea, imigrante în

Italia. Un alt obiectiv s-a concentrat asupra literaturii de imigrație creată de cei trei scriitori români

italofoni, prin comparație cu alte texte, aparținând unor scriitori români sau basarabeni, care, deși nu

au trăit personal experiența imigrației, au reușit să surprindă foarte bine esența acesteia în scrieri de

calitate. În paralel, ne-am folosit și de operele unor scriitori italieni, care au avut în vedere

problematica imigrației românești, împreună cu temele și motivele recurente descoperite în texte

comune și care oferă o viziune de ansamblu asupra contextului în discuție.

Caracterul inovator al tezei se reflectă în abordarea comparatistă a unor scriitori structural

diferiți, din spații cultural diferite, în scopul identificării și analizării structurilor, tematicilor

comune și motivelor recurente care apar în universul operelor acestora, având ca obiectiv principal

migrația românilor în Italia, privită atât din interior, cât și din exterior.

Prima parte a lucrării, divizată în cele trei capitole aferente, vizează stabilirea unui cadru de

referință. În acest sens, prezentarea contextului social și istoric al perioadei de după revoluția din

1989 este mai mult decât necesară, aceasta constituind fundamentul principal al societății românești

postcomuniste, care a suferit diferite modificări la nivelul populației migrante către Occident.

Astfel, am recurs la o serie de metode de prezentare, cum ar fi metoda teoretizată de sociologii

Remus Gabriel Anghel și Istvan Horvàth în volumul Sociologia Migraţiei. Teorii şi studii de caz

româneşti 1 sau analiza-reportaj și de reconstituire, încercând să oferim informații clare, edificatoare

în legătură cu ceea ce s-a petrecut în toată această perioadă de timp cu românii care au emigrat în

Italia. Tot în această primă parte, în cel de-al doilea capitol, Literatura de migrație în Italia, ne-am

propus să vorbim despre literatura de migraţie în Italia, în general, cu accent pe literatura scrisă în

limba italiană, în ultimii ani, de către autori români stabiliţi în Italia. De data aceasta am folosit

1Anghel, Remus Gabriel, Horvàth, Istvan, Sociologia Migraţiei. Teorii şi studii de caz româneşti, Editura Polirom, Iaşi,

2009.

4

metoda comparativ-contrastivă pentru a expune diversele teorii despre nașterea literaturii de

migrație din perspectiva sociologilor, a antropologilor, a scriitorilor și a criticilor literari.

În ultimul capitol, aparținând acestei prime părți teoretice, Literatura de migrație feminină

în volumele Lingua Madre. Racconti di donne straniere, am recurs la o serie de traduceri și

interpretări ale textelor din limba italiană în limba română, având ca scop realizarea unei analize și a

unei comparații între texte produse de scriitoare imigrante în Italia. Atenția noastră s-a îndreptat, în

special, către scriitoarele imigrante provenite din România prin comparație cu celelalte din Estul

Europei, cu scopul de a identifica elemente comune societăților excomuniste.

Cea de-a doua parte a lucrării, dedicată în totalitate celor trei scriitori români italofoni,

Ingrid Beatrice Coman, Viorel Boldiș și Liliana Nechita, cuprinde de asemenea trei capitole, câte un

capitol pentru fiecare în parte, și urmărește îndeaproape operele acestora prin comparație cu alte

scrieri pe aceeași tematică. În mod similar, în capitolul dedicat poetului Viorel Boldiș am realizat o

serie de traduceri ale textelor, atât în proză, cât și în versuri, din limba italiană în limba română.

Aici, dar și în celelale două capitole, am recurs la analiza comparativ-contrastivă, pe baza textelor

alese, cât și la cea analogică, pentru a stabili un raport între operele analizate, între scriitorii români

italofoni, scriitorii români din țară sau din altă parte a lumii. În capitolul despre Ingrid Beatrice

Coman, cu cele două cărți ale sale, am apelat la analiza-reportaj, la documentare sau mărturii în

legătură cu experiența migrației, pentru a obține o viziune completă asupra temei ca atare.

Așadar, ca urmare a alegerii temei de cercetare, Literatura de imigrație românească în Italia, a

rezultat această teză care are o structură bipartită: o parte de teorie și o parte de literatură, practic de

analiză a textelor. Lucrarea cuprinde: introducerea, cele șase capitole, câte trei pentru fiecare dintre

cele două părți ale tezei, cu subcapitolele și părțile aferente, urmate de concluzii și de bibliografie.

Prima parte, de natură teoretică, Contextul istoric în care a luat naștere literatura de imigrație în

Italia este alcătuită din trei capitole: Contextul socio-politic din România postcomunistă și

emigrarea românilor în Italia, Literatura de migrație în Italia și Literatura de migrație feminină în

volumele Lingua Madre. Racconti di donne straniere.

Primul capitol, de natură teoretică, prezintă cadrul socio-istoric al fenomenului migraţiei

româneşti privit din perspectivă sociologică. Am pornit în demersul nostru de la definirea

conceptelor utilizate, cum ar fi „migraţie/imigrație și emigrație, continuând apoi cu expunerea

etapelor identificate de-a lungul celor douăzeci de ani de migraţie, cu cifrele, direcţiile şi formele

specifice. De asemenea, am acordat o atenţie deosebită contextului social şi istoric, care vizează

perioada de după revoluţia din 1989, timp în care societatea românească a suferit de pe urma

emigrării în masă. În cei peste douăzeci de ani de la căderea comunismului, migraţia românească s-

a transformat într-un fenomen de masă cu implicaţii majore la nivel social. În acest capitol s-a trecut

5

în revistă şi un scurt istoric al cercetărilor sociologice asupra imigranţilor români din societatea

italiană. În același timp, am prezentat caracteristicile sociodemocratice ale românilor din Italia,

politicile de imigrare ale statului italian, cu scopul de a ne familiariza cu tabloul realităţii sociale şi

culturale al perioadei pe care ne-am propus să o cercetăm. Migrația românească actuală în

străinătate este, de bună seamă, un fenomen foarte des întâlnit, dar în cea mai mare parte a sa puțin

cunoscut. Informațiile care ne parvin în legătură cu migrația românilor în afara țării sunt transmise,

în general, de către canalele mass-media, prin intermediul documentarelor, a diverselor articole

publicate atât de presa națională, cât mai ales de cea internațională. Noua eră a migrației impune o

reconsiderare a cadrelor conceptuale, a tipologiilor și a teoriilor avansate până acum. Acest lucru

presupune o reformulare a structurilor migrației în dihotomii, în raport cu exigențele societății

contemporane deosebit de complexe implicate în acest proces.

Capitolul al doilea, de asemenea de natură teoretică, s-a focalizat asupra modului în care a

luat naștere literatura de migrație în Italia, în general, cu accent pe literatura scrisă în limba italiană,

în ultimii zece ani, de către autori români stabiliți în Peninsulă. Părțile componente ale acestui

capitol, respectiv cele trei subcapitole intitulate „Naşterea literaturii de migraţie în Italia”,

„Reprezentarea literaturii de «migraţie» în critica literară contemporană” și „Literatura italofonă a

migraţiei”, detaliate în spațiul dedicat fiecăruia dintre ele, au urmărit îndeaproape contextualizarea

fenomenului migraţiei cu referire la fenomenul şi mai amplu numit „literatura de migraţie”, profilul

unei anumite literaturi de specialitate, în stare să „judece” caracterul literar/non-literar al textelor

produse de scriitori italofoni și, nu în ultimul rând, analiza fenomenului literaturii italofone a

migraţiei, făcând o comparaţie între literatura italofonă scrisă de autori români şi cea a autorilor

provenind din alte culturi. Primul subcapitol se divide, la rândul său, în patru părți, în funcţie de

specificul temei tratate. Primul parte, „Contextul social şi politic al migraţiei în România şi în

Italia”, are menirea de a configura panorama socio-politică în care acţionează migraţia în cele două

ţări. Pe de o parte, este prezentată situaţia socio-politică din Italia care, începând cu anii ’90, asistă

la un val uriaş de migranţi veniţi din toată lumea, iar, pe de altă parte, sunt abordate condiţiile din

România post-decembristă care au condus la emigrare. În România, căderea comunismului a adus

cu sine o destabilizare, mai ales în ceea ce priveşte latura identităţii sociale a cetăţenilor, obişnuiţi să

trăiască într-un anume fel. Aşa cum afirma într-un articol Violeta Pătrunjel Popescu, odată cu

dispariţia comunismului, foarte mulţi muncitori români care lucrau în fabrici s-au trezit în situaţia

de a-și abandona vechiul lor stil de viaţă, care le asigura oarece confort şi siguranţă, pentru a

înfrunta o nouă realitate, marcată de „trecerea de la o economie planificată şi centralizată la una de

6

piaţă”2, transformându-i pe aceştia în „navetişti transnaţionali”3. Plecând de la aceste premise, Italia,

o nouă destinaţie a migranţilor români de după 1990, a fost una dintre ţările preferate pentru

căutarea unui loc de muncă.

A doua parte, „Începuturile literaturii de migraţie în Italia”, evidenţiază contextul care a dus

la apariţia primelor scrieri cu caracter literar pe tema migraţiei. În legătură cu sintagma „literatura

migraţiei”, Roberto Merlo, cercetător şi specialist în literatura română, explică motivul pentru care a

ales această denumire. Conform celor afirmate de Roberto Merlo, sintagma „literatura migraţiei”

„neutralizează opoziţia între «emigraţie»/«imigraţie»”, cât şi „distanţa” dintre cele două perspective:

„emigrant versus imigrant”.4

La rândul său, Paola Ellero a fost interesată în cercetarea sa de originile literaturii migrante în

Italia, de modul cum a luat naştere acest „curent literar”, afirmând că este greu de stabilit cu

exactitate când se naşte un curent literar, dar că episoadele politico-sociale sunt determinante pentru

geneza şi dezvoltarea unor mişcări literare.

În cea de-a treia parte este prezentată Banca de Date „Basili”, creată de profesorul Armando

Gnisci. În acest sens am apelat la interviul luat profesorului de către Alessandra Bruno în legătură

cu producțiile literare migrante existente în baza respectivă de date. Interesul profesorului, în ceea

ce privește literatura migrantă, s-a îndreptat nu doar spre domeniul critic și editorial, ci și spre

monitorizarea și recunoașterea scriitorilor. Această inițiativă s-a soldat cu crearea unei bănci de date

cu autori migranți care scriu și publică în limba italiană.

Primul subcapitol se încheie cu partea care poartă titlul „Francesca Liborio. Activitatea

Bibliotecii «Casa Khaoula»” și care aduce în atenția publicului italian și nu numai, o literatură

scrisă de imigranți. Aceasta a fost numită de către cercetătorii în domeniu „literatura migrante”.

Aflată sub îngrijirea Francescăi Paola Liborio, promovează activitatea bibliotecii „Casa di

Khaoula”, din Bologna. Biblioteca se axează pe teme de educație interculturală privind cetățenia

multietnică, integrarea imigranților în perspectiva normelor de conviețuire socială.

Subcapitolul al doilea conţine, la rândul său, trei părți, fiecare dezvoltând un aspect al tematicii

propuse în titlul „Reprezentarea literaturii de migraţie în critica literară contemporană”. Prima parte,

„Naşterea fenomenului de critică literară bazată pe texte scrise de autori italofoni”, urmăreşte latura

de critică literară apărută ca răspuns la nașterea unei noi literaturi. În cercetarea noastră ne-am bazat

pe câţiva specialişti, primii care au fost atraşi de acest domeniu nou al criticii literaturii de migraţie.

2 Violeta Pătrunjel Popescu, „I dati dell'imigrazione romena. Romania dopo gli anni '90” în „www.CulturaRomena.it”

<http://www.culturaromena.it/Home/tabid/36/articleType/ArticleView/articleId/400/I-dati-dellimigrazione-romena-

Romania-dopo-gli-anni90.aspx> (traducerea noastră). 3 Violeta Pătrunjel Popescu, op. cit. 4 Roberto Merlo, Literatura italofonă a migraţiei româneşti – repere şi analize,

<http://www.philippide.ro/distorsionari_2008/469-525%20%20MERLO%20Refacut.pdf> , pp. 471- 472.

7

Printre aceştia îi menţionăm pe Armando Gnisci, Franca Sinopoli, Roberto Merlo şi alţi câţiva

interesaţi să analizeze texte aparţinând unor autori străini care scriu „în limba lui Dante”. Franca

Sinopoli vorbeşte despre primele încercări de critică literară îndreptată către producţia scriitorilor

migranţi. În anul 1992 apare primul volum de critică literară, Il rovescio del gioco5, aparținând

autorului Armando Gnisci, care răspunde exigenţei unor texte de literatură migrantă.

Cea de-a doua parte, „Scriitori migranţi şi migranţi care scriu”, are ca obiect distincţia pe

care o fac specialiştii între „scriitorii migranţi” şi „migranţii care scriu”. Interesantă este observaţia

lui Armando Gnisci, care consideră că scriitorii migranţi sunt aceia care „străpung lumile”6 şi care,

„chiar dacă nu scriu despre migraţie, ştiu tot şi o tratează ca o poetică, ca o temă comună şi ca o

piatră de comparaţie şi de piedică a epocii în care trăim.”7 Pe de altă parte, există şi migranţi care

scriu „unele poveşti, unele poezii duminicale, aşa cum fac toţi scriitorii aspiranţi din lume”8 şi că

printre ei „sunt şi câte unii care dau dovadă de talent.”9

În mediul universitar, în cursul ultimilor cincisprezece ani, anumiţi cercetători, italieni sau

străini (mai ales americani), s-au dedicat acestui domeniu al scriitorilor migranţi. Cu acest apelativ

au fost numiţi scriitori de diferite origini, toţi având aceeaşi caracteristică biografică: aceea de a fi

„străini”. Numele de „scriitori migranţi” l-au primit, în sens restrictiv, toţi acei scriitori care s-au

născut în altă parte şi apoi, într-un anumit moment al vieţii lor, au emigrat în Italia. Acelaşi nume l-

au primit, în sens extins, şi scriitorii născuţi în Italia din părinţi de origine străină. Faptul că operele

lor tratează, în mare parte, teme care au de-a face cu migraţia, este o consecinţă firească a biografiei

lor. Problema pe care o ridică Roberto Merlo este cea a „relaţiei literaturii migraţiei cu literaturile

«naţionale» şi a eventualei sale intrări în canonul acesteia.10 De cele mai multe ori, chiar autorii

migraţiei, plecând de la ideea întrebuinţării limbii italiene în producerea proprie de texte literare, şi-

au manifestat nemulţumirea faţă de această „compartimentare”, „percepută ca depreciativă şi

limitativă”11. Cu toate că fenomenul literaturii de migrație în limba italiană a început relativ târziu,

prin comparație cu perspectiva europeană, în ultimul timp a început să recupereze din plin tot acest

teritoriu pierdut, prin importanța acordată producției de texte aparținând scriitorilor imigranți și

integrarea acestora în literatura și critica literară din Italia.

Primele scrieri ale imigranților sunt de natură autobiografică, de confesiune, născute dintr-o

necesitate vitală de a împărtăși din experiența migratorie și, mai ales, dintr-o nevoie absolut firească

5 Armando Gnisci , Il rovescio del gioco, Editura Carucci, Roma,1992. 6 Armando Gnisci, „Lettere migranti” în Creolizzare l’Europa. Letteratura e migrazione, pp. 172-173, (traducerea

noastră). 7 Ibidem. 8 Ibidem. 9 Ibidem. 10 Cf. Roberto Merlo, op. cit., p. 484. 11 Roberto Merlo, op. cit., p. 484.

8

de a se face „ascultați” de către ceilalți, de autohtoni. În această logică se explică însăși alegerea

limbii în care scriu autorii și care este prin excelenţă limba italiană, cât și prezența co-autorului

italian (mai ales la început) care ajută la scrierea corectă a textului, dar și la interpretarea celor

relatate de imigrant într-o limbă italiană „pocită”. Din cele constatate de noi, literatura migrației a

evoluat în timp, de la stadiul de literatură de confesiune la o „poetică a migrației”, cizelându-și

formele și expresiile, adăugând genuri și teme noi, așa cum sunt, de exemplu, cele legate de

intercultură, temă care începe să-și creeze un spațiu al său mai ales în școli și în biblioteci. S-a

observat, de asemenea, că odată cu evoluția temelor, s-a înregistrat o augmentare și în ceea ce

privește aspectul cantitativ referitor la numărul de scriitori, dar și la textele literare. În urma analizei

pe aceste texte, s-a remarcat o evoluție în timp a calității scrierii. Dacă la început puteau fi încadrate

într-o literatură de confesiune, în timp textele reușesc să dobândească chiar o anumită valoare

artistică.

Cu toate acestea, Roberto Merlo atribuie literaturii de migraţie o valoare literară, dat fiind

interesul crescut pe care i-l arată atât publicul, cât şi critica literară, materializat prin decernarea

unor premii importante oferite unor autori imigranţi, printre care s-au numărat şi anumiţi scriitori

români. Acest lucru dovedeşte că literatura migraţiei în raport cu „literatura naţională”12 este văzută

„mai degrabă ca un „parafenomen”13, „în sensul etimologic al unei ramuri rodnic şi firesc altoite pe

trunchiul literaturii italiene, care creşte şi se dezvoltă «alături», deşi în strânsă legătură cu

aceasta.”14

Ultima parte, „Antologii de critică literară pe tema migraţiei”, pune în lumină opere de

critică literară scrise cu scopul a deveni un punct de reper valabil în analiza textelor de literatură a

migraţiei. Amintim, în acest sens, Il rovescio del gioco15, al lui Armando Gnisci, Allattati dalla

Lupa16 şi Nuovo planetario italiano17, îngrijite de acelaşi autor, cât şi volumul autoarelor Maria

Cristina Mauceri şi Maria Grazia Negro, Nuovo immaginario italiano18, o antologie care îşi doreşte

să devină o continuare a muncii începute în Nuovo planetario italiano. Este, prin urmare, o culegere

de texte scrise în limba italiană de către autori imigranţi şi autohtoni, având ca tematică figura

străinului.

12 Roberto Merlo, op. cit., p. 484. 13 Ibidem. 14 Ibidem. 15Armando Gnisci , Il rovescio del gioco, op. cit. 16 Allattati dalla lupa: scritture migrante, categoria „MIGRA”, antologie îngrijită de Armando Gnisci, cu o prefaţă de

Alessandro Portelli, Editura Sinnos, Roma, 2005. 17 Armando Gnisci, Nuovo planetario italiano: geografia e antologia della letteratura della migrazione in Italia e in

Europo, Editura Città aperta, Troina, 2006. 18 Maria Cristina Mauceri, Maria Grazia Negro, Nuovo immaginario italiano: italiani e stranieri a confronto nella

letteratura italiana contemporane, Editura Sinos, Roma, 2009.

9

Ultimul subcapitol, „Literatura italofonă a migraţiei”, este alcătuit din două părți. Prima

parte, „Roberto Merlo: Comparaţie între literatura italofonă a migraţiei româneşti şi cea a altor

culturi în Italia”, dezvoltă analiza realizată cu privire la literatura scrisă de autori străini. Autorul a

folosit date oferite de raportul „Caritas/Migrantes” în legătură cu numărul „românilor italieni” aflaţi

în ultimii ani pe teritoriul Italiei. Cercetătorul este de părere că numărul crescut al românilor din

Italia a început să-şi facă simţită prezenţa şi din punct de vedere literar, conform datelor oferite de

către banca de date Basili. Observaţia lui Roberto Merlo se referă la faptul că numărul de scriitori

români care au intrat cu adevărat în atenţia publicului şi a criticii sunt foarte puţini, prin comparaţie

cu numărul destul de mare al „autorilor români” ai migraţiei inventariaţi de critică, dar şi prin

comparaţie cu restul autorilor din literatura de migraţie în general.

Ultima parte a celui de-al treilea subcapitol, „Literatura italofonă a migraţiei româneşti”, are

în vedere opere şi autori români italofoni amintiţi de critica literară italiană. În această perioadă,

câteva reviste de profil, printre care El – Ghibli, Kuma şi Sagarana, încep să publice texte

aparţinând autorilor români italofoni. Pe de altă parte, încep să apară o serie de volume colective,

dintre care amintim antologiile conţinând textele prezentate la cele două concursuri literare

naţionale, „Lingua Madre”, şi cel promovat de Asociaţia culturală „Eks&Tra”. O altă apariţie

interesantă este reprezentată de Anuarul Repere culturale româneşti (Annuario del Centro Culturale

italo-rumeno), dar şi de portalul de cultură www.CulturaRomena.it, conduse de Violeta Pătrunjel

Popescu. În afară de revistele italiene pe tema imigraţiei menţionate, se evidenţiază revista bilingvă

(româno-italiană) online Orizzonti culturali italo-romene, condusă de Afrodita Carmen Cionchin şi

Mauro Barindi, care dispune de o bază de date cu autori români traduşi în limba italiană şi publicaţi

în Italia şi apoi în România, dar şi cu scriitorii români italofoni care trăiesc în Italia, scriu şi publică

în limba italiană.

Ultimul capitol al acestei prime părți, deși nu este neapărat teoretic, în sensul în care are în

vedere texte produse de scriitoare străine imigrate în Italia, printre care și câteva autoare de

naționalitate română, l-am integrat aici, datorită manierei în care au fost scrise textele, a stângăciei

cu care au fost elaborate, a prezenței coautorului italian care a schimbat fundamental originalitatea

textului, dar mai ales a modului în care a luat naștere această literatură feminină. Scopul acestui

capitol este de a aduce în discuţie o componentă a literaturii de imigraţie produsă de scriitoare

imigrante în Italia, adică de femei din lumea întreagă, care s-au mobilizat în marea lor călătorie prin

lume. Unele teme, descoperite în majoritatea dintre texte, prefigurează întrucâtva marea temă

despre „exodul femeilor” în lume din volumele scriitoarelor Ingrid Beatrice Coman și Liliana

Nechita.

10

Materialul propus pentru studiu aduce în centrul atenției cinci dintre volumele Concursului

„Lingua Madre”, iniţiat de autoarea Daniela Finocchi. Acest concurs literar naţional face parte din

proiectul Regiunii Piemonte, fiind promovat în fiecare an la Târgul Internaţional de Carte de la

Torino. Autoarele acestor texte abordează teme frecvent întâlnite în literatura de imigrație, dar ceea

ce le deosebește pe acestea și aduce un surplus de frumusețe, este diversitatea lumilor din care

provine fiecare, propunând în scris modele culturale unice, obiceiuri și tradiții, comportamente,

filosofii de viață diferite și prin urmare fascinante. Totodată avem de a face cu ideea de „rasă”

percepută, nu în sensul său negativ, ci ca marcă a diferențierii și a identității, sau, și mai mult decât

atât, a apartenenței, deoarece „individul [...] se pierde pentru a se regăsi în familie, în rasă, în

națiune.”19

Pe de altă parte, ne întâlnim cu conceptul de libertate a acestor femei, majoritatea provenind

din societăți conduse de bărbați, acolo unde locul „sexului slab” era bine definit, dar mai ales

limitat. Datorită călătoriei întreprinse, femeile dobândesc curaj, își iau viața în propriile mâini, încep

să prindă glas și să redea prin voce toate frământările sufletești, neliniștile, contradicțiile interioare,

înaintând încet, dar sigur spre autodefinire personală în contextul schimbării locului, și prin urmare

a norocului.

Capitolul cuprinde două subcapitole: unul de teorie, referitor la apariţia literaturii de

migraţie feminină, şi altul de analiză propriu-zisă a textelor din cele cinci volume. Primul

subcapitol, Literatura de migraţie feminină în Italia, face o incursiune în literatura actuală de

migraţie (din Italia), concentrându-se asupra literaturii scrise de autoare străine. Am făcut o scurtă

trecere în revistă a primelor autoare imigrante care au fost menţionate de critica literară italiană.

Printre acestea figurează și numele a trei românce, Ingrid Beatrice Coman, Valeria Mocănaşu şi

Irina Ţurcanu despre care am discutat într-o altă secțiune a lucrării propriu-zise. Tot în acest

subcapitol, vom face cunoscute premisele apariţiei textelor din volumul Lingua Madre, precum şi

motivele care le-au determinat pe femei să-şi povestească experienţa migratorie.

Al doilea subcapitol, al lucrării, Lingua madre. Racconti di donne straniere, conţine cinci

părți, corespunzătoare fiecărui volum în parte, şi se orientează către analiza textelor în vederea

identificării temelor comune şi/sau diferite, din perspectiva evoluţiei acestora, în funcţie de

dinamica fenomenului migratoriu.

Prima parte, Lingua madre duemilasei20, cuprinde poveşti narate de femei marocane,

senegaleze, vietnameze, indience, românce, argentinience şi italience care au participat la concursul

19 Guy Scarpetta, Elogiu cosmopolitismului, Editura Polirom, Iași, 1997, p. 31. Aici autorul îl citează pe Maurice Barrès

în articolul „Un Français et un stagiaire”, publicat în La Cocarde, 23 octombrie 1894. 20 Lingua Madre Duemilasei. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela Finocchi, Editura Seb27, Torino,

2006.

11

„Lingua Madre”. Unele reprezintă poveşti de viaţă, iar altele, adevărate reportaje ale unor călătorii

de departe. Concursul „Lingua madre” este rezultatul unei sinteze dintre două lumi: lumea ţării de

origine şi lumea ţării gazdă, fiind o coeziune culturală şi relaţională care funcţionează ca un tot

cultural. Ceea ce uneşte aceste povestiri, scrise de femei, este acelaşi element legat de raportul

dintre identitate şi alteritate, lupta femeilor de a se repoziţiona pe o anumită scară socială, de a

munci şi de a supravieţui noului context, fiind solidare unele cu altele. Atunci când „due donne si

incontrano, ciò che appare in quel primo impatto è la comune appartenenza allo stesso sesso, prima

della nazionalità, della lingua o del ceto sociale”.21

Din întregul volum, noi nu am urmărit doar textele scrise de autoare de origine română, ci

am analizat toate povestirile, cu scopul de a releva teme şi motive recurente care transpar în urma

lecturii. În volumul Lingua Madre duemilasei sunt prezente doar trei texte ale unor autoare de

origine română: Agnes Alexandra Onea, Oggi ho deciso di scrivere, Alina Popa, Ciò che è rimasto

di quei giorni felici, şi Rita Takacs, Identià.

A doua parte, Lingua Madre duemilasette22, se concentrează asupra vocilor feminine care au

avut posibilitatea de a relata despre propria experienţă de migraţie, punând în valoare asemănările şi

deosebirile dintre cultura ţărilor din care provin şi cea italiană. Tema centrală, care reuneşte aceste

povestiri, rămâne în continuare identitatea, în jurul căreia se concentrează o serie întreagă de trăiri

complexe. În acest volum, literatura de tip feminin suferă o mutaţie, deplasându-şi accentul de la

nevoia autoarelor de a povesti despre copilărie, ca imagine nostalgică a unei fericiri îndepărtate, la

aspectul realităţii contemporane. De data aceasta femeile, care au agonizat îndelung, fac un efort

aproape supranatural pentru a ieşi din lumea interioară în care se închiseseră, ca să înfrunte o

realitate crudă şi actuală – cea a migraţiei. Se configurează o nouă temă, foarte importantă, cea a

relaţiei de solidaritate între destine feminine, unite sub aceeaşi egidă, a reflecţiei asupra apartenenţei

la acelaşi sex, a sentimentului maternităţii, ca experienţă comună, şi a nevoii, aproape organice, de a

comunica între ele.

Partea cu titlul Lingua Madre duemilaotto23 se axează pe cel de-al treilea volum al ediţiei,

textele produse în acest timp fiind o dovadă în plus a succesului pe care încep să-l aibă aceste

publicaţii. În volumul de povestiri din 2008, preocupările tematice converg către noi elemente, care

zugrăvesc realităţi crude, devastatoare: sărăcie extremă, prostituţie, bărbaţi alcoolici şi profitori,

21 Daniela Finocchi, op. cit., Introducere. Când se întâlnesc două femei, primul impact este constituit de apartenenţa la

acelaşi sex, înainte de naţionalitate, de limbă sau categorie socială (traducerea noastră). 22 Lingua Madre Duemilasette. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela Finocchi, Editura Seb27, Torino,

2007. 23Lingua Madre Duemilaotto. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela Finocchi,), Editura Seb27, Torino,

2008.

12

violenţă dusă la maximum, acestea fiind doar câteva elemente care descriu cadrul realităţii

contemporane româneşti postdecembriste.

Următoarea parte, Lingua Madre duemilanove24, analizează textele apărute în volumul

omonim. Alături de temele recurente precum călătoria, identitatea, înstrăinarea se asociază şi altele

care vin să completeze tabloul general al migraţiei feminine. Volumul aduce în centrul atenţiei

elemente legate de existenţa unor culturi diferite care ajung să se confrunte prin intermediul

povestirii. Problema identităţii începe să devină din ce în ce mai discutată, căpătând accente

virulente.

Ultima parte, Lingua Madre duemiladieci,25 s-a oprit asupra textelor care converg spre tema

călătoriei, prezentată sub diferite forme. Tot în această secțiune a lucrării, am analizat texte scrise de

autoare românce care vorbesc despre perioada de tranziţie de după căderea comunismului.

În aceste volume, migraţia feminină îşi găseşte spaţiu cu scopul de a se face cunoscută prin

intermediul scrierii. Povestiri spontane, autobiografice sau nu, naraţiuni despre locuri îndepărtate

constituie obiectul unei „literaturi” îndreptate către cunoaşterea reciprocă.

În a doua parte a tezei, Scriitori români italofoni, ne-am propus să analizăm operele celor

trei scriitori: Ingrid Beatrice Coman, Viorel Boldiș și Liliana Nechita, fiecăruia fiindu-i dedicat un

capitol, cu subcapitolele și părțile care îi corespund.

În capitolul rezervat scriitoarei Ingrid Beatrice Coman, am luat în considerare ultimele sale

două cărți, Satul fără mămici. Il villaggio senza madri26 și Badante pentru totdeauna. Badante per

sempre27, care abordează aceeași tematică a migrației românești postdecembriste, element decisiv în

modificarea structurală a unei societăți, care suferă de pe urma unei interminabile tranziții. Acest

capitol a fost împărțit, la rândul său, în două subcapitole, câte unul pentru fiecare carte analizată.

Spre deosebire de ceilalți scriitori români italofoni, scriitoarea se situează voit de cealaltă parte a

concepției literare, scriind despre toate, dar mai nimic despre România de după Revoluție. Aceeași

observație o face și Roberto Merlo, în Literatura italofonă a migrației românești,28 afirmând că „la

polul opus, cel al detașării autorului de tematica migrației, se situează activitatea literară a lui Ingrid

Beatrice Comanˮ.29

24 Lingua Madre Duemilanove. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela Finocchi, Editura Seb27, Torino,

2009. 25 Lingua Madre Duemiladieci. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela Finocchi, Editura Seb27, Torino,

2010. 26 Ingrid Beatrice Coman, Satul fără mămici. Il villaggio senza madri, Editura Rediviva, Milano 2012. 27 Ingrid Beatrice Coman, Badante pentru totdeauna. Badante per sempre, Editura Rediviva, Milano, 2015. 28 Roberto Merlo, Literatura italofonă a migraţiei româneşti – repere şi analize, material electronic,

<http://www.philippide.ro/distorsionari_2008/469- 525%20%20MERLO%20Refacut.pdf>. 29 Roberto Merlo, op. cit, p.497.

13

Așa cum afirma, chiar autoarea, odată cu scrierea romanului Per chi crescono le rose30, ea se

„întoarce acasă”. Cu toate că Ingrid Beatrice Coman nu și-a început activitatea literară pornind de la

un tip de literatură bazat pe experiența imigrației, scriind între timp despre realități aparținând altor

contexte, străine de altfel cunoașterii directe, scriitoarea s-a apropiat, în cele din urmă, de lumea din

care s-a desprins ca rezultat al emigrării și spre care se întoarce cu scopul recuperării valorilor

originare, dar mai ales cu scopul dobândirii unei viziuni integratoare asupra raportării omului la

existența sa pe pământ, indiferent de locul în care alege să-și planteze rădăcinile.Odată întreprinsă

această întoarcere, devine autoarea a două opere bilingve (româno-italiene), ce se circumscriu

literaturii de imigrație românească în Italia. Prima carte, Satul fără mămici. Il vilaggio senza

madri31, apărută în anul 2012, un volum alcătuit din zece povestiri, înmănunchează mărturiile a

zece copii, „orfani bianchi” (orfanii albi) deveniți protagoniști ai narațiunii.

Nu mult după aceasta, ca o replică a acestei cărți, (constituită sub forma unui dialog

imaginar dintre mame și copii) ori poate chiar o continuitate a primului volum, apare în 2015

romanul Badante pentru totdeauna. Badante per sempre32, o operă în care abordează cu mult curaj,

dar mai ales cu luciditate, o temă mult discutată astăzi: emigrarea în masă a femeilor din România

spre Italia.

Primul volum, Satul fără mămici. Il villaggio senza madri33, alcătuit din zece povestiri, care

pun pe tapet zece situații dramatice, are ca protagoniști copii care trăiesc drama separării de

propriile mame, constrânse, din pricina împrejurărilor sociale, să plece la muncă în străinătate.

Transpunerea acestor fapte în literatură este binevenită întrucât operează la nivelul

transferului de energii de la contextul realistic, de acum cunoscut, știut, la proiecția acestuia în

literatură. Mărturie stau cei zece copii din carte, care devin peste noapte protagoniști ai propriilor

suferințe „fotografiate”, imortalizate de „un stilou” care nu face altceva decât să scrie „după

dictare”, atent și sensibil la fiecare inflexiune de voce, la fiecare schimbare de ritm și respirație a

acestor suflete. Am analizat volumul în paralel cu alte cărți despre migrație, în special cu cea a

scriitorului român, Dan Lungu, Fetița care se juca de-a Dumnezeu34 și cu romanul Lilianei

Corobca, Kinderland,35 ambele având în centrul atenției copii care (se) cresc singuri în absența

părinților. Concluzia la care am ajuns, în urma analizei pe texte, este că toți copiii acestei noi

realități trăiesc la fel experiența desprinderii de mamă, a existenței în afara spațiului protector,

găsindu-și, uneori, în ciuda tuturor inconveniențelor, timp și spațiu pentru joc și joacă. Pe fundalul

30 Ingrid Beatrice Coman, Per chi crescono le rose, Edizioni Uroboros, Milano, 2010. 31 Ingrid Beatrice Coman, Satul fără mămici. Il villaggio senza madri, op. cit. 32 Ingrid Beatrice Coman, Badante pentru totdeauna. Badante per sempre, op. cit. 33 Ingrid Beatrice Coman, Satul fără mămici. Il villaggio senza madri, op. cit. 34 Dan Lungu, Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu, Editura Polirom, Iaşi, 2014. 35 Liliana Corobca, Kinderland, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2013.

14

acestei noi optici, rămâne totuși ca modalitate de reflecție, o temă comună acestor scrieri, cum este,

de exemplu așteptarea, văzută ca o stare permanentă de tensiune, sau cea a dorului care mistuie

sufletul copilului. Copilăria proiectată și mai ales reconfigurată în această din urmă dimensiune,

apare nu ca binecunoscutul tărâm al refugiului și al bucuriei neîncetate, ci ca o stare continuă de

rezistență, atunci când lumea actuală nemiloasă, o rupe în două. Apare frecvent, în toate cele zece

povestiri, dar și în celelalte două cărți analizate, un nou raport al copilului față de lume, prin ieșirea

dureroasă din copilărie, sinonimă cu desprinderea de uterul matern, și suișul către un soi de

maturizare forțată, precoce și lipsită de sens, tocmai prin salturile anormale pe care le face, pentru a

ajunge la o falsă autodefinire.

Alături de aceste teme de ansamblu, apar și altele, unele reprezentând adevărate simboluri cu

trimitere spre alte universuri pline de semnificații. Tema timpului, de altfel ca și cea a drumului,

îmbracă forma unor adevărate metafore ale destinului care hotărăște viața oamenilor, de după

căderea comunismului, canalizându-le energiile spre lumile din afară, obosite și sterpe, în așteptarea

unui „sânge proaspăt” pentru regenerarea rasei. Alte motive recurente vin să se adauge acestor

teme, îmbogățind textele cu nuanțe dintre cele mai diverse. Elemente precum trenul, autobuzul,

microbuzul, și altele precum gara sau aeroportul, devin, în imaginarul copilului, simboluri ale

plecării și mai puțin ale întoarcerii. Telefonul rămâne elementul fundamental de comunicare dintre

cele două lumi: lumea copilului, rămasă în urmă, și lumea mamei, plasată într-o realitate abstractă,

la care imaginația copilului nu poate să ajungă oricât de mult ar încerca. Totodată, telefonul

transformă vocile, le dezumanizează prin robotizare, micșorează distanțele, pe de o parte, dar

îndepărtează oamenii, pe de altă parte, din pricina comunicării incomplete, formale, private de

aspectul său cel mai important: situarea față în față a protagoniștilor. Un alt element important, pe

care l-am descoperit în cercetarea noastră, este cel legat de „copilăria fără copilărie”, în contrast cu

inocența și savoarea jocului întâlnite la Creangă, spre exemplu. Unicul copil care „zburdă” de

bunăvoie pe acest tărâm incert al contradicțiilor, cel puțin la început, rămâne Rădița din cartea lui

Dan Lungu, cu toate că realitatea înspăimântătoare de la finalul romanului, pune stăpânire asupra

inocenței, transformând-o repede prin întâlnirea cu lucrurile rele care se petrec, pe ascuns, „în iad”.

Tot așa, prin încercarea de a se juca de-a oamenii mari, copiii descoperă că jocul lor nu mai are haz

din moment ce lucrurile scapă de sub control și ies, cu toate tentaculele lor, din convenția jocului.

Așa cum Rădița descoperă, la sfârșit, că jocul poate căpăta accente grotești, ireparabile, tot astfel

Magda, din povestirea „O jucărie pentru oameni singuriˮ36, își dă seama că în jocul lor „de-a v-ați

ascunselea” oamenii care mor se ascund pentru totdeauna. În același fel, în Kinderland37, cei trei

36 Ingrid Beatrice Coman, Satul fără mămici, op. cit., p. 115. 37 Liliana Corobca, Kinderland, op. cit.

15

copii se joacă „de-a mama și de-a tata”, re-construindu-i „din perne, fustă, pantaloni, batic și

pălărie”, dar când ar trebui să se confrunte cu viața reală, ei abandonează repede convenția jocului,

întorcându-se în planul vieții concrete, făcând distincția clară între realitate și fantezie. Atenția

acestor scriitori se va focaliza pe existența unei noi categorii de copii numiți „orfani albi” sau

„orfani sociali” în siajul plecării părinților de lângă ei. Un subiect care începe să cucerească, din ce

în ce mai mult spațiu în literatură (nu doar în cea de imigrație), este cel al copiilor din „satele fără

mămici” sau din „Moldova copiilor”. În acest sens avem de a face nu doar cu renunțarea la sensul

copilăriei și la maturizarea forțată, ci mai ales cu un fenomen mult mai amplu și complex, acela al

nașterii unei noi generații (diferită de cea numită „generația cu cheia la gât”) generația de „copii

fără părinți”, semi-orfani, sau „copii cu părinți în străinătate”.

În crearea unei identități, mimetismul joacă și aici un rol hotărâtor în rândul lor și, ca atare,

în lipsa unei referințe clare, devin și ei, prin logica apartenenței, „italieni” sau „spanioli”, în funcție

de locul în care se află părinții lor la muncă în străinătate. Această nouă lume, cea a generației

„copiilor semi-orfani” funcționează ca atare, după reguli proprii, dar mai ales evoluează la adăpost

de orice înseamnă control, protecție și, cel mai important dintre toate, lipsită de iubire, angajându-se

într-o nouă luptă cu viața, percepută ca „o cruciadă doar a copiilor”, acolo de unde oamenii mari

sunt excluși, fiind plasați într-o lume paralelă.

Cea de-a doua carte, care ne-a suscitat interesul, este Badante pentru totdeauna. Badante per

sempre38, un roman despre mama care pleacă în străinătate, lăsându-și copiii acasă să (se) crească

singuri, departe de dragostea maternă. Este, în același timp, un roman despre evoluția femeii

actuale, asupra căreia apasă o continuă autodefinire în raport cu schimbările intervenite în societate.

În acest context apare o nouă figură, cea a „badantei”, un rol solicitat de societatea modernă

italiană, incapabilă de a se autogestiona, de a se descurca numai cu resurse proprii. Interesante sunt

temele care reflectă identitatea femeii în diferitele sale ipostaze: femeia în comunism, femeia-

produs al tranziției, femeia în rolul de „badantă” etc. Alături de acestea, întâlnim și altele care țin

mai mult de natura interioară a protagonistelor: dezrădăcinarea, plecarea, întoarcerea, înstrăinarea

sau dubla înstrăinare, sacrificiul personal pentru binele celorlalți, recuperarea rădăcinilor și

smulgerea acestora, urmate de libertate și, nu în cele din urmă, solidaritatea cu alte femei cu care

(se) împarte același destin. „Femeia-mamă și soție” își re-definește propriul statut în virtutea

adaptării la vremuri, angajându-se în lupta pentru supraviețuire a speciei printr-un gest nefiresc de

părăsire a propriului cămin. O nouă „Penelopă” este re-configurată pe acest fundal, una care poartă

în spate o „armată” de femei, adevărate „amazoane” ale timpului nostru, care au lăsat deoparte

slăbiciunea și sfiiciunea pentru a cuceri spațiile și a re-construi lumea. Totodată este adusă în

38 Ingrid Beatrice Coman, Badante pentru totdeauna. Badante per sempre, op. cit.

16

discuție problematica străinei care pătrunde în noua lume, relația sa cu asistatul, lumea interioară a

acestuia, conflictul dintre corp și suflet, teama de moarte etc. În paralel cu acest roman, am analizat

figura „badantei” și în alte contexte (romane, povestiri, documentare) așa cum este, de pildă, cartea

scriitorului Gianni Caria, Badande di Bucarest39, un roman care prezintă o realitate văzută cu

„ocheanul întors”, o lume în care realitățile se schimbă, iar protagoniștii trec unii în locul celorlalți

în modul cel mai neașteptat. În urma analizei noastre am constatat că acest roman, asemănător

oarecum cu alte scrieri care au ca element central figura „badantei”, se diferențiază considerabil de

acestea prin felul în care este scris, prin apelul la memoria retrospectivă, prin crearea unei lumi

interioare a personajului, deosebit de bogată și de complexă. În acest sens are dreptate Roberto

Merlo, citând-o pe Franca Sinopoli, atunci când afirma că romanele lui Ingrid Beatrice Coman „se

înscriu într-o poetică a memoriei salvatoare. Astfel, romanele autoarei se situează sub semnul acelei

treceri de la tematică la poetică, reprezentând un semnal al «maturizării» literaturii migrației, al

emancipării sale față de (auto)biografismul experienței-limită a migrației.”40 Din punct de vedere

lingvistic, opera aduce în centrul atenției termeni noi, care au început să pătrundă încet-încet dintr-o

lume în alta, făcând parte din categoria cuvintelor „împrumutate”, cum este cel de badante care a

devenit, în limba română, „badantă”.

În ceea ce privește opera lui Viorel Boldiș, cu precădere textele alese pentru cercetarea noastră,

putem afirma că este un scriitor care se naște în sfera literaturii de imigrație, dar care se îndreaptă cu

pași repezi către o literatură universală, în genere. Debutul scriitorului în Italia a avut loc destul de târziu

cu toate că acesta cocheta cu scrierea încă din perioada șederii sale în România, publicând mai multe

texte în diverse reviste literare locale, având gata chiar și un volum de versuri (Singur în groapa

comună), care va vedea lumina tiparului după mult timp, fiind traduse sau rescrise în limba italiană sub

titlul Da solo nella fossa comune.

Analizând momentul debutului, așa cum am văzut, putem afirma că Viorel Boldiș a început să

scrie și mai ales să publice destul de târziu, cu toate că evoluția sa ulterioară ne demonstrează ca

scriitorul a recuperat destul de bine acest neajuns, prin producțiile literare care au urmat imediat după

această perioadă.

Capitolul rezervat scriitorului român italofon Viorel Boldiș, include două subcapitole, împărțite

după cum urmează: Viorel Boldiș-proză și Viorel Boldiș-poezie. Primul subcapitol, la rândul său, este

alcătuit din trei părți în care am analizat trei dintre textele în proză ale scriitorului. În prima parte,

„Viorel Boldiș, L’emigrazione spiegata a mia figlia. «O fabulă» despre emigrație” avem în vedere opera

39 Gianni Caria, La badante di Bucarest, Editura Robin, Roma, 2012. 40 Roberto Merlo, op. cit., apud Franca Sinopoli, Prime linee di tendenza della critica sulla letteratura della migrazione

in Italia (1991-2003),

<http://download.springer.com/static/pdf/977/art%253A10.1023%252FB%253ANEOH.0000029063.32938.bf.pdf?orig

inUrl=http%3A%2F%2Flink.springe>.

17

de debut a scriitorului, emigrat în Italia, care compune, la cererea fiicei sale de numai nouă ani, o

„fabulă” pe tema emigrației41. Este o povestire autobiografică, având legătură directă cu experiența de

imigrant a scriitorului. Povestirea este pentru „copii”, însă ceea ce se ascunde în spatele măștilor-

animale vizează în mod direct adulții în marea aventură a migrației. Faptele prezentate fac referire la

contextul social din România de după 1989, inclusiv la motivele care i-au împins pe unii oameni la

emigrare. Protagonistul povestirii, lupul Decebal, emigrează în marele Oraș, lăsând în urma sa locul de

origine, Pădurea și familia sa iubită. Aventura străinătății devine un mod de autocunoaștere, dar mai ales

de re-definire a propriei identități în contexte străine, nefamiliare. Întrebarea care se ridică, la finalul

narațiunii, este dacă odată cu dobândirea bunăstării, se va schimba ceva definitiv în natura lupilor de

altădată.

În cea de-a doua parte, am analizat fenomenul imigrației în povestirea Amir42 (Tema

călătoriei și a identității), în care este relatată aventura unui copil afgan în Italia. Amir

întruchipează condiția copilului imigrant, trezit dintr-odată într-o lume care nu are nimic în comun

cu universul familiar de până atunci. Străin, dar mai ales singur în această nouă lume, copilul

încearcă din răsputeri să se sustragă atenției autorităților, fugind dintr-o parte în alta în căutarea unui

adăpost. Și această povestire are legătură cu experiența de imigrant a scriitorului, care pleacă de la

un personaj real, transformându-l în personaj fictiv. Amir, un copil de șapte ani, orfan de ambii

părinți, cutreieră pe străzile orașului Milano, mănâncă pe unde poate, doarme pe unde apucă,

ducându-și existența de fugar în cea mai desăvârșită tăcere. Asemănarea cu Micul Prinț, care pleacă

de acasă odată cu migrația unor păsări călătoare, îi conferă o notă de dramatism, dar și de duioșie

nemăsurată, mai ales atunci când copilul caută protecție în ieslea din „Satul lui Isus”, visându-și

casa din țara sa, animalele, având în permanență în minte figura dulce a mamei. Finalul povestirii,

fericit, sau nu, depinde de nuanța interpretării, îl aduce pe micul Amir în „pătuțul de paie” din

„Satul lui Isus”, chiar în noaptea de Crăciun, acolo unde copilul va întreprinde o întoarcere

simbolică acasă.

Ultima parte din capitolul dedicat lui Viorel Boldiș analizează povestirea Il fazzoletto

bianco43 (O poveste despre nostalgie și întoarcere la origini), aceasta fiind una dintre cele mai

frumoase și mai sugestive povestiri actuale despre emigrație. De altfel autorul, el însuși emigrat în

Italia, alege să-și povestească propria experiență de viață, transformând-o într-una poetică, de o

frumusețe unică. Textul, de mică întindere, dar concentrat și bine scris, constituie un extraordinar

41 Viorel Boldiș, L’emigrazione spiegata a mia figlia în Culture a confronto. Premio letterario degli immigrati,

Seconda edizione, Comune di Brescia 2000. 42 Textul este rezultatul unei prime ediţii a concursului „Sono partito dall’altra parte del libro per incontrarti”, realizat în

cadrul proiectului „I bambini della migrazione”42, cofinanţat de Ministerul de Afaceri Externe. Proiectul a fost iniţiat de

„Centro Informazione allo Sviluppo” în colaborare cu „Voci dal Silenzio” şi „Migra”, în anul 2008. Cu povestirea Amir,

Viorel Boldiş câştigă „Il premio per i ragazzi”. 43 Viorel Boldiş, Il fazzoletto bianco, Editura Topipittori, Milano, 2010.

18

fragment autobiografic despre emigrație, despre desprinderea de matcă, despre pribegia prin lumea

străină, urmată de o întoarcere și de o regăsire împăciuitoare. Omul este surprins în evoluția sa

uimitoare, de la copilul care se joacă liniștit pe dealurile din apropierea casei, la adolescentul

învăpăiat, pentru care lumea începe deodată să fie prea strâmtă, urmată de etapa în care adultul

purcede în lume, împotriva a tot și a toate, dar mai ales în ciuda rugăminților tatălui său care îi cere

să nu o facă. Pribegia prin lume, întâlnirea cu viața într-un occident rece și ostil, îl îndeamnă la

îndelungi reflecții, alegând, în cele din urmă, întoarcerea, aceasta fiind unica soluție de reconciliere

cu trecutul.

În cel de- al doilea subcapitol, Viorel Boldiș-poezie, ne-am propus să analizăm volumul de

poezii Da solo nella fossa comune.44 Alegerea noastră s-a bazat pe faptul că acest volum constituie

una dintre primele creaţii ale poetului în limba italiană, fiind de altfel şi cel mai complex şi mai

interesant, atât din punct de vedere al evoluţiei temelor despre imigratie, cât şi din punct de vedere al

formării unei conştiinţe literare, hrănită mai ales din experienţa personală. În acest volum de poezii

am constatat o evoluție semnificativă în ceea ce privește creația poetică a autorului, evoluție în care

se disting trei etape, fiecăreia corespunzându-i una dintre cele trei părți în care a fost împărțit

volumul.

În prima parte a volumului, Da solo nella fossa comune, avem de-a face cu o poezie

pesimistă, decorată în culori sumbre, cu elemente care aparţin lumii metafizice care trimit la

dematerializare, depersonalizare, dezumanizare. Căderea în abis, depersonalizarea sunt provocate de

suferinţa produsă prin dezrădăcinare. S-a observat o predilecție a poetului pentru anumiţi termeni

proveniţi din aria simbolică a pesimismului, așa cum sunt ceaţa şi toamna.

În cea de-a doua parte a volumului A mezz’aria se constată o schimbare în gândirea poetică,

și anume, spațiului sumbru, căderii în abis, i se substituie zborul spre înalt asociat libertății, prin

depășirea granițelor și a limitelor personale. Și aici ne întâlnim cu o întoarcere la origini, cu scopul

vădit al desfacerii rădăcinilor și al „dezlegării de blesteme”, prin re-scrierea trecutului, posibilă doar

prin procesele de „dez-integrare”, „re-evoluție” sau chiar „smigrare”. Poetul devine stăpân pe noua

limbă de împrumut pe care o convertește, de data aceasta, în forme poetice neașteptate. Cuvântul

devine, în acest sens, creator de lumi posibile. În același timp, poezia de dragoste din această a doua

parte rămâne cantonată în sfera ludicului, poetul având, de altfel, o predilecție către acest gen de

poezie în care cuvintele devin ca şi la Arghezi „jucării” de construit sau de „deconstruit” lumi.

În sfârșit, ultima parte a volumului de poezii, Attimo infinito, constituie etapa „maturității

poetice”. Această din urmă poezie propune o viziune modernă asupra omului ca parte integrantă a

universului din care provine. Eul devine rezultatul unei perspective totalizatoare asupra cosmosului,

44 Da solo nella fossa comune, Editura Gedit, Bologna, 2006.

19

dar și a deplinei conștiințe a acestuia, posibile doar prin ieșirea din starea de subiectivizare a

individului și prin reducerea sa la starea de atom ca parte a conștiinței colective. Noul eu, apărut în

actuala configurație a lumii, este unul conștient de puterile sale, redefinindu-se în raport cu această

realitate, re-poziționându-se, nu în funcție de frontierele umane sau de condiția de imigrant, ci

conform unor legi universale acolo unde omul este doar o conștiință alături de multe altele în marele

Univers.

Ultimul capitol al lucrării are ca obiect de studiu ilustrarea fenomenului imigrației românești

recente din Italia, așa cum este oglindit în volumul Lilianei Nechita, Cireșe amare45. Acest capitol

este structurat pe două subcapitole în care ne-am propus să dezbatem problematica imigrației,

împreună cu temele descoperite, aspecte legate de imagologie, profilul imigrantului, dar și al

autohtonului, precum și alte elemente referitoare la mentalități, stiluri de viață, obiceiuri culturale

etc. Primul subcapitol, Cireşe amare. Analiza de conţinut, reprezintă o radiografie a textului

pornind chiar de la titlul romanului, a motivaţiei care a stat la baza scrierii, a structurii cărţii,

precum şi a temelor legate de imigraţie prezente în scrisori.

În cel de-al doilea subcapitol, Profilul imigrantului în raport cu cel al autohtonului.

Elemente de imagologie, ne-am orientat atenţia către o analiză a unor conţinuturi din text, din care

am extras figuri, profiluri, tipare ale imigranţilor, în raport cu cele ale autohtonilor, studiate din

perspectiva unor elemente de imagologie.

La rândul său, primul subcapitol are patru părți: Cireșe amare, metaforă a imigrației (în care

este explicată metafora titlului, împreună cu toate semnificațiile desprinse din context), Scrierea cu

scop terapeutic (în care ne-am exprimat punctul de vedere în legătură cu motivația intrinsecă ce a

stat la baza apariției textului), Structura cărții (care vorbește despre felul în care este organizat

conținutul volumului) și Teme prezente în volumul Cireşe amare (care are ca scop identificarea și

analiza tematicii desprinse din conținutul „scrisorilor”, cu ajutorul analizei efectuate pe text). În

urma acestei analize, am identificat patru mari teme care stau la baza fenomenului imigrației

românești în Italia, așa cum este văzut în volumul Cireșe amare, al Lilianei Nechita: „Dorul”,

„Identitatea și dezrădăcinarea”, „Identitatea în raport cu înstrăinarea”, „Singurătatea. «Pușcăria»”.

Subcapitolul al doilea, „Profilul imigrantului în raport cu cel al autohtonului. Elemente de

imagologie”, este alcătuit din patru părți: „Profilul imigrantului (Autoimagine)”, în care am analizat

profilul imigrantului aşa cum apare în viziuna proprie, „Profilul imigrantului în imaginarul italian”

unde ne-am concentrat atenția asupra figurii imigrantului român, aşa cum este percepută de italianul

de rând, dar şi de mass-media italiană, înclinată mai mult, spre aspectele negative legate de viaţa

românilor în Peninsulă, decât de cele pozitive, „Profilul italianului văzut de imigrant”, care

45 Liliana Nechita, Cireșe amare, Editura Humanitas, București, 2014.

20

avansează figura autohtonului, a italianului, privit prin prisma imaginarului imigrantului român, și

„Fatalismul. Sentimentul de inferioritate a românului”, în care este dezbătut sentimentul de

inferioritate în rândul migranților proveniți din țările excomuniste în fața lumii civilizate, sentiment

care a creat bariere psihologice importante. La finalul capitolului, am realizat asocieri cu alte opere

pe tema imigraţiei care aparțin unor autori români şi italieni.

În ceea ce privește creionarea profilului imigrantului sau al autohtonului, ne-am folosit de

studiul pe care l-a realizat Gheorghe Lascu în lucrarea Imagologia literară comparată. Câteva

repere teoretice şi metodologice46, care propune o analiză privind reprezentările colective despre

străin, materializate în stereotipii, clişee, imagini. Conform opiniei sale, imaginea străinului, dar şi

a străinătăţii , sau imagologia47 , se poate determina prin prisma unei abordări comparatiste. Astfel,

„relevarea trăsăturilor «celuilalt», a «alterităţii», se face printr-o contrapondere, explicită sau

implicită, a imaginii de sine, a propriilor caracteristici individuale, locale, regionale sau

naţionale.”48Rezultă, în urma acestei analize, un profil al tânărului imigrant, plecat în căutarea

norocului, al femeii imigrante, al şomerului imigrant etc. În momentul confruntării cu

«străinătatea», călătorii decupează realitatea «celuilalt» potrivit unor idei preconcepute, a unui

«orizont de aşteptare» sui generis determinat în mare măsură de stereotipuri culturale.”49 Avem de-

a face cu bărbaţi italieni, pentru care „străina” devine o pradă sexuală uşoară, „violatori”, „bătrâni

libidinoşi şi pipăitori”, „autosuficienţi”, care se cred „buricul pământului”, „analfabeţi”, „vanitoşi”,

„alintaţi”; italience caracterizate de „proverbiala lene”, zgârcite, având doar o singură ocupaţie,

aceea de a merge la cumpărături. În acelaşi timp, autoarea ne face cunoscută şi „reversul medaliei”,

partea bună a lucrurilor, arătându-ne că printre italieni există şi persoane bune şi oneste.

„Dorul”, constituie, alături de tema generală, imigraţia, tema recurentă în jurul căreia este construit

romanul. Cuvântul „dor” este folosit de prea multe ori în „scrisori” pentru a nu atrage atenţia asupra

semnificaţiei pe care o comportă prezenţa acestuia în anumite contexte. Sentimentul dorului resimțit

de protagonistă, este raportat la oameni şi la locurile din ţara de origine, fiind perceput ca o stare

acută de suferinţă a sufletului şi a spiritului care reclamă o lipsă fundamentală, aproape vitală.

Tema numită „Identitatea şi dezrădăcinarea”, se referă la pierderea legăturilor substanţiale

cu pământul de origine. Naratoarea se autodefineşte, folosind sintagma „un zero care se plimbă prin

lume”. Pierderea identităţii este compensată de un substitut care este „masca”. Albert Elsen, în

46 Gheorghe Lascu, „Imagologia literară comparată. Cateva repere teoretice şi metodologice”, Phantasma. Centrul de

cercetare a imaginarului, <http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?p=2782>. 47 Gheorghe Lascu observa că „noţiunea de «imagine» trebuie luată în sens figurat, şi nu de imagine reală, fotografică, a

realităţii străine”. De asemenea, afirma că: „imaginea «imagologică» este o reprezentare concentrată, simplificatoare,

realizată sub forma clişeului, a stereotipului”. Din punct de vedere psihologic, imago este o reprezentare, o construcţie

mentală”. 48 Gheorghe Lascu, op. cit. 49 Idem.

21

Temele artei (1983), considera că principalul rol pe care îl îndeplineşte masca este acela al

schimbării înfăţişării, accentul fixându-se pe intenţia purtătorului de a-şi schimba identitatea.

O altă temă, „Identitatea în raport cu înstrăinarea”, aduce în discuție sentimentul de

înstrăinare care se produce în momentul contactului cu noua lume. „Străinătatea” este percepută

asemeni unei „boli contagioase”, care odată ce a infestat o persoană, o transformă pentru totdeauna.

Principala problemă a imigranţilor este modalitatea în care îşi definesc identitatea în raport cu ţara

de origine, dar şi cu ţara adoptivă. Sentimentul înstrăinării este şi mai acut atunci când se petrece şi

în sens invers, adică în momentul în care propriul spaţiu nu te mai recunoaşte. Aceste probleme,

care aparent se află într-o stare conflictuală, ca loialitatea, apartenenţa, poziţionarea faţă de cele

două ţări/culturi, găsesc reconciliere în hibriditate.

Ultima temă, „Singurătatea. «Puşcăria»”, pune în valoare sentimentele de

singurătate/însingurare, provocate de izolarea în spaţiul închis al casei. Femeile care au rolul de

badanti (îngrijitoare) în casele familiilor de italieni, trăiesc senzaţia claustrofobiei, la nivel fizic şi

pe cea a claustrării, la nivel sufletesc. Emigrând, „badantele” pierd legătura cu spaţiul extern al

casei, izolându-se în interiorul acesteia, ca într-o „puşcărie”: „Conceptul de puşcărie nu are legătură

cu zidurile şi cu prezenţa gardienilor. [...] Puşcăria e în noi.50

Ca element de noutate, adus de teza noastră în sfera literaturii de imigrație în Italia (nouă și

ea, în egală măsură, în contextul literaturii române), se impun anumite teme care, deși au ca punct

de plecare fundamente clasice, glisează în mod armonios pe tipare noi, adaptate timpului. De

exemplu, tema „dezrădăcinării”, întâlnită până acum în diferite contexte clasice, variază de data

aceasta pe modele noi, cum ar fi aceea a „întoarcerii cu scopul smulgerii voite a rădăcinilor” pentru

a dobândi libertatea, dar și pentru a re-defini condiția omului călător prin lume, care nu trebuie să

fie țintuit nici într-un fel în zborul său larg spre spații fără frontiere. Pe de altă parte, această rupere

radicală de matcă, nu fără durere, evident, reprezintă nu neapărat o desprindere totală de ceea ce

înseamnă structura identității, ci, mai cu seamă, o nouă re-configurare a acesteia în urma multiplelor

contacte cu spațiile noi, străine, a contaminării cu lumile acestora, la final rezultând o structură

nouă, hibridă cu o personalitate complexă.

Smulgerea de rădăcini seamănă foarte bine cu „lăsarea cozii” de către o specie de reptile și

amfibieni, mecanism de apărare care poartă numele de „autonomie caudală”51 sau altfel spus

„pierderea voluntară a cozii”52. Comportamentul în sine, voluntar sau automat (nu s-a descoperit

încă mecanismul care stă la baza acestuia) o ajută pe reptilă să facă față amenințărilor, dar mai ales

50 Liliana Nechita, op. cit., p.111. 51 Nicolae Hașegan, „Autonomia caudală. Ce se întâmplă atunci când șopârlele își pierd coada” în Zooland

<http://www.zooland.ro/autotomia-caudala-ce-se-intampla-atunci-cand-soparlele-isi-pierd-coada-4434>. 52 Idem.

22

să dobândească autonomie, lucrul cel mai important dintre toate. Regenerarea cozii (unele nu se mai

regenerează niciodată, aceasta depinzând în mare parte de locul în care s-a creat ruptura) este un

proces lung, care cere multe sacrificii și multă energie, dar ceea ce este cel mai grav, coada nou

dobândită nu va mai fi niciodată la fel ca cea pierdută. „Noua” reptilă, în drumul său spinos spre

refacerea cozii, dobândește autonomie, dar plătește scump prețul acesteia, în sensul că va deveni

mai slabă, mai vulnerabilă, fără echilibru și fără posibilitatea de a mai repeta gestul vreodată.53

Întoarcerea șopârlelor la locul unde s-a petrecut ruptura, pentru a-și consuma partea amputată, în

scopul refacerii forțelor, seamănă izbitor de mult cu gestul indivizilor care se întorc la locul de

origine pentru a-și smulge rădăcinile și astfel „să semene mai bine cu italienii”, fapt ce reprezintă

dovada clară a mimetizării lumii.

Considerăm că temele, identificate în operele scriitorilor români italofoni, sunt importante

pentru cunoașterea unei anumite realități referitoare la emigrarea românilor în Italia, de după

perioada comunistă, în scopul creării unei cartografii sociale și, de ce nu, pentru încadrarea acestor

scrieri în sfera literaturii române actuale, ca parte a literaturii de migrație românească

transfrontalieră.

Bibliografie selectivă

Alexandrescu, Sorin, Identitate în ruptură, Editura Univers, Bucureşti, 2000.

Ambrosini, Maurizio, Sociologia delle migrazioni, Editura il Mulino, Bologna, 2005.

_________________, Un’altra globalizzazione: il transnazionalismo economico dei migranti,

Working Paper 5/o8, Milano, 2008, Dipartimento di Studi Sociali e Politici, Facoltà di

Scienze Politiche.

_________________, Seconde generazioni. Un’introduzione al futuro dell’immigrazione in

Italia, fondazione Agnelli Molina S. a cura, Torino, 2004.

Anghel, Remus Gabriel, Horvàth, Istvan, Sociologia Migraţiei. Teorii şi studii de caz româneşti,

Editura Polirom, Iaşi, 2009.

Argento, Francesco, „La letteratura della migrazione in Italia”

<http://digilander.libero.it/vocidalsilenzio/Letteratura%20dell%27immigrazione.htm>,

accesat 12/07/2015, ora 22,25.

53Cf. Nicolae Hașegan, op. cit.

23

Associazione per i diritti degli utenti e consumatori, „Stranieri in Italia. I dati dell’Istat” în

immigrazione.aduc.it,<http://www.aduc.it/notizia/stranieri+italia+dati+dell+istat_128

650.php>, accesat la 12 martie 2014, ora 12,30.

Astalos, George, Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i la Paris. Interviuri 1989-1994, Editura

Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996.

Bajani, Andrea, De vei lua aminte la greșeli, Editura Humanitas, București, 2011 (pentru

versiunea românească); versiunea originală, în limba italiană, a apărut în anul 2007 la

Torino, Editura Giulio Einaudi.

Balsamo, Franca, Famiglie di migranti. Trasformazione dei ruoli e mediazione culturale,

Editura Carocci, Roma, 2003.

Barca, Diana Evantia, „Dan Lungu, Absenţa mamei naşte monştriˮ. Interviu,

<http://artsunited.ro/interviu-dan-lungu-absenta-mamei-naste-monstri-1702>, accesat

12/10/2015, ora 22,00.

Basso, Gina, Fra rabbia e nostalgia, Editore Fabbri, Milano, 1991.

Biasutti, Silvia, „In Romania a cercare il pane: la migrazione storica dei friulani Fondane” în

Orizzonti culturali italo-romeni. Orizonturi culturale italo-române. Rivista

interculturale bilingue, anno III, Nr. 9, settembre 2012.

<http://www.orizonturiculturale.ro/it_studi_Silvia- Biasutti.html>, accesat la 10 decembrie

2013.

Bicec, Lilia, Miei cari figli, vi scrivo, Editore Einaudi, Torino, 2013.

Blaga, Lucian, Despre Dor „Trilogia Culturii”, Editura Humanitas, Bucureşti, 2011.

Bocşan, Nicolae, Mitu, Sorin, Nicoară,Toader, Identitate şi alteritate, Vol. II, Cluj-Napoca,

Presa Universitară Clujeană, 1998.

Bodei, Remo, La vita delle cose, Editura Laterza, Bari, 2014.

Boia, Lucian, De ce este România altfel?, Editura Humanitas, Bucureşti, 2012.

Boldiş, Viorel, L’emigrazione spiegata a mia figlia în Culture a confronto. Premio letterario

degli immigrati, Seconda edizione, Comune di Brescia 2000.

____________, Da solo nella fossa comune, Gedit edizioni, Bologna, 2006.

____________, Rap…sodie migranti, poesie, Editura Centro Studi Tindari Patti (Me), 2009.

____________, Sono partito dall’altra parte del libro per incontrarti – Amir, ilustraţii de Lucia

Sforza, Editura Sinos, Bologna, 2009.

____________, Il fazzoletto bianco, racconto per ragazzi, illustrazioni di Antonella Toffolo,

Editura Topipittori, Milano, 2010.

____________, Morarul zeilor. Poezii din străinătate, Editura Rediviva, Milano, 2013.

24

Boldiş, Viorel, 150 grammi di poesia d’amore/150 de grame de poezie de dragoste, Editura

Rediviva, Milano, 2013.

____________, Alb, Editura Princeps Multimedia, Iaşi, 2016.

Botez, Mihai, Românii despre ei înşişi: o cercetare de comunismologie prospectivă, Editura

Litera, 1992.

Bouchane, Mohamed, Chiamatemi Alì, a cura di C. De Girolamo e D. Miccione, Milano,

Leonardo, 1991.

Bruno, Alessandra, „G. Caliceti, Italiani per esempio. L’Italia vista dai bambini immigrati,

Milano, Feltrinelli, 2009” în Lingua Nostra e oltre, Anno 3, numero 3-109,

<http://www.maldura.unipd.it/masters/italianoL2/Lingua_nostra_e_oltre/LNO3_26lug

lio201 0/Bruno_109_110.pdf>, accesat 17/04/2017, ora 16,31.

Caliceti, Giuseppe, Italiani, per esempio. L’Italia vista dai bambini immigrati, Editore Feltrinelli,

Milano, 2009.

Caria, Gianni, La badante di Bucarest, Editura Robin, Roma, 2013.

Caritas/Migrantes 2007, Dossier Statistico Immigrazione, 2007, Roma.

Caritas/Migrantes 2008, Dossier Statistico Immigrazione, 2008, Roma.

Caritas/Migrantes 2009, Dossier Statistico Immigrazione, 2009, Roma.

Caritas/Migrantes 2010, Dossier Statistico Immigrazione 2010, Roma.

Caritas/Migrantes 2011, Dossier Statistico Immigrazione, 2011, Roma.

Caritas/Migrantes 2012, Dossier Statistico Immigrazione, 2012, Roma.

Caritas/Migrantes 2013, Dossier Statistico Immigrazione, 2013, Roma.

Caritas/Migrantes 2014, Dossier Statistico Immigrazione, 2014, Roma.

Caritas/Migrantes 2015, Dossier Statistico Immigrazione, 2015, Roma.

Caritas/Migrantes 2016, Dossier Statistico Immigrazione, 2016, Roma.

Castagnone, Eleonora, Eve, Michael, Petrillo, Enza Roberta e Piperno, Flavia, (con la

collaborazione di Jonathan Chaloff), Madri migranti. Le migrazioni di cura dalla Romania e

dall’Ucraina in Italia. Programma MigraCtion, febbraio 2007.

Cingolani, Pietro, Romeni d’Italia. Migrazioni, vita quotidiana e legami transnazionali, Editura

Il Mulino, Bologna, 2009.

Cioran, Emil , Schimbarea la faţă a României, Humanitas, Bucureşti, 1990.

Codrescu, Andrei, Dispariţia lui Afară, Editura Univers, Bucureşti, 1995.

Collura, Matteo, La Badante, Gruppo editoriale Mauri Spagnol, Milano, 2015.

Coman, Ingrid Beatrice, La città dei tulipani, Luciana Tufani Editrice, Ferrara, 2005.

25

Coman, Ingrid Beatrice, Tè al samovar: voci dal gulag sovietico, Torino, L’Harmattan Italia,

2008.

____________________, Per chi crescono le rose, Edizioni Uroboros, Milano, 2010.

____________________, Dodici più un angelo: un insolito straniero, una città da salvare e la

matematica nascosta delle anime, Murazzano (CN), Ellin Selae, 2012.

___________________, Satul fără mămici. Il villaggio senza madri, Editura Rediviva, Milano

2012.

____________________, Badante pentru totdeauna. Badante per sempre, Editura Rediviva,

Milano, 2015.

Corobca, Liliana, Kinderland, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2013.

______________, Negrissimo, Editura Arc, Chișinău, 2003.

______________, Un an în Paradis, Editura Cartea Româneească, București, 2005.

______________, Controlul cărții. Cenzura literaturii în regimul comunist în România,

Editura Polirom, Iași, 2014.

______________, Cenzura pentru începători, Editura Tannhäuser, Austria, 2014.

______________, Imperiul fetelor bătrâne, Editura Cartea Românească, București, 2015.

Cotesta, Vittorio, Lo straniero. Pluralismo culturale e immagini dell’Altro nella società globale,

Editura Laterza, Bari, 2002.

Cotesta, Vittorio, Vittorio, Noi e loro. Immigrazione e nuovi conflitti metropolitani, Editura

Rubbettino, 1995.

De Saint-Exupèry, Antoine, Micul Prinț, ediție electronică.

Decimo, Francesca, Quando emigrano le donne. Percorsi e reti femminili della mobilità

transnazionale, Editura il Mulino Bologna, 2005.

Elsen, Albert, Temele artei, Editura Meridiane, Bucuresti, 1983.

Enzensbergher, Hans Magnus, La grande migrazione, Editura Einaudi, Torino, 1993.

Fortunato, Mario, Methnani, Salah, Immigrato, Editura Bompiani, Milano, 2006.

Gangbo, Jadelin Mabiala, Rometta e Giulieo, Editura Feltrineli, Milano, 2001.

Gatti, Fabrizio, Bilal. Viaggiare, lavorare, morire da clandestini, Editura Rizzoli, Milano,

2010.

Giancarlo Germani , Alexandra Cristina Grigorescu, Badanti romene. Ambasciatrice d’amore,

Viola Editrice, Roma, 2015.

Gnisci Armando, Allattati dalla lupa, Editura Sinnos, Roma, 2005.

_____________, Creolizzare l’Europa: letteratura e migrazione, Editura Meltemi, Roma,

2003.

26

Gnisci Armando, Nuovo planetario italiano: geografia e antologia della letteratura della

migrazione in Italia e in Europo, Editura Città aperta, Troina, 2006.

_____________, Il rovescio del gioco, Editura Carucci, Roma,1992.

_____________, Lettere & Ecologia, Editura Carucci, Roma,1990.

_____________, La letteratura del mondo, Editura Carucci , Roma,1984 (3a ed. 1993).

_____________, Scrittura e struttura, Editura Silva, Roma,1970.

_____________, Creoli Meticci Migranti Clandestini e Ribelli, Editura Meltemi,

Roma,1998.

_____________, La Letteratura Italiana della Migrazione, Editura Lilith Roma,1998.

_____________, Sinopoli, Franca Moll Nora, La letteratura del mondo nel XXI secolo, Bruno

Mondadori 2010.

Iliș, Florina, Cruciada copiilor, Editura Polirom, Iaşi, 2011.

Istituto di Ricerca Sociale, Badanti. La nuova generazione. Caratteristiche e tendenze di lavoro

privato di cura, Dossier di ricerca, Milano, 2008.

Karnououh, Claude, Românii. Tipologie şi mentalităţi, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994.

Latiffi, Anthony . J., Lo yàtaghan, Nardo, Controluce, Libreria Universitaria online, 2008.

Lingua Madre Duemilasei. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela Finocchi,

Editura Seb27, Torino, 2006.

Lingua Madre Duemilasette. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela Finocchi,

Editura Seb27, Torino, 2007.

Lingua Madre Duemilaotto. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela Finocchi,),

Editura Seb27, Torino, 2008.

Lingua Madre Duemilanove. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela Finocchi,

Editura Seb27, Torino, 2009.

Lingua Madre Duemiladieci. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela Finocchi,

Editura Seb27, Torino, 2010.

Lingua Madre Duemilaundici. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela Finocchi,

Editura Seb27, Torino, 2011.

Lingua Madre Duemiladodici. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela Finocchi,

Editura Seb27, Torino, 2012.

Lingua Madre Duemilatredici. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela Finocchi,

Editura Seb27, Torino, 2013.

Lingua Madre Duemilaquattordici. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela

Finocchi, Editura Seb27, Torino, 2014.

27

Lingua Madre Duemilaquindici. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela Finocchi, E

ditura Seb27, Torino, 2015.

Lingua Madre Duemilasedici. Racconti di donne straniere in Italia, a cura di Daniela Finocchi,

Editura Seb27, Torino, 2016.

Lungu, Dan, Muchii (versuri), Editura Junimea, Iași, 1996

__________, Chetă la flegmă (proză scurtă), Editura OuTopos, Iași, 1999.

__________, Construcția identității într-o societate totalitară. O cercetare sociologică asupra

scriitorilor, Editura Junimea, Iași, 2003.

__________, Povestirile vieții. Teorie și documente, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași,

2003.

__________, Proză cu amănuntul (proză scurtă), Editura Cronica, Iași, 2003.

__________, Nuntă la parter (teatru), Editura Versus, Iași, 2003.

__________, Raiul găinilor (fals roman de zvonuri și mistere) Editura Polirom, Iaşi 2004.

__________, Băieți de gașcă (proză scurtă), Editura Polirom, Iași, 2005.

__________, Sunt o babă comunistă, Editura Polirom, Iași, 2007.

__________, Cum să uiți o femeie, Editura Polirom, Iași, 2009.

__________, În iad toate becurile sunt arse, Editura Polirom, Iași, 2011.

__________, Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu, Editura Polirom, Iaşi, 2014.

Manzini, Antonio, Orfani bianchi, Editore Chiarelettere, Roma, 2016.

Mauceri, Maria Cristina, Negro, Maria Grazia, Nuovo immaginario italiano: italiani e stranieri

a confronto nella letteratura italiana contemporane, Editura Sinos, Roma, 2009.

Melliti, Mohsed Pantanella: canto lungo la strada, presentazione di R. Boudjedra, Edizioni

Lavoro, Roma, 1992.

Memorie in valigia, a cura di Alessandro Ramberti e Roberta Sangiorgi, Fara Editore,

Santarcangelo di Romagna 1997.

Merlo, Roberto, Literatura italofonă a migraţiei româneşti – repere şi analize, material electronic,

<http://www.philippide.ro/distorsionari_2008/469- 525%20%20MERLO%20Refacut.pdf>,

accesat 28/07/2015, ora 15,08.

Micheletti, Alessandro, Moussa Ba, Saidou, La promessa di Hamadi, Novara, Istituto Geografico

De Agostini, 1991.

Mocănaşu, Valerica, Il sapore della mia terra – In Italia con il cuore in Romania, Editura

Angolo Manzoni, Torino, 2006.

_________________, Straniera nella mia terra. Nella Romania al tempo di Ceauşescu, romanzo,

Editura Angolo Manzoni, Torino, 2010.

28

Moscovici, Serge, „Fenomenul reprezentărilor sociale”, Neculau, Adrian, 1995, Psihologia

câmpului social: Reprezentările sociale, Bucureşti, Societatea Știinţifică & Tehnică.

_______________, Psihologia socială sau maşina de fabricat zei, Editura Universităţii „Al. I.

Cuza”, Iaşi, 1994.

Muşina, Alexandru, Paradigma poeziei moderne, Editura Aula, Braşov, 2004.

Nassera, Chohra, Volevo diventare bianca, Editura E/O, Roma, 1993.

Neagoe, George, „Orfani temporari” în „Cultura”, nr. 435 din 29/09/2013,

<http://revistacultura.ro/nou/2013/08/orfani-temporari/>, accesat 03.04.2016, ora

19.19.

Nechita, Liliana, Cireşe amare, Editura Humanitas, Iaşi, 2014.

Palmisano, Leonardo, La città del sesso. La voce dei maschi e il mercato del sesso, Editura

CaratteriMobili, Bari, 2013.

________________, Mafia caporale, Editura CaratteriMobili, Bari, 2017.

Pavel, Radu Gheo, Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a, Editura Polirom, Iaşi, 2013.

______________, Noapte bună, copii, Editura Polirom, Iaşi, 2010.

Pavlovici, Irina, Cu dragoste despre un popor de cuci, Editura Vremea, Bucureşti, 2013.

Pătrunjel Popescu, Violeta, Repere culturale româneşti în peninsulă. Annuario del Centro

Culturale Italo Romeno, Editura Rediviva, Milano, 2012.

Petrescu, Lăcrămioara, Discursul liric, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2001.

__________________, Naturi lirice, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2004.

__________________, Pragul minunii sau despre revelaţie : V. Voiculescu, Editura Junimea,

Iaşi, 2006.

Popescu, Simona, Exuvii, Editura Polirom, Iasi, 2011.

Pezzarossa, Fulvio , Una casa tutta per sé. Generazioni migranti e spazi abitativi in Certi

confini. Sulla letteratura italiana della migrazione, a cura di L. Quaquarelli, Morellini

Editore, Milano 2010.

Podda, Elisabetta, Badanti. Storie di chi si prende cura dei nostri affetti più cari, Imprimatur

editore, Reggio Emilia, 2013.

Popper, Karl, Cattiva maestra televisione. I libri di Reset, Edizione Marsilio 2002.

Sagnet, Ivan și Palmisano Leonardo, Ghetto Italia. I braccianti stranieri tra caporalato e

sfruttamento, Editura Fandango Libri, Roma, 2015.

Sandu, Dumitru, Fluxurile de migrație în România, Editura Academiei, București, 1984.

_____________, Dezvoltarea socioteritorială în România, Editura Academiei, București,

1987.

29

Sandu, Dumitru, Sociologia tranziției. Valori și tipuri sociale în România, Editura Staff,

București, 1996.

______________, Spațiul social al tranziției, Editura Polirom, Iași, 1999.

______________, Sociabilitatea în spațiul dezvoltării, Editura Polirom, Iași, 2003.

______________, Locuirea temporară în străinătate. Migraţia economică a românilor:1990 –

2006, Editura Universităţii, Bucureşti, 2006.

Sorina, Marina, Voglio un marito italiano. Dall’Est per amore?, Editore Il punto d’incontro,

2006.

Tchuente, Joseph M. Kamsu , Dis-integrarsi cercando la libertà, Editure Robin, 2005.

Tella, Gian Antonio, L’orda. Quando gli albanesi eravamo noi, Editura Rizzoli, Milano,

2012.

Scarpetta Guy, Elogiu cosmopolitismului, Editura Polirom, Iași, 1997.

Teobaldi, Paolo, La badante. Un amore involontario, Editura E/O, Roma, 2004.

Țurcanu, Irina, Ritorno a casa. Întoarcerea acasă. Un’antologia bilingue a cura di: Irina

Ţurcanu, Ciesse Edizioni, Milano, 2013.

Vietti, Francesco, Portis, Lucia, Ferrero, Laura şi Pavan, Aldo, Il paese delle badanti.Una

migrazione silenziosa, Società Editrice Internazionale – Torino, 2012.

Wadia, Laila, Come diventare un italiano in 24 ore, Editura Barbera, Siena, 2010.

Zanfrini, Laura, Sociologia delle migrazioni, Editura Laterza, Bari, 2007.

Albatros, 2001.

Zingarelli, Nicola, Il nuovo Zingarelli Minore, Quattordicesima edizione, Vocabolario della

lingua italaina, Zanichelli Editore, Mondolibri Spa, Milano, 2008.

Zoderer, Joseph, L’italiana, Editura Tascabili Bompiano, Milano, 2007.