AJ^TUJL X X I X . A R A D . 20 N o e m v . (3 Decemv.) 1905. H e v 47 .

Biserica }\ Şcoala F o a i e b i s e r i c e a s c ă s c o l a s t i c ă , l i t e r a r ă şi e c o n o m i c ă .

Apa re odată în săptămână t DUMINECA.

PREŢUL ABONAMENTULUI. Pentru Austro-Ungaria:

Pe un an 10 cor. — pe Va a t l ° c o r -Pentru România şi străinătate :

Pe un an 14 fr. : pe jumState an 7 fr.

PREŢUL INSERŢIUNILOR :

Pentru publicaţiunile de trei ori ce conţin cam 150 cuvinte 6 cor.; până la 200 cuvinte

8 cor.; şi mai sus 10 cor. v. a.

Corespondentele să se adreseze Redacţiunei „BISERICA şi ŞCOALA"

I a r b a n i i de p r e n u m e ?aţ iu n e a TIPOGRAFIA DIECESANA In ARAD.

Aviz. încă de acum atragem atenţiunea P. T. domni,

comune bisericeşti şi epitropii şcolare, asupra fap­tului, că foaia „Biserica şi Şcoala" pe anul 1906, numai, acelora se va trimite, cari au achitat atât abonamentul restant cât şi cel curent şi anume cel mult până în 30 Decemvrie n. a. c.

Administraţi unea foaiei „lilsevica şl Şcoala"

Arad, Strada ttioay Nr. 10.

Pentru îndepărtaţi. Biserica română unită de curând a trimis pe

un distins preot al său la America, spre a fi pă­rinte sufletesc al emigraţilor de religiunea gr.-ca-tolică, din ţ a r a îndepărtată , de peste mări .

Bun lucru se face, când mângăetor se trimite şi păs tor sufletelor îndepăr ta te dela căminul stră­moşesc, ca vecinie să le încălzească sufletul pentru d ragos tea de neam şi alipirea de patr ie.

Şi ceea-ce a făcut biserica soră, oare nu ar fi cu cale să o facem şi noi?

Biserica unită română puţini representanţi , puţini credincioşi va avea în continentul îndepărtat , căci mic este numărul credincioşilor acelei biserici pes te tot, mic şi aşezat în ţinuturi mai puţin bântui te de plaga emigrării ; sunt aşezaţi mai mult în părţile ardelene, de unde e mai apropiată emi­g r a r e a spre România, unde elementul românesc nu se perde. Va avea deci, misionarul român unit, mai mult îngrijirea sufletelor nevoieşilor ruteni gr.-catolici, cari, împreună cu fraţii lor slovaci for­mează o mare masă de nenorociţi, cari şi-au pă­răsi t căminul pustiu şi au luat lumea în cap.

Serviciul lui va fi deci, mai mult internaţional, — mai mult de propagandă.

Un mare contingent de emigranţi români însă a dat — din nenorocire — Banatul şi părţ i le ungurene. Sunt mulţi de-ai noştri, foarte mulţi, cari îngroziţi de nevoile vieţii de acasă, au luat drumul exilului de bunăvoe, căutând norocul şi umblând după înstărire materială.

Nu odată am avut fericirea, şi ne-am bucurai , văzând că fraţii noştri de peste Atlantic, se or­ganizează în societăţi româneşti , scot chiar şi un ziar şi scriu corespondenţe pela ziarele noas t re , la ziarele româneşti din patr ia noastră, aducând cunoştinţă celor de »acasă«, că munca sporeş te avutul şi românul tot român rămâne şi duce dorul patriei . Dar câţi, Doamne, p i e r ! . . .

Si cât de frumoasă si mare misiune ar avea de împlinit în America, între coloniile româneşti, un luminat şi cucernic preot, trimis acolo, dela noi!

Massa mare, a emigraţilor români în America, sunt credincioşi de ai noştri , din t a ra noastră.

Expuşi liberei concurenţe din toa te părţi le şi în toa te privinţele, expuşi tuturor tentaţiunilor, în mijlocul feluritelor propagande, vor simţi t rebuinţa unui echilibru sufletesc, pe care numai credinţa tra­diţională o pate da, pe care numai apostolia o poate în tăr i şi susţinea.

Legături le de neam, de patrie comună şi de credinţă, sunt cele mai puternice elemente de în­chegare ale oamenilor; şi cu a tâ t mai vârtos ale celor îndepărtaţ i dela cămin, prin vântul sorţii.

De aceea, în considerarea situaţii emigranţi­lor noştri în America, se ridică dela sine în t rebarea :

Nu ar fi oare consult, ca şi biserica noas t ră ortodoxă română din Ungaria să se gândească la tr imiterea unui harnic misionar în America? Nu cucerire de suflete, ci păs t ra rea credincioşilor să ne fie scopul şi lozinca.

Latinitatea limbei române d e

I os i f I. Go ld iş , fost profesor• gininzial şi Episcop gr.-or. român al Aradului, traducere liberă de: A l e x a n d r u Munteanu

al lui Vas i l i e preot gr.-or. român. ( U r m a r e )

Trecând peste adjectiv, p ronume şi celelal te părţ i a l e vorbirei , cari sunt asemeni,- ba în par te , ident ice ch ia r părţ i lor corespunză toare din limba latină, sau ale celorlal te limbi surori , conjugarea cer hei or in I. română , deasemeni a ra tă , că faţă, cu toa te cele n eo ­la t ine ea a păstrat mai curat caracterul ant ic- la t in . Pent rucă , pe câ tă vreme in fiecare din I. neo- la t ine a le apusului — european , în cea din Graubunden, — neexeep tând nici chiar dialectul din Sicilia şi Istria, — foarte ap roape 1. române — formele conjugării ve rbe lo r , precum se ştie, se r e d u c la t r e i : pe — atunci I n ciuda isolării sale în t re limbi heterogene, — limba româna a păstrat. în tot cuprinsul lor cele patru con­jugaşi latine, şi te deosebeşte întocmai după caracterul latin.

Diez abordând 1 ) chest ia rapor tu lu i conjugării 1. neola t ine , faţ-î cu latina, dovedeşte cu exemple , că pe când I. i taliană, spaniolă, portugală, provensa lă şi f ranceză lapădă consononta m d intre celelal te şi adecă m, s, t, n, ce obvim la con juga re ; pe a tunci 1. ro ­m a n ă o conservă întocmai ca şi cea lat ină a ş a : în l a t i nă : eantafcajw, în po r tuga lă : cantava , în i ta l ieneşte : ean tava , în provensală : chantava, în span io lă : cantaba, în f ranceză : chantais , în română : Cântam.

In 1. i taliană, spaniolă şi franceză, t impul viitor se formează din infinitivul verbului pr incipal , cu ver­bul auxil iar habeo apl icat la u r m ă ; limba r o m â n ă însă în tocmai cu cea lat ină, pu r numai din verb cu auxi­liarul voia (volo), sau precum se usi tează la francezi, ou auxil iarul vado d. es. în la t ină : c a n t a b o ; în span io l ă : c â n t a r e ; î n i tal iană ; , c an t e ro ; în f ranceză : j e c h a n t e r a i ;

în r o m â n ă : cânta-voiu. Cu foarte puţ ine escepţii , Verbele cari în limba

r o m â n ă aparţ in conjugării I. II, în româneş te de a se ­m e n e a apar ţ in aceloraşi conjugări , d. e s . :

I. dare, cântare , a r a re , ascul tare . II. t ăcere , şedere, v e d e r e , ' ţ i n e r e .

III. facero, zicere, ducere , p lângere . IV. auzire, dormire, , venire , per i re . Ce este apoi şi mai carac te r i s t ic : întocmai ca in

1. latină, imperat ivul lui facio, dico, duco, adecă fac, <l.ic, duc, — româneş te es te : fă, zi, du şi nu ca spre es . prinde, plânge, trimite şi celeial te verbe apa r ţ ină ­t o a r e conj. IlI-a.

E de observat apoi, că verbele împrumuta te din a l t e limbi, se ţ in toa te de conj . lV-a.

Dar, nu numai singuraticele vorbe şi var iante le ace lora , ci întregi propoziţii şi părţ i de vorbi re spri-j i n e s c teza, că 1. r o m â n ă prin p reponderan ţa la t in i ­tăţii ei se scoate în relief mai mult, în rapor t cu celelal te ale ei surori . Aceasta o dovedeşte însuşi dis­t insul slavist Kopitar, comparând întâiu dialectul n o s ­tru cis- apoi cel t rans -danubian , a supra istoriei fiului risipitor.

Tot el se mai provoacă apoi Ia câteva doine, culese de Murgu din gura poporului , cari sunt evi -

') II. o r d . p. 1 2 4 — 1 2 5 .

dente mărtur i i , că poporul ţă ran , cu deosebire in p ă r ­ţile mai îndepăr ta te r ă m â n e foarte mul tă v reme c r e ­dincios limbei, şi în genere tu turor obiceiuri lor sa le s trămoşeşt i , ba chiar şi a tunci , când popora ţ iunea dela oraşe şi câmpii de mult s'a îhs t re inat de dânsul . Iar pe aceas tă cale pres în tâ un punc t de o r ien ta re sigur, pent ru dobândi rea cunoşt in ţe lor exac te asupra t r e cu ­tului, sau cum se espr imă relat iv la români Iosif Benko în Transi lvania, olim Dacia medi te r ranea ' an 1778 1.1. c. VI §. 157, unde zice : Integer de moribus, consvetu-dinibus et ritibus Valachorum, liber adornatus esset, quo eorum romanitas doceretur etc. etc.

Cură ţen ia limbei popora le astfel păs t ra te e evi­dentă şi -din următoare le versuri t raduse de Murgu ad l i teram în I. lat ină.

I.

Româneş t e :

De pe munte în vale vin, In vale vin la râul lin, Ca cu apa Iui p rech ia ră Limpede şi bun i şoară Se tea lungă să mi-o s tâng Care n 'o puteam s'o frâng. Vadul nu era în cale, Ci în laturi , mai în vale, Se tea mână , urge foarte Peptu-mi str inge pân ' la moar te , e tc .

Lat ineşte :

De monte în vallem venio, In vallem venio, ad r ivum lenem, Ut ipsius aqua praec la ra Limpida et satis bona Sitim longam ext inguam, Quâlern non poteram frângere, Vadum non e ra t in ca ' le , Sed adlatus, magis in v a l l e ; Sitis monet , urget fortiter, Pec tus mihi stringit u squae ad mor t em e tc .

Româneş te :

Băla în larga vale umbla Iarba verde lin călca ; Cânta şi cân tând plângea, Cât toţi munţi i r e suna Ea în genunchi se punea , Ochi în sus înd i r ep la ; Eacă, aşa vorbe făcea : Doamne, doamne, bune d o a m n e ! etc.

L a t i n e ş t e :

Puella in larga vale ambulabat , Herbam viridem leni ter ca lcabat ; Cantabat , et can tando p langebat Ut onînes montes resonarent , lila în genua se ponebat , Occulos sursum dir igebat ; Ecce, sic verba fac ieba t : Domine, domine, bone d o m i n e ! etc .

R o m â n e ş t e :

Nucu, fagu, frasinu, Mult se cear tă în t re sine,

Nuce, zice frasinu, Cine vine nuci culege Culegând şi r amur i frânge etc.

Latineşte :

Nucus, fagus, fraxinus Multum ce r t an t inter se. Nuce, dicit fraxinus r

Quisquís veint, nuces legit Colligendo ramos fraugit.

Aces tea sprijine-ie in chip minunat cuvinte le lui Bonfinius:

Coloniae legionesque Romanaé inter barbaros obru tae , Romanam tandem linquam redolere videntur, et ne omnino eam deseraut ita re luctantur , ut non tantum pro vitae, quantum pro l inquae incolumitate cer tasse v ideantur (Decade l i . L5.)

Ştim, că déla v remea colonizări lor încoaci , r o ­mânii dela Bunărea-de- jos n 'au mai conveni t cu co ­loniile din Istria şi Elveţia. (Ladine). Cu toate aces tea l imba acestor popoará , după două mii de ani , ap roape în mod izbitor se a s e a m ă n ă limbei române . Şi în c iuda colosalei influenţe slave, poporul is tr ian şi azi vorbe­şte o limbă, care nu-i nici i ta l iană nici s l avonă ! ear l imba din Graubunden (Ladina) nu - i nici i tal iană şi nici franceză.

Conjugare. In l imba Latină. Română .

Am Am ari ai a re a re a r e m o ' avem areti aveţi a ru au.

am avut r a s fost ave

am avut aş fi avut

(Va. urma).

Să grijim de edueaţiune ! în t re împrejurăr i le grele ale vieţii de azi

ni se ara tă atât de pronunţa tă ideea, că educaţ iunea , ca cea mai însemnată pen t ru viaţa socială a omulu i , t rebue să o aşezăm în tot­deauna înainte de a începe învă ţământu l siste­mat ic . Ce folos am avea, dacă în ştiinţă am în-nainta, dar în moravur i am ajunge din ce în ce tot mai în j o s ?

Uşor e a z i ce : E d u c ă m pentru v ia ţă ! Mulţi poa te că vor crede, că dator in ţa lor sfântă faţă de copii pr in aceasta au şi împlini t-o, da r nu­ma i mai târziu, când în viaţă d ă m şi de u n a şi d e alta, vedem că tot ceeace a m p re supus des­p re educaţ iunea noas t ră de bun , e n u m a i su­perficial şi fără bază . Nu a fost aceasta eduea­ţ iune adevăra tă . Pen t rucă a da o eduea ţ iune b u n ă poate mimai acela, care cunoaş te cu deamănun tu l această viaţă. Celce voieşte a educa

ent ru viaţă, a oţeli spiri tul unu i t ânăr pen t ru

toate cazurile ce ar în t impinâ acela, să cunoască: el însuşi viaţa temeinic, să sufere el însuşi î a tai, să esper ieze ; pentrucă celnice îi lipsesc a-ceste, se nut reş te numai cu teoreme, pe ca r i nici dânsul nu le cunoaş te . Chiar aceasta î m p r e ­j u r a r e conduce pe mulţi pe calea rătăcirii, u n d e apoi dau când în dreapta , când în stânga. A educa însă nu se poate fără a cunoaş te corpul şi spi­ritul omenesc . Trebue deci să s tudiem individua­litatea elevului, mai depar te t rebue să fim în cura t şi cu aceea, ce poate şi ce nu poate su ­portă , pent rucă s u n t ' i n viaţă imgrejurări de a-celea, pe cari spiritul lui nu le poate supor tă de loc, sau numai foarte greu. Trebue să p u n e m m a r e pond h pe aceea, că pentru cari cazur i sâ-l oţelim si pentru cari să-1 slăbim.

De multeori se înlâmplă, că p re supunând despre ciuev.i, că e educat bine, multe î m p r e ­jurăr i vitrege îl frâng, din care cauză apoi s e strică echilibrul dintre corp şi spiiit . Chiar pent ru aceasta , aşa edueaţ iune să dăm elevului nostru,, ca în contra tu tu ror aces tu ia să fie şi să s e considere pe sine de om.

A educă însă pent ru cazurile vieţii pentru aceea Irebue, pent rucă nici când nu putem şti sigur, ce aşteaptă pe crescutul nos t ru în viaţă. S e poate chiar înlâmplă, că în el e deja, în u r m a moşteniret încuibat germenul pierzării , care apo i cu îrfcetul ii n imiceşte viaţa.

Ştiind deci toate acestea, cu atât mai vâr­tos t rebue să ne îngrijim de educaţ iunea ome­nească.

Educaţ iunea este ştiinţa aceea, care nu se poa te precis de termina . Chiar pentru aceasta t r ebue e-duca toru l să grijească în lot momen tu l , căci una s ingură eroare , poate să fie cu influenţă a-supra întregei educaţ iuni . Să cunoaş tem bine di­recţ iunea în care avem să creş tem.

Dacă ne convingem, că adevărul pas de pas contrazice ideile noastre făcute despre viaţă, e semnul , că educaţ iunea noas t ră deja e e rona tă . Mult avem să suferim în cazul acesta. Toată voia de lucru se sfârşeşte,~ puterea de viaţă sub lan­ţurile înşelăciunii degenerează cu totul. Grea e calea acestei v ie ţ i ! Multe în t impinâm în t rânsa , acuşi îno tăm în fericire, acuşi avem să suferim putern ice zguduir i sufleteşti şi adeseaori ne s im­ţim nefericiţi.

Luând deci aceasta în conziderare , t r ebue să ne oţelim pent ru toate cazurile, între ori şi ce împrejurăr i să nu ne pierdem capul, să n u d isperăm.

Multe p roverbe frumoase sunt , cari în v ia ţă n u le vedem realizate. De multe ori vedem c u m răul tr iumfeazâ asupra binelui, cum ajung ace ia la poziţii înalte, cari nu sunt demni pent ru d â n -sele, cum cei fără nici o edueaţ iune, goi la cap , ocupă locuri fruntaşe, cum mişelul se fericeşte

î n această viaţă şi cel bun , cel învăţat , t r ebue s ă cadă mart i r pe d rumul acestei vieţi.

Adevărul piere în negură şi minc iuna îşi a ra tă faţa sa cătră lume. Şi oare pen t ru c e ? Pent ru aceea, penl rucă minciuna fiind îmbrăca tă in haine fine e mai plăcută lumei de azi, decât adevăru l îmbrăca t în ha ine modeste .

Şliind toate aceste nu avem să ne întristăm ci să pur tăm povarele ce le avem, căci tot ce e măre ţ nu, piere ci t răeşte în veci.

v Cu toate aceste diferitele cazuri ale vieţii m u r d a r e să nu le punem înaintea elevilor în color i neplăcute sau în tunecate , ca prin aceasta să le frângem iluziunile lor nevinovate , ci sâ-i facem capabili de-a cunoaş te erorile. Să plantăm înt iânşi i speranţă ta re şi credinţă în vecinicul adevăr , frumos şi b ine . Să nu le falzificăm însă lumea, ci să le vorb im despre persoane cari trăiesc, despre întâmplări , iar tipurile noas t re să n u le îmbrăcăm cu haine nechibzui te de dânşii .

Mai departe , să desvol tâm în ei s impat ia <ie oameni , împlinirea datorinţelor să o aibă tot­d e a u n a înaintea ochilor lor, sâ-i facem să uras­că tot ce este urâ t si să se însufleţescă pentru tot ce este măre ţ ; nu foarte mul t să ştie, dar să a ibă ştiinţă adevărată .

Aceste sunt acele condiţ iuni principale, pe car i în decursul creşterii noas t re nici când nu e iertat a le pierde din vedere , dacă voim să edu­c ă m pentru adevăra ta viaţă.

P recum medicina ajută cont ra boalelor , aşa ş i educaţ iunea bună , face pe copil să t răiască

* d e m n viaţa omenească . Idealizmul şi sent imentele pretind ca corpul

ş i sufletul să se crească în cea mai deplină ar­mon ie , dar mai ales să educăm bine. Educatorul nici când să nu se mişte în t r 'un teren nedeter­mina t , pent rucâ împreună cu ideile cele bune umblă şi cele rele, cari în caz de lipsa culturii , n e arată al tcum lumea decum e s t e ; to tdeauna se silesc oameni pentru lucruri s labe, dar a l tcum plă­cu te . A abate mintea elevului dela toate aceste, e u n lucru foarte greu şi nu se poate aduce la adevăr înda tă , fără numa i cu încetul . Să-1 convingem c ă adevărul şi cunoaş te rea lui, dar mai ales o-cuparea cu interes de adevăr , e unica fericire pen t ru dânsul .

Un factor foarte principal pent ru a ajunge la oare-care rezultate este şi esemplul b u n al educa toru lu i , pe care elevul îl imitează în toată lucrarea sa.

A face esper iment cu educaţ iunea nu e cr ta t , căci ori şi care esper iment poate să neferi­cească o viaţă. De educator i conştienţioşi avem lipsă, cari ştiu chemarea lor sfântă, da r mai a les de aceia, cari sun t pă t runş i de acel senti­ment , că pent ru a cunoaş te adevăra t această v ia ţă avem sâ educăm.

în aşa mod să educăm, aşa sa ne n i zu im , ca din copilaşii noştr i , în t re împrejurăr i le grele ale vieţii de azi, să devină oameni crescuţ i pen t ru viaţă.

loan Ardelean,. Î n v ă ţ ă t o r .

jVioiWek 5i subiectul Vieţii morale. Morală numim viaţa prin care omul cultivă a r ­

monia în t re sine şi Dzeu, în t re s ine şi ceialalţi oamen i , p recum şi între celelal te făpturi din lume. Fi ind m o ­ra l i ta tea rea l izarea depl ină a binelui prin o dec idere l iberă, s 'ar părea , că în viaţa mora lă s 'ar lua în c o n -ziderare numai v o i n ţ a ; de oa rece însă voinţa este r a ­ţ ională, respect ive este expres iunea unei stări cohşt iu te şi a dragostei faţă de subiectul aceleia, în moral i ta te se p res in tâ în t reaga viaţă şi fiinţa spiritului nostru p e lângă voinţă şi în conşt i inţă şi sent iment .

Conşti inţa mora lă dar, cons tă din credinţa în bine , sent imentul de p lecare spre bine, sau dragostea că t ră b ine şi nep lăce rea sau ura că t ră ceeace e r ă u şi voinţa sau nizuinţa spre rea l izarea binelui .

Rezultatul unei fapte to tdeauna t r e b u e . să ni-1 înfăţişeze min tea n o a s t r ă ; acel rezul ta t p roduce în noi un sen t iment şi dacă acel sen t iment convine cu na ­tura noas t ră , cu scopul nostru, a tunci se formează în noi voinţa pen t ru desăvârş i rea faptei. Este evident aşadar , că voinfa noast ră , ca motiv de moral i ta te , n u poa te există singură, se vede, că ea e baza tă pe un sent iment , iar aces ta pe conşti inţă.

Să vedem acum, când va fi conşt i inţa noas t r ă m o r a l ă ?

Morală va fi ea, când e ra ţ ională , respect ive , când noi în faptele noas t re nu privim lucruri le izolate, singure, ci luăm în conz id«ra re to tdeauna originea tor Dumnezeească , când luăm în conziderare ordinea şi scopul ce-1 au pe p ă m â n t şi astfel în fiecare m o m e n t le privim nu ca nişte existenţe separa te , ci ca un în­treg. Morală va fi conşt i inţa noas t r ă pr in aceea , că va lua ca rac te r religios, ceeace se efeptueşte prin a d e ­văra ta credinţă . Credinţa pă t runde mintea şi r a ţ iunea noastră , ea p roduce in noi înc redere în exis tenţa n o a ­stră, încrederea , că noi putem afla adevărul , î nc rederea că în univers domneşte o adevă ra t ă ord ine divină, căre ia t r ebue să ne a c o m o d ă m şi noi viaţa, ex is ten ţa şi act ivi tatea noas t ră . Lipsiţi de a cea s t ă încredere , ar trebui să ne temem de es. că în fiecare p ică tură de apă şi în f iecare buca tă de p â n e există o t ravă o m o -r î toare .

Sent imentul nostru de a semenea va fi mora l n u ­mai în t ru cât va fi supus necondi ţ ionat credinţei a d e ­văra te , respect ive a tunc i , când ne vom depr inde a simţi p lăcere în tot ce e p lăcut lui Dzeu. Şi î n fine voinţa noas t ră va fi morală , dacă va purcede iarăşi din c redin ţă şi din dragostea noas t ră că t r ă Dzeu, când t inde ia tot ce e p lăcut lui Dzeu şi a tunci despre voinţa noas t ră zice că e mora l bună, la d incont ră e rea.

S â vedem acum, cine e subiectul vieţii m o r a l e ?

Atât rel igiunea ca a tare , cât şi moral i ta tea pune p e om în legătură cu Dzeu; în religiune omul e pasiv, pr imeşte principii le de credinţă, până când în mora l i ­t a t e a ra t ă faptice credin ţa sa, p recum şi legătura în c a r e t ră ieşte cu Dumnezeu. Că ce legătură s t rânsă •există între religiozitate şi morală , este ev iden t ; căci ^ t iu t e, că morala unui popor se înal ţă sau decade, •cu înă l ţa rea sau decăderea gradului de religiozitate al lui . Cel ce dispreţueşte rel igiunea e to todată şi u n i m m o r a l şi cel immora l e a semenea şi nereligios, iar i romoral i ta tea nici că' poate fi a l tceva de cât d ispre­ţu i rea lui Dumnezeu.

Fiind moral i ta tea o viaţă, o activitate, o mişcare î ibe ră şi cu ra ţ iune , t rebue să a ibă un subiect, dela c a r e să începe activitatea, mişcarea şi ca re subiect «moral nu este numai un singur individ lăsat de sine, ci el este chipul şi a semănarea lui Dumnezeu, ca m o ­t i v u l primitiv" şi idealul întregei moral i tăţ i . Acest su­biect de moral i ta te este omul şi anume ca individua­l i t a te şi corpora ţ iune .

Că omul, ca individuali tate întru cât este subiect '•al vieţii morale , pu tem observa din u rmătoare le : Omul z id i t după chipul şi a s emăna rea lui D-zeu, constă din -corp şi suflet. Privind omul ca spirit, el îşi desvoltă ac t iv i t a tea sa în diferite direcţiuni ; astfel cu spiritul s ă u şi ajutat de reve la ţ iunea divină, e în s tare a-şi câşt igă cunoşt inţa despre sine, despre tot ce există în lume, despre Dumnezeu, despre viaţă şi scopul vieţii s a le , precum şi despre mijloacele, cu ajutorul că ro ra îşi poate real iza scopul. Astfel e in s tare el a-şi face I n tot momentu l o judeca tă d reap tă despre faptele sale, căci a re spirit ra ţ ional . Omul şi nu al tă fiinţă e în­z e s t r a t cu conşti inţă, care însă t rebue să fie şi e şi fcazatâ pe adevăra tă credinţă şi astfel şi faptele le face d i n credinţă . Conşti inţa lui e acea facultate, ca re a ra t ă rezul ta tul faptei, p recum şi aceea , că fapta respect ivă corespunde sau nu legii Dumnezeeşt i . Dar pe om pe l ângă conşti inţă îl mai caracter izează şi voinţa liberă, î n u r m a căre ia ne îndemna t de n imenea , fie împins de v r e - o putere străină, el se decide la săvârş i rea sau în -t re lăsa rea vre-unei fapte, prin propr ia lui voinţă. La conşt i in ţă şi voinţă l iberă se mai adauge, că omul e ş i spirit nemuri tor .

Credinţa despre nemur i rea sufletului este o r e ­f e r i n ţ ă necondi ţ iona tă pentru o via ţă adevăra tă m o ­ra l ă , pen t rucâ chemarea mora lă constă în rea l izarea con t inuă a chipului lui Dumnezeu. Omni fără credinţă în nemur i rea sufletului nu se poate nizui după rea l i ­z a r e a unei idei morale , ci el lucrează numai după cum « condus de neces i ta tea momen tană .

Necesi tatea pre t inde aşadar dela subiectul ei, ca =să aibă conşti inţă bazată pe credinţă, să a ibă voinţă l ibe ră , spirit nemuri tor , şi cine poa te oare întruni a c e s t e condiţiuni, dacă nu omul, căci numai el e în ­z e s t r a t cu conşt i inţă , cu voinţă , şi numai el a re ra ţ i ­

une , numai el a re spirit nemuri tor , căci Dumnezeu din nemărgini ta să bună ta t e 1-a înzestrat cu toate aces te , prin u rmare pe el '1-a şi făcut, ca sâ fie subiect d e mora l i ta te . 5

Petru Marşeu, stud. teol.

Răspuns la neşte „Reflexiuni". în număru l 44 dela 30 Oct. (12 Nov.) a. c. a l

acestui ziar, s'au publicat neş te reflexiuni la „Etica Creş t inească" scrisă si publ icată de mine. Reflexiunile poar t ă subscr ierea dlui teolog P . Marşeu.

N'aş avea poftă să polemizez, dar un motiv m ă îndeamnă a răspunde reflexiunilor accepta te de dl Mar­şeu. Este pa t ima şi subiect ivi ta tea autorului lor,

Dar să vedem cum ref lexionează: Ceteşte opu l întreg. î ncepe cu prefaţa şi „crede că va afla ceva nou" , dar se înşeală , pen t rucă nu ştie nici a tâ ta , c ă mater ia moralei creş t ine este aceeaşi , fie aceea ori de c ine ar fi p re lucra tă şi nu ştie că adevărur i mora l e nouă de j a b a mai caută , căci câ te esiştă, toa te sun t vechi şi de mult reve la te de Dzeu.

A întra t apoi dl Marşeu în conţinutul opului şi iar s'a înşelat, căci n imica nou n 'a aflat. N 'a aflat adecă izvoarele fără de cari D-sa nu putea face r e ­flexiuni. Şi le caută , le caută , dar nu unde zac ele, ci le cau tă şi le şi află. în t r 'un manuscr ip i t — cum zice d-sa întocmit de dl Dr. Trai lescu protoprezvi ter , după un oa re -ca re Samuil Andrievici (?), acârui manuscr ip t iarăş a fost întocmit de un oa re - ca re moral is t rus , ia r a acestui mora l i t rus după un oare -ca re german şi aşa mai depar te , căci aşa se pe rpe tuă şi aşa se e r e -di teazâ şti inţa dela unu l la altul. Află adecă , că din manuscr ip tu l atr ibuit dlui Dr. Trai lescu (va să z ică ritr din vr 'un op t ipări t şi edi tat al D-sale), am reprodrU câte două, câ te trei, câ te zece şi mai mul te şire şi cu totul p â n ă circa la 300 de şire, ceea-ee a r face c a m 8 pagini din întreagă car tea mea t ipări tă pe 178 p a ­gini. — Oribila furâ tură! Şi iute cu sent inţa , că î n ­treg opul dela început până la sfârşit e reprodus , e plagiat! — Din al t punc t de vedere, autorul reflexiu­nilor n ' a r e cuvânt

Autorul reflexiunilor se încea rcă apoi a „ce rca" causa pen t ru ca re n ' a m ară ta t izvoarele adecă locuri le ajunse p â n ă în manuscr ip tu l dlui Dr. Trai lescu, pe c a ­rele eu nu- ' l am, şi la compune rea opului meu nici nu l 'am consultat , nici nu l 'am studiat . Dar poa te voi fi având ca izvor, tocmai acel op, p e care 1-a avut şi dl Dr. Trai lescu când şi-a întocmit manuscr ip tu l D-sale, ca re de a l tmintrea needi ta t fiind nici nu figurea'lă în t re producte le l i teraturei noas t re . Şi „ c e r c a r e a " dltti au to r se carac te r izează din destul pr in mistificarea scopului lucrări i , cu definiţia unui păca t .

După ce c rede apoi , că plagiarea e dovedi tă p e deplin, t rece cu m a r e apara t la dovedirea unei eresii şi combate aşa că Canonul de peni tenţă , nu es te u n fel de satisfacţie — cum zic eu, ci este o pedeapsă spir i tuală — cum zice Dsa. Dar pedeapsa pen t ru ce e ? şi împlinirea ei pent ru ce e s t e ? Dacă pedeapsa e canon pen t ru păca t , împl inirea pedepsei ce poa te fi a l tă decât o lucrare pr in care celui vă tămat pr in p ă -cătuire, i-se dă satisfacţie. Va sâ zică suntem de acord şi dl M. a cam sfeclit-o cu eresia mea .

Cu aceas tea i-se sfârşeşte toată erudi ţ iunea de rec insent al unui op b ine aprec ia t de bărbaţ i mai che ­maţi decât D-sa a se p ronun ţa în astfel, de m a t e r i i . — în sfârşit c ine a văzut om şi luc ra re omenească fără s c ă d e r i ?

De al tmintre lea s'o ştie dl Marşeu, că nici de crit ica D-Sale şi nici de a al tuia n 'am teamă. Isvoa-re le de cari mă folosesc în lucrăr i le mele — e studiul. Mai apr iat nu le voiu a r ă t a nici oda tă nici chiar de dragul reflexinnilor ca ale dlui Marşeu. Că şt i inţa nu se scoate din degete o ştiu şi e u ; dar să ştie că p r e ­cum râu fără izvor nu este, aşa nici opuri fără izvoare nu se pot face. Când lucrez eu îmi caut i zvoa re l e ; caute- le şi d-sa când vrea să facă ref lâxiuni! Şi mai p r e sus de toa te s'o ştie că şti inţa nu provine dela oameni şi nu e propr ie ta tea oamenilor . Provine dela Dzeu, iar oameni i o cult ivă şi o moştenesc unii dela alţii din genera ţ ie în genera ţ ie . In aces t înţeles, pe terenul învăţă tur i lor de credin ţă şi de mora l ă creş t i ­nească , izvoare omeneşt i eu nu recunosc . Autotul ori^ ginal al adevărur i lor mora le e Dzeu şi numai sistemul, sau forma de p ropune re poate fl invenţ ie omenească .

De aceea , reflexiuni ca ale dlui Marşeu, ori alţii , p e mine nu m ă vor pu tea supăra şi în act ivi­t a tea mea nu mă vor putea nici descuraja şi nici îrh-pedeca nici odată . Iar câ t pr iveşte plagiarea, să ştie Dl recensen t că pe te renul învăţă tur i lor de credin ţă şi de mora lă c reş t inească nu există şi nu se p o a t e face plagiare, căci aces te învăţă tur i nu sunt lucruri s t ră ine ce s 'ar putea fura, ci sunt cuvântu l lui Dumnezeu. De aceea zice şi sfântul Augus t in : „Qui furatur, a l iena aufert, verbum au tem Dei non est a l i enum" .

Pr. D. Voniga.

C R O N I C A . Deputaţi mireni pentru Congresul naţ ional-

bisericesc, au fost aleşi în dieceza Aradului ur­m ă t o r i i : Cercul A r a d : Aurel Petroviciu, adv. în Nâd lac ; R a d n a : Dr. loan Suciu, adv . şi deputa t dietal în A r a d ; Giu la : Dr. Nicolae Oncu, dir. de bancă în A r a d ; Ghiş ineu: Minai Vdiciu, adv. Chiş ineu ; S i r i a : loan Russu Şirianu, publi­cist şi deputa t dietal în Arad ; I enopo lea : George Feier, adv. Boroş ineu ; R u t e n i : Vasilie Goldiş, secretar consistorial A r a d ; Hă lmag iu : Petru Truia, adv. A r a d ; B i rch i ş : Virgil Tomiciu-, propr ie tar în Ţel la ; Chise teu : Dr. Iosif Gali, m e m b r u în casa magnaţi lor , L u c a r e ţ ; L ipova : Dr. Aurel Cioban, adv. în L ipova ; Vinga: Emanuil Ungu­rean, adv . T imi şoa ra : T imişoa ra : Panel Rotariu, adv. în T imişoara ; B.-Comloş : Dr. Nestor Opreau, adv. în Sân-Nicolaul-Mare.

Cine a făcut planul de î n v ă ţ ă m â n t pentru şcoalele poporale ? Referitor la planul de învă ţământ pentru şcoalele popora le , in art icolul „Un început pr i ­mejdios" se zice, că acel p lan „nu l-a făcut congresul, ci ancheta bărbaţilor de specialitate, la care din dieceza Aradului au luat parte profesorul de pedagogie Dr. Petru Pipoş şi învăţătorul, practic ivdiu Grofşorean din Galşa".

Propozi ţ iunea aceas ta a dat naş te re la o mică neînţe legere .

E s t e ' î n s ă v perfect adevăra t , că p lanul de învă ţă ­m â n t pent ru şcoale le popora le „nu Va făcut congresul", este adevăra t şi aceea c ă acel p lan l-a făcut „ancheta bărbaţilor de specialitate". Este în fine adevăra t şi aceea , că din dieceza Aradului în anche t a pent ru facerea

planur i lor de învăţământ la şcoalele popora le şi p e ­dagogii au fost exmişi dl profesor Dr. Petru Pipoş ş i dl învăţă tor luliu Grofşorean.

Trebue însă să constat , că anche ta de sub î n t r e ­ba re a avut 3 secţiuni : una pen t rn pianul de î n v ă ţ ă ­mân t al şcoaleîor poporale , alta pentru cel dela ş c o a ­lele pedagogii şi a treia pen t ru teologii.

Secţiunea pent ru şcoale le . popora le s 'a c o m p u s din : Dr. loan Stroia, fost învăţător la şcoala de a p l i ­caţ ie de pe lângă Seminarul arhidiecezan ea p r e ş e ­dinte, loan Marcii, învăţă tor din dieceza Caransebeşulu i şi luliu Grofşorean, învăţă tor din dieceza Aradului .

Secţiunea pen t ru insti tutele pedagogice s'a compuşi -d i n : Dr. B. Roşea, directorul Seminarului a rh id iecesan ca preşedinte , — Patriciu Drăgălina, directorul p r e ­pa rand ie i din Caransebeş şi Dr. Petru Pipos, p ro fesor de p rep . în Arad.

Deci dl Dr. Pet ru Pipoş, a făcut — ce e drept — par te din „anche ta bărbaţ i lor de special i ta te" , dar a fost împărţ i t în secţ iunea pent ru preparandi i şi astfel n'a avut nici o incurgere la facerea planului de învă­ţământ \pentru şcoalele poporale, ci numai la a c e l e pen t ru inst i tutele pedagogice. *

Se consta tă deci prin aceas tă împregiurare şi mai b ine faptul, că planul de învă ţământ pentru ş c o a ­lele popora le l-au făcut exclusiv numai ^învăţători practici". Vasilie Goldiş.

f V i r g i l G o s m a . Şt irea tristă ce ne-a sosit d e s ­p re t r ece rea la cele e te rne a acestui tânăr , a l ăsa t adânci regrete în inimile tu turora .

Când vedem, că un t ână r este răpi t din mij locul nostru în e ta tea cea mai frumoasa, nu putem să nu n e deslănţuim de ori ce p reocupare dând astfel loc de j u ­decare numai dragostei noas t re creş t ine .

Perdem în el un t ână r cu frumoase calităţi , t â ­năr , In ca re se vedeau în rădăc ina te nisuinţele de m u n c ă cinstită pen t ru neamul său. "

Dar precum este ştiut că bă t rânul t rebue să m o a r ă astfel pu tem spune , că tânăru l poate să moară . Şi i a t ă s 'a adever i t !

S'a născut în Homorog la 1882. Clasele infer i­oare le-a studiat în Beiuş, de acolo a t recut la Braşov unde şi-a cont inuat studiile în comercia le . La Arad a mântui t teologia, iar anul t recut a fost ales preot î n comuna Tornea . N'a fost scris să-şi vadă r o a ­dele trudei sale. A fost lovit de o boală grea, c a r e nu l-a părăsi t până n 'a ajuns învingătoare. î n m o r m â n t a ­rea i-sa făcut în 27 Noemvrie în Beiuş.

Tiner imea teologică din loc In semn de iubi re a pus pe mormântu l fără viaţă a lui o cunună modes t ă .

Dumnezeul îndurăr i lor să ocro tească sufletul d u s dintre noi, cu toate darur i le sale.

în veci amint i rea lui. Din par tea întristatei familii am primit u r m ă t o ­

rul necrolog : Cu inima frânta de durere vă facem c u ­noscut , că prea iubitul nost ru fiu, frate, nepot Virgil S. Cosma, absolut de şcoalele comercia le şi candidat de preot , după lungi şi grele suferinţe şi-a dat n o b i ­lul său suflet în mani le Păr inte lui ceresc azi la 8 o r e seara în e ta te de 23 ani. Rămăşi ţe le pământeş t i a i e scumpului defunct s'a aşezat spre odihnă e t e rnă In 27 1. c. la orele 2 d m. după ritul bisericei gr. or . rom. în cimiterul din loc. Beiuş, la 25 Noemvrie 1905 Să-i fie somnul l in ! Văd. Maria Cosma n. Papp c a

C o n c u r s e . Pent ru îndepl ini rea ş taţ iunei învăţătoreşţ i din

Zimbru (inspectoratul Halmagiutui) , deveni tă în va­can ţă în u rma penzionări i învăţătorului Nicolae Maci, se escrie concurs cu termin de 3 © zile dela p r ima , publ icare în foaia oficioasă „Bis. şi Şcoala" .

Emolumente le s u n t : 1. Salar în bani din cassa cul tuală 600 cor. 2. Spese de conferinţă 20 cor. 3 . Curatora tul şcoalei 20 cor. 4. Lemne focului 48 care , din care este a se ncălzi şi şcoala 5. Scriptur is t ica în natură . 6. Dela înmormântă r i unde va fi poftit şi alte funcţiuni cantora le 1 cor. 7. Locuinţa acomoda tă cu 2-chilii, cu ină şi cămară , grajd şi grădină. 8. Cvin-cvenalul după împlinirea alor 5 ani de serviciu p r e s ­tat în comună.

Doritorii de a ocupă acest post sunt poftiţi ca r e ­cursele lor adjustate cu toate documente le prescrise în „Regulament şi Statutul Organic" şi adresa te comi te tu­lui parohial se le suş tearnă p â n ă la terminul susindi-cat, subscrisului inspector şcol. în Halmagiu (Nagyhal-măgy), şi ca să se prezinte în vre-o Duminecă ori să r ­bă toa re în s. biserică din Zimbru spre a-şi a r ă t ă des -ter i ta tea în cântăr i şi tipic făcându-se astfel cunoscut poporului .

Din şedinţa comitetului parohial din Zimbru ţ i ­nută Ia 30 Oct. (2 Noemv.) 1905.

Valeriu Cristea nicolae Maci p r e ş e d . c o m . no t . c o m .

In conţelegere cu mine : Cornel Lazar p ro top . ins. şcol.

- • — 1—3 Ppntru îndepl inirea parohiei (a doua) vacan te din

Soborşin prin aceas ta se escrie concurs cu termin de recurgere de 3 0 zile dela p r ima publ icare în Or­ganul diecezan „Biserica şi Şcoala" .

Emolumente le împreuna te cu acest post s u n t : 1. 4 jughere de pământ , cu venit anua l de circa 80 cor. 2. Stolele obicinuite, 3. birul, câ te o măsură de cucu­ruz sfârmat dela fiecare număr de casă 4. întregirea dotaţ iuni din vistieria statului 690 cor . 92 fii. r e spec ­tive 1490 cor. 92 fii.

Paroh ia este de clasa i-a dar în lipsa r ecuren ţ i ­lor evalificaţi pent ru aceas ta clasă se vor admite şi cei cu cvalificaţiune de cl a H-a.

Recurenţ i i se avizează, ca recurse le lor adjustate conform lit. a) şi respect ive b) a §-lui din Regulamen­tul pentru parohii şi adresa te comitetului parohial din Soborşin să le suş tearnă P. 0 . Oficiu pprezbi teral în M. Radna, iar dânşi cu stricta observare a dispoziţ iu-uni lor §-lui 18 din acelaş regulament să se prez in te în s. biserică din Soborşin pentru a-şi a ră t ă dester i ta-tea în cele r i tuale şi omilet ice.

Comitetul parohial In conţelegere c u : Procopie Givulescu protoprezvi ter .

• — 1—3

Pent ru postul capelanial sistemisat pe lângă v e ­te ranul paroh Moisie Papp din INimaeşti, escr i in-duse concurs încă şi în anii 1903, 1904 şi neputându-se îndeplini la dorinţa atât a poporului cât şi a comi te ­tului parohial , pent ru acest post capelania l se escr ie a 3 oară concurs nou cu termin de alegere pe Du­minecă 1 8 / 3 1 Decemvrie a. c. pe lângă benefi­ciile împreuna te cu acest post şi a n u m e :

1. Venitele din 2 intravi lane parohia le . 2. Două zeci holde catrastale p ă m â n t parohial . 3. Dela 150 case bir câte una măsură cucuruz sfărmai ş i . ven i t e l e din stole, ca re toate compúta te la olaltă fáe peste 1000 cor. ca re beneficii se vor împărţ i în doauă cu parohul , ear

mamă , Gavril Cosma şi Georgiu .Gosma ca fraţi. Va-siliu Papp şi soţia Antiţa Papp n. Dringău ca bunici . Dr. Gavril Gosma şi so ţ ia Li va n. Goron cu farnila Ma-r t a Pan tea n. Gosma cu familia. Măria Walfner n. Co­sma cu familia. iSicolau Papp , Veturia Papp, Cornel P a p p , Aurel Papp , Georgina Papp , ca unchi şi mă tuşe

Jubileul regeîui Carol al României. Regele Ca-rol, cum se vesteşte din Bucureşt i , anul viitor îşi va se rba jubileul de 40 ani de domnie . Regele Carol in­ten ţ ionează să-şi serbeze jubi leul astfel că face o fun-da ţ iune m a r e pe seama ţărani lor români . Funda ţ iunea va pur ta numele aces ta : Pent ru ţă rani — regele Carol.

Bibliotecă românească veche. Am vorbit mai deunăz i despre esistenţa unei biblioteci româneş t i în mănăs t i r ea sf. Sava din Arabia, rec te Palest ina, des­coper i tă de d. T. Buzadâ. In mănăs t i rea asta se află ş i azi mai mulţi călugări români , între cari şi i e romo­nahul Juvena l lonescu, originar din Ploeşti . In m ă n ă ­s t i r ea Sinai de la poalele muntelui Horeb, în Arabia, a u trăit şi a l tădată călugări români . In biblioteca a c e ­stei mănăst i r i se află multe cărţi româneşt i , p r ecum şi o hartă a Pr inc ipate lor Române cu data 1777 şi por­t re tu l în uleu al Voevodului Constant in Brâncoveanul , în măr ime naturală , ear ' pr intre cele 12 paracl ise din in ter iorul mănăst irei se află paracl isul sf. Apostoli, zi­dit de spătarul Mihai Cantacuzino, boer şi mare p a ­t r i o t fundatorul mănăst ir i i Sinaia din Prahova .

Bibliografie. Au apă ru t în edi tura tipografiei W . Krafft în Sibiiu u rmătoare le c a l e n d a r e : „Amicul Popo­rului", ca lendar i lustrat pe anul 1906, anul XLVI, în­tocmit de I. Popovici , preţul 60 fii.

„Posnaşul", ca lendar umoristic ilustrat pe anul 1906, tuiul XI. Par tea hazlie redac ta tă de Hara lamb Calămăr . Preţul 50 fii

„Calendarul Săteanului'1, pe anul 1906, anul XV. preţul 50 fii.

Calendar pe anul comun 1906, anul CX1V, ca len­dar cu litere cirile, cu un cuprins bogat de învă ţă tu ră ş i pe t recere . Preţul 40 fii.

Concurs. Devenind vacant st ipendiul de K. 100 •din fundaţiunea „Dobâca", Asociaţ iunea pentru l i tera­tu ra română şi cul tura poporului român, publ ică con ­cur s pentru conferirea acestui st ipendiu, la care sunt Îndreptă ţ i ţ i a concură tineri români , ce frecventează vre-o şcoală din patrie, preferiţi fiind — în sensul dispoziţ iunilor t es tamentare — tinerii români de pe ter i torul fostului comitat Dobâca. Cereri le pen t ru acest s t ipendiu au să se înainteze comitetului centra l al Asociaţiunii în Sibiiu (Nagyszeben) s t rada Norii Nr. 6, «el mult p â n ă la 15 Decemvrie a. c. prevăzute cu u r ­mătoare le d o c u m e n t e : a) atestat de botez, b) test i­moniu de pe anul şcolar 1904/5, c) aiestat de pau­per ta te . Cereri le în t ra te după 15 Decemvrie n. a. c , o u se vor considera. Sibiiu, din şedinţa comitetului •central al Asociaţiunii , ţ inută în 10 Noemvrie 1905. -Losif Stercă Şuluţu, p r e şed in t e ; Ioan I. Lăpădatu, s e ­c r e t a r substitut.

pen t ru cvart i r acomoda t se va îngrigi comuna b ise­r icească .

Doritorii de a ocupă acest post au a-şi tr imite peti ţ iunile P. On. Oficiu pro topopesc a l B e i u ş u l u i în Râbăgani până la 17/30 Decemvrie adjustate cu docu­mente le ce se rece r la o parohie de a III cl. e a r â până la ziua alegerii a se prezenta în vre-o Duminecă sau să rbă toare la s. biser ică din Nimaeşti pentru a-şi ; a r ă t ă dester i ta tea în afacerile bisericeşti .

Dat, în şedinţa comitetului parohial ţ inută la 16/29 Octomvrie 1905.

Comitetul parohial . Gavril Popoviciu

not. comit. î n conţelegere e u : Elia Moga p ro topopul Beiuşului.

— • — 2—3 Prin resoluţ iunea Ven. Consistor dto 13/26 Oct.

a. c. Nr. 4440/1905 decre tându-se sis temisarea cape-lăniei t empora le pe lângă deficientul paroh Ioan Damşa din Se ce ani (ppresb. Timişorii) pent ru îndepl inirea aces te ia se escrie concurs cu termin de 3 0 de zile dela pr ima publ icare în organul diecesan „Biserica şi Şcoa la" .

Emolumente le s u n t : V a sesiune p a r o h i a l ă , 1 , ^ m r

parohia l , V a d i n venitele s tolare uzuate , V2 d i " in t ra ­vilanul parohia l . Contr ibuţ iunea după beneficiu a re s'o supoar te alesul. Paroh ia nu dispune de casă parohială , deai alesul a r e să se ingfîgească de cortel p e spesele propri i .

Dela recurenţ i se cere cualificaţia prescr isă p e n ­t ru parohii de cl. I. în §-ul 15 lit. a) a Regulamen­tului pent ru parohii şi vor avea să-şî înainteze recur ­se le adjustate cu documente le originale la P . O. oficiu ppresbi tera l n T i m i ş o a r a - F a b r i c ; şi să se presinte cu observarea §-ului 18 din susatinsul Regulament în s. biser ică d'aici spre a-şi a ra t a des ter i ta te omilet ică şi r i tua lă .

Se observă, că alesul va avea să provadă şi ca­teh izarea la şcoala de băeţi şi la cea de fete — fără a aş tepta r emunera ţ iune .

Dat din şedinţa comitetului parohial ţ inută în Secean i la 6/19 Noembre 1905.

Comitetul parohial. Cu consensul ppresbi torului Dr. Tr. Puticiu m. p.

2 — 3 Pen t ru ocuparea postului de capelan lângă de ­

ficientul preot Iosif Lăzărescu din Gruin, tractul Be-Hnţului, se escrie concurs cu termin p â n ă la 2 1 No-emvrie v. a. c.

Emolumente le împreuna te cu acest post s u n t : l . J u m ă t a t e din ses iunea parohia lă de 23 jugere . 2 . J u ­mă ta t e din venitele s tolare uzua te . 3. Jumă ta t e din în­t regirea dela stat aşa însă, ca şi dânsul să împar tă congrua sa în doauă cu parohul .

Reflectanţii, petiţiile au să le instrueze conform Sta tutului Organic şi regulamente lor în vigoare şi în terminul concursual să le adreseze, pe calea oficiului protoprezbi tera l din Belinţ (Belincz, Temes megye), comitetului parohia l din Gruin, având a se prezentă în t r ' o Duminecă sau într 'o sărbă tzare în sf. biser ică de aici , spre a şi a ră t ă des ter i ta tea în cân ta re şi tipic, eventua l în ora tor ie şi în oficiul dumnezeese .

Gruin, în 1/14 Noemvrie 1905. Comitetul parohial

In conţelegere ca m i n e : Gerasim Sârb protoprezbiter . " ' • • " — • — 3—3

Calendarul diecezan pe anul comun 1906«

In editura tipografiei diecezane gr.-or. române a Aradului e deja gata şi se poate avea şi procura atât dela administraţiunea tipografiei diecezane, strada Révay Nr. 10, cât şi dela librării, cu preţul de 4 0 fileri.

La comande peste 10 exemplare 20°/0 rabat expe-date franco.

Se estinde pe 1 5 coaie tipar garmvnd fi cu~-prinde afară de partea calendaristică, calendar econo­mic, şematismiţkl mitropoliei gr.-or. rom. în general şi al diecezei Aradidui în special, cronologia pe amd 1906, sărbători şi ahe zile schimbăcioase, posturile, anotimpu­rile etc. Genealogia caselor domnitoare, târgurile din Ungaria şi Ardeal, instrucţiuni postale şi telegrafice etc. iar în partea literară :

Datini şi obiceiuri la nuntă, de Petru Vancu^ Din bătrâni de Maria Cioban. Din luptele vieţii de L Grofşorean. Românce dela Griviţa de V. Alexandria Cine a adus sărăcia în lume de Leon Tolstoi. Podul înalt de St. 0. Iosif. Insula şerpilor de Carmen Sylva~ Cine-i Nuhăm ? de Th. D. Speranţă. Boeraşul de L Pop Reteganul. Cântec de Maria Popomci. 0 zi de Du­minecă la sate de P. Popa. Doine şi Hore de Vasilie-Sala. Povestiri de Gh, Tulbure, Plugarii de Octaviart. Goga. Din vieaţa noastră de Petru E. Papp. Economie : Cultura cânepei, Protejarea paserilor, Sfaturi economice,. Sentinţe, glume şi anecdote. Inserate şi reclame

II recomandăm cu multă căldură tuturor oameni­lor cu carte, căci în calendarul acesta pe lângă preţ; de 4 0 fileri află şi o carte de lectură preţioasă şi' plăcuta.

Cancelar ia arhitectului r o m â n

Ioan N i g a ARAD, $trada Jozsef fâherczei-ut fir. î.

(lângă „Vietoria").

Pregăteş te planuri şi specificări de spese p e n t n * edificii publice şi private, pr imeşte lucrăr i în sfera a r ­h i t e c t u r a mai înalte, cenzurăr i , colaudări . Ca special is t în ritul nostru oriental edifică şi res taurează b i se r i c i în mod artistic, din care cauză îl r ecomandăm îndeo­sebi dlor parohi . Trimite planuri , schiţe, specificări şi. serveşte în lucrări arhi tectonice cu desluşiri gratuit.

3 | - 5 8