Cele 32 de specii ale unicului gen contemporan, Equisetum, sunt raspandite pe toate continentele, cu exceptia Australiei, incepand din zona ecuatoriala, pana in cea temperat a si rece.In Republica Moldova au fost evidentiate 8 specii, intalnite in paduri (E.sylvaticum, E.hyemale, E.telmateia, E.fluviatile), pe la marginea apelor sau in locurile inmlastinite (E.palustre), prin lunci, pajisti umede, campuri agricole (E.arvense, E.pratense, E.ramosissimum). Sunt plante erbacee, cu tulpini ce ating 80-100 cm si grosimea 2-3 mm. Unele specii tropicale (E.giganteum, din America de Sud) sunt leani si ating lungimea de 10-13 m.

Cls. EquisetataeOrd. EquisetalesFam. Equisetaceae

Fam. Equisetaceae: 1 - Equisetum arvense, tulpina fertila (de primavara); 1a - tulpina sterila, asimilatoare (de vara); 2 - Equisetum sylvaticum, tulpina sporifera; 2a - tulpina sterila, asimilatoare; 2b - portiune de rizom; 3 - Equisetum palustre.

Coada calului mai este cunoscuta sub denumirile populare: barba ursului, bradisor, nodatica, opintici, parul porcului sau siruslita.

Coada Calului este o planta erbacee, perena, spontana, intalnita prin lunci umede, la marginile apelor de munte, pe terenuri apoase, pe terasamentul cailor ferate, ca buruiana in culturi, de la campie pana in regiunea montana. Anual, primavara din rizom apar

E.arvense este cea mai raspandita specie. Se intalneste pe solurile umede si mlastinoase, in lunci si, chiar, terenuri agricole. Este o planta perena, cu rizom articulat si ramificat, incorporat in sol, la adancime de 1 m. La nivelul nodurilor rizomului, se formeaza radacini adventive si tuberculi bogati in amidon. Pe rizomi se formeaza tulpini fertile, de primavara si sterile, de vara.. tulpinile de primavara sunt sporifere, de culoare bruna deschisa, neramificate, articulate si cu frunze solzoase brune, unite intr-o teaca cu marginea dintata, la nivelul nodurilor. In varful tulpinii se afla un spic sporifer, alcatuit dintr-o axa, pe care sunt dispusi, verticilat, sporangioforii, cu sporangi si spori. Dupa raspandirea sporilor, tulpinile fertile se usucasi sunt inlocuitede cele verzi, asimilatoare, inalte de 20-50 cm. Ele asimileaza, pana toamna tarziu, substantele organice, depozitate in rizomi si tuberculi, se folosesc in primavara anului urmator, la formarea tulpinilor fertile. Tulpinile asimilatoare sunt ramificate, ramurile au culoare verde si sunt asezate in verticilii. Unele specii foprmeaza un singur tip de tulpini verzi, care asimileaza, iar in varf poarta spicul sporifer.

Speciile genului Equisetum au tulpini cu suprafata costata, internodurile sunt goale in interior, iar nodurile- captusite cu tesut parenchimatic. Coastele de pe suprafata internodurilor vecine alterneaza. Frunzele sunt mici, solzoase, uninerve, brune sau cafenii, lipsite de clorofila, concrescute intr-o teaca dintata si fixata, cu baza, de nodul tulpinii. Asimilarea substantelor organice este infaptuita nu de frunze, dar de tulpini,care contin tesut asimilator(clorenchim).

Sectiunea transversala a internodului tulpinii are urmatoarea structura. La suprafata tulpina este acoperita cu epiderm, cu peretii celulelor impregnati cu siliciu, care ii da tulpinii asprime si trainicie. Sub epiderm se gaseste scoarta si cilindru central. Stelul cuprinde un inel de fascicule mici, izolate cu o cavitate in centru, care apare in locul maduvei. La plantele tinere centru este captusit cu maduva, care mai tirziu se distruge. Sub coaste se gasesc sectoare de tesut mecanic, iar sub vilcele tesut asimilator cu celule bogatee in cloroplaste. Sub fiecare sector de tesut asimilator se gasesc cavitati numite valeculare.

Sub sectoare de tesut mecanic sunt repartizate fascicule de conducere situate in inel. Fascicule conducatoare sunt colaterale si contin cavitati carenale, prin care se misca apa. Cavitatea carenala apare in urma distrugerii unor elemente xilemice (protoxilemul). Uneori in caviatea carenala se pasteraza unele traheide inelare sau spiralate. De asupra cavitatii eate dispus floemul. Lateral de floem se gasesc 2 grupuri de metaxilem reprezentate de traheide scalariforme. La majoritatea speciilor, inclusiv si la E.arvense, intreg stelul(eustelul) este inconjurat de periciclu si endodrem. Unele specii(E. hyemale) mai contin suplimentar si endoderm intern, situat sub ielul de fascicule conducatoare, iar la altele(E.limosum), fiecare fascicul in parte este inconjurat de endoderm propriu. Ultimul tip de endoderm este considerat mai desavirsit.

Fasciculele conducatoare sunt inchise. Spre deosebire de calamitale, la coada calului nu apar meristeme secundare si tulpina nu se ingroasa secundar.

Printre celulele epidermei, ce acopera tesutul asimilator de pa suprafata vlcelelor tulpinii, sunt amplasate stomatele, compuse din 4 celule, situate in 2 niveluri. Duua celule de asupra sunt imobile deoarece au peretii impregnati cu siliciu. Sub ele se gasesc alte 2 celule, care de fapt reprezinta celule anexe propriu- zise. Ele sunt mobile, vii si la inchidere- deschidere regleaza tarnspiratia si schimbul de gaze in tesuturi.

Spicele sporifere(strobile) de regula apar cite unu in virfurile tulpinilor ortotrope, iar uneori si ramurile laterale. La majoritatea speciilor tulpinile ce poarta spice sporifere sunt verzi, asimilatoare, iar la E. arvense-de culoare bruna deschisa din cauza lipsei clorofilei. Aceste tulpini apar primavara timpuriu si in ele nu are loc procesul de fotosinteza. Spicul sporifer este alcatuit dintr-o axa pe care sunt dispusi verticilat sporangioforii pediculati cu scutisoare hexagonale in virf. Pe partea dorsala a scutisorului se afla 5-13 sporangi sesili, acoperiti cu un perete monostratificat. In sporangi, in urma meiozei apar numerosi spori mici.

Sunt plante izosporice, sporii sunt acoperiti de 3 membrane: endosporiul, exosporiu si episporiu. Membrane externa- episporiul este alcatuit din 2 fasii rasucite spiralat si fixate cu mijlocul lor de suprafata sporului. Pe timp uscat, aceste fasii se dezrasucesc formind 4 elatere care asigura raspindirea sporilor.

Sporangioforii sunt strins alipiti intre ei pe toat siprafata spicului sporifer. Odata cu maturizarea sporangilor, axul spicului se lungeste putin si verticiliile de sporangiofori se indeparteaza unul de altul sporangii se deschid printr-o fisura transversala, prin care sporii, cu ajutorul elaterelor, sunt aruncati in mediu. Nimerind pe sol sporii germineaza, punind inceputul generatiei gametofitice. La coada calului protalul are forma unei lame verzi, lobate, de 0,1-0,9 cm lungime. Desi nu se deosebesc morfologic, anteridiile si arhegoanele pot aparea pe unul si acelasi protal sau pe protali diferiti. Majoritatea speciilor totusi sunt morfologic heterosporice. Sporii la diseminare ramin intit intre ei prin intermediul elaterelor, formind grupuri de spori. Protalul masculin este mai mic si produce anteridii, iar cel femini este mai mare si formeaza la baza lobilor arhegoane. Totodata, experimental a fost demonstrat faptul, ca protalii masculini, la tratare suplimentara cu solutie nutritiva, cresc in dimensiuni si incep sa produca arhegoane, adica se transforma in protali feminini. Anteridiiile de E. arvense apar in virful lobilor protalului masculin. Fiecare anteridiu produce circa 200 anterozoizi pluriflagelati. Arhegoanele apar la baza lobilor protalului feminin. Fecundarea are loc pe timp umed. Prin itermediu picaturii de apa, un anterozoid patrunde in arhegon, fecundeaza oosfera, dind nastere zigotului, apoi embrionului, cu care incepe generatia sporofitica.

Initial sporofitul este ascuns in tesutul protalului. El este alcatuit din tulpinita, 2-3 frunzulite. Mai tirziu, radacinuta strapunge tesutul protalului,s fixeaza de sol si plantula tinara trece la un mod de viata independent. Deseori pe protal apar mai multi sporofiti tineri.

In asa fel E. arvense poseda 2 generatii heteromorfe, independente, care se succed. Sporofitul este peren, dominat si reprezinta generatia diploida, gametofitul este mic, dioic, de scurta durata si reprezinta generatia haploida.

Importanta practica a ecvisitalelor contmporane este neinsemnata. Unele specii sunt folosite ca plante medicinale. Infuzia de ceai are o actiune diuretica, antibronsitica si antireumatica.

Ecvisetalele sunt un grup de plante cu o evolutie neclarificata pina in prezent. Nu pot fi considerate drept urmasi ai calamitalelor, deoarece organele vegetative sunt mai inferior organizate. Calamitatele erau reprezentate de arbori, tulpina avea capacitatea de a se ingrosa secundar. S epresupune ca ecvisetalele au provenit de la careva Calamite necunoscute, cu o organizare mai inferioara a cormului.

Coada calului contine acid silicic (5-7%), gluteolina, nicotina, palustrina si palustridina, fitosterina, beta-sitosterol, acid malic, acid oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, saruri de potasiu. Sporii contin acizii cu lant lung alfa, omega-dicarboxilici, prezenti in fractiunea lipidica. Tulpinile sterile de coada calului se recolteaza prin iulie-septembrie, pe vreme frumoasa, dupa ce s-a ridicat roua. Tulpinile se taie la 5-6 cm de sol. Se usuca la umbra, in strat subtire, in locuri bine aerisite. Se intorc zilnic. Uscarea artificiala la 40C. Se pastreaza in saci de hartie sau textili.Principiile active din coada calului au actiune antimicrobiana, antiseptica, antiinflamatoare, maresc rezistenta tesutului conjunctiv, activeaza circulatia locala.Coada calului este folosita pentru vindecarea contuziilor (umflaturi, vanatai), cicatrizarea ranilor, ulcerului varicos, bubelor, edemelor la picioare atat de frecvente in climacterium, degeraturilor, eczemelor, neurodermitelor si combaterea transpiratiei excesive a picioarelor.

Alaturi de aceste componente principale, planta mai contine galuteolina i izoquercetina, substante de natura flavonoidica, alcaloizii 3-metoxipiridina, nicotina, palustrina si palustridina, articulatidina si izoarticulatidina substante de natura glicozidica considerate ca antivitamine B1, o fitouterina b- sitosterolul, acid malic i oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic si oleic, dimetil sulfone, vitamina C si urme de ulei volatil.

In sporii de E. arvense si E. maximum au fost identificati acizi cu lant lung a, w-dicarboxilici prezenti n fractiunea lipidica. Utilizari terapeutice: Unii autori atribuie efectele diuretice prezentei acidului silicic, iar altii equisetoninei. S-a demonstrat pe cale experimentala ca fractiunile extrase in alcool au o actiune diuretica puternica fata de extractele apoase obtinute la cald, deoarece in timpul fierberii substantele organice responsabile de actiunea diuretica s-ar distruge.

In ceea ce priveste actiunea hemostatica cunoscuta inca din antichitate, cercetarile efectuate in vitro au demonstrat ca sucul celular proaspat de E. maximum, care are, dupa cum s-a aratat, o compozitie chimica foarte asemanatoare speciei E. arvense, are actiune anticoagulanta.

In schimb, sucul celular proaspat in vivo administrat la animale de laborator are actiune coagulanta a sangelui. Dupa neutralizare, acest suc se separa in doua fractiuni, un precipitat i o solutie limpede.

S-a demonstrat, de asemenea, ca precipitatul are actiune coagulanta, in timp ce lichidul limpede rezultat in urma neutralizarii, anticoagulanta.

Cercetarile recente atribuie actiunea anticoagulanta in vitro prezentei acizilor fosforici si aconitici, acizi care in organismul animal se inactiveaza repede, ramanand numai substante cu proprietati coagulante.