C M X P T D f r P R U f B O f t S f r SUnTPICIOORCl

Anul XX.

SIOMn C&LOR B i n & v & s r & s c c e i * B u n e - r

c e i O R C & B i n e v & s T & s c P G C f c No. 2.

CUPRINS;

Spre desăvârşire

O carte preţioasă

O lucrare de primul rang

Primejdiile cari ne ameninţă

Viitorul Bisericii

O scurtă biografie

1940 — Anul harului

In insulele mării

Pregătire pentru lucrarea misionară

Datoria de a raporta cu credincioşie

Chemaţi la conlucrare

Diverse

Spre desăvârşire (Urmare din No. 1, 1940)

„Curierul Misionar" Foaie lunară

a Uniunii Comunităţilor Evanghelice A. Z. Ş. din România

Red. responsabil: V. Florescu Preţul acestui număr lei 10.

Abonamentul ,pe un an lei 100.

„Adminis t ra tor i i şi lucră tor i i să ţ ină t o t d e a u n a min te "că Dumne-zeu cere d e s ă v â r ş i r e în toa te lu-c rur i l e car i sun t în l egă tu ră cu serv ic iu l Lui. Toţ i a ce i a cari intră în ins t i tu ţ i i le n o a s t r e cai să pri-m e a s c ă î nvă ţ ă tu r ă , să cau te să în ţ e l eagă lucru l aces ta . Să se dea ocaz ie t u tu ro r să a j u n g ă la cel m a i înal t g rad de a fi în s ta re să se facă de folos. Să c u n o a s c ă toa-te r amur i l e de luc ra re , aşa încât, d a c ă sunt chema ţ i în a l te câmpur i să aibă e d u c a ţ i e in t o a t e privin-ţele , şi as t fe l să fie în s ta re să p o a r t e fe lu r i t e r ă spunder i " . — „Mărtur i i " , voi. 7, pag . 147.

„Până acum n ' a fost des tu lă gri-je de a p r o c u r a t a l e n t e l e cele mai d is t inse p e n t r u a lufcra în difer i te pă r ţ i ale lucră r i i noas t re . Cei cari p o a r t ă r ă s p u n d e r e a lucrăr i i noa-s t re , t r ebue să f ie oamen i educaţ i p e n t r u lucra re , — o a m e n i p e cari Dumnezeu îi p o a t e învă ţa , şi pe car i îi p o a t e ono ra cu înţelepciu-n e şi cu p r i cepe re , a ş a cum a fă-cut cu Daniel . Ei t r e b u e să f ie oa-m e n i care cuge tă , — oameni la ca r e să se v a d ă că p o a r t ă urmele Îndemnur i lo r lui Dumnezeu , şi ca r i î na in t ează f ă ră înce ta re în s f in ţenie , d e m n i t a t e mora lă , şi pri-c e p e r e a lucrăr i i lor. Ei t r ebue să f ie oameni ai rugăc iun i i , — oa-m e n i cari se v o r u r c a sus p e mun-te, să v a d ă s l ava lui Dumnezeu —• şi d e m n i t a t e a f i in ţe lo r cereşt i pe car i El le-a r ându i t să poa r t e răs-p u n d e r e a lucră r i i Lui. Atunci , ca şi Moise , ei vor u r m a mode lu l dat

lor p e mun te , şi v o r f i cu ochii deschiş i să c a u t e şi să aducă în luc ra re t a l en te l e ce le ma i a lese pe car i le po t primi. D a r ă sunt oameni car i cresc, şi au min tea sf inţ i tă; dacă ascu l tă de glasul lui Dumnezeu, şi cau tă să p r indă fie-care rază de lumină din cer , ei, ca şi soa re le vo r u r m a o cale din care nu se vo r abate , şi vo r creşte în î n ţ e l epc iune şi h a r îna in tea lui Dumnezeu.

„ . . . . In mod deoseb i t aceia cari au c e v a de spus în or iv in ţa adminis t ra ţ ie i lucrăr i i , t r ebue să fie cupr inză to r i la m i n t e şi sfinţiţ i la j udeca t ă . Ei nu t r e b u e să chel-* tu iască zada rn i c ban i i Domnului din l ipsă de cuge ta re , s au din lip-să de tact admin i s t r a t iv ; iarăşi nu t r ebue să f acă g r e ş e a l a de a măr-gini l u c r a r e a pr in a d o p t a r e a unor p lanur i s t râmte , şi p r in l ă sa rea lu-crări i pe s e a m a unor oamen i lip-siţi de î ndemâna re .

„Adesea mi-a fost a r ă t a t că toa-te ins t i tu ţ i i le noas t re , t r e b u e să f ie admin is t ra te de b ă r b a ţ i spiri tuali , şi car i nu v o r pune' în adminis t ra -ţie idei şi p l a n u r i g re ş i t e pe car i le-ar a v e a ei. Luc ra rea aceas t a nu t r ebue să f ie l ă sa tă p e s e a m a unor pe r soane c a r e vor a m e s t e c a cele sf inte cu ce le p ro fane , şi cari vor privi l u c r a r e a lui Dumnezeu ca fi ind pe a c e e a ş i t r e a p t ă cu ce le pământeş t i , car i t r e b u e să fie ad-minis t ra te în ace laş i fe l obişnuit în ca re ei au fost dep r in ş i să t ra-teze a face r i l e lor t r e c ă t o a r e . Până când nu v o r fi puşi în l egă tu ră c u

ins t i tuţ i i le n o a s t r e o a m e n i cu ve-der i largi , şi cari po t f ace p lanur i în a rmon ie cu c r e ş t e r e a lucrăr i i şi cu c a r a c t e r u l ei înal t , t end in ţa v a fi să se to t î n j o s e a s c ă şi să se m ă r g i n e a s c ă tot ce se în t repr inde, ia r D u m n e z e u va fi dezonora t . Fie ca toţ i cei car i p o a r t ă r ă spunder i în l u c r a r e a lui Dumnezeu , să se u rce to t m a i sus, î n t r ' o a tmosferă mai s fân tă , la ca r e t r e b u e să fie f i eca re c reş t in a d e v ă r a t ! Dacă vor f ace luc ru l aces ta , a tunc i a tâ t ei cât şi l uc r a r ea p e ca re o repre-zintă v a f i înă l ţa tă , şi îmbrăca tă în t r ' o demni t a t e s fân tă , şi vo r im-pune r e s p e c t t u t u r o r celor cari v in în l e g ă t u r ă cu lucrarea .

„Acei car i sunt puş i în locuri de conducere , a r t r ebu i să fie oameni cari au v e d e r i î ndes tu l ă to r de cu-p r i n z ă t o a r e pen t ru a pre ţu i per-soane le cu in te lec tu l cul t ivat , şi să-i r ă s p l ă t e a s c ă p ropor ţ iona l cu r ă spunde r i l e pe c a r e le poar tă . A d e v ă r a t , ace ia ca r i se anga j ează în luc ra rea lui Dumnezeu , ar tre-bui să f acă lucrul a ce s t a nu atât de mul t p e n t r u sa la r iu l pe care-1 pr imesc, c â t p e n t r u o n o a r e a lui Dumnezeu, pen t ru î na in t a r ea lu-crări i Lui, ş i p e n t r u a câş t iga co-mori le veşn ice . In ace laş i timp, nu t r ebue să a ş t e p t ă m ca aceia cari sunt în s t a r e de a f a c e cu exact i-t a t e şi în ch ip desăvâ r ş i t , lucrarea care ce re c u g e t a r e şi e for t chinui-tor, să nu p r i m e a s c ă o răspla tă mai m a r e decâ t l uc r ă to ru l cel mai lipsit de î n d e m â n a r e . Talentele t r ebue să f i e p re ţu i t e . Ace ia cari

' cari n u po t să p r e ţ u i a s c ă lucrarea bună şi a d e v ă r a t e l e îndemânăr i , nu t r e b u e s ă fie admin i s t ra to r i ai inst i tuţ i i lor noas t r e ; deoa rece in-

• f luen ţa lor v a t i nde să pună pie-dici lucrăr i i , şi să o l a se la un ni-ve l jos.

„ • . . . . P e n t r u a a n g a j a în lucra-re a d e v ă r a t u l fel de lucrător i , se v a cere p o a t e o che l tu i a l ă mai ma-re, da r în ce le d in u r m ă aceas ta se va doved i , o a d e v ă r a t ă econo-mie; căci de ş i e n e v o i e adevăra tă ca să se f a c ă e c o n o m i e în totul,

Când omul a fosl, c r ea t la înce-pu t şi a şeza t în g r ă d i n a Eden, ei a v e a u pos ib i l i t a t ea de a vorbi fa ţă în fa ţă cu C r e a t o r u l lor. Deseori Dumnezeu v e n e a la A d a m şi Eva spre a v o r b i cu ei, „ fă ră niciun văl

se v a v e d e a că s t rădu in ţe le de a f ace economie pr in a n g a j a r e a u-nor p e r s o a n e car i v o r lucra pen-t ru sa lar i i scăzute , şi cari luc rea-ză după m ă s u r a sa lar iu lu i lor vor aduce p a g u b ă . Luc ra rea va fi ţi-nu tă pe loc, şi l uc r a r ea în jos i tă . Fraţ i lor , pu t e ţ i economis i cât v re ţ i în a le v o a s t r e . . . . d a r nu aduce ţ i a c e a s t ă e c o n o m i e să in f luenţeze l u c r a r e a lu i Dumnezeu în a şa fel încâ t să împ iedece oameni cu în-suşir i şi a d e v ă r a t ă va loa re m o r a -lă de a se a n g a j a în lucrare" . — „Mărturii" ' , voi . 5, pag . 549—551.

Ordine

„Adminis t ra to r i i po t avea suc-ces, n u m a i a v â n d o re regu la te pen-tru de ş t ep t a r e , rugăc iune , masă şi culcare . Dacă în în t repr inder i l e lumeşt i e s t e cu to tu l t r ebu inc ioasă o rd inea şi r egu la r i t a t ea , cu cât mai mul t în s ă v â r ş i r e a lucrăr i i lui D u m n e z e u " . — „Mărtur i i" , voi. 4, pag. 412.

Reprezintă pe Dumnezeu în chestiuni de afaceri

„Creş t inu l în v i e a ţ a sa de afa-ceri t r e b u e să r ep rez in te în fa ţa lumii fe lu l în ca re Domnul nos t ru ar c o n d u c e a face r i l e şi în t repr in-deri le. In or ice t ranzac ţ ie el t re-bue să a r ă t e că Dumnezeu es te p ro fe so ru l lui. „Sfinţi t Domnului" t r e b u e să f ie scr is p e regis t rul jur -nal şi p e c a r t e a mare , pe cont rac-te, r ec ip i se şi p e no te le de dife-r i te fe lur i . Cei car i p re t ind că sunt u rmaş i ai lui Hris tos , şi cari to tuş i se p o a r t ă necins t i t , dau o măr tu -rie m i n c i n o a s ă desp re ca rac te ru l unu i D u m n e z e u sfânt , drept şi în-dură tor . F i eca re suf le t pocăi t , ca şi Zacheu , v a doved i , că Hris tos a p ă t r u n s în suf le t p r in l epăda rea depr inde r i lo r nec ins t i t e cari i-au ca rac t e r i za t v i ea ţa . A s e m e n e a mai mare lu i vameş i lo r , el va doved i s ince r i t a t ea sa, d â n d înapoi cele lua te" . — „Hristos, Lumina lumii" , pag. 471. 472.

(Va urma)

despă r ţ i t o r " . S tând în chiar fa ţa vizibilă a Sa, El le descoper i pla-nur i le şi scopur i l e p e cari le avea fa ţă de ei.

C â n d p ă c a t u l a in t ra t în lume, el a despă r ţ i t p e om de Crea toru l

său. De ac i î n a i n t e el nu mai p u -tea ven i în fa ţa v iz ib i lă a lui Dum-nezeu şi să t ră iască . Nu mai p u -tea p r iv i chipul b i n e c u v â n t a t u l u i său Domn. Păca tu l a runcase u n în tunecos vă l î n t r e e l şi D u m n e -zeul său. N u m a i p u t e a în t re ţ ine ca m a i îna in t e convorb i r i p l ă c u t e cu C r e a t o r u l s ău f a ţ ă în faţă , c a pr ie teni .

Din z iua d e c â n d A d a m a f o s t izgonit d in locu in ţa sa eden ică , Dumnezeu a fo los i t d i fer i te căi ş i mi j loace d e e x p r i m a r e fa ţă de o m a vo in ţe i Sale. C â t e o d a t ă deşi n e -văzut , El a vorb i t oameni lo r şi f e -mei lor a ş a ca să-1 p o a t ă auzi c u urechi le lor . Deseor i El a t r imis îngeri , d e s b r ă c a ţ i de măr i rea l o r cerească , î nc red in ţându- l e solii pen t ru copi i i Săi . Iarăşi , El S ' a descoper i t p ro fe ţ i lo r Săi în v i -ziuni şi visur i . P l anur i l e şi scopu-rile, l u m i n a şi a d e v ă r u l descope -rite în ch ipu l a c e s t a celor aleşi a i Săi, se c e r e a d in p a r t e a aces to ra a le f ace cunoscu t semeni lor l o r atât p r in v iu g ra iu câ t şi p r i n scris. In ch ipul a c e s t a a fost des -coperi t to t p l anu l d e mântu i re l a în t reaga fami l ie omenească .

Pr in c ă l ă u z i r e a şi in f luen ţa Spi -r i tului Sfânt , sc r ie r i l e vechi lor v ă -zători, a le p ro fe ţ i lo r şi apos to l i lor au fos t a d u n a t e şi p ă s t r a t e p e n t r u genera ţ i i l e v i i toare . Aceas tă c o -lecţie de scr ier i s f in t e ne-a a j u n s la noi sub f o r m a Bibliei. In aces t s ingur vo lum, no i a v e m p u t e r e a luminii veacu r i lo r .

C a r t e a a c e a s t a e s t e deosebi tă d e alte cărţ i . Ea n u es te p rodusu l minţii u n u i om. Ea e s t e de o r ig ină divină. Ea „n'a fos t adusă p r i n voia omulu i ; ci o a m e n i i au vo rb i t dela Dumnezeu , m â n a ţ i de Duhul Sfânt". Deş i scr i să în cea mai m a -re p a r t e d e o a m e n i simpli şi nee -ducaţi , t o tuş i C a r t e a aceas ta c o n -ţine mai mu l t ă l u m i n ă şi în ţ e l ep -ciune d e c â t t o a t e scr ier i le l ao la l tă ale ce lor ma i î n v ă ţ a ţ i oameni d e pe p ă m â n t . Este s ingura car te ce ne d e s c o p e r ă u n Dumnezeu viu. E a este s i n g u r a c a r t e ce ne dă un r a -port a d e v ă r a t d e s p r e originea o -mului şi d e s p r e l u m e a în care el t ră ieşte . Es te s i n g u r a car te ce des-coperă omulu i c o n d a m n a t şi sub pedeapsa morţ i i , o ca le de scăpa-re. Da, e a es te s ingura car te .ce face c u n o s c u t omu lu i pe Crea toru l cum şi p e M â n t u i t o r u l său. Şi e a este s i n g u r a c a r t e ce poa te a d u c e lumină, b u c u r i e şi n ă d e j d e în in i -ma o m e n e a s c ă .

@ C Â ^ T T i P ^ I P O Â S A

Dacă această carte, împreună cu ză pent ru peregrin, sfat pent ru cel despre a doua venire a Domnului toa te cărţile ce şi-au cules soliile nedumerit , mângâiere pent ru cel Hristos, sunt s ingurele Cari pot de pe paginile ei sfinte, ar fi dis- mâhnit şi năde jde pentru muri- a ju ta oamenilor şi a-i r idica mai t ruse deodată, şi solia ei ş tearsă bund. Ea este o carte vie. Ea vor- aproape de cer. din mintea omului, familia ome- beşte sufletului meu, ea îmi lăr- Spre a scoate şi mai mul t în nească ar fi a fundată într 'un în- geşte viziunea şi mă înva ţă înţe- evidenţă nevoia de cărţi bune, tunerec de nedescris şi într 'o ne- lepciunea şi priceperea. Ea a tran- vom da aci un exemplu de ce gro-spusă desnădejde. Nicio rază de sformat vieaţa mea, şi ea a pus zave urmări are ce t i rea cărţ i lor lumină nu ar pă t runde întunerecul . un cântec nou în gura mea. rele. Cazul s'a întâmplat în Bucu-Nu ar exista nicio făgăduinţă di- O, b inecuvânta tă carte! Preţioa- reşti la bariera şoselei Măgurele , vină care să mângâie inima ome- să car te a lui Dumnezeu! Ce co- „O tânără fată care părea a sta nească, şi nici cea mai slabă nă- moară nepreţui tă este ea! De mai l inif t i tă lângă canton a păş i t re-de jde care să în tărească pe cel mare valoare decât tot aurul şi pede pe linie în momentul când lipsit şi pe moarte. Mormântul şi argintul, rubinele şi d iamantele a apărut un tren de manevră . Ea moar t ea ar fi singurul şi veşnicul pământului . Ea este pent ru mine a pus jos o carte şi s'a a runca t lucru la care s 'ar putea aş tepta mai mult decât vieaţa. „Cât de înaintea locomotivei. Nefer ic i ta a omul. mult iubesc legea ta!" Ea este fost oribil mutilată. In romanul pe

O, ce carte minunată este Bi- „mai dulce decât mierea, decât care 1-a lăsat lângă linie, pasagi i blia! Ea este cel mai preţios dar picurul din faguri pentru sufletul întregi erau subliniate pen t ru a-şi vizibil al lui Dumnezeu fa ţă de meu". arăta dispreţul de vieaţă" . Iată noi. Dela primul ei cuvânt intro- O, Tatăl meu din ceruri, Tu care rezultatul cetirii unei cărţi rele, duct iv şi până la ultimu-i „Amin", în iubirea Ta cea mare mi-ai dat adevăra tă otravă pent ru suf le te le ea es te plină de cunoştinţa dum- aceas tă carte vie, Tu care mi Te-ai plăpânde, cari o sorb cu riscul vie-nezeiască şi înţelepciunea cerea- descoperi t însuţi cum şi neţărmu- ţii. Inima multor părinţi a fost a-scă. De pe paginile-i sfinte strălu- rita Ta iubire prin scumpele ei pa- dânc mişcată când am istorisit a-ceşte o lumină mult mai glorioa- gini, ajută-mi să ascund învăţă- ceastă întâmplare, cu încheierea, să decât a soarelui. Celui bă t rân turile ei sfinte în inima mea, şi că dacă această fet i ţă ar fi cetit sau tânăr, celui bogat sau sărac, prin harul Tău să umblu în lumi- o carte mai bună nu ar fi a juns celui de rang mare cât şi celui de na ei minunată până în acea zi să facă gestul acesta, jos, celui liber sau încătuşat , ea ferici tă când, vălul fiind pe vecie o car te bună este un pr ie ten aduce o solie de iubire şi mântui- dat în lături, Te voiu vedea pre- bun atât pentru t ineri cât şi pen-re. Aci este putere pentru cel o- cum eşti, şi voiu putea vorbi cu tru cei în vârstă. Cum adevăra tu l bosit, curaj pent ru cel desperat , Tine fa ţă în faţă, pe vecie. prieten se cunoaşte la nevoie , tot uşu ra re pentru cel suferind, călău- A. Olson a ş a 0 c a r t e b u n ă ( d ă t ă r i e suf letu-

lui să treacă cu bine prin toa te cercări le vieţii. Rezultatul a fost că mulţi taţi şi multe m a m e au primit cu bucurie cărţi le cari vor-besc despre Domnul Hristos pen-

Speranţe mari se pun astăzi în este bine îndrumată este o lucra- t r u Şi familiile l o r desvol tarea sănătoasă, intelectua- re misionară de primul rang". D e câţ iva ani se dă o deosebi tă lă şi fizică a t ineretului de pre tu- Pentru motivul că multe mii de atenţie cărţilor bune în ţa ra noa-t indeni . Se poate vedea chiar o oameni cari f lămânzesc după pâi- s t r f - S e sărbătoreşte chiar car tea , în t recere în lucrările pract ice la nea vieţii nu au ocazia să audă având o săptămână sau o lună a cari sunt chemaţi, pentru binele acest cuvânt din gura predicato- cărţii. Exemplul porneşte chiar din obştesc. Idealuri şi ţinte f rumoase rului, t rebue să le fie dus chiar în iniţ iat iva regală, sunt puse în fa ţa acestor t ineri casele lor. Tot pe aceeaşi pagină Sub titlul „Cetind cărţi bune" o dornici de a face lucrurile cele din „Mărturii" ni se spune că a- distinsă scriitoare scrie în t r 'una mai îndrăzneţe posibile. ceasta este lucrarea pe care Dom- din marele noastre cot idiane ur-

Lucrurile cele mai măreţe şi de nul Hristbs doreşte ca poporul Său mătoare le : „Dacă dragostea de ce-un rea l folos sunt acelea pe cari să o facă acum. „Din lumina dată tit ar stăpâni pe mulţi, c a r t ea ar le face Dumnezeu pentru mântui- mie", zice serva Domnului, „ştiu avea sărbătoarea ei în f iecare zi. rea omenirii. La aceasta chiamă El că acolo unde es te astăzi un col- Dar nevoia de a ceti este o nevo ie pe t iner i să ia parte. Unor aseme- por tor ar trebui să fie o sută". care se simte din ce în ce mai rar. nea t ineri El le scrie: „V'am scris Că lucrarea de răspândire a căr- Librăriile gem de cărţi necumpă-vouă tinerilor pentrucă sunteţ i ţilor bune, a cărţ i lor lui Dumne-, r a t e . . . . Cartea când o iubeşti , o tar i şi Cuvântul lui Dumnezeu ră- zeu, es te de primul rang, s 'a do- iubeşti ca pe cel mai de pre ţ din-mâne în voi şi aţi biruit pe cel vedit to tdeauna pr in efectele ei în tre bunuri" . rău". 1 loan 2, 14. Pe aceşti t iner i v iea ţa oamenilor. Cărţile can' prin Despre lucrarea pe care Domnul tari îi chiamă Dumnezeu şi v rea glasul lor chiamă pe oameni îna- f r e a s 'o facem în aceste t impuri să le încredinţeze lucrarea cea poi la Dumnezeu, cari ridică în pe calea scrisului, cetim în car-p lăcu tă şi de primul rang. Aşa a faţa lor legea Sa ca singura regu- tea „Colportorul ca Evanghelis t" , b inevoi t Dumnezeu să numească lă de purtare în vieaţă şi Evan- p. 136: „Lucrarea cea mare şi minu-lucrarea de răspândire a l i teratu- ghelia lui Hristos ca singur mij- na tă a ultimei solii a Evanghel ie i rii. In „Mărturii", Vol. II, p. 224, loc de mântuire, cărţile cari ţin t rebue dusă şi vest i tă astăzi cum cet im: „Lucrarea de colportaj dacă t rează în mintea oamenilor solia nu s a făcut niciodată. Lumea tre-

b u e s ă . p r i m e a s c ă lumina a d e v ă -rului pr in se rv ic iu l de evanghe l i -zare ai cuvântu lu i , cupr ins în căr -ţ i le şi rev i s te le noas t re . Scr ier i le t r e b u e să a r a t e că sfârş i tu l e s t e ap roape . Eu t r ebue să spun case-lor noas t re d e edi tură : ,Puneţ i ţ in-t a voas t r ă sus, cât mai sus posibi l . Ves t i ţ i solia celor trei înger i , ca să poa tă fi auz i tă de toa t ă lumea . Faceţ i ca t o a t ă lumea să v a d | , că aci sunt ace ia car i păzesc p o r u n -cile lui Dumnezeu şi au c red in ţ a lui Isus' . Apoc . 14, 12".

„Cine doreş t e pr i le j pen t ru ade-v ă r a t ă serv i re , şi cine se p r e d ă cu to tu l lui Dumnezeu , v a găsi în co lpo r t a j ocazia, de a vorb i de sp re mul te lucrur i ale vieţi i v i i toa re , nepier i toare . Exper ien ţe le câş t iga-te pe aceas t ă cale vor fi de c e a mai mare v a l o a r e pen t ru ace i a car i doresc să se p r e g ă t e a s c ă pen-

t ru serviciul de pred icare" . Iubiţi f ra ţ i t iner i şi t inere ca r i

auzi ţ i c h e m a r e a lui Dumnezeu as-tăzi, veni ţ i şi pune ţ i energi i le v o a -s t re t inereş t i în serviciul aces t e i lucră r i de p r imul rang. Domnu l ca r e vă ch i amă vă v a şi a j u t a c a să pute ţ i face în t r ' adevăr luc ru r i mari , a că ror in f luen ţă se v a în-t i nde p â n ă în veşnic ie . In a c e a s t ă luc ra re se va . da pe fa ţă acea t ă -r ie pe ca re Domnul o v e d e în vo i c ând zice: „V 'am scris v o u ă t ine-r i lor pen t rucă sunte ţ i tar i" .

Şi acum un cuvân t căt re f ra ţ i i şi suror i le noas t r e din Comuni tă ţ i . Voi cari nu pu te ţ i lua par te ac t ivă la aceas t ă lucrare , ruga ţ i -vă pen -t ru acei cari f ac aceas tă l u c r a r e ca Domnul să-i ţ ină t o tdeauna la pos tu l lor.

Nicolae Gheorghiţă

llll can mie N e găsim azi în t r 'un t imp de

g r e a criză. Pr imejd i i le din b i se r i că sunt ma i amen in ţ ă toa re decâ t ce-l e din afară . N e p ă s a r e a ce lor f ă r ă gr i jă , compromisur i le cu l u m e a şi fo rmal i smul amenin ţă şi p e con-ducă tor i i şi pe membri i mişcăr i i n o a s t r e . Să n e dea Bunul D u m n e -yeu o în ţ e l ege re îna l tă a chemă-ri i noas t re c e a a tâ t de s fân tă , d e m ă r e a ţ ă , da r şi pl ină de r ă s p u n -dere . Noi ar t r ebu i î n t runa să n e o c u p ă m cu s t ă ru in ţ ă de i n t e r e se l e ce l e veşnice . Un scrii tor a z is : „Noi t r ebue să fim pr ie teni i Mi re -lu i câş t igând suflete nu p e n t r u noi , ci p e n t r u El". Iar Domnul zi-ce : „După cum Tată l M'a t r imi t p e Mine , aşa v ă tr imit Eu p e voi" .

Este însă pr imejdie , ca noi să n u ne dăm seama d.e c h e m a r e a n o a s t r ă la o aşa s fântă luc ra re . Suf l e t e l e mul to ra pot fi s a l v a t e s au pot r ă m â n e pierdute , după fe-lu l cum în ţe legem noi i m p o r t a n ţ a aces t e i chemări . O pr imejd ie es te , c a noi să împrăş t iem ene rg ia şi pu te r i l e noas t r e cu ocuparea d e o mulţime de interese, cari nu ne lasă timp pentru o absorbitoare comuniune cu Dumnezeu. A v e m n e a p ă r a t ă t r ebu in ţ ă de r ezu l t a t e l e p r ac t i ce ale unei a s e m e n e a co-mun iun i pen t ru f iecare l uc ra re zil-nică. Sun tem ispitiţi să măsurăm roadele activităţii noastre după mărimea terenului pe care ne miş-căm, sau ne agităm în fiecare zi, sau în f i ecare săptămână. S u n t e m

t o t d e a u n a în t r 'o fugă şi ag lome-ra ţ i — vizi tând, scriind, p l ă n u i n d comitete , confer in ţe , adunăr i şi imag inând noui căi şi mi j loace ; dar , iubiţi conlucră tor i , eu am cons ta ta t că nu facem t o t d e a u n a l uc r a r ea cea ma i mare , când sun-t e m foa r t e mul t ocupaţi . D in t re t o a t e câte t r ebue făcu te , - supremul l uc ru es te aces ta : să t r ă im în s t rânsă c o m u n i u n e cu Dumnezeu . N u pu t em face nimic bun, dacă n e l ă săm ca ocupaţ i i le să ne ducă de-p a r t e de Dumnezeu.

Aces ta este un lucru pr incipal , iar neg l i j en ţa în pr iv in ţa a c e a s t a a r e ca rezul ta t că a j u n g e m oa-m e n i slabi şi s labi conducător i . Să r u g ă m pe Dumnezeu, să n e i e r t e pen t ru o a s e m e n e a negl i jen ţă . Să v e n i m la Domnul cu s incera do-r in ţă , să ne a j u t e să luăm t imp sp re a cu l t iva propri i le n o a s t r e suf le te . Răul se în tâmplă cu mul ţ i d in t re noi, că în lucrarea n o a s t r ă po rn im de la o concepţ ie joasă şi f ă ră simţul ce lor cereşti . Noi n e doved im ca f i ind „de jos", iar n u „de sus". Bunul Dumnezeu să n e a ju t e , să n e înd rep tam în p r iv in ţ a aceas ta . Ore le n o a s t j e zilnice de consac ra re t r e b u e să aibă scop, m e t o d ă şi regular i ta te . Nu t r e b u e să permitem, ca a l tceva să le ia locul. Ore le aces tea t rebue soco-t i te drept o ocupa ţ ie se r ioasă de m a r e va loare , o muncă, iar nu o p ie rde re de v reme. Uneori nu n e r u g ă m şi nu s tudiem, pen t rucă n u

simţim dor in ţa ; a l teor i , de ab i a dacă ne apucăm; i a r cu alte o c a -zii, ni se p a r e că a v e m a l tceva de făcut ma i de grabă . Să f im deci , sinceri ' cu noi înşine. Este un m a -re lucru pen t ru t ine re tu l nos t ru , să aibă un conducă to r care se roagă . Este n e a p ă r a t necesar , să porn im la s tudiu sp re a face l uc ru • din greu. Nimeni nu este aşa de uşor de recunoscu t ca omul c a r e face un lucru superf ic ia l şi f ă r ă succes.

Dau aici c â t eva ex t rase d in „ jurna lu l" cunoscu tu lu i Dr. A n -d r e w Bonar, ca re în genera ţ i a t r e -cu tă lucră cu a tâ ta pu t e r e în Sco-ţia. Din ele vom face c u n o ş t i n ţ ă cu metode le lui de lucru. Pe u n a din pagin i el zice:

„Prin haru l lui Dumnezeu şi p r i n p u t e r e a Spir i tului Sfânt , do resc să-mi fac o regulă , să nu mai v o r -besc cu om îna in te de a vorbi cu Dumnezeu; să nu mai fac n imic cu mâinile, până nu mi-am p l eca t genunchi i ; să nu ma i ci tesc cores -ponden ţă , sau alte scrieri , până ce nu am ceti t din Sf inte le Scrip-tur i" . „In r u g ă c i u n e a din pădu re , având t rei o re p u s e de -o-par te pen t ru consacrare , m ' am simţit de-te rminat , să m ă rog mult şi să c e r ca Domnul să-mi d e a acel p l ăcu t miros special , pe care-1 r ă spân -desc în ju ru l lor a c e i credincioşi , car i s tau foa r t e mul t în s t r â n s ă comuniune cu Dumnezeu" . „Ier i mi-am lua t o î n t r eagă zi p e n t r u mine, ca să m ă rog. Pent ru m i n e f iece t imp de rugăc iune , sau a-p r o a p e de f i ecare dată , începe cu o luptă" . „Simt o a d â n c ă p ă r e r e de rău, că m ă rog aşa de puţ in . Ar t rebui să socotesc zilele, n u după cazur i le deosebi te şi n o u i când am făcut c e v a de mult folos , ci după număru l orelor , cât a m fost în s t a re să mă rog în c redin-ţă şi să a j u n g să m ă ţin ta re d e Dumnezeu" . „Văd că, dacă nu con-t inui cu scur te rugăc iun i în f ie -ca re zi şi în tot cursu l zilei, la

"oarecare in tervale , p ierd spi r i tu l rugăciuni i" . „Noap tea t recu tă n ' a m pu tu t să fac mai mult , decât s ă s tau de vorbă cu Domnul de sp re o r edeş t ep t a r e a suf le te lor şi să-L rog serios în pr iv in ţa aceas t a " . „Am pe t recu t azi şase ore în ru -găc iune şi în ce t i rea Scriptur i lor , măr tu r i s ind păca te l e şi ce rând bi-n e c u v â n t a r e pen t ru mine şi p e n -t ru în t reaga Comuni ta te" .

E. I. M.

Viitorul Bisericii vi.

de F. Charpiot Ceasul judecăţii

„El zicea cu glas tare: ,Te-meţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I sla-vă, căci a venit ceasul judecăţii Lui". (Apoc. 14, 7).

In curând se împlinesc o sută de ani de când ceasornicul ceresc a sunat ceasul judecăţi i . In acel timp a avut loc împlinirea scenei descrisă în viziunea lui Daniel: „Mă uitam la aces te lucruri, până când s'au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un îmbăt rân i t de zile a şezut jos. Haina Lui e ra albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată ; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc a-prins. Un râu de foc curgea şi ie-şea dinaintea Lui. Mii de mii de sluj i tori Ii s lu jeau, şi de zece mii de ori zece mii s tă teau înaintea Lui. S'a ţinut judeca ta şi s 'au des-chis cărţile. Eu mă ui tam mereu, din pricina cuvintelor pl ine de tru-fie, pe cari le ros tea cornul acela: m'am uitat până când f iara a fost ucisă, şi t rupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. Şi celelal te f iare au fost desbrăcate de puterea lor, dar li s 'a îngăduit

0 lungire a vieţii până la o vre-me şi un ceas anumit. M'am uitat în timpul vedenii lor mele de noapte, şi iată că pe norii ceruri-lor a venit unul ca un fiu al omu-lui; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. 1 s'a dat stăpânire, s lavă şi pute-re împărătească, pen t ru ca să-i slu-jească toate popoarele , neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpâ-nirea lui este o s tăpân i re veşnică, şi nu va t rece nicidecum, şi îm-pără ţ ia Lui nu va fi nimicită nicio-dată". Daniel 7, 9—14. Judecata se cont inuă în cer în t imp ce pe pământ naţiunile se frământă, în-că până când Fiul omului după ce-Şi va fi t e rminat lucrarea de mij loci re Se va scula ca să pri-mească s tăpânirea veşnică.

Din anul 1844 a început să se facă la t r ibunalul ceresc apelul tu turor oamenilor cari au locuit pe pământ în decursul veacurilor. Numele înscrise în car tea vieţii sunt revizui te în fa ţa martorului,

după faptele f iecăruia , înscrisp în amănunt în cărţile din cer. Acea-sta este ora solemnă în care sunt aduse în faţa lui Dumnezeu de trei ori sfânt, lucrurile ascunse, gân-durile cele mai tă inui te şi orice fap tă a omului. In acea clipă nu-mai sângele şi d rep ta tea lui Hri-stos ne poate ş terge orice greşea-lă, nevrednicie , ori faptă rea şi nedesăvârş i r i le firii. Acolo unde se găseşte acest remediu sigur, mare le Mij loci tor in tervine, drep-tul Judecă tor pr imeşte sângele vărsa t pentru pla ta păcatului şi astfel păcătosul este iertat. Apoi numele său rămâne pen t ru totdea-una înscris în ca r tea vieţii. Dar va i de acela care în aceas tă clipă supremă nu este îmbrăcat cu hai-na dreptăţ i i a sfintei jertfe! Nu-mele său este şters pentru tot-deauna din car tea vieţ i i şi nu mai rămâne pent ru el decâ t să aştepte judeca ta grozavă.

Judecata celor vii

„De aceea şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în ca re nu v ă gândiţi". Mat. 24, 44.

Aceas tă oră necunoscută este înainte de aceea în care numele noas t re în pa r te vor fi chemate înaintea t r ibunalului ceresc. După declara ţ ia apostolului Petru, ju-deca ta va începe cu casa lui Dum-nezeu, adică dela acei credincioşi azi în vieaţă. Acest ceas al jude-căţii va veni pe neaş tep ta te pen-tru noi, fă ră o înş t i in ţare de mai înainte, dacă acest aver t i sment nu es te repeta te le apelur i pe cari Dumnezeu le ad resează poporului Său. Cine poate şti! A c e a s t ă serie de art icole sau o a l ta asemănă-toare poate că sunt u l t ima sforţa-re a Spiritului Sfânt pen t ru a ne trezi şi a ne cerceta s ta rea noa-stră şi a primi harul îna in te de a fi p rea târziu. Odată t impul sosit, ceasul judecăţ i i sună, iar numele sunt chemate îna in tea judecăto-rului. După ce f iecare dosar este cercetat , este da tă o ho tă r î r e fără recurs şi ale cărei u rmăr i sunt veş-nice. O! Dumnezeu să ne a ju te să în ţe legem solemni ta tea şi impor-

tanţa de temut a ceasu lu i în care trăim. Dacă noi am pu tea să ne deschidem ochii şi să contemplăm scenele cari se des făşoară astăzi în cer, inimile noas t re s 'ar umple de teamă. Atunci am striga căt re Dumnezeu zi şi noap te : „Doamne, spală-mă, t ransformă-mă, primeş-te-mă, ia-mă Tu cu totul". Ioel descrie s tarea care ar t rebui să se găsească în biserică la apropierea zilei celei mari a Domnului : „Dar chiar acuma, zice Domnul, întoar-ceţi-vă la Mine cu toa t ă inima.... Sfâşiaţi-vă inimile nu hainele.... Sunaţi cu t râmbiţa în Sion! Ves-tiţi un post, chemaţi o adunare de sărbă toare! St rângeţ i poporul, ţ ineţi o adunare sfântă!.... Slujito-rii Domnului, să p l ângă între" tin-dă şi altar, şi să zică: ,Doamne, în-dură-Te de poporul Tău'!...." (Ioel 2, 12—17.) Iar Zefania adaugă (2, 3): „Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, cari împliniţi po-runcile Lui! Căutaţ i dreptatea, căutaţi smerenia! Poa te că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului".

Ceasul judecăţii este aproape

Noi nu ştim când v a suna, dar ştim că nu mai e mult. In timp ce vântur i le războiului sun t ţinute, se face cernerea . Sigilul lui Dum-nezeu este pus pe f r u n t e a celor credincioşi. Dar nu în t r eaga bise-rică îl primeşte, ci numa i acei cari II caută pe Dumnezeu din toată inima lor; nu aceia car i vorbesc de rău şi cr i t ică pe f ra ţ i i lor, ci aceia cari suspină şi g e m din pri-cina tuturor ur îciuni lor car i se să-vârşesc în Ierusalim. Ceilalţi, cei drepţi în ochii lor propri i , făţar-nicii, nepăsător i i şi cei cari sunt mânj i ţ i de păca t sunt sortiţi să-biei şi nimicirii. (Ezechiel 9, 1—7.) Ce deş tep ta re grozavă pentru a-ceia cari şi-au as tupat urechile şi şi-au închis inima fa ţă de apelu-rile iubirii divine!

„Văzui că mulţi neg l i j ează pre-gătirea cea atât de necesară şi privesc spre t impul „reînsufleţi-rii" şi spre „ploaia cea târzie", ca aceasta să-i facă în s t a re să ste;> în ziua Domnului şi să trăiască înaintea Sa. O, cât de mulţi vă-zui în ziua s t râmtorăr i i fă ră nici-un adăpost! Ei neg l i j a se pregăti-rea necesară , de aceea nu putură primi „reînsufleţ i rea" p e care toţi t rebue să o aibă, ca să-i pună în stare să t ră iască în p rezen ţa Dum-nezeului p rea sfânt. Cei ce refuză a fi must ra ţ i c}e profe ţ i şi nu-şi

cură ţă sufletele lor prin asculta-rea de întreg adevărul , şi cari sunt gata să creadă că starea lor e mult mai bună, decât e în adevăr , vor a junge în t impul venirii plă-gilor şi atunci vor vedea, că a-veau nevoie să fie mustraţi şi să fie şlefuiţ i pent ru clădire. Dar a-tunci nu mai es te timp pentru o asemenea lucrare şi nu mai este Mijlocitor, care să apere cauza lor îna intea Tatălui . încă înainte de t impul acesta s 'a vesti t solemna declaraţ ie: „Cine este nedrept să rămână tot nedrept ; cine este mur-dar să rămână to t murdar; dar ci-ne es te drept să rămână mai de-par te drept, şi c ine e sfânt să ră-mână tot sfânt". — „Experienţe şi Viziuni", p. 72.

Omul îmbrăcat în haine de in, ţ inând în mâna sa sigilul Dumne-zeului celui viu, e gata să-şi îm-plinească lucrarea sa. „După a-ceea am văzut pa t ru îngeri, cari s tă teau în picioare în cele pat ru colţuri ale pământului . Ei ţ ineau cele pa t ru vântur i ale pământu-lui, ca să nu sufle vânt pe pă-mânt, nici pe mare, nici peste v reun copac. Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsă-ritul soarelui, şi care avea pece-tea Dumnezeului celui viu. El a s tr igat cu glas t a re la cei patru îngeri , că ro ra le fusese da t să va t ăme pământu l şi marea, zi-când: „Nu vă tămaţ i pământul, nici marea , nici copacii, până nu vom pune pece tea pe f runtea slujitori-lor Dumnezeului nostru" . Apoc. 7, 1—3. Pregătir i le continui de înar-mări, ameninţăr i le războiului, în-t reaga situaţie a lumii, toate aces-tea , n e vorbesc destul de lămurit. In t imp ce neamuri le sunt mânia-te, îngerul al şapte lea trebue să se scoale să sune din ultima trâm-biţă. Apoc. 11, 13—19.

„Văzui pa t ru îngeri cari aveau o lucrare de făcut pe pământ, şi erau pe cale de a o face. Domnul Isus era îmbrăcat cu veşminte preoţeşti . El Se uită cu milă la cei numiţi rămăşi ţă ; apoi ridicând mâinile, cu o voce de foarte adân-că milă, str igă: .Sângele Meu, Ta-tă, sângele Meu, sângele Meu, sân-gele Meu! ' Atunci văzui o nespus de s t ră luci toare lumină venind de-la Dumnezeu Care şedea pe tronul cel mare, alb şi revărsându-se a-supra Domnului Isus. Apoi văzui un înger cu însărcinare dela Dom-nul Isus, sburând repede la cei pa t ru îngeri, c a r i , aveau de făcut 6

o lucrare pe pămân t şi — flutu-rând ceva în mâna sa — striga cu glas tare : ,Opriţi! Opriţi! Opriţi! Opriţi!', până când servii lui Dum-nezeu vor fi sigilaţi pe frunţi le lor.

„ întrebai pe îngerul meu însoţi-tor de înţelesul celor ce auzeam şi ce lucrare u rmau să f acă cei pa t ru îngeri. El îmi spuse, că în-suşi Dumnezeu oprea puteri le şi că El dădea îngeri lor Săi însărci-nări cu pr ivire la cele pământeşti ; că cei pa t ru îngeri aveau putere dela Dumnezeu, să ţină cele pa-tru vântur i şi că e ra aproape să le dea drumu; dar, pe când mâi-nile lor s lăbeau frânele, şi cele pa t ru vântur i e rau aproape să su-fle, ochiul milos al Domnului I-sus se ui tă la cei ai rămăşiţei în-că nesigi laţ i şi El ridică mâinile către Tatăl şi in terveni în favoa-rea lor, căci El Şi-a vărsa t sân-gele pent ru ei. Atunci un alt în-ger fu trimis să sboare repede la cei pa t ru îngeri, să le spună să ţi-nă vânturi le , până ce servii lui

La adunarea Conferinţei Gene-rale în 1891 s'a prezentat o cere-re u rgen tă ca sora Whi te să vizi-teze Aust ra l ia spre a da sfat şi a a ju t a la facerea planurilor pentru lucrarea în acest câmp în ca re se in t rase de curând. Răspunzând chemării , ea a junse în Austral ia în Decembrie 1891, însoţită de fiul ei, W. C. Whi te , şi mai mulţi se-cretar i ai săi. Prezenţa sa în câm-pul Aus t ra l ian era mult apreciată de noii credincioşi, şi soliile ei s fă tu i toare cu pr ivi re la desvolta-rea lucrăr i i s 'au dovedit de o ma-re b inecuvân ta re în statornicirea cu temeinicie a instituţiilor deno-minaţ ionale în acest continent su-dic. Aci din nou, cu ocazia primei sale vizite la Editura noastră, so-ra W h i t e a recunoscut maşinile de t ipar ca făcând par te dintre ace-lea ce-i fusese a r ă t a t e în Ianuarie 1875.

Nu mult după sosirea sa, Ellen Whi t e văzu lămuri t nevoia urgen-tă după o insti tuţie de învăţătură în Austral ia , pent ru ca tinerii Ad-vent iş t i de Ziua Şaptea să poată fi educaţ i în propri i le noastre şcoli, şi as t fel să poa tă fi formaţi lucră-

Dumnezeu aveau să fie sigilaţi' cu sigilul viului Dumnezeu pe frun-ţile lor". — „Experienţe şi Viziuni pp. 43. 44".

. Fă ră nicio îndoială , noi trăim în t impul descris în aceste rânduri. Dacă noi primim cu uşură ta te în-demnur i le Spiri tului Sfânt, ne pri-me jdu im sa lvarea noastră yeşni-că. Să nu abuzăm de răbdarea lui Dumnezeu.

„Iubiţi fraţi şi surori, căutaţi ca porunci le lui Dumnezeu şi mărtu-ria lui Isus Hr is tos să fie conti-nuu în minţile voastre , pentru ca as t fe l cugetele şi grijile lumeşti să f ie date afară . Cugetaţ i la ele când vă culcaţi şi când vă sculaţi. Trăi ţ i şi lucraţi cu totul în vede-rea venir i i Fiului omului. Timpul sigilării este foa r t e scurt şi se ter-mină repede. A c u m este timpul, în v r e m e ce cei p a t r u îngeri mai ţin cele pa t ru vântur i , acum să facem s igură chemarea şi a legerea noa-st ră" . — „Experienţe şi Viziuni", p. 61/

tor i pen t ru serv i re atât în ţară cât şi în câmpurile misionare. Răspun-zând multelor sa le apeluri, aceea ce pă ruse a fi cu neput inţă a fost încercaţi, şi o Şcoală Misionară s'a deschis în oraşu l Melbourne, Ausţra l ia , în 1892. O bună lucrare se făcuse timp de doi ani în clă-diri închiriate, da r în timpul ace-sta a rză toare ape lur i scrise şi vor-bite din par tea sorei Whi te au a-ră ta t că planul Domnului este ca şcoala să fie s tabi l i tă într 'un me-diu de ţară.

De abia după ce Dumnezeu a a-ră ta t în chip lămur i t aprobarea Sâ, a fost cumpăra tă proprietatea Avonda le ; şi p e n t r u a încura ja pe acei cari lucrau la acele începu-turi, sora Whi t e cumpără un te-ren b ine aşezat şi-şi făcu o locuin-ţă l ângă noua şcoală . Şcoala acea-sta, ni se spunea că avea să fie un model pent ru ce trebuia să fie luc ra rea noas t ră de educaţie, şi Dumnezeu a b inecuvân ta t în mă-sură bogată l uc ra rea ei.

Pr in multe zile grele de lucrare în Austra l ia , Dumnezeu dădu ne-n u m ă r a t e dovezi că cele ce se să-v â r ş e a u erau b ineplăcute Lui, şi

O scurta biografie (Urmare din No. 11/1939)

El a răsp lă t i t cu p r i sos in ţă sforţă-r i le ze loase de a î n d r u m a luc ra rea a c e a s t a pot r iv i t cu in s t ruc ţ iunea găs i t ă în Cuvân tu l Său şi t r imisă p o p o r u l u i Său pr in solul Său ales.

P e n t r u a conduce c u m se cuvi-ne l u c r a r e a ce se desvo l t a în câm-p u l aus t ra l i an , ter i tor iul a fost or-gan iza t în t r 'o Uniune, p r i m a Uniu-n e d in is tor ia Adven t i ş t i l o r de Ziua Şaptea . Unul din ce i car i au lua t pa r t e la lucrarea adminis t ra -t i v ă d in Uniunea nou organiza tă , a fos t f r a t e l e A. G. Daniel ls , care î m p r e u n ă cu soţia lui f u s e s e trimişi în N o u a Zee landă în anul 1888 c a mis ionar . Con luc ra rea sa cu so ra Whi t e , cum şi a j u t o r u l ce 1-a c ă u t a t în s fa tur i le ei a tunc i când a v e a de f ăcu t f a ţă p rob leme lo r a d m i n i s t r a t i v e mereu n o u i în acest câmp, au a ju t a t să-1 p r e g ă t e a s c ă p e n t r u m a r e a lucrare î nc red in ţ a t ă lui, când, după a d u n a r e a Confe-r in ţe i Gene ra l e din 1901, el a fost a les să poa r t e grelele r ă spunde r i a le conducer i i Confer in ţe i Gene-ra l e .

In acelaş i timp cu î n c e p e r e a lu-c r ă r i i şcolii din Avonda le , s ' au fă-cut ape lur i pen t ru î n c e p e r e a lu-crăr i i mis ionare - medica lă . In a-ces t scop so ra Whi t e nu n u m a i că a da t to t pu te rn icu l ei sp r i j in mo-ral , d a r a contr ibui t cu dărn ic ie d in r e d u s e l e ei mi j loace p e n t r u a f ace cu pu t in ţă î ncepe rea clădiri i unu i sana to r iu . De fapt, p u ţ i n e au fos t Comuni tă ţ i l e c lădi te în Aus-t ra l i a , şi pu ţ ine s t r ădu in ţe în dife-r i te r amur i au început în cursu l ce lor opt ani de şede re ai sorei W h i t e acolo, cari să nu fi p rof i t a t d e î n c u r a j a r e a darn iculu i ei a j u -tor bănesc .

î n t r ' u n fel sau altul, p e l ângă m u l t e l e ocupaţ i i în l uc r a r ea loca lă d i n ace s t nou câmp pionier , sora W h i t e a găsi t timp să scr ie mii de pagin i , cari au s t răbătut măr i le , şi au a d u s sfat şi î nd rumare la t imp p e n t r u acei car i pur tau r ă s p u n d e -ri le în ca l i t a t e de conducă to r i în a c e a s t ă lucrare . De a semenea ea d ă d e a săp tămâna l ar t icole pen t ru r ev i s t e l e : Review, Signs şi Instruc-tor. N u este de mirare deci , că lu-c r a r ea de căr ţ i a fost mult în târ -z ia tă şi astfel de abia î n 1898 a fost t e r m i n a t ă şi a apă ru t ca r t ea „Hris tos , Lumina lumii". Cu doi

La mormântul sorei E. G. White

ani ma i îna in t e a p ă r u s e ca r t ea „Cuge tă r i de pe M u n t e l e Fericir i-lor", iar c a r t e a „Parabole le Dom-nului Hris tos" cum şi „Măr tur i i " , Vol. VI, a u rma t în anu l 1900.

A fost o surpriză p e n t r u toţi , când în t r 'o zi a anului . 1900, sora W h i t e spuse familiei s a l e cum şi con lucră to r i lo r săi, că p r imise in-s t ruc ţ iune să se în toa rcă în Ame-rica. Din punc t de v e d e r e al lu-crăr i i din Austra l ia , p ă r e a că a-cesta ar fi cel mai nepo t r i v i t t imp când să plece, dar A c e l a al cărui ochiu vegh iază asupra lucră r i i în to t a l i t a t ea ei şi p r iveş te în vii tor , cunoş t ea b ine nevoia p rezen ţ e i sale în Sta te le Unite în cu r su l cri-zelor car i au umplut p r imi i ani ai noulu i secol.

S tabi l indu-se la „Elmshaven" , câ ţ iva k i lometr i d e p ă r t a r e de o-răşe lu l St. Helena , în no rd -ves tu l Cal i forniei , Elena Whi t e ş i-a pe t re -cut u l t imi i c inc isprezece ani ai vieţ i i sa le în p regă t i r ea d e cărţi , scr i ind, în luc ra re p e r s o n a l ă şi că lă tor ind . De abia se s tab i l i se la la St. He lena , când pr imi o che-mare să ia pa r t e la s e s i u n e a Con-fe r in ţe i Gene ra l e ce se ţ i n u în a-nul 1901, la Battle Creek , Michi-gan. La aceas t ă i m p o r t a n t ă adu-na re e a cont r ibui în m a r e m ă s u r ă cu m ă r t u r i a ei, î ndemnând la o re-o rgan iza re a lucrări i Confe r in ţ e i G e n e r a l e a Adven t i ş t i lo r d e Ziua Şaptea , pen t ru c a să se p o a t ă în-gri j i p e depl in 'de mar i le i n t e re se ale lucră r i i mereu c re scânde . A-ceas tă r eo rgan iza re a fos t săvâ r -şită, desch izând calea p e n t r u o la rgă împăr ţ i r e a gre le lor r ă spun-der i ca r i p â n ă la acea v r e m e fu-sese p u r t a t e numa i de câ ţ iva . Pla-nul p e n t r u Uniuni cari să s t e a în-

tre Confe r in ţ a Genera lă şi Confe -r inţele locale a fost r e c u n o s c u t şi pus în prac t ică , şi au fos t a r a n j a -te şi d e p a r t a m e n t e l e C o n f e r i n ţ e i Genera le . Paşii aceşt ia au desch i s drumul pen t ru o m a r e î n t i n d e r e şi desvo l t a re a lucrăr i i n o a s t r e de-nomina ţ iona le .

Doi a n i mai târziu, b i rou r i l e Confer in ţe i Genera le şi Ed i tu ra Rev iew and Hera ld au fos t m u t a -te dela Batt le Creek pe c o a s t a de răsări t , şi potr ivi t s fa tu lu i d i rec t dela Domnul , s 'au stabil i t l a Tako -ma Park , Wash ing ton , D. C. In a-cest t imp critic, sora W h i t e p ă r ă s i Cal i forn ia şi ven i la T a k o m a Park . Timp de ap roape un an, e a îş i fă-cu lucrur i le aci, şi d o c u m e n t e l e ei poar tă o da tă din T a k o m a Park . Prezen ţa sorei W h i t e în a c e s t nou loc a les ca reşedinţă , a a j u t a t la s tabi l i rea încreder i i în m u t a r e a ce se făcuse .

La c â t e v a luni după î n t o a r c e r e a ei la St. Helena, târziu în 1905, ieşi de sub presă ca r t ea „Divina Vindeca re" , ded ica tă i n t e r e s e l o r v indecăr i i corpului şi su f le tu lu i . „Educaţ ie" fusese p u b l i c a t ă în 1903, şi cele două vo lume d e „Măr-turii", ş ap t e şi opt, au fost t i p ă r i t e respec t iv în 1902 şi 1904. . î na in t e de a părăs i W a s h i n g t o n , s 'a dat î ncu ra j ă r i l uc ră to r i lo r no-ştri din Cal i fornia de Sud a pro-cura p rop r i e t a t ea Sana to r iu lu i Lo-ma Linda, şi s 'au adresa t c h e m ă r i ca să se înceapă o luc ra re e d u c a -t ivă med ica lă mis ionară p e c o a s t a Pacif icului . Lucrarea sore i W h i t e de t ipă r i r e a căr ţ i lor a fos t m e r e u în t r e rup tă în cursul u r m ă t o r i l o r câţ iva ani de călător i i la Loma Linda sp re a î n c u r a j a pe l uc r ă to -rii de acolo, şi la Sana tor iu l V a l e a

Paradisului de lângă San Diego, care ea personal a ju tase să în-ceapă în 1903.

Noi o găsim pe sora Whi t e îna-poi în Washing ton în 1909, luând par te la sesiunea Conferinţei Ge-nerale; şi după această adunare , ca o împlinire a îndelung simţitei dorinţe din inima ei, ea îşi vizită casa bă t rânească din Portland, Maine. Aci ea dădu iarăşi măr-turia sa în acest loc istoric unde lucrarea ei îşi avusese începutu-rile cu cincizeci şi cinci de ani mai înainte. Aceas ta a fost ult ima sa călătorie în Statele din răsări t ; şi ea rămase în amint irea multor Adventişt i de Ziua Şaptea cari îi auziră cuvântăr i le în drumul ei dela răsări t la apus, sau cari o în-tâlniră la adunarea Conferinţei Gsnerale .

Dându-şi seama că zilele i se scurtau, Elena Whi te întrepr inse cu foar te mare zel grabnica publi-care a unui număr de cărţi ce pre-zentau îndrumare deosebită pen-tru Comunitate. „Mărturii pent ru Comunitate", Vol. IX, a fost publi-cat în 1909. In 1911 a apăru t „Fap-tele Apostolilor". In 1913 „Sfaturi pentru profesori", şi în 1914 a fost terminat şi trimis spre t ipărire manuscrisul cărţii „Slujitorii Evan-gheliei". Ultimele luni de lucru ale vieţii sorei Whi te au fost con-sacrate cărţii „Profeţi şi Regi".

In Sabatul dela 13 Februar ie 1915, când sora Whi te intră în ca-

mera ei de studiu, se împiedecă şi căzu, şi constată că nu se poate ridica. S'a cerut imediat ajutor , şi în curând medicii au constatat că accidentul era serios. Un examen cu raze X a ară ta t o rupere a o-sului şoldului, şi t imp de cinci luni sora Whi te a trebuit să rămâ-nă în patul sau în scaunul ei cu roate.

Cuvintele adresate prietenilor şi rudelor în t impul ult imelor săp-tămâni ale vieţi i sale ara tă un simţământ de voioşie, un simţ că şi-a săvârşit cu credincioşie lu-crarea încredinţa tă ei de Domnul, încredere că lucrarea lui Dumne-zeu va înainta spre finalul ei triumf, dar şi o gri jă mare ca membrii Comunităţii , şi în deo-sebi t ineretul să-şi dea seama de vremuri le în cari t răim şi să do-vedească o pregăt i re zeloasă pen-tru a fi gata să întâmpine pe Dom-nul la venirea Sa.

Vieaţa de muncă a sorei Whi te s 'a încheiat la 16 Iulie 1915, la vârs ta de optzeci şi şapte de ani, şi ea a fost aşezată la odihnă alături de soţul ei în cimitirul Oak Hill, Battle Creek, Michigan. Deşi vo-cea ei s'a stins şi neobositul ei toc se odihneşte, totuşi cuvintele pre-ţ ioase de îndrumare," sfat, mustra-re şi încura ja re trăiesc spre a că-lăuzi rămăşi ţa bisericii spre în-cheierea luptei şi ziua biruinţei finale.

A. Whi te

11940 — Anul harului Anul 1940 începe sub un cei în-

tunecat de norii ameninţători ai războiului şi ai distrugerii popoa-relor. Frământarea şi. nes iguranţa din ce în ce mai mare din aceşti ultimi ani, evenimente le neprevă-zute şi t ragice cari au urmat une-le după altele ne amintesc de ceea ce spune Spiritul profet ic: „In cu-rând vor avea loc în lume schim-bări mari şi ultimele mişcări vor fi grăbite". — „Mărturii", voi. 2, p. 264. Aceste cuvinte devin foar-te semnificative dacă ne gândim că au fost publ icate cu mai bine de treizeci de ani înainte, într 'un timp în care lumea trăia într 'o e ră de pace şi de s iguranţă relat ivă, în care nimic nu lăsa să se pre-vadă schimbările polit ice şi in-ternaţionale, sociale şi economi-

ce, cari au adus această s tare de neînţelegeri , de turburări , de răz-boiu şi de greutăţ i de neînvins cari duc cu paşi repezi omenirea spre conflictul final. Deci, de-aci se vede bine că sora Whi te a vă-zut în viziunile sale t recând prin înaintea ochilor săi tot ceea ce se va întâmpla pe pământ în t impul de judecată al celor vii în ultime-le zile ale istoriei acestui pământ .

Glasul lui Dumnezeu ne vor-beş te în cuvinte măre ţe în mijlo-cul evenimentelor cari se pet rec în zilele noast re şi ai căror mar-tori suntem. îngerul strigă cu glas ta re nu la cei morţi ci pentru cei cari trăiesc acum pe pământ şi în primul rând la cei din casa Dom-nului, pentru noi, iubiţi f ra ţ i şi surori cari ne fălim că suntem hi-

serica din urmă: „Temeţi-vă d e Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţ i i Lui; şi în-chinaţi-vă Celui ce a făcut ce ru l şi pământul, marea şi izvoare le apelor". Apoc. 14, 7.

In anul de har 1940 ar trebui să t r ă i m . î n f iecare clipă cu gândul că în orice moment am putea fi chemaţi în faţa t r ibunalului ce-resc. Noi îl numim AN DE HAR, deoarece Spiritul lui Dumnezeu mai lucrează şi astăzi în inima oa-menilor şi zădărniceşte într 'o oa-recare măsură influenţa duhur i lor de demoni.

încă puţin timp omenirea se mai află sub îndurarea divină, înainte de a fi părăs i tă pen t ru to tdeauna şi lăsată puteri lor întărî tate ale celui rău. Această denumire A N DE HAR are o însemnăta te foa r te deosebită pentru poporul lui Dum-nezeu. Este evident că timpul de încercare al bisericii şi al omenirii este aproape să se termine. Uşa harului mai stă deschisă şi astăzi, dar se va închide în curând pen-tru totdeauna.

Sfânta Scriptură ne aver t izează că mulţi cari au pierdut ult imele ceasuri ale harului în nepăsare , indiferenţă sau păcat , se vor găsi în categoria fecioarelor neînţe-lepte cari se vor trezi cu mâhnire adâncă pent ru a consta ta că e l e n 'avusese în lămpile lor untdelem-nul credinţei adevărate , al dra-gostei divine, al spiri tualităţi i fă -ră de care inima şi caracterul nu pot fi reînnoite. In timp ce dor-meau nepregăti te , mulţumite cu s tarea lor, crezându-se bogate , dar în real i ta te f i ind lipsite de a -devăra ta exper ienţă a sfinţirii, nu-mele lor a fost chemat îna in tea tronului Marelui Judecător . Cazul lor a fost cercetat în balanţele ce-rului. In dreptul numelui lor, ş t e r s acum din cartea vieţii , stă scrisă menţ iunea fatală: „Cântări t şi gă-sit uşor" . Aceasta es te soarta ace-lora cari lasă să se scurgă zilele în cari Dumnezeu îşi pre lungeşte îndurarea Sa, fără să le fo losească spre a termina pregăt i rea inimii şi a sufletului cu un zel sfânt şi o teamă plină de smerenie. Domnul Sacrificator plin de milă şi credin-cios i-a înconjura t mult timp cu pur tarea Sa de gri jă deosebită; El a în t rebuinţa t toa te mi j loacele dragostei Sale pent ru a-i a t rage la Sine şi pentru a a junge El stă-pân pent ru to tdeauna şi pe în-

a r m a r e la pag. Î6)

DUCEŢI - VA IN TOATA LUMEA 51 PROPOVĂDUIŢI f j l l EVANGHELIA LA TOATA F A PT O ft A", M«.rciU6,lgj

m i m a IF # U II w • • b le cu Domnul lor î n t r ' o înno i re lin insulele manii j^tirJKr

Domnul b i n e c u v i n t e a z ă e for tur i l e (Urmare) poporu lu i Său.

A d u n a r e a Uniuni i s a ţ inut în-In t imp ce v a p o r u l nos t ru îna- c e p e să cons t ru iască , şi v o r mer- t r 'o mare cape lă la Beau-Bass in

in ta încet spre d e b a r c a d e r u l por- ge atâ t cât le vo r î n g ă d u i fondu- (cit. Bo-Basen). Sala de adunare , tu lu i Po in te des Gale ts , î nda tă am ri le, n ă d ă j d u i n d că D u m n e z e u v a ca re ' a re op t su te de locuri , e ra descoper i t p e iubi tul nos t ru f ra t e mi şca inimile da rn ice spre a pune adesea p l ină p â n ă la uş i . Ce asis-Gi ra rd pe cheiu, aş tep tându-ne . la î ndemână suma ca re l ipseşte t en ţ ă insp i ra toa re era! Dacă f ra ţ i i M a i îna in te e r a m obişnui ţ i ca ori p e n t r u ca aceas t ă c a p e l ă să f ie şi suror i le noas t r e din pa t r i e , car i de câ t e ori v e n e a m - c u vaporu l câ t mai cu rând ga ta d e folosit . şi-au tr imis pe fiii şi f i ice le lor, sp re Maur ic iu , să nu întâlnim I n s u l a Reun ion e s t e u n câmp cum şi da rur i l e lor în ace s t e câm-nicio fa ţă cunoscu tă . ' Până mai a- g r e U j d a r D u h u l l u i D u m n e z e u lu- p u n , ar p u t e a sa ia p a r t e la une le c u m t re i ani nu e r a n ic iun Adven- c r e a z ă a s u p r a in imilor omeneşt i , din aces te mar i a d u n a r i şi ar ve -t is t de Ziua Şap tea pe insula Re- ş i i n t e r e 8 e se ivesc în d i fer i te lo- dea cu ochi i lor r ezu l t a t e l e sacri-union. Dar ce fe r ic i tă sch imbare c u r i . F ra te le Gi rard a ape la t ca f ici i lor şi rugăc iun i lo r lor , ar mul-a avu t loc! A c u m a v e m două Co- c i n e v a s a v i n a ş i s ă - l a j u t e . Ceti- tumi lui Dumnezeu p e n t r u c ă le-a m u n i t ă ţ i o rganiza te , şi aces tea au t o r i i n o ş t r i v o r a f j a c u bucur ie că dat pr iv i legiul de a l ua pa r t e ia t r imis o de lega ţ ie ca să n e spună o d a t ă cu î n t o a r c e r e a m e a în pa- o -aşa m ă r e a ţ ă lucrare , b u n veni t . Când a m văzu t pe a- t r i e f f r a t e l e şi sora Dev ins din Era de p r ima da tă c â n d se ţi-ceşt i pr ie teni , am dat l audă lui A f r i c a de N o r d au fos t t r imişi ca nea a d u n a r e a Uniuni i în Maur ic iu . Dumnezeu şi ne - am îmbărbă ta t . s a r ă spundă la acest u r g e n t apel. Fraţ i i şi suror i le n o a s t r e din aces t In t impul ce lor c inci zile pe cari Lucru l aces ta a fos t cu pu t in ţă rodnic câmp soco teau o mare bu-le-am pe t recu t pe insulă, s 'a ţ inut p r i n dărn ic ia une i fami l i i credin- cur ie ca să- a ibă la e i r ep rezen-un n u m ă r de adunăr i , a tâ t cu Co- c ioase şi cu spiri t d e sacr i f ic iu tan ţ i din M a d a g a s c a r şi Reunion, m u n i t a t e a din port , cât şi cu cea d in Confe r in ţ a Leman (Elveţia), şi de sigur, au făcu t ca v iz i ta tor i i din Saint-Denis, cap i t a l a insulei. Bunul D u m n e z e u să b inecuv in te - s ă se s imtă ca la ei a c a s ă în mi j -A v â n d cu no i un n u m ă r de dele- z e pe dăru i tor i , p r e c u m şi pe a- locul lor. E un izvor d e adevă ra -gaţi d in M a d a g a s c a r la aduna rea c e ş t i noui mis ionar i ş i câmpu l lor! tă î n c u r a j a r e şi t ă r i e p e n t r u f ra ţ i i Uniuni i ca re t r ebu ia să se ţ ină în D u p ă o noap te , de că lă to r i e p e ş j suror i le n o a s t r e car i l ocuesc pe Maur ic iu , n ' am dus l ipsă de pre- a p ă , am a j u n s d in Reun ion în Ma- aces t e insu le depa r t e în mi j locul d ica tcr i . ur ic iu , pe r l a oceanu lu i Indian, oceanului , ca să se a d u n e din c â n d

î m p r e u n ă cu f r a t e l e Girârd, am Ac i am fost î n t âmpina ţ i de o ma- î n când spre a se împr i e t en i uni i p e t r e c u t o pa r t e d in t imp căutând re de legaţ ie , c a r e ne-a sa lu ta t din C u alţii , sa se r o a g e î m p r e u n a ş

un loc p lăcut în Saint Denis pe t o a t ă inima. Deşi a v e a m cu noi o s a f aca p l anur i p e n t r u v i toarea ca re să ridicăm o cape lă de care n u m e r o a s ă de lega ţ i e d m Mada- desvo l t a r e a l u c r a m m insulele e m a r e nevoie. î n a i n t e de a pă- ga sca r şi Reunion, in scur t t imp i o r r espec t ive , răs i locur i le acelea , am cumpăra t ne -am a r a n j a t foa r t e c o m o d in io- Rapoar t e l e*prezen ta te d e f r a t e l e u n loc foa r t e potr ivi t , c a r e se află cu in ţe le osp i ta l ie re a l e lucra tor i - B u r e a u d r c o n d u c ă t o r u l Uniuni i , şi n u m a i la câ ţ iva paş i de pa rcu l o- lo r şi membr i lo r noşt r i . d e conducă to r i i d i fe r i t e lo r mi-raşului . O cape lă t r e b u e să se ri- In pr imul Saba t am avu t ferici- s iun i şi d e p a r t a m e n t e , a u dat la d ice cât mai ne în tâ rz ia t , deoarece tu l pr iv i leg iu d e a n e a d u n a cu ivea l ă f ap tu l că s 'a f ă c u t un pro-c lăd i rea unde f r a t e l e Gi ra rd şi-a su t e de membr i şi p r i e t e n i ai no- gres î n c u r a j a t o r în t i m p u l ultimi-ţ inut adunăr i le , a t â t p e n t r u Comu- ş t r i cari ven i s e din m u l t e pă r ţ i ale lor doi ani. Lucra rea de p e aces te n i t a t e cât şi pen t ru publ ic , i-a fost insu le i pe f rumosu l ţ ă r m al mării, insule es te a c u m b ine o rgan iza ta , lua tă , şi nu mai e s t e nic io sală de sp re a l ua p a r t e la b o t e z u l celor şi c reş te c o n t i n u u în n u m ă r , in înch i r ia t în tot oraşul . După ce n o u ă s p r e z e c e nou i conve r t i ţ i la pute«e, şi, c redem, în h a r . Numă-locul a fost plăt i t , au ma i rămas c red in ţă . Inimile n o a s t r e s ' au um- rul membr i lo r Uniuni i e s t e acum a p r o a p e o su tă de mii de f ranci p lu t de b u c u r i e şi r ecunoş t in ţ ă de ap roape 1200. Locul n u ne în-f r ancez i pen t ru capelă , dar mai f a ţ ă de Dumnezeu c â n d a m văzut g ă d u e să d ă m aci t oa t e s ta t i s t ic i le au n e v o i e d e încă c incizeci de mii a c e s t e suf le te p re ţ ioase , răscum- cari au fost p rezen ta t e , n ic i ho tă -d e f r anc i pen t ru t e r m i n a r e a şi a- p ă r a t e p r in sânge le lu i Isus, ie- r î r i le i n t e r e san t e de m a r e a ju -r a n j a r e a clădirii . In cu rând vor în- ş ind din m o r m â n t u l a p e i ca să um- tor, car i au fost a d o p t a t e de adu-

nare. Un spiri t de iubire şi armo-nie f r ă ţ ească , c a r ac t e r i za t oa t e a-dunăr i l e admin i s t r a t ive . Predici le şi s tudi i le bibl ice e r a u la t imp şi de m a r e a ju to r . De la desch iderea adună r i i şi până la înche ie rea ser-vic iului divin,. Sp i r i tu l Domnului p l ana a sup ra adunăr i i . In u l t ima zi de adunare , f r a t e l e Edgar Wil-l e n e u v e a fost î n t ă r i t pen t ru lu-c r a r e a Evanghe l ie i . Era de pr ima d a t ă c?ând f ra ţ i i şi suror i le din Maur i c iu au lua t p a r t e la acest serviciu. A fost o ocazie foa r t e solemnă. Toţ i car i e r a u de fa ţă la aceas t ă m a r e a d u n a r e , îşi d ă d e a u seama de p r e z e n ţ a v iu lu i Dumne-zeu. As t f e l de e x p e r i e n ţ e nu sunt u i t a te aşa uşor . '

Nu t r e b u e să p i e r d e m din vede-re a amint i că f r a ţ i i noştri din M a u r i c i u p r e ţ u e s c foar te mult p r e z e n ţ a şi se rv ic i i le a doi dintre p red ica to r i i noş t r i băş t inaş i din M a d a g a s c a r : f r a t e l e Rasamoel ina ş i R a m a m c n j i s o a . Fra te le Rama-soe l ina a fos t p r imu l om din Ma-dagasca r c a r e a p r imi t cunoşt inţă

de sp re solia îngeru lu i al t re i lea , şi a ceas t a i-a fost adusă de căt re un b ă r b a t din Maur ic iu . Aşa că nu es te luc ru de m i r a r e că se s imte a t r a s în mod deoseb i t de f ra ţ i i de pe insu la Maur ic iu , şi ei de el.

D e o a r e c e mai r ă m â n e a u zece zile d u p ă î nche i e r ea adunăr i lor p â n ă la p l e c a r e a vaporu lu i cu ca-re t r ebu ia să că lă toresc , am avut t imp să vizi tez a p r o a p e toa te co-muni tă ţ i l e de pe insulă . In ul t imul Saba t î na in t e de p l eca r ea mea, a-p r o a p e toţ i membr i i din di fer i te Comun i t ă ţ i s 'au a d u n a t încă oda-tă în Beau-Bass in (Bo-Basen) pen-t ru o a d u n a r e de r ămas bun. A fost a c e a s t a o zi b i n e c u v â n t a t ă de ca re îmi vo iu a d u c e aminte multă v r eme . Dumnezeu a fost foa r t e a-p r o a p e de noi toţi . Mulţ i şi-au p r eda t in imile lui Dumnezeu. A-p r o a p e t re izeci ş i -au dat numele în scris, c e r ând să f ie botezaţ i . Dumnezeu să-i a j u t e ca să f ie cre-dincioş i p â n ă la sfârş i t !

A. V. Olson

Evanghelistul Laic Responsab i l : l oan Reit

Vaeqattiea penUu, tuaaiea 1/HUionaia

Prima condiţie esenţială pentru o evanghelizare personală este a-devărata pasiune pentru suflete. N u putem nădăjdui a continua, când lucrăm numai dintr'un senti-ment al datoriei. Adevărata iubire faţă de Dumnezeu trezeşte iubire faţă de suflete şi o dorinţă de a le salva. l o a n 21, 15—17.

Lucrătorul trebue să fie un ade-vărat creştin având o legătură vie cu Hristos. l o a n 15, 4. 5.

Un creştin nestatornic, uşuratic sau cu un spirit lumesc , poate fa-ce eforturi extraordinare, dar roa-dele acestui fel de lucrare vor fi nedesăvârşite . Luca 8, 14.

Un n e g u s t o r de v i t e care t ră ia în t r 'o c âmpie p l e c ă d e acasă să v â n d ă c â t e v a vaci . P â n ă să termi-n e vânza rea , se f ă c u s e târziu, aşa că e r a mai b ine p e n t r u el să ră-m â n ă p â n ă d i m i n e a ţ a în oraş; to-tuşi el e ra n e r ă b d ă t o r să a jungă acasă. Când f u c a m la un kilome-t ru d e p a r t e de o raş , noap tea se lăsase de -a -b ine lea şi e l se af la în pa r t ea cea m a i s ă lba t i că a drumu-lui. In aces t t imp se des lănţui o f u r t u n ă iar p l o a i a î n c e p u să cadă în t o ren t e şi el ma i avea încă

cinci sau ş a se k i lomet r i p â n ă a-casă. D e o d a t ă auzi u n ţ ipăt slab ca de copil. Se opri şi ascul tă . Ţi-pă tu l se auzi din nou. Nu se pu-t e a v e d e a nimic, • e aceea el se p lecă în g e n u n c h i şi începu să ce rce t eze cu mâin i l e prin iarbă, c h e m â n d m e r e u în t r ' aco lo şi răs-punzându- i - se mereu . î ncepuse să r ă t ăcească . El e ra cunoscu t prin p a r t e a loculu i ca f i ind un negus-tor de v i t e şi că a v e a bani cu el. El cuge t ă că a c e a s t a ar pu tea fi v r e o cursă în ca re pu t ea fi a t ras ca să f ie j e fu i t şi ucis. Pe jumă-t a t e e r a înc l ina t să-şi v a d ă de drum. Dar î ncă o d a t ă auzi ţ ipătul ca re îi i n sp i r a mi lă şi a tunci îşi zise: „Dacă e s t e u n copil al v reu-nui om de pr in împre ju r imi , nu sunt omul ca să-1 las să moară aci".

A c u m să i s tor i s im mai depar te î n t âmpla rea , cu propr i i l e lui cu-v in te : „Cău ta i din nou, în cele din u r m ă c u g e t a i ia o g roapă de l ângă aces t dea l şi merse i într 'a-colo d ibuind. P e n t r u c ă şt iam dru-mul b ine dădu- i p e s t e un obiect ca re când îl r id ica i în mâini în-cepu să p lângă . Era un copil că-ru ia nu-i p u t e a m d is t inge fa ţa în

în tuner ic . Era a tâ t de obosit în-cât î nda tă ce îl lua i în b ra ţ e ador-mi la p iep tu l meu . După un t imp văzu i şi f e r e s t r e ' e case i mele. In l ăun t ru se v e d e a lumina apr insă şi îmi î nch ipu iam că soţia f ăcuse lucru l aces ta p e n t r u mine. Dar când t r ecu i p e p o a r t a din cur te obse rva i că c e v a neobişnui t t re -bue să se fi în tâmpla t . In casă a m găsi t pe vec in i a d u n a ţ i şi pe so ţ ia m e a p lângând . C â n d am în t reba t de ce sun t t u rbu ra ţ i , unul d in t re vec in i îmi spuse : ,Sper să nu f ie nimic. D a r ce es te aceea ce ţii în sân?' ,Un biet copi l ca re s 'a p ier -dut ' , r ă spunse i eu. ,L-am găsit pe drum. Luaţi-1 c a r e v a dacă vre ţ i . L-am a d u s cu p l ăce re ' . Sculai pe somnorosu l cel mic şi când colo . . . . v ă d fa ţa copi lu lu i meu. Fe-

ti ţa m j a cea mică a l e rgase înain-tea m e a ca să m ă în tâmpine , în t imp ce soţ ia m e a e r a ocupată cu t r ebur i l e casei . De aceea p lân-geau to ţ i cei d in casă , ca după un mort . A c e a s t a nu es te numai o în t âmpla re . A d e s e a m ă gândesc la ea în f i eca re n o a p t e şi m ă în t reb cum aş fi pu tu t -o aduce la v i ea ţ ă dacă nu m 'a ş fi opr i t pe cale când am auzi t s t r igă tu l d e a ju to r" .

Lucrătorul personal trebue să ştie că ştiinţa câştigării unui su-flet es te cel mai înalt lucru din vieaţă.

Celeb ru l t eo log Dr. Tholuk spu-nea: „Dela v â r s t a de şap tespreze-ce an i t o t d e a u n a m ' a m în t reba t : Care e s t e ce l m a i pr inc ipa l lucru din v i e a ţ a unu i om? Nu mă pu-team c o n v i n g e că dobând i r ea de cunoş t in ţe es te to tu l . A tunc i Dum-nezeu m ' a adus în l e g ă t u r ă cu un om n e p r i h ă n i t c a r e t r ă i a în legă-tură ciî Hr i s tos şi de a tunci n a m avut decâ t o s i n g u r ă pas iune — pe Hr i s to s şi n u m a i pe Hristos. Pe cel c a r e e r a f ă r ă Hristos, îl p r i veam ca pe o c e t a t e care t re-buia l u a t ă cu a sa l t şi cuceri tă . Eram de o p t s p r e z e c e ani când am cont r ibui t la p r i m a conver t i re . Aces ta e r a un o f i ţ e r de art i ler ie , fără l in i ş te şi p a c e . î n d a t ă după aceea el d e v e n i u n aşa credin-cios se rv al lui Hr i s to s încât m ă putea f a c e pe m i n e d e ruşine. Şi acum, c â n d p r i v e s c la mii le de ti-neri a c ă r o r in imi au fost deschi-se în u r m a in f luen ţe i p e care am exerci ta t -o , pot s p u n e : ,Domnul a făcut aceas t a ' . Lucrând astfel pentru s a l v a r e a suf le te lo r , v iea ţa mea a fos t mai m u l t p l ină de bu-curii d e c â t de t r u d ă " .

k J | . _ Responsabi l : I. Reil Misiunea Internă Programul pe luna Feb rua r i e

Daioua de a bapMta cu uedinci&şic

P r o g r a m

C â n t a r e de desch idere R u g ă c i u n e L e c t u r ă biblică: Biblia un r a p o r t

mis ionar , î n v ă ţ ă t u r i din Biblie: 2 Cor. 10,

17. 18; 11, 22. 23. (Raportul mi-s iona r al apostolului Pavel) .

Daru r i mis ionare şi s t rângerea ra-poa r t e lo r mis ionare

C â n t a r e de cor sau ins t rumenta lă L e c t u r ă sau p red ică : Un izvor de

inspi ra ţ ie ş'i de î ncu ra j a r e V o r b i r e ţ inută de conducă to ru l mi-

s ionar : S t r ânge rea şi. men ţ ine -r ea rapor tă r i i su tă la sută

Ţ i n t a noas t ră : Lucrând şi r a p o r -t â n d sută la su tă . Membr i lo r , p u t e m conta p e voi? (Folose-ş te - t e de o tablă sau de un gra-

f ic special) . C â n t a r e de înche ie re Rugăc iune .

BIBLIA UN RAPORT MISIONAR

A. Rapoarte din Vechiul Testa-ment. — Psalm 111, 1—6; 150, 1. 2. 5. Rapor t despre c rea ţ iune : G e n e -

sa 1, 2. Rapor t despre căde rea omulu i

în păca t . Genesa 3. Rapor t despre cel dintâiu f r a -

t r ic id . Genesa 4. R a p o r t despre potop. G e n e s a

6 — 8 . R a p o r t despre Turnu l Babei. Ge-

n e s a 11. R a p o r t despre v iea ţa pa t r i a rh i -

lo r : A b r a h a m , I saac şi Iacob. Ge-n e s a 12.

Rapor t despre poporul Izrai l . G e n e s a , Exod, Levitic, Numer i , Deu te ronom, Iosua, şi Judecă to r i .

Rapor t despre v i ea ţ a regi lor lu i Izrail . I şi II Samuel şi I şi II Regi .

Rapor t despre v i ea ţ a şi ac t iv i -t a t e a celor 4 profe ţ i mari şi a ce -lor 12 profe ţ i mici. (dela Isaia pâ -n ă la Maleahi) .

B. Rapoarte din Noul Testament. — Luca 13, 17. l o a n 12, 17. Fapt . 2, 9—11. Rapor t despre v i ea ţ a lui Isus.

(Cele pa t ru Evanghel i i ) l oan 21, 24. 25.

Rapor t despre ac t iv i t a t ea misio-n a r ă a biserici i apostol ice . Fap t e 1 — 2 8 .

R a p o r t despre cele n e c e s a r e oen t ru o v iea ţă de credinţă . Epis-to le le lui: Pavel , Petru, loan , Ia-cob şi Iuda.

Rapor t despre p rezen t şi vi i tor . Ma te i 24, şi Apocal ips . C. Ce pretinde Dumnezeu dela

Comunitatea de azi. — Mate i 5, 16. 1 Petru 2, 12.

UN IZVOR DE INSPIRAŢIE ŞI DE ÎNCURAJARE

(Lectură)

Cu mul ţ i ani în urmă, în Sama-ria, în zilele profe tu lu i Elisei, se gă seau pa t ru leproş i cari f ăcuse o e x p e r i e n ţ ă neobişnui tă . I s tor ia lor es te amin t i t ă în Scr iptur i ca o lec-ţie p e n t r u toa te t impuri le . 2 Regi 7, 1—12.

Era în t impul foamete i din Sa-mar ia şi p re tu t inden i în ţ a ră e r a m a r e s t râmtora re . Cei pa t ru le-proşi se opreau în f i ecare zi îna-in tea por ţ i lor ce tă ţ i i şi c e r e a u de milă. D a r foame tea deven i a şa de m a r e încâ t mersu l în ce ta te şi în a fa ră înce tase şi leproşi i îşi dă-du ră s e a m a că moa r t ea v a fi par -tea lor , dacă nu vor î nce rca u n efor t deosebi t . După ce s 'au în t re -ţ inut în t r 'o s fă tu i re ser ioasă , au zis u n u l al tuia: „La ce să ş e d e m aici p â n ă vom muri? Dacă ne v o m gândi s ă in t răm în ceta te , în ce-t a t e e s t e foamete , şi .vom mur i " . După m a i mul te schimbur i de cu-v in te s ' au hotăr î t să pă t rundă deo-da t ă î n t abăra sir ienilor, ca r i s e gă seau la oa r eca re d is tan ţă îna-po ia cetăţ i i , şi u n d e era h r a n ă d in belşug. Dar sir ienii e rau v ră jmaş i , şi d u p ă toa te apa ren ţe l e ar fi te r -mina t r e p e d e cu bieţ i i leproşi . Cu toa t e aces t ea moa r t ea p ă r e a mai

de dori t , şi leproşi i îşi z i se ră : „Haidem dar să ne a r u n c ă m în ta-bă ra sir ienilor; dacă ne vo r l ă sa cu v iea ţă , vom trăi, iar d a c ă n e vor omorî , v o m muri" .

Au p leca t da r în amurg , şchio-p ă t â n d cu p ic ioare le lor bo lnăv i -cioase, că t re m a r g i n e a t a b e r e i si-r ienilor . Dar spre m a r e a lor mi-rare, au găsit t a b ă r a pus t ie . Cu mul tă p r e v e d e r e au păş i t î n ă u n -tru, au cerce ta t când un cort , când altul, găsind în f i ecare m â n c a r e şi bău tu ră . După ce şi-au a s t â m p ă r a t foamea , au dus tot ce au pu tu t , f i e m â n c a r e sau îmbrăcămin te , au r şi argint . Apoi s ' au r e în to r s şi a u ' aduna t şi mai mul tă bogă ţ i e , p e ca re de - a semenea au ascuns-o . Leproşi i găsise - în t r 'adevăr u n mi-nuna t depozit de bunuri , şi în ma-rea lor bucurie , şi-au dat s e a m a deoda t ă că au o datorie , şi a n u m e să împă r t ă şească cu bunur i l e lor şi pe cei lal ţ i oameni loviţ i de foa-mete în ce ta tea r ămasă în u r m a lor. Şi aici se găseş te m a r e a în-v ă ţ ă t u r ă . pent ru astăzi, — apl ica-t ă nouă , vic t imele lepre i p ă c a t u -tului, şi cari p r in ha ru l lui Dum-nezeu n e găsim în p l i n ă t a t e a bi-necuvân tă r i lo r d iv ine da t e p r in Evanghel ie . Ne î n g r ă m ă d i m doa r pen t ru noi înş ine b inecuvân tă r i l e , sau spunem şi a l tora de I zvoru l bogă ţ i i lo r care apa r ţ ine şi lor to t ca şi nouă?

Cet im că aceşt i leproşi d in Sa-mar ia „şi-au zis unul a l tu ia : ,Nu f acem bine! Ziua aceas ta e s t e o zi de ve s t e bună. Veni ţ i a c u m şi ha idem să dăm de ş t i re case i îm-păra tu lu i ' " . Pare că aces t comi t e t al leproşi lor a fost u n a n i m în ho-t ă r î r ea sa, şi ei au poves t i t p e scurt locui tor i lor loviţi ai ce tă ţ i i to i ce făcuse şi ce găsise. Ei ş t i au că dacă ar fi t ăcu t şi ar fi p ă s t r a t pen t ru ei toate bogăţ i i le , c u s igu-ran ţă că li s 'ar fi î n t âmpla t c e v a şi ar fi p ierdut totul. Ace la ş i lu-cru es te adevăra t cu p r iv i re la bo-găţ ia cea veşnică. Noi t r e b u e să s p u n e m şi a l tora despre ce am găsit ; t r ebue să împăr tăş im şi al-to ra b inecuvân tă r i l e noas t re .

In Scripturi găsim că bă rba ţ i i şi f emei le cari au făcut e x p e r i e n ţ ă cu b inecuvân tă r i l e cerului , au con-s idera t ca o dator ie s fân tă şi so-lemnă de a spune şi a l tora e x p e -

r ienţele lor. Ne gândim la Daniel care a fost scăpat din gura leilor. Daniel a rapor ta t această expe-rienţă, şi ea a rămas de-a-lungul anilor ca u n exemplu de ceea ce poate , face pu te rea lui Dumnezeu pentru salvare. Străduinţele de înnobilare ale poporului lui Dum-nezeu conduse de Neemia, şi felul cum a cerut a ju tor dela Rege, cum şi-a organizat forţele, a învins greutăţile, până a ieşit biruitor. Acest bun raport a încura ja t mii de persoane ca să întreprindă lu-crări asemănătoare spre a obţine sume pentru lucrarea Domnului.

Din următorul raport reiese că apostolul Pavel era credincios în ce priveşte raportarea. Cor. 11, 22. 23.)

In închisoare deseori. Bătut cu lovituri, 5 ori. Bătut cu nuiele, 3 ori. împroşcat cu pietre, odată. Naufragia t , 3 ori. fn adânc, o zi şi o noapte. In multe alte împrejurăr i Pavel

raportează numărul adunări lor ţi-nute şi sufletele câştigate. El dă o dare de seamă a intervenţi i lor fă-cute pe lângă Felix şi a mărturi i -lor sale înaintea conducători lor şi slujbaşilor. Toate acestea sunt o m a r e încura ja re pentru copiii lui Dumnezeu astăzi, pentrucă aceste rapoar te stau ca nişte monomente de-a-lungul drumului pe care că-lătoresc creştinii.

Mai avem exemplul Domnului Hristos care, mai mult decât oda-tă, a chemat pe ucenicii Săi lângă El, pentru ca aceştia să poves tea-scă cele ce săvârşise. Principiul călăuzitor pa re să fie aceasta, şi anume, dacă a fost ceva vrednic de făcut,' e ra vrednic şi de rapor-tat . î n descrierea uneia dintre pri-mele „adunări misionare", din tim-pul primei călători i misionare în-t repr insă de apostoli, cetim că ei „au spus lui Isus tot ce făcuse şi to t ce învăţase". Marcu 6, 30. Au fost rapor ta te toate lucrările. Fără îndoială că asemenea rapoar te nu e rau de t rebuinţă Domnului Isus spre a-L informa de toate câte fă-cuse ucenicii, pentrucă Lui nu-I e ra nevoie să i se spună. Dar a-ceste descrieri au avut loc, pent ru a da inspiraţ ie şi încura jare în-săşi apostolilor. Lucrurile se pe-t rec la fel astăzi. Noi nu rapor-t ăm pentru ca Dumnezeu să cu-noască ce a fost săvârşit de căt re noi, deoarece El a însărcinat pe 12

îngeri să adune rapoarte indivi-duale. Dar pentru încura jarea şi în tăr i rea reciprocă a lucrătorilor, a fost adoptat în Biserica Creşti-nă sistemul raportări i .

Nicio lucrare nu e aşa de neîn-semnată spre a nu fi raportată

Unii pot fi ispitiţi să-şi închipue că, deoarece lucrări le lor sunt aşa de mici, nu sunt demne să fie ra-portate . Ei cred că lucrarea misio-nară înseamnă să ceri un dar dela v r e u n rege, să fii băgat în închi-soare, sau în primejdii le unui nauf rag iu în adânc. Dar Domnul Isus a dat o mare atenţie servicii-lor săvârşi te în lucrurile cele mici ale vieţii. In învăţătur i le date Bi-sericii prin Spiritul Profeţiei, ni se spune: „Nu treceţi pe lângă lucruri le cele mici pentru a privi la o mare lucrare. Puteţi îndeplini cu succes lucruri mici, în timp ce să greşiţi amarnic în aş teptarea lucruri lor mari, şi să cădeţi şi în descura jare . Lucraţi pretut indeni unde vedeţ i că este ceva de făcut. Fie că sunteţi bogaţi sau săraci, m a r e sau umil, Dumnezu vă chia-mă la o lucrare activă pentru El". — „Mărturii", Vol. IX, p. 129.

Poate că aţi dat numai o bro-şură ici şi colo, sau aţi ţ inut o scur tă lectură biblică ca răspuns la unele întrebări . Se poate în-tâmpla ca solia din broşură, spri-j ini tă de rugăciuni s tărui toare şi credinţă, să aducă mai multe roa-de în salvarea sufletelor, decât ar pu tea să aducă o exper ienţă de naufragiu în care s 'a petrecut o" zi şi o noapte în adânc. Şi, mai mult decât atâta, cine ar putea să vadă urmările unei singure lecturi biblice?

Câteva broşuri lăsate în t r 'un sat din ţinutul Ohio, acum câţ iva ani în urmă, au avut ca u rmare organizarea unei Comunităţi în lo-cul acela. Din această Comunitate au ieşit doi lucrători biblici, doi misionari pentru străinătate, un secretar pentru educaţie, şi un preşedinte de Conferinţă. Şi cu toa te acestea colportorul care a distribuit broşurele susţine că lu-c rarea lui în satul acela nu şi-a a t ins pe deplin scopul.

In Australia a fost lăsată o sin-gură broşură pe un gard de fier. Cu siguranţă că lucrul acesta pă-rea prea neînsemnat ca să mai fie raportat . Dar din această mică să-mânţă , semănată de-a-lungul dru-mului, au fost câştigate pentru a-

devăr şaptesprezece suflete, for -mând nucleul pr imei Comunităţ i din Austral ia. Nu mult după a-ceea, f iecare din ei deveni lucră-tor pentru cauza lui Dumnezeu.

„Aţi avea ceva de spus dacă aş studia împreună cu Dvs Biblia pentru câteva minute? întrebă un umil laic, care îşi consacrase viea-ţa sa în folosul Domnului. Ca ur-mare a studiului Biblic ţinut în casa aceea, au fost botezaţi ta tă l şi fiul, şi fiul este acum preşedin-tele unuia din colegiile noastre.

înaintea lui Dumnezeu nicio lu-crare nu este considerată mică sau neînsemnată; iar pent ru încura ja -rea şi întăr i rea în servirea perso-nală, ni se spun următoarele : „Din săptămână în săptămână să se a-ducă rapoar te le în minutele mi-sionare, povest ind exper ienţele lor şi succesele avu te prin haru l lui Hristos. Dacă asemenea ra-poar te ar fi aduse de către lucră-tori consacraţi , ora misionară nu ar fi seacă şi plictisitoare. Ea ar fi plină de interes şi nu ar fi l ip-suri în vizi tarea ei". — „Mărturii", Vol. VI, p. 436.

Inspiraţia eforturilor combinate

Cu siguranţă că unul din foloa-sele organizaţiei noas t re faţă de membri constă în sistemul de ra-portare. Un membru al Comunită-ţii care poate să aibe numai câte-va lecturi biblice în cursul une i luni, este încura ja t aflând că da-tori tă eforturilor combinate a le întregei biserici numărul lecturi-lor biblice s'a ridicat la mai mul te sute, pentru aceeaşi per ioadă de timp. Cel care a avut numai un mic dar de dat pent ru îna in tarea lucrări i din locali tatea lui, e s te mult însufleţi t af lând că suma s t rânsă de în t reaga Comunitate, pe timp de un an de zile, s'a ridi-cat la mii de lei. Când roade le prezente ale lucrării de sa lvare a sufletelor pare întru câtva descu-ra j a toa re într 'o Comunitate, e s te totuşi o mare încura ja re aflând că lucrarea laicilor din Diviziunea Europeană de Sud în anul 1938 a adus Comunităţilor 1.941 de su-flete, şi că în toată lumea, în a -ceeaşi per ioadă de t imp 12.402 su-flete au ' fost câşt igate prin efor-turi le credincioase a le lucrători lor laici. Asemenea rapoar te nu ar f i fost cu putinţă, dacă nu ar fi ex is -ta t rapor tarea personală cu c r e -dincioşie.

In Diviz iunea E u r o p e a n ă de Sud, lor, iar nu să f ie a scunsă în t r 'un născoci căi şi mi j loace pr in car i 66°/o d in poporu l nos t ru con t r ibue colţ. Dacă lucrur i le s t au aşa , oa- să se dea ocaz ie f i ecă ru i membru pr in s is temul aces ta de rapor ta re , men i i v o r a v e a pos ib i l i t a t ea să al Comuni tă ţ i i să f acă c e v a în lu-P rocen tu l celor car i nu d a u un ra- v a d ă lucrăr i le cele b u n e a le creş- c r a r ea lui Dumnezeu . P r e a deseori por t r egu la t „la c a s a împăra tu lu i" t ini lor. în t r ecu t luc ru l aces ta n u a avu t es te de 34°/o. Sun tem încred in ţa ţ i C o m u n i t a t e a es te t rupu l lui Hri- loc. Nu au fos t găs i te şi aduse la că cea mai m a r e pa r t e d in aceşti s tos. Ea a fost o rgan iza tă pen t ru îndepl in i re p l anur i c lare , pr in car i f r a ţ i v o r descoper i că p r in nera- scopur i mis ionare . A c t i v i t a t e a mi- să p o a t ă fi a n g a j a t e în servic iu p o r t a r e a celor ce lui Dumnezeu s iona ră "a- membr i lo r Comuni tă ţ i i act iv t a l en t e l e tu turor . N u m a i pu-I-a b inep lăcu t să f a c ă p r i n ei, pri- t r e b u e să f ie lumina ca re pă t run- ţini sunt cei car i îşi d a u seama m e j d u e ş t e a tâ t i n t e r e se l e Comu- de în tunerecu l . A c e a s t a cons t i tue cât de mult s 'a p i e rdu t d in cauza nităţ i i , cât şi s iguran ţa spir i tual i- r o a d e l e une i Comuni tă ţ i . Pr in roa- aceas ta" . — „Mărtur i i " , Vol. IX, tă ţ i i lor. Ape l ăm că ldu ros pen t ru d e l e l o r îi v o m cunoaş te . De aceea p. 116. con luc ra r ea în a j u n g e r e a procen- C o m u n i t a t e a t r ebue să fo losească Sunt a tâ t de mul te că i de ser-tului de sută la su tă a aces te i ra- a d u n a r e a lucrăr i lor m i s i o n a r e spre vire în o rgan iza ţ i a m i s i o n a r ă a mur i î n s e m n a t e d in l uc r a r ea noa- a S e p u t e a apă ra f a ţ ă de lumea Comuni tă ţ i i încâ t n ic iun conducă-s t ră . din afară . tor de C o m u n i t a t e nu t r e b u e să

H. B. Biserica Adven t i ş t i l o r de Ziua r ă m â n ă mul ţumi t p â n ă c e f i ecare Şap tea a r e un p lan în a rmonie cu membru nu e a n g a j a t în v reo ra-

A T I N G E R E A ŞI M E N Ţ I N E - î n v ă ţ ă t u r a Bibliei p e n t r u s t rânge- m u r ă o a r e c a r e de luc ra re . Un ase-R E A R A P O R T A R I I S U T A r e a aces tor lucrăr i . Es te s is temul m e n e a p r o c e d e u cere o p lănu i re L A S U T A r apor tă r i i . A c e s t e luc ră r i a d u n a t e îngr i j i tă şi s t ă ru in ţ ă n e î n t r e r u p t ă

şi folosi te de d i fe r i te le r amur i ale d in p a r t e a c o n d u c ă t o r i l o r de Co-Zilele noas t r e sunt zi lele argu- Comuni tă ţ i i pr in d i fe r i t e căi şi muni tă ţ i , da r u rmăr i l e v o r răsplă t i men tă r i lo r . Sunt a r g u m e n t e privi- m i j l oace a t r age din t imp in t imp f i e c e efort . P e n t r u l u c r ă r i ca lec-toa re la dec re t e l e legis la t ive şi m i r a r e a V admira ţ i a necred inc io - ; t u r i biblice, adunăr i d e familie,

l a e x e c u t a r e a lor. O a m e n i i îşi iau S i l o r a s u P r a acestei^ mişcăr i . L.e r ă s p â n d i r e d e l i t e r a tu ră , luc ra re ore în t regi spre a-şi p rezenta P a 8 u b a P e ^ t n ? n u a v e m 0 de b i n e f a c e r e şi Tabi ta , şi mu l t e punc t e l e lor de v e d e r e şi dacă r a p o r t a r e desavarş i t a . a l t e r amur i car i mai po t fi amin-reuşesc pr in v r e u n mi j loc oare- C e a m a i Pu te rn ică p red i ca re şi t i t e > s e p o a t e g ă s i l o c p e n t r u fie-care să-şi s t ab i l ească pă re r i l e lor, c e l m a i p u t e r n i c a r g u m e n t merg c a r f ; membru spre a se a n g a j a în se cons ideră b i ru i to r i a sup ra ches- m a n a m m a n a ' U ? a c®r® c o n s a " luc ra re ac t ivă . A n u m i t e l e r amur i t i u n i i c r a r e a în s a l v a r e a de suf le te , prac- de luc ra re a r t rebui să p r o v o a c e

C a ' Adven t i ş t i de Z iua Şaptea t i c a n d c reş t in ismul , c e a l a l t ă cere p e f i e c a r e p e r s o a n ă , dându- l e o--avem a r g u m e n t e de prezenta t , — a d u n a r e a de r a p o a r t e s p r e a fx to- c a z i i p e n t r u d e s v o l t a r e a deosebi-a r g u m e n t e în f a v o a r e a adevăru- l o s i t e în câ ş t i ga rea minţii , şi im- te lor ta len te . lui, î n t eme ia t e pe Biblie, Cuvân tu l m i 1 necredinc ioş i lor . F ie ca noi sa , U r m ă t o a r e a î n v ă ţ ă t u r ă d a t ă p r i n

viului Dumnezeu. Chiar dacă ci- f im mai s tă ru i to r i m a t ra i adeva- S p i r i t u l Profeţ ie i , dacă v a fi adusă n e v a se oboseş te l u p t â n d împo- r u l m a i c redincioşi i n a r apor t a } a î n d e p l i n i r e , v a insp i ra pen t ru o t r iva lor, e le s tau încă, a ră tând c e e a c e a m savarş i t . mai mare ac t iv i t a t e p e membri i lumii în t regi prin împl in i rea pre- w „ x- ^ noştr i : „Cei car i s 'au un i t cu Dom-zicer i lor profet ice , c ă temel ia lor C u m s a 0 răportaie ^ î n l e g ă m â n t u l s e r v i r i i s u n t e mai mult decât omenească . aepuna da tor i să se u n e a s c ă cu El în ma-

in t imp ce lucrul a ce s t a e ade- Există d o u ă lucrur i p r inc ipa le r e a luc ra re de s a lva re a suflete-v ă r a t cu pr iv i re la cuvân tu l scris sp re a a j u n g e la m ă s u r a de sută i 0 r . Membr i i Comuni t ă ţ i i să lucre-zi vorbi t , ma i a v e m şi măr tu r ia la su tă în p r iv in ţ a rapor tă r i i . Pri- z e c u cred inc ioş ie în cu r su l săp-p r i v i t o a r e la p u t e r e a cuvân tu lu i m a es te ca f i eca re m e m b r u al Co- i tămânii , iar în Saba t să -ş i spună în v i ea ţ a omenească . „Noi nu măr- muni tă ţ i i să f ie a n g a j a t în vreo exper ien ţe le . A d u n a r e a v a fi a-tur i s im desp re D u m n e z e u numai r a m u r ă o a r e c a r e de e fo r t misio- tunci ca o h r a n ă la t impu l ei, adu-p r in p r e d i c a r e a a d e v ă r u l u i sau nar , şi a l doi lea t r e b u e să f ie un când tu tu ror ce lor de f a ţ ă o nouă pr in r ă spând i r e de l i t e ra tură . Să s i s tem fo los i tor pei î t ru a d u n a r e a v i ea ţ ă şi n o u i pu te r i " . — Idem, ne a d u c e m amin te că o v iea ţă r a p o a r t e l o r de la toţi membr i i . Vol. VII, p. 19. de a d e v ă r a t c reş t in e s t e argu- Cu s igu ran ţ ă că noi nu n e pu- „Fie ca toţ i să a ibă c e v a de fă-men tu l cel ma i pu te rn ic ca re poa- t e m aş t ep t a să a v e m pe membr i cut. Educaţ i p e t iner i s ă facă ce te . fi a d u s în f a v o a r e a creşt inis- r a p o r t â n d p â n ă când n u fac şi lu- le e s te ho tă r î t , şi s ă p t ă m â n ă după mulu i" . — „Mărtur i i " , Vol. II, c r a re mis ionară . Fără îndo ia lă că s ăp t ămână să-ş i aducă r a p o a r t e l e p. 28. In luc ra rea de s a lva re a su- f i eca re f ace câ te ceva , dar pen t ru î n t impul m i n u t e l o r mis ionare , f l e te lo r nimic nu e s t e ma i folosi- ca să a v e m membr i ca r i să rapor- spunându-ş i e x p e r i e n ţ e l e , şi ce to r decâ t o s t a to rn ică v i ea ţ ă ere- t eze su tă la su tă e n e v o i e ca fie- succese au a v u t pr in h a r u l lui Hri-ş t ină . Scr ip tura spune : „Tot aşa să c a r e să f ie u n luc ră to r pen t ru s tos . Dacă ar fi. a d u s e a s e m e n e a lumineze şi lumina v o a s t r ă îna- Dumnezeu . Este cu p u t i n ţ ă ca fie- r apoa r t e de că t re l u c r ă t o r i con-in tea oameni lor , ca ei să v a d ă fap- c a r e m e m b r u să facă c e v a pen t ru sacraţ i , a d u n ă r i l e m i s i o n a r e nu ar te le v o a s t r e bune , şi să s lăvească Domnul , da r t r e b u e o p l ă n u i r e în- fi sec i şi p l ic t i s i toare . Ele ar fi p e Ta tă l vos t ru c a r e e s t e în ce- gr i j i tă . pl ine de i n t e r e s şi nu a r fi lip-rur i" . Mat . 5, 16. Lumina t rebue „Cei car i au s u p r a v e g h e r e a spi- suri în v i z i t a r ea lor" . — Idem, să s t r ă lucească î na in t ea oameni- r f t ua l ă a Comuni tă ţ i i a r t r ebu i a Vol. VI, p. 436.

O d a t ă a n g a j a ţ i cu toţi în acti-v i t a t e mis ionară , r ămâne lucru pr incipal ca f i eca re să şi r apo r t e -ze. O a r e v a ezi ta c ineva să ra -por teze? Câ t de bucuroş i s u n t e m de r a p o a r t e l e insp i ra te pe car i ni le-a dat D u m n e z e u în C u v â n t u l Său sfânt! In p r imul capi to l din Genesa găs im rapor tu l lui Dum-nezeu cu p r iv i re la crea ţ iune . Cele pa t ru Evanghe l i i sunt r apoa r t e l e celor auzi te şi v ă z u t e de Mate i , Marcu , Luca şi loan . Cei şap tezec i de apos to l i au da t Domnului un rapor t la î n t o a r c e r e a lor din că-lă tor ia mis ionară . Car t ea Fap te lo r conţ ine r apo r tu l lui Luca desp re p rogrese le p r ime i Comunită ţ i . Bi-blia însăş i es te u n mare rapor t al ha ru lu i lui Dumnezeu cu fiii oa-menilor .

înger i i ca r i sun t martor i i şi a ju -torii noştr i , dau lui Dumnezeu ra -por tu l lucrăr i i n o a s t r e cât şi al lucrăr i i lor . „Un rapor t es te dus în ce r de f i eca re efor t depus din p a r t e a n o a s t r ă spre a împrăş t i a î n tune recu l şi a răspândi cuno-ş t in ţa lui Hr is tos . î nda t ă ce fap ta este spusă î n a i n t e a Tatălui , bucu-ria p ă t r u n d e pr in toa te oştir i le ce-rului" . — „Fapte le Apostol i lor" , p. 154. A c e e a ş i bucur i e ar fi sim-ţi tă d e î n t r e a g a Comuni ta te , dacă membr i i a r da r apo r tu l e for tur i lor în v e s t i r e a a d e v ă r u l u i şi a l tora .

Cum să se a d u n e r apoa r t e l e

C u m p u t e m a d u n a rapoar t e l e lucrăr i lor s ăvâ r ş i t e? Lucrul nu es-te g reu d e l a cei ce viz i tează şcoa-la de Sabat . Este un p lan foa r t e bun p e n t r u f i eca re Instructor , ca la î n c h e i e r e a şcoli i de Sabat, să facă s t r â n g e r e a lucrăr i i mis iona-re d in cursu l săptămâni i . Lucră-tori i îşi r a p o r t e a z ă lucrarea p e ra-t poa r t e l e s ă p t ă m â n a l e . la co loana spec i f ica tă de Ins t ructor . T r e b u e d e p u s ă o s t ă r u i n ţ ă ser ioasă ca să p u t e m a n g a j a p e f i ecare e lev în v reo r a m u r ă o a r e c a r e de l uc ra re mis ionară , ca apo i să-şi r apor teze cu c red inc ioş ie lucrăr i le .

O î n t r e b a r e se poa te p u n e ş i a n u m e : c u m să a d u n ă m rapoa r t e dela e levi i car i n u vizi tează şcoa-la de Sabat . Noi am dori ca f ie-care m e m b r u să f ie şi un e l ev al şcolii de Saba t , da r în cele mai mu l t e din Comuni tă ţ i l e noas t r e , sunt f ă ră î ndo ia l ă unii cari n u vi-zi tează, şi în anumi t e cazuri, sunt unii car i nu fac p a r t e nici din sec-ţ iunea căminulu i . Numa i v iz i ta rea r egu la t ă a sec re ta ru lu i lucrăr i i 14

mis ionare la aces t fel de p e r s o a n e îi p o a t e f a c e ca să-i să ia p a r t e la l uc r a r ea mi s iona ră şi să le adune şi r apoa r t e l e .

Un alt p l an es te împăr ţ i r ea în-t rege i Comuni t ă ţ i în g rupe mici, f i eca re g rupă cu u n conducă tor , c a r e v a a v e a g r i j ă ca f i eca re din g rupa lui să f ie v i z i t a t ' c e l puţ in o d a t ă pe t r imes t ru . In v iz i t a rea p e r s o a n e l o r car i nu vin la servi-ciile regula te , se. a ccen tuează pla-nur i le Comuni tă ţ i i pen t ru luc ra rea mis ionară , a d u n â n d u - s e în acelaş i t imp şi l u c r a r e a săvârş i tă .

Dar or icar i ar fi s i s temele de s t r ânge re a r apoa r t e lo r mis ionare , se cere din p a r t e a conducă tor i lo r mis ionar i şi lucră tor i lo r e fo r tu r i s t ă ru i toa re p e n t r u dobând i rea şi m e n ţ i n e r e a u n o r membri car i să r apo r t eze sută la sută. Vor fi de t r ebu in ţă p l anu r i îngr i j i te car i să f ie aduse la îndep l in i re cu credin-cioş ie p r in car i să se poa tă da tu-t u ro r membr i lo r ocazii ca să-şi desvo l t e t a l en te l e în l uc ra rea Domnului .

Cincisprezece minute misionare

Sabatul dela 3 Februarie, 1940

Subiect: Corespondenţa misionară. Cu câţiva ani în urmă o soră din

New England a scris unei persoane care primise o parte din literatura noastră. A urmat o altă scrisoare îm-preună cu mai multă literatură. As-tăzi persoana căreia îi scria sora noastră este unul dintre credincioşi şi slujbaşi ai Comunităţii.

O fiică se ruga stăruitor pentru salvarea mamei ei dintr'un oraş în-depărtat. Multe din revistele şi bro-şurile noastre au fost trimise mamei, dar fără răspuns. Atunci fiica zise: „Bine, pot să scriu scrisori şi poate că vor fi cetite". Săptămână după săptămână a fost trimisă o scrisoare cu un studiu biblic. Astăzi acea mamă se bucură de adevăr şi eforturile stă-ruitoare ale unei fiice iubitoare au fost răsplătite din plin.

Este cu neputinţă să preţuim binele care rezultă chiar dintr'o scrisoare. Se poate ca chiar acum o inimă să fie mângâiată de o scrisoare trimisă de mama sau de tata, de fiu sau de fiică. Numai Dumnezeu cunoaşte lup-tele cari au loc în inima omenească. Poţi să vii în ajutorul fratelui sau sorei nemântuite pe calea unei scri-sori. Poate că au trecut luni sau ani de când ai scris. De ce nu începi chiar de astăzi să ajungi la suflete prin mtj-

locul pus la îndemână al corespon-denţei misionare?

Să se spună experienţe. Luaţi rapoartele.

Sabatul dela 10 Februarie, 1940

Subiect: Experienţe misionare. Istoria ne spune despre nişte săl-

batici cărora li se dase un cadran so-lar. Marea dorinţă a acestor neştiu-tori pentru a onora pe dătător, şi să păstreze cadranul nevătămat, i-a con-dus să-i clădească un loc de acoperiş» Cu toate că intenţia lor era bună, totuşi şi -au făcut darul nefolositor prin a-1 ascunde de soare. La fel ca şi ei, mulţi creştini îşi ascund expe-rienţele creştine în inimile lor, şi re-zultatul este o vieaţă creştină nerod-nică şi stearpă.

„Ori unde este vieaţă, este şi cre-ştere şi desvoltare; în împărăţia lui Dumnezeu este o continuă schimbare: luând şi dând, primind şi întorcând Domnului ce este al Său. Dumnezeu lucrează cu fiecare credincios adevă-rat, iar lumina şi binecuvântările pri-mite sunt date din nou lucrării în care se află lucrătorul. In felul acesta se măreşte posibilitatea de primire.

Să se spună experienţe, Luaţi rapoartele.

Sabatul dela 17 Februarie, 1940

Subiect: Eu trebue să fiu acolo. într'o anumită parte din Europa

trăia o femeie creştină sinceră. Când de prima dată a auzit solia cea mi-nunată, inima ei fu atât de mişcată încât îşi zise: „Eu trebue să fiu a-colo!" Ea dori să găsească pe oamenii cari au o asemenea solie.

într 'o zi ceti o broşură care trata despre Noul Pământ şi Noul Ierusa-lim in toată slava Ibr. Iarăşi îşi zise: „Eu trebue să fiu acolo!"

Apoi ceti despre revenirea în cu-rând a Domnului Isus pe norii ceru-lui, şi zise soţului: „Eu trebue să fiu acolo! Dar omule, cine ne va pregăti pe noi pentru aceasta, căci ni s'a spus că 'noi nu trebue să cetim Biblia".

Această sărmană femeie şi soţul au început acum să caute în toate păr-ţile şi să întrebe pe oameni cum ar putea să se pregătească să întâmpine pe Isus. Au vizitat mai multe adunări religioase, căutând Adevărul. S'a în-tâmplat într'o zi ca să viziteze o adu-nare a Adventiştilor de Ziua Şaptea, ţinută într'o săliţă mică de ţară. Dea-supra amvonului stăteau atârnate cu-vintele: „Iată că El vine pe nori".

„Bărbate, spuse fericita femeie, am găsit acum pe oamenii cari ne vor ajuta a ne pregăti să întâmpinăm pe Isus. A Lui să fie toată slava!"

Mica adunare făcu o primire căl-duroasă acestor oameni ţinând cu ei lecturi biblice. Ei au fost conduşi pas cu pas în şolie şi au fost botezaţi. Botezul s'a făcut în taină, şi într'un

timp al anului când a fost nevoie să se spargă ghiaţa de pe râu. întâi a fost botezată femeia şi apoi soţul. Când el ieşi afară din apă, ea zise cu mare bucurie: „Bărbate, am făcut tot ce am ştiut spre a ne pregăti pen-tru revenirea lui Isus. Acum, prin a-jutorul Său, să căutăm a rămâne pre-gătiţi, vestind acest Adevăr şi al-tora".

Să se spună o experienţă. Luaţi rapoartele.

Sabatul dela 24 Februarie, 1940

Subiect: Strângerea rapoartelor ce-lui în lipsă.

Text misionar: Fapte 15, 2—4. In eforturile noastre de a desvolta

caractere creştine auzim deseori în-demnuri pentru umilire, şi accentuăm mult asupra slăbiciunilor şi defecte-lor cărnii omeneşti. Cu astfel de re-zerve în minte, mulţi cred că nu-şi are locul raportarea eforturilor lor umile pentru Domnul şi e mai bine să nu fie spuse. Şi cu toate acestea trebue să ne amintim şi să recunoa-ştem o altă regulă a vieţii şi anume, că asemănarea naşte asemănare, că fiinţele omeneşti sunt mari imitatori, că orişicui îi place mai mult să apar-ţină unei organizaţii active care răs-pândeşte binecuvântare şi mângâiere, şi că în această mare mişcare misio-nară a unui popor unit, noutăţile ac-tivităţii unora încurajează şi pe alţii la alte eforturi. Nu este nicio îndo-

Cercul Tabita

Programul pe 1

Chemaţii la »

Toţ i membri i Comuni tă ţ i lor , a-tâ t cei bă t r ân i cât şi cei t ineri , pot fi membr i î n cercul Tabi ta . în-t r e a g a Comuni t a t e să f ie un i tă în se rv ic iu l de b inefacere . Este de dor i t ca a tâ t Cercul Misionar , câ t şi Cercu l Mis ionar i lor Vo lun ta r i Sen ior i şi Jun io r i să fie în s t rânsă c o l a b o r a r e c u cercul lucrăr i i de b i n e f a c e r e Tabi ta şi cu toţi i să fie pl ini de f ap t e bune şi creş t ineşt i .

Scopul lucrării % -

Adven t i ş t i i de' Ziua a Şap tea nu au fos t lăsa ţ i în neş t i in ţă sau în

* î n d o i a l ă tocmai asupra regul i lor l eg i t ime ale serviciului de l uc ra re c r e ş t i n ă şi d e b inefacere la care sun t c h e m a ţ i ca să ac t iveze cu to-ţii. U rmă toa re l e ins t ruc ţ iuni cu p r i v i r e la l uc ra rea de b ine face re n e sun t da te de Spiri tul Profe ţ ie i :

Lucrarea de binefacere în do-

ială" că readucerea Ia vieaţă a lui Dorea în lope, a fost mijlocul folosit de Dumnezeu pentru ca să i se poată raporta faptele ei cele bune şi milo-steniile ei de către Luca, pentru în-tărirea, încurajarea şi inspiraţia oa-menilor din toate veacurile şi din toate ţările ca să.facă şi ei aşa cum a făcut şi ea. Şi cine ar putea să-şi închipue numărul de fapte bune fă-cute atunci, începute de către o fe-meie sărmană a cărei inimă simţea cu cei întristaţi şi descurajaţi, şi ale cărei degete îndemânatice erau mai lucrătoare decât limba ei? Dumnezeu a fost slăvit din cauza raportării fap-telor ei bune.

Noi pierdem foarte mult din bu-curia pe care am putea-o avea din serviciile noastre, prin neluarea în seamă a instrucţiunilor arătate clar în „Parabolele Domnului Isus", pag. 299—300: „Bucuria noastră în Domnul şi folosirea noastră în serviciul Său ar putea să fie mult mai mari dacă am povesti bunătatea Sa şi lucrările Sale minunate în favoarea copiilor Săi". Şi în „Mărturii", Voi. 7, p. 19, cetim: „Fie ca membrii Comunităţii să lucreze cu credincioşie în cursul săptămânii, iar în Sabat să-şi spună experienţele lor. Adunarea va fi a-tunci ca o hrană la timpul ei, aducând tuturor celor de faţă, o nouă vieaţă şi noui puteri".

Să se spună o experienţă încura-jatoare.

Luaţi rapoartele lucrării misionare săvârşită în ultima săptămână.

Responsabi l : I. Reit

Februarie

meniul spiritual şi corporal. — „Dumnezeu doreş t e ca copii i

Săi s ă împar t ă b i n e c u v â n t ă r i în lume a tâ t în lucrur i le spi r i tuale , cât şi în ce le corpora le" . „Când viz i ta ţ i pe pr ie ten i i şi p e vec in i i voştr i , a ră t a ţ i in te res a t â t în lu-c r a r ea de b ine face re spi r i tuală , cât şi în c e a t empora l ă co rpo ra l ă " .— „Mărtt ir i i" , Vol. VI, pag. 274. 276.

Mai întâi nevoi le fizice. — „Mulţi pot fi a t raş i numa i p r in t r ' o l uc ra re des in te resa tă şi p l ină de bunăvo in ţ ă . M a i întâi t r e b u e să se u ş u r e z e l ipsuri le lor fizice. Când vo r v e d e a d ragos tea n o a s t r ă lip-si tă de or ice egoism, a tunc i le v a fi mai uşor să c readă în d ragos t ea lui Isus". — Idem, pag. 84.

Hrană, curăţenie, îmbrăcăminte. — „Lucrător i i t r ebue să ac t iveze cu d ragos te , hrănind, cu ră ţ ind şi î m b r ă c â n d pe acei cari au nevo ie

de a j u t o r u l l o r . . . . Domnul mi-a a ră ta t că mulţ i din cei să rmani , exi laţ i din societate , t r e b u e să f i e căuta ţ i de că t re lucră tor i i socie-tăţ i lor de b ine face re ce a c t i v e a z ă în con luc ra re cu cele d iv ine , s p r e a r e s t au ra chipul mora l al lui Dum-nezeu în alţii p en t ru ca re Hr i s tos a plă t i t cu p re ţu l sânge lu i Său" . — „Mărtur i i Specia le" , s e r i a A, No. II, pag. 26.

Serviţi-i cum i-ar servi părinţii. — „Creşt in ismul ar t rebui s ă în -locu iască pe m a m e şi pe ta ţ i , c u m şi căminul celor l epăda ţ i de socie-ta te" . — „Mărturi i" , Vol. VI, pag. 282.

îngrijirea pentru locuinţe. — „Cu arti în u rmă mi s 'a a r ă t a t că poporu l lui Dumnezeu v a fi încer -cat a s u p r a aces tu i punct , ad ică r id ica rea de clădir i p e n t r u adă-pos tu l celor lipsiţi; vor fi mul ţ i f ă ră de locuin ţă din cauza .primiri i adevăru lu i . Opoziţ i i şi pe r secu ţ i i vor s coa t e pe mul ţ i c red inc ioş i din casele lor, şi e s te de da to r i a ace-lora car i au adăpos t să de sch idă uşile locu in ţe lor lor ace lo ra car i n 'au. A m văzut de cu rând că Dum-nezeu v a încerca în mod spec ia l pe popo ru l Său direct î n - a c e a s t ă • p r i v i n ţ ă . . . .

„Oare aceia car i sunt p ă r t a ş i ai ha ru lu i Său, cari speră să f ie moş-teni tor i ai nemurir i i , vo r r e f u z a sau vor dovedi chiar n u m a i un s imţământ de desgus t în c e pri-veş te de a face loc în c a s e l e lor la cei f ă r ă cămin şi l ipsi ţ i?" — Idem, Vol. II, p. 28.

Grija de cei orfani. — „ Ia tă un câmp v a s t de ac t iv i ta te p e n t r u toţi ace i cari v o r să lucreze pen-tru Domnul în îngr i j i r ea p e n t r u aceşt i copi i şi t ineri , car i au fost lipsiţi de sfatul plin de g r i j ă al păr in ţ i lor şi de in f luen ţa nece sa -ră a unu i cămin creşt in". „Cei cari au d ragos tea lui Dumnezeu , să desch idă inimile şi l ocu in ţe l e lor pen t ru a primi p e aceşt i copii . N u este tocmai p lanul cel m a i bun pen t ru a îngr i j i de' copiii o r fan i şi a-i adăpost i în inst i tuţ i i mari . Dacă aceş t ia nu au rude în s t a r e să îng r i j ească de ei, a tunci mem-brii biser ici i noas t re ar t r e b u i sau să a d o p t e pe aceş t i micuţ i şi să-i p r imească în famil ia lor, s a u să găsească adăpos t pot r iv i t p e n t r u aceş t ia în alte familii . A c e ş t i co-pii sun t în mod special d in acei a supra că rora vegh iază Hr is tos , şi n e g l i j a r e a că rora î n s e m n e a z ă o ofensă la adresa Sa. Or ice fe l d e

ca făcu t p e n t r u p e r s o a n a Sa". Idem, Vol. VI, p. 282. 281.

Nevoia şi nenorocirea. — „Da-că n e g l i j ă m cazuri le n e v o i a ş e şi nenoroc i te car i n e sunt a d u s e la

bine săvârş i t f a ţ ă de aceş t ia în j o a r ă p ic ioare le lor Dumne- socot indu- le drept t r ăsă tu r i a le n u m e l e lui Isus, es te pr iv i t de El zeu cere ca aceeaş i cons ide ra ţ i e persona l i tă ţ i i lor.

c a r e se d ă v ă d u v e l o r şi ce lor or- „DACA ESTE c ineva în Hris tos , f an i să se dea şi celor orbi, cum ESTE o f ăp tu ră nouă . Cele vech i şi celor s u f e r i n z i . d i n cauza infir- -s'au dus; i a tă că t oa t e luc rur i l e mităţ i i lor<fizice". — Idem, p. 516. s 'au făcut noui" . 2 Cor. 5, 17.

îmbrăcăminte pentru cei ne- Dar, vai, cât de depa r t e sun t em nenoroc i t e c a i i ne s u m auuo<= » y _ ^ ^ q f e m e i e d e f e M c u m a f t r g b u i g - f i m , D a r

cunoşt in ţa , f a ra impor tan ţa de ci- D a l eF

c ă r e i d t e î n . o a r e o m u l c e l v e c h i u n ' a a v u t a -n e es te vorba , a tunci nu p u t e m d e m â n a t i c e e r a u m a i a c t i v e d e . d e 3 e a a n ă a c u m p r e c ă d e r e asu-avea as igura ta v i ea ţ a veşn ica ; c â t ^ d £ a d n e a r e _a o m u M n Q U ? D a r d a c ă n o i n

p e n t t u c a r e f u z â n d noi nu am ras - v Q i e d e î m b r ă c ă m i n t e b u n ă f c i n e d o r i m î n d e a j u n s p e n t r u a-L c ă u t a puns la c h e m a r e a pe ca re ne -a ^ n e v o i e d e d r a g o s t e ( ş i d e b u „ m e r e u î n f i e c a r e z i d i n t o a t e p u . iacut -o Dumnezeu Ace i car i ^ v o i e e & l u c r a «n a m b e l e d i r e c . t e r i l e n o a s t r e şi sun t em ga ta pen -nu-ş! desch id inimile lor f a ţa de a m b e l o r d a s e _ t m i c e s a c r i f i c i U r a n u l d e h a r cer in ţe le şi su i e rmţe ie omeni r i, ^ * ^ d g

o aşa m a r e va loa re , 1940 ne p o a t e da expe r i en ţ a de aceia nu desch id inimile lor f a ţ a î n e a lu_ D u m n e z e u c a r e a v e m n e v o i e p e n t m a f i g a t a de ce r in ţe le lui Dumnezeu, aşa ^ & f ^ ^ ^ d i n ţ a r a i n a . î n c e a s u l j u d e c ă ţ i i : p rezen ţa lui cum sunt ^ r a t a t e in p r imele p a t r u m i c u l u i i p e n t m c a s ă r a m â n ă e - Isus în noi în t r 'o p l ină ta t e din zi

ne rg ia ş i dege te le ei p r i cepu te ca în zi mai mare . Păca tu l şi eul v o r o b i n e c u v â n t a r e pen t ru alţii. As t - d i spare spre a f a c e loc Rege lu i fel de milă, de ev lav ie şi c red in- regilor , pe t ronul inimii n o a s t r e c ioşie s t ă r u i t o a r e . . . . se g ă s e ş t e

piii lui Dumnezeu cari, f iz iceşte , p r e a rar ; cu' t o a t e aces tea , b iser i -sunt orbi. înger i i păzesc paş i i lor ca nu p o a t e să p rogreseze f ă r ă d e 1 Tes. 5, 24. ş i îi scapă de mii de pe r i co le p e r a r i t a t ea aceas ta" . Idem, Vol. V, In felul aces ta anu l 1940 v a ti ca re ei nu le ştiu, dar car i încon- pag . 304. î n t r ' adevă r ANUL DE HAR p e n -

t ru r ă scumpăra ţ i i Domnulu i al ca-ror nume v a r ă m â n e înscris în car -

po runc i d in decalog" . Vol. III, pag . 524.

îngrijirea de cei orbi. — „înge-rii sunt t r imişi să conducă p e co Cel c e v ' a chema t es te credin-

cios, şi va face lucru l aces ta" .

1940 — Anul harului nezeu şi pen t ru luc ra rea Sa. A c u m tea vieţii , e s t e t impul când să u rmăr im lu-

(Urmare dela pag. 8) ^ c r a rea Spir i tu lui Sfânt a căru i în-t r e a g a lor inimă. Dar t o a t e s t ră - să rc ina re es te să ne d e s c o p e r e duin ţe le Sale pl ine de r ă b d a r e s ' au greşel i le şi să ne înve ţe cum să izbit de z idul de a ramă de nepă - biruim, şi cum să în făp tu im p ro -sare şi de împot r iv i re la ape lur i l e g r e s u l . Spir i tului Sfânt . Păca te le n e m ă r - Suntem d e s c u r a j a ţ i din p r i c ina

F. Charpiot

A N U N Ţ U R I

Cine şjie unde se află fratele loan ' tur is i te sau s lăbiciuni le şi de fec - ne izbânzi lor din t recut? N e e t ea - Gali, membru al Comunităţii Cuza-tele ne înv inse II împiedecă de a m a să con t inuăm lup,ta? Diavo lu l Vodă (fost Olimp), este rugat să co-măr tur is i n u m e l e lor î na in t ea Ta- C a r e ne şop teş te că sun tem p r e a munice pe adresa: Ştefan Albulescu, tălui şi a înger i lor Săi. El nu poa - s l ab i , că sun tem ţ inuţ i î ncă tuşa ţ i , s t r- Mitropolitul Ghenadie Petrescu, te pune sigilul Său d iv in pe f run - c ă p ă c a t u l u i nu-i poţ i rezista, e s t e c ™ u

şt

Uc ă d u p ă t e r m e n u l

t ea ca re p o a r t a m e a u rme le f ir i i U n mincinos. Sa t ana este un duş- d e Q l u n ă d d a d a t a a c e s t e i publicaţii, n e r enăscu t e şi a le spir i tu lui lu- m a n învins. Isus a c o n d a m n a t pă - comunitatea va proceda conform Ma-mese. As t fe l El es te silit să-i l a se ca tu l în carne. El a s fâ r îmat p u t e - nualului Comunităţii, p. 98. în pu t e r ea idoli lor ascunş i ai ini- r e a sa h ipno t i că şi magne t ică . Bi- . , mii de car i au r ămas legaţ i . Ne - ruinţa Sa este pentru noi. C e e a ce C a u t un om p e n t r u serv i t m p ă s a r e a lor v inova tă a adus r u i n a n o i nu pu t em face în s l ăb ic iunea cur te . P r e f e r famil is t . A se a d r e -lor. Când fec ioare le n e î n ţ e l e p t e cărni i noas t r e şi în robia vo in ţ e i sa : N i ţ u Ţ e n e , C o m u n a F u r c u -vo r ba te p r e a târziu în uşa închi - noas t re , Isus doreş te să f a c ă în Ieşti, jud . T e l e o r m a n , •să, vo r auzi ros t indu-se d e p e bu - n o i , Ncu avem nevo ie de a j u t o r u l zele Acelu ia , ale cărui ape lu r i e le i u i i s u s . El v r e a să locu iască în V â n d o m a ş i n ă de t r i c o t a j , nu le-au lua t în seamă a t â t a t imp, inimile noas t re . Aceas t a nu es te o M a r c a D u b i e t pe 6 şi pe 6 /5 .

s implă teorie , ci o rea l i t a t e p l i nă E s t e fo los i tă numa i de 4 an i . A de vieaţă , pe ca re t r ebue s 'o sim- s e a d r e s a : N icu lae Gh. Ben t sf.r.

Mate i 25, 12. ţ im în f i eca re zi cu o c r ed in ţ ă ş c o a i e i N o . 1, C o m u n a Licurici , Ce vom scrie noi pe p a g i n a a lbă t a re . : u d T e l e o r m a n ,

a Anului de har 1940? î n t r e b a r e , A c e a s t a es te expe r i en ţa o fe r i t ă foa r te se r ioasă şi ca re cup r inde şi f ăgădu i t ă t u tu ro r celor din bi- g e c a u t ă luc ră to r i t ă lpu i to r i u rmăr i veşn ice! Pe aceas t ă pag i - ser ica Laodicea , a tâ t p red ica to r i - c j s m a r i r e p a r a t o r i bun i . E v e n -nă oare v o m însemna noi ace l ea ş i lor cât şi membr i lor bisericii , ca r i t u a j f e r ş i u n a s o c i a t de b r a n -negl i jen ţe , ace leaş i greşel i , ace - se vor căi de păca te le lor şi se ^ S a b a t u l l iber. Ce i do r i to r i se leaşi l ipsuri , aceleaş i p ă c a t e ca în vo r s t rădui sa in f ranga şi s ă b i - « Q M ă r c u -

t recut? Să n e fe reasca D u m n e z e u ru iasca neg l i j en ţe le lor şi sa u - U 1 M _ R

de aşa ceva! Acum este ceasu l rască l ipsur i le din ca rac te ru l lo r lescu, s t r . C n ş a n N o . Kucu-când să t ră im cu totul pen t ru Dum- pe cari şi le scuză a tâ t de mul t , reşti IV .

aces te .cuvinte du re roase : „Ade-v ă r a t vă spun, că nu v ă cunosc"

Edit, şi Tip. „C. E." Strada Mitropolitul Ghenadie Petrescu 116. Bucureşti IV.