Clasificarea metodelor didactice

In literatura de specialitate, diferiti autori au adoptat diferite criterii de clasificare care poarta amprenta autorului. O clasificare valabila atat la cei fara deficiente, cat si la cei cu, subliniind specificul aplicarii la copii cu deficiente este cea dupa Ioan Cerghit (“Metodele de invatamant”). Acestea sunt:I. Metode de transmitere si insusire a informatiilorII. Metode de explorare si descoperireIII. Metode bazate pe actiuni

1. metode de transmitere şi însuşire a cunoştinţelor. Se clasifica in:

a. metode de comunicare orala ( expozitive si conversative)b. metode de comunicare scrisa

a. Metode expozitive: 1. povestirea - e o metodă prin care se expun oral sub formă de naraţiune fapte evenimente sau întâmplări pe care elevii nu le pot cunoaşte altfel - presupune ca profesorii să aibă un limbaj expresiv, să asigure o participare activă a elevilor, copilul îşi imaginează elementele, evenimentele. - Prof. trebuie să aleagă ce e semnificativ pt susţinerea ideii pe care vrea să o sublinieze. - Devine mai activantă când se recurge la material ajutător, înregistrări. - E bine ca povestirea să nu dureze mult pt a nu plictisi, trebuie să fie completată cu întrebări. - Pt ca povestirea să fie eficientă trebuie ca prof. să aibă experienţă. 2. descrierea - se înfăţişează aspecte ale realităţii, se schiţează cadrul natural în care se desfăşoară un eveniment, caracteristicile unor personaje, se redau verbal caracteristicile unui obiect. -pentru a fi eficienta presupune o observare dirijată şi mai multe interpretări. -În activitatea cu deficienţi mintal tot ce vede trebuie discutat şi trebuie puse întrebări pt a fi capabil să observe caracteristicile. 3. explicaţia - se urmăreşte clasificarea unor noţiuni, principii, legi prin relevarea notelor esenţiale, a legăturilor cauzale dintre obiecte si fenomene. -Solicită într-un grad mai mare operaţiile gândirii -Se enunţă mai întâi definiţia iar apoi se analizează argumentele. Dezvăluirea unor date noi pe baza unei deducţii. E mai greu de realizat cu deficienţii mintal- capacitate redusa de a sesiza detalii. Dar se poate realiza si aici dar trebuie pregatit bine, cu material intuitiv, apoi fiecare elev sa repete. Nu trebuie utilizata de prea multe ori in timpul unei ore.4. prelegerea - expunerea cu ajutorul cuvintelor a unui volum mai mare de cunoştinţe prin înlănţuire logică de argumente. - se foloseşte la vârstă mai mare: nu poate fi folosită în activitatea cu deficienţii mintal. Metoda conversativă: ConversatiaDialog între prof. şi elev prin care se dirijează activitatea de învăţare. Se realizează în scopul achizitionarii cunoştinţelor noi. In functie de scop se clasifica in:1. Conversaţia euristică

-scopul: de insusire a cunostintelor noi-consta in a-l conduce pe elev printr-o succesiune de intrebari puse cu abilitate de profesor alternate cu raspunsurile primite sa faca asociatii incat sa ajunga singur la descoperirea de date noi-folosita de Socrate-suscita activismul gandirii-Se poate folosi si la deficientii mintali cu conditia ca intrebarile sa fie simple, repartizate in mod diferentiat, sa participe toti, intrebari adresate individual, cu intrebari ajutatoare.2. conversatia cu scopul reactualizarii cunostintelor3. conversatia cu scopul sistematizarii cunostintelor4. conversatia cu scopul verificarii cunostintelor

Problematizarea o Metoda conversativă care se bazează pe crearea unor stări conflictuale ce rezultă din trăirea simultană a două realităţi de cunoaştere diferite - una e experienţa anterioară şi elementele de noutate, de surpriză impuse de o nouă sarcină în faţa căruia cunoştinţele anterioare nu sunt suficiente pt rezolvarea sarcinii. o Copilul resimte o stare de curiozitate şi dorinţa de a-şi însuşi cunoştinţele noi. Şi la deficientul mintal poate fi utilizată pornind de la concret de la experienţa de viaţă.

b. Metoda de comunicare scrisă Munca cu manualul: Citirea explicativă • E deprinderea citirii curente, conştiente, expresive de dezvoltare a vorbirii în general. Se bazează pe analiza conţinutului, sesizarea datelor principale şi a formei de exprimare. Citirea independentă • Presupune - copilul să fie capabil să folosească singur manualul - să extragă ideile principale. 2. metodele de explorare şi descoperire Se împart în : Metode de explorare directă a obiectelor si fenomenelor • observaţia sistemica si independenta în condiţii naturale de existenţă. • Observaţia permite o percepţie pe baza mai multor simţuri, polimodala- permite detectarea unor informaţii prin efort propriu • Asta înseamnă că elevul trebuie să primească o sarcină de la început pentru a şti ce să observe. Pe baza sarcinii de observare urmează apoi discuţii: -Lucrul experimental-in laborator, in ateliereMetode de explorare prin intermediul substitutelor realităţii Demonstratia – prezentarea fenomenelor/obiectelor reale sau înlocuirii acestora în scopul asigurării unui suport concret activităţii de învăţare. Substituie - planşe desene proiecţii filme. La baza sursei stă un model intuitiv => este facilitata achizitia pornind de la aceasta sursa.Modelarea - se bazează pe analogie. Redarea într-o formă schematizată a unor obiecte sau fenomene ce sunt greu sau imposibil de observat direct. Modele didactice: - obiectuale - care reproduc sub formă materială obiecte sau procese din realitate: mulaje, machete. - figurative: - surprind relaţia între obiect cu ajutorul imaginilor, sunt schemele 3. metode bazate pe acţiune •Metode bazate pe actiunea reală

Exerciţiul - presupune efectuarea conştientă şi repetată a unor acţiuni şi operaţii în scopul formării deprinderilor practice şi intelectuale, în scopul dezvoltării unor deprinderi sau a consolidării cunoştinţelor. Se folosesc în toate sarcinile instruirii - pt a fi eficient este nesar sa se explice si sa se demonstreze in prealabil modelul actiunii, sa se gradeze exercitiile in functie de dificultatea lor si sa se creeze situatii de exersare variate.-se repeta pana la automatizareAlgoritmizarea- succesiunea de exerciţii întotdeauna în aceeaşi ordine şi duce la rezolvarea unei sarcini. •Metode bazate pe actiunea fictivă Se foloseste la deficienti.Imitarea, repetarea în mod fictiv a unor fapte creând impresia că ele se produc cu adevărat Jocul didactic: de bază în activitatea cu deficienţii mintali, jocuri de dezvoltare a vorbirii, de construcţii Dramatizarea: trăirea pe viu a ceea ce învaţă.